Ce vă urez eu în anul care vine? Să aveţi parte de tot ceea ce vă doriţi!

Parcă mai ieri am scris pentru prima dată pe acest blog (se întâmpla cam pe la 10 iunie), dar uite că deja am ajuns şi în ultima zi a anului 2010. Un an cu reuşite, dar şi cu multe aşteptări, care deocamdată nu s-au fructificat.

Avem o guvernare pro-europeană, cel puţin din cele spuse de ei, ni se deschide un viitor frumos în faţă. Totuşi nu se rezumă totul la viitorul european, la Europa, la euro-integrare. Încă sunt multe probleme pe plan intern, care trebuiesc rezolvate, bunăstarea oamenilor, traiul la limita sărăciei, lipsa încrederii în ziua de mâine a multor cetăţeni, lipsa locurilor de muncă bine plătite.

Că tot veni vorba de locurile de muncă, vreau să vă spun că este una din nerealizările mele pentru anul 2010. Sper ca anul ce vine să fie mai bun în ceea ce priveşte realizarea profesională. La fel îmi doresc să mai pot da dovadă şi pe viitor de răbdarea şi toleranţa la care am fost supus în anul ce vine. Nu-mi doresc să fim puşi din nou la astfel de încercări, ci în plan personal, să nu fiu mai rău decât am fost în anul ce este gata să ne părăsească.

Îmi doresc să am succes la proiectul început odată cu realizarea acestui blog, să-l pot duce în continuare pe cât mai mult timp în viitor. Pentru asta am nevoie şi de susţinerea voastră, a cititorilor acestui blog, de sfaturile voastre, de critici, atunci când e cazul şi când se mai întâmplă să greşesc.

În anul ce vine îmi doresc sănătate şi putere să pot înfrunta greutăţilor la care, cu siguranţă voi fi supus. Le doresc tot binele din lume părinţilor, fratelui, prietenei, rudelor, prietenilor, apropiaţilor. Fie ca tot ce-şi doresc să se realizeze.

Asta îmi doresc eu mie, asta vă doresc şi vouă, cititorilor acestui blog, să aveţi parte de tot ceea ce vă doriţi.

P.S. Şi cum v-am obişnuit deja, pe parcurs, în dependenţă de cum voi reuşi, voi încerca să ataşez melodii frumoase de Revelion şi imagini, care v-ar ajuta să vă intraţi mai uşor în atmosfera şi sărbătorile de iarnă.

S-a mai făcut un pas important

Iată că a trecut cu bine şi a doua şedinţă a Parlamentului nou ales. A trecut cu bine, dar nu putem spune că fără surprize. Una din surprize a fost şi modul foarte prietenos în care se întreţineau deputaţii AIE şi cu cei comunişti. De vină să fie oare maturizarea politicienilor noştri, sau ne aşteaptă vreo surpriză? Totuşi cred că ar trebui să credem că e de vină maturizarea clasei politice şi de ce nu şi speranţa comuniştilor că doar printr-o colaborare strânsă cu guvernarea ar putea spera şi ei la nişte portofolii în noua guvernare. A fost foarte sesizabilă şi marginalizarea lui Mark Tcaciuk, atât de colegii săi, cât şi de ceilalţi deputaţi. Din surse cunosc că el s-ar face principalul vinovat de eşuarea alianţei de centru-stânga, insistând prea mult pentru PCRM în detrimentul PD-ului. În această situaţie, ar trebui săi fim recunoscători strategului PCRM-ist?

O altă surpriză de proporţii a fost şi numirea lui Plahotniuc la funcţia de Prim-vicepreşedinte a Parlamentului şi asta în situaţia când PD-ul are şi funcţia de Preşedinte. Normal ar fi fost să fie câte un vicepreşedinte de la fiecare fracţiune parlamentară. Logic ar fi fost ca Ghimpu să fie numit în locul lui Plahotniuc, iar în cazul alegerii lui Lupu Preşedinte de stat, Ghimpu l-ar fi urmat automat în funcţie. Nu ştiu de ce este atât de mult scos în faţă Plahotniuc, mai ales că în lipsa lui Lupu de la şedinţe, Plahotniuc este cel care va prezida şedinţele. Cred că cunoaşteţi şi singuri cum va reuşi să facă acesta faţă în calitate de conducător al unei şedinţe parlamentare, în cazul în care el nu are nici experienţă nici cunoştinţe în acest domeniu. Mă miră şi faptul că Ghimpu s-a dat astfel în spate. Nu ştiu ce l-a făcut să ia o asemeni cerinţă, cine şi cu ce l-a motivat. Putem spune că aici se întrevăd trei situaţii: 1. Se încearcă marginalizarea totală a lui Ghimpu de către cineva. 2. A fost serios motivat de cineva sau/cu ceva să nu pretindă la această funcţie râvnită de Plahotniuc. 3. În timpul în care s-a aflat Ghimpu în calitate de locomotivă a PL-ului, partidul a avut mult de pierdut, ca dovadă fiind şi scorul slab obţinut de PL în alegeri. Se apropie cu paşi repezi alegerile locale, iar Dorin trebuie să iasă mai mult în prim-plan, iar dispariţia pe puţin timp a lui Ghimpu va ajuta ca oamenii să mai uite din neghiobiile făcute de acesta în acest an de zile şi în special de lungile tratative post.electorale, din care Ghimpu a ieşit destul de şifonat. În câteva cuvinte se încearcă resuscitarea PL-ului, tot cu ajutorul lui Chirtoacă, în speranţa că acesta va reuşi să-şi păstreze fotoliul de primar al capitalei.

Trecând peste aceste amănunte, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre altele, care trezesc un mai mare interes pentru noi toţi. Situaţia de la Guvern şi împărţirea ministerelor, care nici până la această oră nu este cunoscută în detaliu de noi. Din surse cunosc că pădurile – MoldSilva şi SIS-ul i-au revenit lui Ghimpu, pentru a nu mai insista pentru o altă instituţie de forţă. Totuşi nu cunoaştem dacă acelaşi Catan care a dat dovadă de multă incompetenţă va rămâne la MAI, Zubco şi Chetraru care numai cu lupta cu corupţia şi alte angajamente luate de ei nu s-au ocupat. Se zvoneşte că CCCEC-ul urmează să fie desfiinţat. Să o vedem şi pe aceasta.

Până atunci vă invit să participaţi la sondajul postat pe acest blog în puteţi vota pe cine credeţi că s-a descurcat în funcţiile pe care le-a ocupat şi merită să continue şi puteţi spune cine trebuie să plece. După cum veţi observa, i-am inclus şi pe miniştrii AMN, deoarece trebuie să-i apreciem şi pe ei după modul în care s-au descurcat. Iar dacă unii din ei s-au descurcat bine în funcţiile pe care le-au ocupat şi sunt specialişti buni, de ce să nu rămână şi în continuare în funcţie? La fel aţi putea să propuneţi persoane care credeţi că ar fi potrivite în calitate ministru la un minister sau altul.

Cu toţii am contribuit la crearea situaţiei în care ne aflăm astăzi, mai întâi prin votul dat  la 28 noiembrie, apoi prin presiunea pozitivă care am pus-o pe politicieni în speranţa de a lua o decizie cât mai favorabilă nouă, cetăţenilor. Ţin să cred că noi, cu toţii am avut un cuvânt greu de spus în luarea deciziilor de către politicienii noştri, la fel putând influenţa situaţia şi în cazul formării Guvernului. De aceea vă invit să votăm, să spunem cine merită să ne guverneze şi în continuare şi cine a fost incompetent şi trebuie să plece, să lase locul altcuiva mai bun.

Oare putem respira uşuraţi?

Cu câteva minute în urmă a fost anunţată crearea sau mai bine zis continuarea AIE. AIE va exista, cel puţin aşa reiese din cele spuse de Lupu după ieşirea de la acea adunare de partid. Însă, ceea ce nu cunoaştem noi sunt tocmai detaliile, despre care lui Lupu tare îi mai plăcea să pomenească în ultimele zile ale negocierilor.

Desigur, peste tot, pe site-urile de ştiri, pe reţelele de socializare putem vedea bucuria oamenilor. Urale, aplauze, aprecieri la adresa celor trei lideri. Este de înţeles aceste ieşiri ale oamenilor de rând după ce au fost supuşi la o asemenea presiune insuportabilă timp de o lună şi două zile.

Încă nu cunoaştem toate detaliile formării acestei coaliţii. Nu cunoaştem în detaliu cine şi a primit. Nici asupra duratei în timp a acestei coaliţii tot nu putem fi siguri. Ceea ce ne rămâne de făcut este să sperăm aşa cum am sperat timp de mai mult de opt ani că vom scăpa de comunişti, cum am sperat timp de un an că AIE va merge bine şi că va fi scos la iveală adevărul despre 7 aprilie şi multe alte probleme, cum am sperat o lună de zile că nu vom fi aruncaţi din nou înapoi de o alianţă de stânga.

Urmează în mai puţin de o oră să aibă loc cea de-a doua şedinţă a Parlamentului nou ales. Să vedem ce se poate întâmpla.

Să sperăm în mai bine!

Prea multe dezamăgiri şi decepţii…

Probabil că puţini dintre cititorii acestui blog îşi amintesc de Frontul Popular din Moldova (FPM), 1989 –1992 succesorul Mişcării Democratice din Moldova 1988-1989.

FPM a fost conceput drept o Mişcare de Eliberare Naţională în care îşi pusese speranţa sute de mii de oameni. Scurta sa existenţă (1989-1992) ne dovedeşte că a fost un eşec. Perioada în care s-a aflat în mare majoritate în Parlamentul Republicii Moldova este cunoscută ca una din cele mai negre perioade de când există Republica Moldova ca stat. Evident, oamenii s-au dezamăgit enorm, iar rezultatele acestei dezamăgiri le-am văzut la alegerile din 1994, când FPM, devenit deja FPCD, în alianţă cu alte câteva partide a luat doar 7,53 %.

Atunci, ca şi acum, democraţii nu au ştiut să se înţeleagă, să facă un front comun împotriva agrarienilor, care au reprezentat cea mai dezastruoasă guvernare din punct de vedere economic, social din câte a cunoscut Republica Moldova vreodată.

Din toţi cei care au făcut parte cândva din FPM, a reuşit să supravieţuiască politic doar Roşca, mai întâi cu FPCD 1992-1999, apoi cu PPCD până în 2008. Cum era şi firesc, oamenii care încă mai credeau în valorile naţionale româneşti, într-o apropiere de România şi chiar într-o reunificare a celor două state româneşti, s-au apropiat de PPCD, oferindu-i voturile lor, astfel asigurându-i lui Roşca cea mai longevivă existenţă politică dintre toţi politicienii moldoveni.

Doar că Roşca nu s-a dovedit nici pe departe a fi unionistul cel pe care-l credeam cu toţii. El nu a fost decât un fel de recipient KGB-ist, reciclat şi trimis de ruşi în Republica Moldova pentru a distruge şi ultimele trăiri unioniste dintre Prut şi Nistru.

În acest timp, un alt membru al fostului FPM, Mihai Ghimpu se bălăcărea şi el undeva prin politica moldovenească, încercând cu disperare să atingă măcar 1 % în numeroasele scrutine electorale ce au avut loc pe la noi.

Deşi Roşca a gafat de mai multe ori, bătându-şi joc de votanţii săi, atât în anii 1998-2000 când a venit cu pretenţii exagerate la anumite funcţii în stat, pentru care nici măcar nu avea persoane capabile (exact cum procedează acum şi Ghimpu) şi atunci când s-a unit cu comuniştii şi au dat jos cel mai democratic şi competent guvern, condus de Sturza, totuşi oamenii, naivi din fire i-au uitat aceste mârşăvii până în 2005, când Roşca a jucat deschis cu comuniştii fără nicio jenă.

În acel moment mulţi oameni au fost total dezamăgiţi, s-au simţit trădaţi. Cunosc persoane care nu şi-au putut reveni din acel şoc nici până când au părăsit această lume.

În acel moment a fost momentul lansării PL-ului şi al lui Ghimpu, târât de locomotiva Chirtoacă pe scena politică. Cum era şi firesc, cei dezamăgiţi de trădarea lui Roşca au migrat în mare parte spre PL, deoarece acesta a preluat în mare parte mesajul PPCD-ului.

Ce a urmat cred că deja cunoaştem cu toţii, din care cauză nici nu voi face referinţă la aceste lucruri. Problema constă în ce se întâmplă acum, când oamenii cu credinţă în valorile naţionale româneşti sunt la un pas de a fi trădaţi din nou, iar Republica Moldova aruncată din nou înapoi din cauza comportamentului lui Ghimpu.

Ce a făcut Roşca în perioada 1998-2005, Ghimpu vrea să facă acum, în timp de câteva zile. Pretinde la funcţii, ministere deţinute de PLDM, deşi la fel de simplu ar putea cere de la PD CCCEC-ul sau PG. În aşa fel Ghimpu face jocul PD-ului, oferindu-i motiv ca aceştia să meargă în alianţă cu comuniştii. Totodată, Ghimpu participă indirect şi la căderea Guvernului Filat, pe departe cea mai de succes guvernare din câte a avut vreodată Republica Moldova.

Roşca a făcut acele mârşăvii politice timp de 15 ani şi a distrus mulţi oameni simpli prin acţiunile sale. Ghimpu încearcă performanţa de al întrece pe Roşca în doar câteva săptămâni, timp în care se duc aceste negocieri.

Republica Moldova riscă să se întoarcă înapoi cu cel puţin 10-15 ani, iar electoratul de dreapta este în pragul unei noi trădări, care de data asta poate fi fatală. Oamenii care mai au sentimente unioniste se pot dezamăgi total, astfel pierzându-se, odată cu ei, şi ultima şansă de a ne mai apropia de România şi UE.

Domnule Ghimpu, dacă sunteţi om de onoare, dacă nu sunteţi un nou Roşca, dacă nu sunteţi un idiot de KGB-ist la fel ca şi Roşca şi nu aveţi ca principal scop distrugerea identităţii naţionale româneşti şi a societăţii, vă rugăm, renunţaţi la orgolii, la condiţionări, nu distrugeţi AIE şi odată cu ea şi viitorul nostru.

12 situaţii petrecute azi pe care nu trebuie să le trecem cu vederea

Am ajuns în sfârşit şi la ziua 28, de data asta decembrie. Cum era şi de aşteptat, nici după şedinţa Parlamentului de azi nu am făcut mari progrese. Totuşi, azi s-au petrecut nişte situaţii cel puţin ciudate, care ar trebui să ne dea de înţeles unele lucruri, să ne îngrijoreze, sau să ne bucure. Dar să le luăm pe rând.

1. Lupu şi-a continuat pe mai departe şarada sa cu comuniştii, de data asta în secret, la reşedinţa PCRM. Din cauza asta a întârziat mai bine de jumătate de oră la întâlnirea stabilită cu PLDM şi PL. Secret ar fi rămas această întrevedere dintre PD şi PCRM dacă nu exista Jurnal tv să ofere această informaţie.

2. Despre cele 15 minute în care PL, PLDM şi PD au fost în spatele unor uşi închise, nu prea se merită de menţionat. Probabil Lupu s-a prezentat doar pentru a face un anunţ celorlalte două partide, anunţ de care mi-e frică să-l spun acum.

3. A urmat şedinţa din Parlament. Aici am putut observa multe, pentru care trebuie să mulţumim din nou adevăratelor televiziuni de la noi, care au ţinut să ne arate aproape în detaliu fiecare mimică, gest, discuţii ale/şi dintre politicienii noştri.

4. De departe se putea observa o vădită îngrijorare pe feţele politicienilor PLDM şi PL. Filat a încercat să mai mimeze nişte momente fericite, chipurile venite în urma glumelor făcute cu cei de la PD, care îi erau vecini de fotolii.

5. PD-ul şi-a învăţat bine lecţia de acasă. A încercat în permanenţă să pară destinşi, relaxaţi, să dea de înţeles că la ei totul este clar, stabilit şi sunt stăpâni pe situaţie, chiar stăpânii lumii. Cel mai bine i-a ieşit acest lucru lui Plahotniuc. PD-ul a încercat să pună presiune pe celelalte partide şi atunci, când în pauze se întreţinea amical cu comuniştii. Lupu a dat dovadă încă odată cât de lipsit de onoare poate fi. După ce Voronin la terfelit şi la numit în cele mai urâte feluri pe Lupu, acesta nu a evitat să se dea în faţa unui stat întreg, drept cel mai bun amic al lui Voronin. Poate a ţinut pentru cei care sunt uşor de manipulat, dar oricine cu puţină raţiune îşi poate da seama că Lupu este tratat de Voronin doar ca o marionetă, pe care oricând o poate terfeli şi abandona şi la fel oricând o poate lua din nou la manevrat.

6. Despre discursul lui Voronin în calitate de preşedinte al şedinţei este puţin de spus. Acesta a dat dovadă ca şi până acum că nu s-a schimbat nimic la el. A venit cu un discurs din start greşit. A avut un discurs mai degrabă de şef de partid, decât de conducător al unei şedinţe a legislativului, prioritate obţinută doar datorită vârstei sale înaintate. Ce a încercat el să citească mai departe cu reunificarea societăţii şi alte lucruri, au fost umbrite de ieşirile necontrolate de tiran ale lui Voronin, lipsindu-le din start de orice credibilitate.

7. Televiziunile nu l-au scăpat deloc din vizor nici pe Mihai Ghimpu. Ceea ce am văzut la el este de-a dreptul jenant. Pe lângă îngrijorarea mimată de acesta, putem înţelege lesne ruşinea care îl macină, încât pe tot parcursul şedinţei nu a ridicat ochii din pământ, ba mimând că citeşte nu ştiu ce, ba făcând alte lucruri. Da, ar trebui să vă fie ruşine şi teamă de popor pentru că sunteţi la un pas de a le lua viitorul prin ceea ce aţi făcut atunci când v-aţi trezit că vreţi MAI-ul. Tot Ghimpu este acela care repeta într-una că lui nu-i trebuie nimic, doar să se refacă alianţa. Şi chiar dacă a spus acestea a primit mai mult decât era posibil să primească. Şi tot dacă vrea o instituţie de drept, de ce nu pretinde la CCCEC, PG, SIS, Ministerul Justiţiei?

8. Încă odată am văzut cât de avid poate fi Lupu după funcţii, atunci când a ieşit să prezinte raportul de constituire a fracţiunii, iar el s-a dat în spectacol cu bulbucăraia lui specifică, cu care deja ne provoacă greaţă şi, culmea, fără ca măcar să se fi format fracţiunile, fără să se fi pus în discuţie pe ordinea de zi alegerea Preşedintelui Parlamentului, acesta s-a autopropus la această funcţie.

9. Deşi suntem obişnuiţi cu glumele de prost gust ale lui Voronin, totuşi trebuie să fim atenţi la unele din ele. Gluma făcută la adresa lui Ghimpu privind microfoanele, trebuie să ne pună în gardă. Acesta nu a făcut altceva decât să spună că a trecut timpul lui Ghimpu şi cu el şi a AIE, atunci când comuniştilor le erau închise microfoanele de către Ghimpu. Prin acest gest, Voronin a vrut să dea de înţeles că partidele liberale nu vor avea niciun cuvânt de spus în viitoarea guvernare. Sper totuşi să mă înşel, sau dacă nu, să se schimbe situaţia şi să ne putem bucura în continuare de drumul european pe care am pornit acum un an şi jumate.

10. Totuşi se poate întrezări o speranţă. Atunci când Voronin a anunţat că aşteaptă anunţarea unei majorităţi parlamentare şi eram la o secundă de numirea lui Lupu ca preşedinte de Parlament de către democraţi şi comunişti, astfel având şi majoritatea dorită de Voronin, şi totodată şi coaliţia de centru-stânga, Diacov a ieşit şi i-a dat o palmă lui Lupu prin solicitarea unei pauze până joi. Din această situaţie putem înţelege două lucruri. 1. Între Lupu şi Diacov nu prea există mari simpatii şi în general în PD sunt disensiuni privind drumul pe care urmează să-l ia partidul. Să-şi îngroape viitorul în alianţă cu comuniştii, ori să se dezvolte în continuare şi să devină un partid puternic întro alianţă cu PLDM şi PL. Cum ştim că Diacov ţine mult la PD, care este şi proiectul său de suflet, îmi este greu să cred că ar alege dispariţia acestuia de pe scena politică, intrând în cârdăşie cu comuniştii. 2. La fel, putem crede că tot acest scenariu a fost regizat din timp şi prin aceste mişcări nu s-a făcut decât să se pună presiune pe Filat, dându-i de înţeles că dacă nu cedează şi MAI-ul, la următoarea şedinţă nu va mai exista Diacov care să ceară pauză pentru consultaţii. De fapt a fost sesizabil cu ochiul liber cum Filat s-a făcut mic, aproape a intrat în fotoliul său, atunci când Voronin a adus vorba de formarea majorităţii parlamentare.

11. În sprijinul celor spuse de mine la punctul 7, vine şi declaraţiile de după şedinţa Parlamentului ale PL-ului, care de această dată nu a mai avut curajul să le dea Mihai Ghimpu aşa cum ne-a obişnuit de obicei, ci l-a trimis pe Hadârcă să fie ciuca bătăilor. Cam aşa s-a şi întâmplat, atunci când jurnaliştii îi luau fără nicio jenă microfoanele din faţă. A fost mult deranjat Ion Hadârcă de această situaţie şi pe drept. De ce ar trebui să tragă el pentru neghiobiile lui Ghimpu? De o lipsă totală de cultură au dat dovadă şi purtătoarele de microfoane când au procedat aşa. Ok, poate nu e de apreciat ca om politic acest Ion Hadârcă, dar să-i purtăm totuşi respect ca om, şi mai ales ca om de cultură, de care în ultimul timp ducem tot mai mult lipsă.

12. O să închei cu declaraţiile de presă ale lui Filat. Nu am desluşit nimic nou din cele spuse de el. Că nu va ceda, că a cedat prea mult până acum îi dăm dreptate. PLDM-ul a făcut, poate mai mult ca toate celelalte partide ca alianţa să continue. Ce m-a deranjat, este faptul că Filat, nici acum în al 12-lea ceas nu a lăsat deoparte aroganţa sa de multe ori insuportabilă. Faptul că l-a ofensat pe Ghimpu cu medaliile lui interminabile nu a făcut altceva decât să înrăutăţească şi mau mult situaţia. Acum, când trebuie să fie cât mai atent la orice mimică, gest, declaraţie pentru a nu-l porni şi mai mult pe Ghimpu împotriva lui, Filat face glume deloc potrivite. Nici atitudinea sa faţă de instituţiile de stat, atunci când a făcut aluzie la maşini şi “bunătatea” lor, nu-i face deloc cinste.

În fine am ajuns de unde am pornit…vorba moldoveanului, democraţii nu ştiu să se comporte atunci când e vorba de putere, nu sunt în stare să se înţeleagă şi sunt mereu puşi pe ceartă.

CIA a înfiinţat WikiLeaks Task Force?!

Cunoaştem cu toţii cât de ingenioşi pot fi americanii în multe situaţii. Ştim că atunci când îşi doresc ceva, foarte rar se întâmplă să nu le reuşească. Cred că mulţi sunt la curent cum au reuşit să intre SUA în al 2-lea război mondial, atunci când, prin diferite blocade economice şi alte provocări, au păcălit Japonia să atace Pearl Harbor, una din cele mai mari baze militare ale americanilor din acele timpuri. Gurile rele spun că şi atacurile de la 11.09.2001 asupra turnurilor gemene au fost coordonate cu oficialii americani, tocmai pentru a avea motiv SUA să atace Afganistanul.

Mai nou, aflăm că şi WikiLeaks, în jurul căruia s-a făcut mare forfotă în ultimele luni a fost creat tot de către americani şi cu acordul lor. Astfel, potrivit publicaţiei “The Washington Post” WikiLeaks Task Force, sau WTF după acronimul ales cu atâta imaginaţie de către CIA, reprezintă grupul desemnat de serviciile secrete americane pentru analizarea impactului celor peste 250.000 documente strict secrete "scăpate" pe internet de site-ul mai sus menţionat, asupra relaţiilor diplomatice dintre Statele Unite şi aproape tot restul lumii.

Reflectând probabil îndeaproape reacţia de moment a oficialilor americani, avută la descoperirea scurgerilor de informaţii înlesnite de WikiLeaks, WTF este şi prescurtarea pentru o altă expresie în jargon, folosită de regulă prin cercurile de tineri pentru a manifesta mirarea şi neîncrederea, într-un mod mai puţin academic.

După dezvăluirile stânjenitoare făcute WikiLeaks, într-un volum care cu siguranţă va da încă multe bătăi de cap guvernului Statelor Unite, WikiLeaks a fost supus la numeroase presiuni şi cenzură, prin îngrădirea accesului utilizatorilor la informaţiile oferite de site şi chiar arestarea fondatorului WikiLeaks, Julian Assange.

Totuşi, odată ce au apărut astfel de scurgeri de informaţii secrete, cel mai mare regret al meu este că nu s-a publicat nimic şi despre 07.aprilie 2009. Cu siguranţă americanii cunosc mai multe despre acest eveniment şi au dosare întregi cu informaţii şi ne-am fi bucurat şi noi să aflăm câte ceva despre adevărul despre 07/04, odată ce organele competente ale Republicii Moldova nu vor sau nu sunt în stare să răspundă la aceste întrebări. Şi nici nu vom afla prea curând acest adevăr, odată ce e cunoscut faptul că, după cum decurg “negocierile” PG, SIS, CCCEC şi posibil şi MAI-ul vor rămâne/ajunge sub talpa lui Plahotniuc.

Sincere felicitări cu ocazia sărbătorii de Crăciun!

Vreau să felicit toţi cititorii cu ocazia frumoaselor sărbători de iarnă şi în special cu ocazia frumoasei sărbători de Crăciun. Vă urez un Crăciun fericit, multă fericire, pace şi bunătate în suflet, să aveţi parte de toată dragostea celor din jur.

Acum, când colindele, toate născute sub zăpezi, aduc cu ele mireasma de Iisus născut în iesle, simţim şi noi tot mai tare atmosfera de sărbătoare ce se apropie. Deschideţi uşa şi lăsaţi spiritul Crăciunului să vă intre în casă! Deschideţi inimile şi lăsaţi bucuria şi împlinirea să vă intre în suflet!

Pentru a vă ajuta să intraţi mai uşor în atmosfera şi farmecul Crăciunului, o să postez mai jos câteva imagini legate de Crăciun, şi unele din cele mai frumoase colinde de Crăciun ale neamului nostru românesc.

Colinde de Crăciun

Vezi mai multe video din muzica

Fuego - E noaptea de Crăciun

Vezi mai multe video din muzica

Avem nevoie de un nou A.I.Cuza”?” ”!”

Se face mare zarvă în jurul datei de 28, de data asta decembrie şi nu noiembrie. Cu toţii îşi fac mari griji ce se va întâmpla începând cu 28 decembrie când un nou Parlament va fi convocat, iar Ghimpu îşi va pierde şi ultimul “as” din mânecă.

Astăzi profesorul universitar Victor Popa, a făcut publică o nouă situaţie posibilă începând cu data de 28 decembrie. Astfel, imediat ce Parlamentul actual trece în istorie şi cu el şi interimatul lui Ghimpu (şi nu numai interimatul său va trece în istorie dacă continuă să se comporte în acest stil bădărănesc, pe care el îl numeşte proces de negocieri), următorul în ierarhia puterii de stat este Prim-ministrul, în persoana lui Vlad Filat, astfel, conform legislaţiei, funcţia de Preşedinte interimar revenindu-i acestuia.

De fapt, ceea ce a spus azi distinsul profesor o ştiau oricare jurist începător, doar că un aşa scenariu, posibil nu era cunoscut de marea majoritate a populaţiei. Cu siguranţă că Victor Popa, ca fost candidat la fotoliul de parlamentar pe lista PL a avut grijă să-l anunţe şi pe Ghimpu de această situaţie. De aici şi graba lui Ghimpu de a se crea cât mai repede alianţa şi numirea noii conduceri a ţării. Vă imaginaţi ce se poate întâmpla dacă Filat ia şi funcţia de Preşedinte interimar? Vă spun eu. Priviţi aici ce s-a întâmplat azi în Parlamentul României cu acel sărman om. Este de plâns situaţia în care a ajuns acest sărman om, dar trebuie să spun că aşa va proceda şi Ghimpu, doar că el va avea cu totul alte motive.

Că tot ne chinuim de aproape doi ani să alegem Preşedintele fără reuşită, unica soluţie la rezolvarea acestei crize ar fi reeditarea scenariului din 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova (5 ianuarie) şi în Ţara Românească (24 ianuarie), după care a urmat şi inevitabilul: Mica Unire din 1861.

Atât condiţiile cât şi împrejurările ne sunt relativ prielnice pentru înfăptuirea acestui act istoric:

1. Preşedintele Traian Băsescu, ar putea fi noul Alexandru Ioan Cuza, deoarece a şi declarat că proiectul său de suflet este reunificarea Moldovei cu România.

2. La fel ca şi în 1859, acest lucru ar putea avea loc tot în aceeaşi perioadă a anului: luna ianuarie.

2. În anii precedenţi Micii Uniri, Rusia a suferit o usturătoare înfrângere, ceea ce i-a slăbit influenţa ei în zonă. În prezent Rusia este vulnerabilă datorită crizei economice şi a mişcărilor ce o macină din interior. Rusia are acum neapărată nevoie şi de apropierea de UE pentru a obţine investiţii atât financiare, cât şi tehnologii moderne ale Germaniei, de care Rusia duce lipsă cu desăvârşire.

3. În anii 1850, Franţa era o forţă în Europa şi avea nevoie de un bastion puternic în estul Europei pentru a opri expansiunea rusească sârbă. În prezent SUA şi UE, în special Germania are nevoie de o extindere cât mai apropiată a graniţelor UE de Rusia pentru a o ţine puţin în frâu, iar o graniţă pe Nistru a UE şi NATO ar fi mai mult decât binevenită pentru toţi.

Realizarea unui astfel de scenariu ne-ar scuti de multe necazuri, dintre care mă voi referi doar la unul: astfel, am evita un “dezastru”, aşa cum se exprimă membrii PL pe la televiziuni, un dezastru pentru ei, dacă ar ajunge Filat Preşedinte interimar, dar ceva normal şi binevenit pentru noi, cetăţenii.

P.S. Dacă din greşeală v-am deconspirat planul de reunificare a Moldovei cu România, sper să nu vă pierdeţi cu firea şi să-l duceţi la bun sfârşit

Dacă tot vociferează într-una că le pasă…

Zilele astea se duc (sau s-au dus) mari lupte între marea majoritatea a populaţiei şi preoţimea noastră pe marginea acestei cărţulii “Sexul povestit celor mici”, intens mediatizate pe la toate televiziunile, radiouri, ziare, bloguri etc. Şi asta numai după ce Filat a avut neinspirata intenţie de a interzice vânzarea acestei cărţi în librării, tocmai acum, când de mai mulţi ani ea poate fi cumpărată din toate librăriile. Foarte stângaci a procedat Filat şi atunci, când a doua zi şi-a schimbat părerea şi a permis ca această carte să se găsească pe rafturile librăriilor şi de acum încolo.

Ce l-a făcut pe Filat să procedeze în aşa mod, este greu de spus. Unii speculează, că de fapt, s-a urmărit doar o publicitate masivă a acestei cărţi, probabil din cauza că nu se prea vindea. Eu aş spune că prin această mişcare Vlad Filat a urmărit să mai distragă atenţia televiziunilor şi a oamenilor de la interminabilele “negocieri” pentru formarea unei noi coaliţii. Şi cum ne-a obişnuit deja Filat, atunci când îşi doreşte ceva, de cele mai multe ori îi reuşeşte. Rezultatul: cu toţii au înnebunit în legătură cu această carte şi de parcă totul deja era bine şi frumos în ţară, lor numai această problemă le mai rămăsese de dezbătut pe la toate televiziunile. Foarte bolnăvicioasă a fost şi reacţia preoţilor pe care, se pare nu i-a deranjat că mai mulţi ani la rând această carte s-a vândut fără nicio problemă, dar, care acum se arată foarte deranjaţi de faptul că cartea va fi totuşi vândută cu unele restricţii.

Am evitat intenţionat să scriu despre acest subiect, tocmai din cauza că prea mulţi şi-au dat cu părerea în această privinţă. În special blogerii. Unii mai reuşit, alţii mai puţin, iar alţii în bătaie de joc. E de înţeles şi reacţia unora, odată ce era cât pe ce să fie lăsaţi fără cartea lor preferată.

Dar să revenim la preoţii noştri. Aceştia probabil, din dorinţa de a se afla în treabă au hotărât să se mai facă văzuţi şi auziţi. Nu ştiu de ce până acum nu i-a deranjat această carte, de ce tocmai acum. S-o fi molipsit şi ei de boala analiştilor noştri politici, apăruţi cu zecile peste noapte, care-şi petrec mai tot timpul pe la televiziuni.

Care este principala problemă a preoţilor noştri nu pot acum să spun cu siguranţă. Cert este că există o groază de probleme mult mai importante cu care se confruntă omenirea, Creştinismul şi în special Ortodoxia, pe care ei tare mult o mai iubesc, doar din cuvinte şi nu mai contenesc să tot amintească că în Moldova sunt 96 % creştin ortodocşi. Nu ştiu pe cât de reale sunt aceste cifre, ţinând cont de islamizarea puternică cu care se confruntă toată Europa şi mai nou şi pe la noi vedem tot mai multe astfel de voaluri pe capul moldovencelor.

Nu aş vrea să fiu înţeles greşit, nu interzic nimănui să adopte o oarecare religie, doar vreau să preîntâmpin asupra pericolului ce o paşte pe o femeie musulmană, mai ales dacă aceasta vine dintr-o societate precum este a noastră, unde femeia se bucură de aceleaşi drepturi ca şi bărbatul. Aici, aici şi în video de mai jos sunt doar o nimica toată din ce le aşteaptă pe fetele noastre, care din diferite motive aleg astfel de viaţă.

Nu de puţine ori am auzit chiar din gura multor astfel de fete, că odată ajunse în ţările de origine a soţilor lor musulmani, au fost surprinse să afle că de fapt ea este a 5-a a 6-a soţie pe care le avea la acel moment. De înjosirile la care erau supuse mi-e greu să menţionez aici, multe din ele fiind de-a dreptul de necrezut.

La întrebarea de ce au ales această cale, multe din ele spun că nu au cunoscut nimic despre astfel de situaţii, că nu ştiau de lipsa de drepturi la care sunt supuse femeile în lumea arabă. Soţii musulmani ale acestora se purtau neobişnuit de frumos cu ele până în momentul când ajungeau în ţările de origine ale acestora.

De fapt, scopul şi menirea acestor musulmani împrăştiaţi prin toată lumea este de a converti cât mai multă lume la islamism. Cel mai des cad pradă femeile, mânate de pofta de bani cu care le ademenesc aceşti arabi. Islamismul încă e un fel de Creştinism timpuriu, atunci când se producea o creştinare masivă a lumii, doar că islamicii folosesc în prezent metode mult mai moderne de convertire a oamenilor.

Dacă totuşi preoţilor noştri le pasă de ortodoxismul lor de 96 %, atunci aici ar trebui să se implice şi ei, prin diferite programe informative, ajutor pentru persoane aflate în astfel de situaţii. Chiar şi în cadrul acestor ore de religie acordate de către stat să informeze copii de acest fenomen. Să li se esplice că aşa cum o persoană renunţă (prin căsătorie sau în alte situaţii )la religia sa pentru islam, tot aşa ar putea convinge pe soţ/soţie sau alte persoane să se convertească ei la Creştinism.

Să nu se dea în spectacol pe marginea unei cărţi, care nu prezintă niciun pericol pentru nimeni, din contra, sunt foarte utile copiilor, cu mici excepţii. Să nu se dea în spectacol la distrugerea de menore şi atacuri prosteşti asupra diferitor confesiuni şi religii (baptişti, catolici, protestanţi, evrei), care nu prezintă niciun pericol pentru nimeni şi sunt în permanentă descreştere atât la noi, cât şi în întreaga lume.

Vedem cu ce probleme se confruntă ţări ca SUA, Franţa, Marea Britanie, Spania, Italia care au luat atitudine în privinţa musulmanilor prea târziu. Nu trebuie să ajungem în situaţia  groaznică din Marea Britanie şi SUA, unde Crucea Roşie şi respectiv comisia federală au interzis simbolurile Crăciunului de frică să nu supere musulmanii. Dacă aceste ţări care sunt foarte permisive şi nici pe departe nu au o religie fundamentalistă precum e Ortodoxismul vulgar practicat în Republica Moldova, se confruntă cu astfel de probleme, nu vreau să-mi imaginez ce s-ar putea întâmpla la noi în cazul unei islamizări mai accentuate a populaţiei.

Putem fi siguri că preoţii noştri vor lua atitudine şi în această privinţă, doar că în stilul lor, adică doar atunci când vor primi ordin de la cine trebuie şi când vor fi puternic motivaţi financiar. Şi o vor face în stilul lor fundamentalist, vulgar, ceea ce i-ar putea deranja mult pe musulmani şi tare nu-mi doresc să explodeze şi la noi bombe pe străzi, în şcoli, în gări şi în alte locuri publice şi instituţii!

Hotineanu primeşte salariu chiar dacă e sfârşit de an?

Da, domnule Hotineanu, dumneavoastră primiţi salariul pentru luna decembrie, pentru sfârşit de an? Dar subalterni dumneavoastră, medicii? Dar ceilalţi angajaţi din sistemul medical?

Ştiu că e o întrebare retorică, deoarece “stimabilii” noştri medici în frunte cu “cel mai competent ministru” al actualei guvernări, în persoana lui Hotineanu nu ar permite să nu li se achite salariu pentru nimic în lume.

Atunci de ce aceşti medici, când trebuie să acorde asistenţa medicală necesară bolnavilor grav, în care se include şi minimul necesar de medicamente şi hrana din spitale, refuză să ofere bolnavilor o banală aspirină motivând că e sfârşit de an şi stocurile sunt epuizate. De ce aceşti bolnavi cronici, care necesită o alimentaţie specială prescrisă chiar de medici sunt hrăniţi deja de mai bine de 3-4 săptămâni doar cu griş fiert în apă, fără pic de zahăr ori alte ingrediente necesare unei mese cât de cât acceptabile? Cum e posibil ca un spital precum Sfânta Treime să mai aibă în stoc doar un sac de orez şi unul de griş, cel puţin aşa reieşind din spusele medicilor, care astfel justifică bătaia de joc la adresa bolnavilor internaţi acolo? Cum e posibil ca un bolnav ieşit de pe masa de operaţie să fie nevoit să-şi cumpere singur tifonul şi tinctura de iod, altfel riscând să moară, chiar dacă operaţia iniţial fiind reuşită? Cum e posibil ca pacienţii imobilizaţi la pat şi care suferă de diaree tot din cauza alimentaţiei dezastruoase de la spital să fie refuzaţi să fie îngrijiţi de infirmiere, spunând că aceasta le oferă vasul doar pentru “treaba mică”? Este strigător la cer atunci când ceilalţi pacienţi din acelaşi salon trebuie să îngrijească unul de altul în astfel de situaţii. Păcat că astfel de imagini nu sunt deloc plăcute şi nici nu pot fi filmate, fotografiate şi postate pentru a vedea şi Hotineanu cum sunt îngrijiţi bolnavii la sfârşit de an, deşi sunt sigur că e familiarizat cu astfel de situaţii.

De ce în spitalele noastre se acordă asistenţă medicală preferenţial, în dependenţă de banii care-i are bolnavul, de rude, de numele acestuia şi mai nou şi în dependenţă de perioada anului? Oare să fie chiar problema lipsei de fonduri de la sfârşit de an, sau este vorba de isteria creată de incertitudinea politică, iar tipi alde Hotnineanu simţindu-şi fotoliu în primejdie fură tot ce mai pot, acum pe ultima sută de metri, căci nu se ştie dacă mâine va mai exista Guvernul Filat, sau un altul, cu alţi miniştri?

Că veni vorba de Guvern şi de şeful acestuia, îl rog pe domnul Filat să ia în calcul cele spuse în acest articol şi să ia măsurile necesare ca astfel de situaţii să nu mai existe, în special să-şi amintească că nu e pentru prima dată când Hotineanu dă dovadă de total neprofesionalism.

PS. Unul din aceşti pacienţi este grav bolnav şi este imobilizat de ceva timp la pat. Totuşi a ţinut cu tot dinadinsul să-şi ofere votul pentru o guvernare pro-europeană. Medicii i-au prezis puţine zile de viaţă. Domnule Filat, de ce să nu le oferim acestor oameni măcar pentru ultimele zile o atenţie meritată? Ştiţi care e unul din cele mai mari regrete ale acestei persoane? Îi este frică că nu va mai avea ocazia să ajungă în ziua în care va avea certitudinea că Moldova îşi va continua drumul european început acum ceva mai mult de un an de zile!

Aceştia sunt ruşii cei iubiţi şi proslăviţi de unii moldoveni

“Răsfoind” azi ediţia online a Jurnalului (www.jurnal.md), am fost şocat şi în acelaşi timp dezgustat şi mai mult de naţia neomenească a ruşilor.

La o fabrică de păsări din regiunea Jeleznogorsk Federaţia Rusă, proprietarul acesteia a hotărât să omoare majoritatea păsărilor, din cauza că nu mai are cu ce le hrăni. Privind imaginile video în care sărmanii pui, abia ieşiţi din ouă sunt lăsaţi pur şi simplu să moară în ger şi pe angajaţii acestora, care mai au puţin şi fac o criză de atâta milă faţă de micile suflete, nu pot să înţeleg ce fel de om este acel proprietar al fabricii. Are el inimă în el? Atenţie, e vorba de milioane de pui, nu de câteva zeci sau sute!

Pe lângă faptul că ceea ce se face la acea fabrică este o adevărată crimă, în legătură cu care ar trebui să se sesizeze neapărat protecţia animalelor, mai este şi o batjocură la adresa milioanelor de ruşi, care poate mor de foame, din cauză că acest idiot preferă să lase să moară în chinuri în ger aceşti pui, dar nicidecum nu-i dă gratis celor care ar avea mare nevoie de ei. Şi dacă e să mai luăm în calcul faptul că şi păsările deja mature, care nu mai necesită hrană pentru a fi crescute, sunt îngropate de vii, numai să nu fie date oamenilor nevoiaşi, atunci dragi cititori, vă rog să vă faceţi singuri părerea despre astfel de specimene din naţia rusă.

Atenţie la ce ne aşteaptă!

Azi mi-am dorit foarte mult să încep o săptămână mai liniştită, o săptămână în care să uit puţin de scenariile politice deloc ortodoxe, care se pun la cale pe la ceaiuri, prin instituţii de stat şi prin hotele şi restaurante, proprietate privată a unor “oameni de afaceri” deveniţi politicieni peste noapte.

Din păcate nu a fost să fie. Nici la o oră de la publicarea ultimului articol pe acest blog, în care chemam cititorii să-şi mai ia gândul de la politicienii noştri “jucători”, marea noastră vedetă a politicului moldovenesc în persoana lui Marian Ilici, s-a şi dat în spectacol la un aşa numit “mic briefing”, cum s-au grăbit să-l numească unele televiziuni de pe la noi, ceea ce de fapt a fost o citire mot-a-mot a unei fiţuici de către Lupu, preţ de câteva minute.

După întâlniri secrete dintre partidele parlamentare de la sfârşitul săptămânii, am fost surprins să văd o schimbare de strategie din partea PD şi PL, strategie ce ne dă de înţeles că lucrurile deja sunt puse la punct şi acum urmează câteva zile de văicăreli şi acuze, tocmai pentru a justifica cumva hotărârile luate şi alianţele făcute. Dar să le luăm pe rând.

Azi am observat că mireasa mofturoasă, Mariana Ilici, care cocheta amoros şi cu PCRM şi cu PLDM şi care venea cu diferite pretenţii de zestre, pentru a se hotărî cui îşi oferă mâna, s-a transformat brusc peste noapte şi din mireasă mofturoasă s-a transformat în bocitoare gălăgioasă, şi nu într-o simplă bocitoare care e plătită să bocească la funeraliile altcuiva. Marian Ilici, fără să realizeze boceşte la propria înmormântare politică. Scenariul monstruos care s-a pus la cale la întâlnirea secretă dintre PL şi PD de sâmbătă, este monstruos nu numai pentru noi, societatea civilă, dar reprezintă şi sfârşitul politic al politicianului nostru de doi metri.

Lupu prin citirea acelei fiţuici de azi de la ora cinci, nu a dat dovadă de altceva decât de unele zvârcoliri în speranţa de a mai salva din imaginea sa pentru ceea ce urmează să facă. Prin încercarea de a arunca vina, într-un mod foarte stângaci asupra PLDM-ului, nu face altceva decât să-l facă şi mai scârbos în faţa oamenilor. Populaţia nu este atât naivă şi de proastă cum îşi închipuie Marian Ilici şi ca exemplu vorbesc şi rezultatele alegerilor din 28 noiembrie.

În timp ce Lupu se metamorfozează şi devine bocitoarea gălăgioasă şi cu acuze nefondate la adresa PLDM, vedem o schimbare şi în tabăra PL. Mihai Ghimpu devine şi el peste noapte, sau mai bine zis după întâlnirea secretă, un om raţional, care lasă de la sine, care nu mai dă vina doar pe PLDM, dar, într-un fel mimează asumarea răspunderii alături de PLDM, în ceea ce priveşte reuşita sau nereuşita atragerii de partea lor a PD-ului.

Că-i dă prea mare importanţă lui Lupu prin astfel de declaraţii, deja nu e o noutate pentru noi. Cu toţii cunoaştem că Ghimpu, cam de un an încoace a devenit un mare admirator al lui Lupu, în detrimentul PLDM-ului şi al lui Filat. De data asta Ghimpu urmăreşte alte scopuri. El doar mimează o îndepărtare faţă de PD şi ulterior, probabil se va da supărat când Lupu, în următoarele zile va anunţa alianţa cu comuniştii. Ştiu, cu toţii veţi spune că e cam greu de crezut că-l poate duce capul pe Ghimpu la astfel de scenarii, doar că ceea ce am scris până acum e o nimica toată, pe lângă ceea ce urmează să se întâmple.

Puţini, dar foarte puţini sunt cei care cunosc faptul că la ultima întâlnire a PD şi PL deja totul s-a pus la punct. Funcţii, împuterniciri, scenarii. Cum PD-ul şi cu PCRM-ul nu pot alege Preşedintele, iar PL-ul nicidecum nu-l va putea vota pe Lupu înaintat de o alianţă de stânga, căci asta ar însemna sinucidere curată, politicienii noştri s-au gândit şi la această problemă. Şi având deja două încercări eşuate de vot/voturi de aur, Plahotniuc s-a asigurat ca acest lucru să nu se mai întâmple, să nu mai meargă cu valiza de bani pe la politicieni fără niciun rezultat.

Astfel, scenariul care urmează să fie pus în aplicare este foarte simplu. PCRM-ul şi PD-ul şi cu ajutorul salvator al PL-ului vor vota modificarea articolului 78 al Constituţiei, astfel încât Preşedintele să fie ales cu majoritatea simplă, adică 52 de voturi. De fapt, cei care au fost atenţi, au putut observa că Lupul a pomenit fugitiv azi acest scenariu.

Astfel PL-ul şi Ghimpu, “excesul lor de patriotism” şi din dorinţa de a “salva” ţara, poate vor reuşi să-şi ameţească cele 10% de electorat docil şi poate cu ajutorul lui Dumnezeu şi a altor forţe din interior sau exterior, vor reuşi să evite un nou episod Roşca 2. Ce l-a făcut pe Ghimpu să recurgă la aşa scenariu, ţin să mă abţin şi să dau vina pe ranchiuna pe care i-o poartă lui Filat pentru succesul politic al acestuia. Despre stimulentele foarte grase primite sau care urmează să le primească Ghimpu în schimbul acestei trădări, las să scrie presa şi organele abilitate să facă asta, deoarece ele dispun de mai multe pârghii pentru colectarea de probe în astfel de situaţii.

Cât despre Lupu şi PD şi cariera sa politică, am specificat deja mai sus, că acesta deja şi-o boceşte în gura mare. Dar ce importanţă mai are că PD-ul va fi înghiţit de PCRM, că Lupu nu va mai exista ca om politic, dacă politicianul nostru cu aspiraţii de Preşedinte, care s-a ţinut şi cu dinţii de acest fotoliu, în sfârşit va ajunge Preşedinte. Ce importanţă mai are că ţara va fi aruncată din nou cu cel puţin 20 de ani în urmă, iar tinerii vor fugi cu toţii din ţară, fie mânaţi de dorinţa de a-şi câştiga existenţa, fie vânaţi de noua guvernare, care se anunţă şi mai dezastruoasă decât cea de odinioară, din dorinţa de răzbunare a lui Voronin pe toţi cei care au fost împotriva lor, dar şi din cauza situaţiei economice falimentare a statului, în condiţiile în care nu vor mai primi niciun ajutor din vest.

Acest scenariu este mai mult decât adevărat, iar pentru a mai împiedica punerea lui în aplicare este nevoie de noi toţi, societatea civilă, presă, televiziuni pentru a nu permite aşa ceva. Prin însăşi dezvăluirea a astfel de scenarii vom pune presiune pe ei, le vom arăta că nu mai suntem atât de naivi, de neajutoraţi, de neinformaţi şi că nu le mai permitem să ne lucreze pe la spate.

Să nu le permitem să ne fure viitorul!

Să ne mai destindem un pic: “Neapole – ghid de supravieţuire pentru suporterul român”

Deja de mai bine de două săptămâni suntem într-o tensiune continuă, cu nervii întinşi la maxim şi într-o continuă căutare de evenimente noi, de ştiri, de evenimente care ne-ar satisface aşteptările şi vom ieşi din incertitudinea aceasta politică, iar Republica Moldova îşi ca continua drumul european început acum un an sub Guvernul Filat.

Cum nu avem nicio mişcare pozitivă pe scena politică, care ne-ar aduce bucurie, nu ne rămâne decât să încercăm să ne mai distragem de la această situaţie prin diverse modalităţi. Una din aceste şi cea mai plăcută pentru mine, este fotbalul. Deşi, până în prezent nu am dat niciun semn pe acest blog că mi-ar plăcea fotbalul, totuşi vreau să vă spun că sunt un mare admirator al fotbalului de calitate. Privesc, atunci când am timp şi posibilitate meciurile importante din marile campionate europene, dar în prim-planul preferinţelor mele sunt turneele finale cât şi Champions League şi Europa League.

Sunt un mare admirator şi al fotbalului românesc. Nu neapărat că ar excela prin calitate, ci datorită faptului că sunt şi eu român, deşi locuiesc în Chişinău, iar campionatul autohton, poate cu excepţia lui Sheriff (dar care a declarat că nu joacă pentru Moldova şi nici imnul Moldovei nu este intonat la meciurile internaţionale ale tiraspolenilor), este un mare zero (0).

Cum miercuri avem meci important în Europa League, când Steaua îşi joacă şansa calificării în primăvara europeană la Neapole (fiind şi unica echipă românească care se poate califica mai departe), nu pierd niciun detaliu privitor la situaţia şi mişcările Stelei de dinainte de acest meci.

Deşi ne-am obişnuit ca înainte de astfel de meciuri să apară diferite ştiri, preziceri, speculaţii privitor la rezultat, alcătuirea echipei, şansele echipe etc., totuşi, azi mi-a atras atenţia un material publicat pe www.blog.mysport.ro în se face referire la aspectul mai puţin sportiv al meciului de miercuri, şi mai mult îi vizează pe suporterii Stelei şi suporterii lui Neapole şi în general pe români şi ceilalţi europeni. Desigur, autorul kraus, a ţinut să mai destindă puţin atmosfera de dinainte de meci, care se anunţă una destul de tensionată, ţinând cont şi de “ospitalitatea” suporterilor napolitani.

Eu m-am amuzat copios. Vă invit şi pe voi să citiţi şi să vă ridicaţi puţin dispoziţia:

1. În zilele dinaintea călătoriei nu te spăla şi nu-ţi schimba lenjeria. O să-ţi prindă bine la punctul 4.
2. Nu lua cu tine decât strictul necesar. Cu cât bagajul e mai uşor, cu atât poţi alerga mai repede.
3. Nu te obosi să studiezi italiana. În cazul unui interogatoriu ai dreptul la translator.
4. La vamă: După verificarea actului de identitate, vameşii italieni vor efectua o percheziţie corporală completă (vezi punctul 1). Chiar dacă examinarea anumitor cavităţi e neplăcută, abţine-te de la proteste: pentru români procedura e prevăzută în Acordul Schengen.
5. Sunetul limbii noastre a devenit familiar majorităţii italienilor. Ca să eviţi manifestările de simpatie exagerată, vorbeşte numai englezeşte.
6. Pe stradă păzeşte-ţi spatele. Sodoma e foarte aproape de Gomora. “Vaffanculo” e o urare obişnuită la Neapole…
7. În localuri: E posibil să întâlneşti afişe cu precizarea “Accesul interzis câinilor şi românilor”. Nu lătra, nu face pipi pe piciorul mesei şi nu uita de punctul 5.
8. Noaptea în Neapole: Fetele cu fuste scurte şi machiaj gros n-au fost niciodată la doctor. Cele vopsite blond sunt toate românce, dar n-o să-ţi facă reducere.
9. Camorra (mafia napoletană) există de-adevăratelea, nu doar în ziare. Ai grijă pe unde umbli, altfel o să regreţi “clasa politică de la Bucureşti”.
10. În orice loc public: Unii italieni răuvoitori au învăţat câteva cuvinte româneşti pe care le strigă ca să-i dea de gol pe români. În asemenea situaţii nu trebuie să răspunzi, nici să ai vreo altă reacţie, cum ar fi de exemplu clipitul. Dacă totuşi se întâmplă să tresari, te poţi salva simulând imediat un atac de epilepsie, chiar şi cu riscul de a pierde meciul. Vei fi transportat la spital, unde ai să fii în siguranţă – în afară de cazul că asistentele provin tot din România.
11. La stadion: Dacă reuşeşti să ajungi până acolo, nu trebuie să te superi când spectatorii din apropiere o să te facă ţigan. Pentru occidentali, ţiganii sunt nişte rebeli romantici, cu suflete de artişti. De aceea, în Europa sunt iubiţi peste tot unde se duc. De ce să nu profiţi?
12. În timpul meciului: Chiar vrei să-ţi încurajezi echipa? Forţele de ordine o să te păzească, dar numai atâta timp cât conduce Napoli. Mai bine eliminat pe lumea asta, decât calificat pe cealaltă.
13. După meci: Indiferent de rezultat, vei constata cât de important e punctul 2. Dacă eşti cu prietenii, fugiţi fiecare în altă direcţie. Cine scapă va putea consola familiile celorlalţi.
14. Dacă eşti prins într-o încăierare cu localnicii şi îl dobori pe vreunul, nu uita să-i iei portofelul. Oricum l-a furat şi el de la cineva.
15. În urma evenimentelor, e posibil să nimereşti în arestul poliţiei (vezi punctul 3). Cel mai bine e să-ţi arunci din timp cartea de identitate şi să te declari apatrid. Dacă n-ai reuşit, nu recunoaşte nimic şi, pentru siguranţă, pretinde că aparţii unei minorităţi etnice din România. Dacă nu merge nici asta, arată-le poliţiştilor o fotografie cu Traian Băsescu. Broscarii îl confundă uşor cu Berlusconi, mai ales dacă alături apare şi Elena Udrea topless.
16. Înapoi în România: Nu fii trist că am pierdut din nou, fotbalul e doar un joc. Vin sărbătorile, ai o ţară frumoasă, economia e în plină relansare. Iar la anul o să fie şi mai bine!

 

Totuşi să nu uităm să ţinem pumnii Stelei şi să fim alături de ei miercuri seara (metaforic vorbind, căci alături în tribune aţi văzut ce se face ). Sperăm că Steaua nu va dezamăgi şi ne va face o mare bucurie, obţinând un rezultat pozitiv la Neapole. Avem nevoie măcar de atâta bucurie!

Sunt stelist, iubesc şi Rapidul pentru că a fost şi este o echipă frumoasă şi sunt suporterul echipei naţionale a României şi a celorlalte echipe româneşti când joacă în Europa.

Ceasurile elveţiene încă arată ora Moscovei

Azi s-a mai consumat încă un episod de batjocură la adresa acestei ţări, a poporului şi de ce nu şi la adresa actualei guvernări. Deşi comuniştii, oficial nu mai sunt la cârma acestui stat, majoritatea instituţiilor de stat încă răspund la comanda acestora.

Aceşti oameni ai legii azi au ieşit cu diferite motive copilăreşti legate de nişte procese verbale din unele secţii de votare, în care cică nu ar coincide datele cu privire la numărarea buletinelor de vot. Numai cine nu a participat la astfel de numărători de voturi, sau care nu cunoaşte în general cum se întocmesc aceste procese verbale, ar putea ieşi şi turna asemeni prostii în faţa camerelor de luat vederi. Aceste procese verbale pot fi în orice moment falsificate, modificate sau din start întocmite greşit. Am fost nu o singură dată membru sau observator la astfel de secţii de votare, unde singuri observatorii îndeplineau aceste procese verbale, iar preşedintele secţiei de votare semna fără să se mai asigure ce conţin aceste procese verbale.

Să mai pomenesc de banii cheltuiţi din buzunarele noastre pentru satisfacerea mofturilor unor idioţi, care numai la destinul oamenilor nu se gândesc, nu cred că mai are rost, deoarece asta nu ar schimba cu nimic lucrurile.

Însă, nu veridicitatea acestor procese este problema Curţii, ci încercarea de a duce cât mai departe posibil în timp validarea alegerilor. Comuniştii, dar în special Lupu şi Plahotniuc au nevoie de cât mai mult timp pentru ca oamenii să mai uite, să se dezguste profund de toate aceste jocuri scârboase ale lui Lupu şi într-un final să se plictisească şi să nu mai reacţioneze în niciun fel atunci când vor face publică alianţa dintre PD şi PCRM. Ori, o hotărâre întârziată a Curţii Constituţionale cu privire la validitatea alegerilor, le oferă timp PD-ului să mai mimeze aşa-zisele negocieri. Lupu a văzut de la etajele Parlamentului cu ochii lui cum se manifestă tinerii atunci când sunt trădaţi şi îi este frică de încă o răbufnire a lor, în caz că face greşeala şi anunţă acum, la cald, alianţa cu comuniştii.

Orice nu am încerca noi sau cei de la guvernare să facă pentru îmbunătăţirea lucrurilor în ţara asta, nu vom reuşi până ce indivizi ca Pulbere, Muruianu, Voronin, Zubco şi majoritatea dintre procurori, Catan şi majoritatea dintre poliţişti, cât şi mulţi alţi funcţionari, nu vor dispărea din viaţa publică, din funcţiile importante în stat.

Diplomaţia europeană vs grohăitul ruşilor

Am evitat să scriu pentru câteva zile despre cele petrecute la noi, tocmai pentru a putea înţelege ceva din mişcările care se fac acum pe la noi şi a-mi face o concluzie referitor la ceea ce ne aşteaptă în viitor.

Am digerat cu silă vizita fulger, neanunţată a fostului KGB-ist rus, la Chişinău, prin care ruşii au dat încă odată dovadă cât de mârşavi pot fi atunci când se simt ameninţaţi de a pierde şi mai mult din influenţa lor asupra Moldovei. Ori, o continuare a guvernării AIE ar însemna ieşirea şi mai mult a Republicii Moldova de sub influenţa Moscovei şi apropierea cu paşi repezi de Europa. Ruşii au făcut o greşeală în 2009 când au scăpat frâiele puţin din mână, iar acum vor să repare această greşeală prin intermediul lui Lupu şi Plahotniuc şi cu participarea activă a PCRM-ului. Metodele şi pârghiile folosite pentru asta sunt din cele mai mârşave, asta deja o ştim cu toţii.

Ceea ce este mai trist este că la toată această batjocură participă şi PL-ul, mai mult sau mai puţin direct. Mihai Ghimpu prin acceptarea de a se întâlni cu acest Narişkin nu a făcut altceva decât să oficializeze vizita acestuia la Chişinău. Nu ştiu ce l-a făcut pe Ghimpu să recurgă la acest gest (de fapt cunosc stimulentul care l-a ajutat să se hotărască în această situaţie, dar prefer să nu scriu despre asta, căci ar înrăutăţi şi mai mult situaţia),.Cert este însă faptul că atunci când a fost nevoie de participarea Preşedintelui interimar la Summitul OSCE de acum câteva zile, acesta a refuzat categoric din cauza  participării şi Rusiei la această întrunire, ca acum să meargă să se întâlnească cu un oficial rus, deşi acesta nici nu l-a anunţat că-i va face o vizită. Refuzul lui Ghimpu de a se întâlni cu Narişkin ar fi catalogat vizita oficialului rus drept o simplă întrunire dintre 3 partide din două ţări diferite. Totuşi, Mihai Ghimpu a ţinut cu tot dinadinsul săi dea o prea mare importanţă excursiei lui Narişkin la Chişinău.

Să trecem totuşi şi la oficialii europeni, care prin vizita de ieri au dat dovadă de mult mai multă înţelepciune, mergând să se întâlnească cu toate partidele, chiar şi cu PCRM, în comparaţie cu Narişkin care a preferat să se întâlnească doar cu PD şi doar de ochii lumii şi cu Mihai Ghimpu.

Nu ştiu care vizită va da mai multe roade, cea a KGB-istului rus, sau a oficialilor europeni, asta rămâne de văzut.

Din primele impresii, cert este că la moldoveni încă dă roade doar grohăitul, şantajul, subjugarea ruşilor şi prea puţin diplomaţia europeană. Cel puţin asta reiese din comportamentul PD-ului şi al PCRM-ului, care după vizita lui Narişkin s-au grăbit să se dea în spectacol cu posibila lor alianţă susţinută de Rusia, pe când vizita europenilor se pare că i-a lăsat cam indiferenţi.

Noi avem nevoie de politicieni de succes şi de partide longevive. Voi de care sunteţi?

Tot mai mult mă conving că pe scena politică autohtonă există trei tipuri de partide politice: partide de durată (PCRM, PPCD), partide care se menţin ceva timp în prim-planul politicii moldoveneşti (AMN, PSD, PDA, PD-până la venirea lui Lupu) şi partide care fac umbră pământului, din care fac parte toate partiduţele de buzunar alcătuite din mama, tata, copii şi câteva rude şi care de obicei apar la comanda altor actori politici mai puternici, pentru a rupe voturi de la anumiţi concurenţi electorali (PNL, MU, MAE, PPM, PpNŢ, PRM, PUM, PPR, etc. etc.).

Până la alegerile care abia s-au consumat au existat şi trei tipuri de alegători, cei ce votează cu comuniştii, cei care votează cu partidele liberal-democratice, democratice şi proeuropene cu importanţă pe arena politică moldovenească şi cei care votau pentru partidele apărute peste noapte şi dispărute din nou în dimineaţa de după alegeri. Am spus care votau, deoarece alegătorii la ultimul scrutin au dat dovadă de maturitate şi nu şi-au mai irosit votul cu aceste partide mici şi foarte mici. Acest lucru mă bucură şi-mi dă încredere că şi-au primit lecţia persoane precum Pasat, Şelin, Ţurcanu, Stati, Laguta etc. şi nu se vor mai avânta cu ocazia altor scrutine doar pentru a consuma timpul aiurea pe la televiziuni, timp care ar prinde bine partidelor cu şanse să acceadă în Parlament, cât şi cetăţenilor care vor putea să-şi facă o impresie adecvată despre fiece partid în parte.

După cum aţi observat, am evitat mai sus să includ în una din cele trei categorii de partide PLDM-ul şi PL-ul. Nu am făcut-o tocmai din considerentul că aceste partide încă sunt noi pe scena politică a Republicii Moldova, ambele intrând în Parlament pentru prima dată în aprilie 2009.

Nu le-am inclus în nicio categorie şi datorită faptului că încă nu am reuşit să-mi dau seama ce planuri de viitor au aceste două partide, de care, la moment se leagă şi destinul acestei ţări. Aş vrea să întreb liderii acestor două partide dacă vor să se menţină în prim-planul politicii autohtone, să facă ceva util pentru acest popor, să ne scoată din sărăcia în care ne aflăm, sau la fel ca şi alte partide vor doar să treacă în viteză prin spectrul nostru politic, rămânând în memoria oamenilor ca două partide “născute talent şi moarte speranţă”?

Ceea ce au oferit aceste două partide azi a fost un spectacol de prost gust. Când cu toţii aşteptam o întâlnire la nivel de conducere a acestor două partide pentru a cădea de acord asupra a ceea ce au de gând să facă cu destinele celor care i-au votat, liderii acestora s-au dat în spectacol, mai întâi la expoziţia-târg, unde Mihai Ghimpu în stilul său iese cu glume expirate la adresa lui Filat, iar Filat ca un copil ţâfnos “pune botul” la orice şi-i răspunde deloc politicos la glumele primului.

Ce a urmat mai apoi la întrevederea dintre cei şase, câte trei de la fiecare partid, numai ei ştiu, însă, socotind după feţele lungi şi acre ale lui Ghimpu şi Filat, după ce au ieşit de la acea întrevedere, putem trage concluzia că nimic pozitiv nu a avut loc în spatele uşilor închise, departe de ochii presei şi a alegătorilor.

Este trist că nu poate exista înţelegere şi respect între aceste două partide, deoarece, la prima vedere nu prea sunt sesizabile multe diferenţe ca programe electorale, acţiuni politice. Ne rămâne să credem că disputa dintre aceste două partide ţine de orgoliul prostesc de care dau dovadă cei doi lideri politici în încercarea de a arăta cine e mai tare.

De aceea ţin să fac apel la calm, raţiune şi vigilenţă din partea ambelor partide, deoarece circul jucat de PL şi PLDM şi cearta dintre acestea nu fac bine nimănui. Nici lor ca entităţi politice, nici cetăţenilor acestui stat. Şi în ceea ce ţine de cearta dintre partidele democratice şi percepţia acesteia de către oamenii simpli m-am expus deja în precedentele articole. Efectul acesteia este deja vizibil pentru PL, iar dacă liderii acestui partid nu devin raţionali urgent, riscă să nu depăşească pragul electoral la următorul scrutin electoral.

Zecile de milioane şi sărăcia

Deşi alegerile au trecut şi totul trebuia deja să revină la normal, totuşi lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Negocieri la sânge, nervi, declaraţii care mai de care mai veninoase sau din contră, pline de simpatie şi curtoazie atunci când e vorba de obţinut ceva.

Şi nu se limitează totul doar la declaraţii şi negocieri. Vedem că tot mai mult apar prin presă informaţii legate de bani, de bani mulţi, de zeci de milioane de euro şi dolari, când la noi în ţară 80% dintre oameni trăiesc în sărăcie sau sunt la limita dintre sărăcie şi un trai cât decât decent.

WikiLeaks a scris despre milioanele promise de comunişti deputaţilor din opoziţie la acea vreme, pentru obţinerea “votului de aur”. Şi cotidianul Le Monde a scris despre 10 milioane de dolari oferiţi lui Marian Lupu pentru o alianţă PCRM-PD. Aseară şi prim-vicepreşedintele PLDM, Mihai Godea a făcut publică o dezvăluire despre 2.5 milioane euro pentru votul de aur, ofertă făcută pentru doi membri PLDM.

E dubios faptul că abia acum, la mai mult de un an şi jumătate se fac publice aceste informaţii. Probabil, prin aceste dezvăluiri se încearcă descurajarea acestor practici murdare sau e posibil să se pună presiune pe comunişti. În acelaşi timp este de neînţeles cu ce se ocupă presa şi televiziunile de la noi. Astfel de situaţii nu sunt chiar o nimica toată şi e regretabil că nu avem jurnalişti adevăraţi de investigaţii care ar scoate la iveală astfel de situaţii. Să mai pomenesc şi de organele abilitate să investigheze aceste plimbări cu valize burduşite cu 2,5 milioane euro, cred că e de prisos. Rezultatul acestor investigaţii, chiar dacă vor avea loc, îl cunoaştem din timp cu toţii.

Din toate aceste scenarii de pe scena politică ne putem lesne da seama din care cauză se bat atât de crâncen politicienii noştri pentru guvernare. Ştiindu-le firea politicienilor noştri, este evident câţi bani vor reveni în buzunarele lor, de guvernanţi, odată ce sunt în stare să sacrifice zeci de milioane de euro pentru un vot. Şi asta în plină criză economică.

Cetăţenii noştri la ultimul scrutin care abia s-a încheiat au arătat că pot da dovadă şi de inteligenţă  şi maturitate (cel puţin vreo 60% din cei prezenţi la urne). Toate aceste zeci de milioane de lei aruncaţi pe voturi de aur, în condiţiile în care, marea majoritate din cetăţeni trebuie să facă eforturi supraomeneşti pentru a avea ce pune pe masă copiilor, vor fi percepute ca atare şi neapărat vor fi taxate corespunzător la următoarele alegeri.

Felicitări tuturor românilor de pretutindeni

Este o zi importantă pentru toţi românii de pretutindeni. Este ziua în care, România acum 92 de ani a reuşit să aducă în graniţele sale toţi românii. Este ziua care a pus bazele unui stat puternic, a României Mari, ziua în care România a devenit unul din cele mai importante state din Europa.

Acum, la aproape un secol de la Marea Unire, încă suntem dispersaţi, împrăştiaţi, ocupaţi.

Urez un sincer la mulţi ani tuturor românilor. Şi sper, cât mai curând să pot spune la mulţi ani România Mare.

Cauze şi efecte

Cu toţii am aşteptat azi prima rundă de negocieri între liderii Alianţei, foşti patru, rămaşi trei. Speram că în sfârşit se vor lăsa orgoliile, mofturile, condiţionările, şantajele. Se pare însă că sunt încă impedimente în realizarea acestor aşteptări ale oamenilor, ale celor 60 % din cei care s-au prezentat la urne. De ce nu şi a celorlalţi 40 %, despre care am spus ce era de spus în postarea anterioară, care la urma urmei sunt şi ei cetăţeni ai acestei ţări şi nu trebuie deloc neglijaţi, ci ajutaţi pentru a fi aduşi pe calea corectă.

Dar să trecem la politicienii noştri. Sincer, m-am aşteptat la mai puţin orgoliu de la Ghimpu şi de la mai multă raţiune de la Lupu.

De ce mai puţin orgoliu? Păi tocmai asta a fost problema principală a lui Ghimpu până la, şi în timpul aceste campanii electorale. Prima doză de orgoliu prostesc a fost arătată de Ghimpu atunci când s-a încăpăţinat să rămână la şefia partidului. Atunci a fost evidentă frustrarea lui Ghimpu şi frica că ar putea pierde şefia partidului. Altfel ar fi parcurs lucrurile în această perioadă cu un Dorin Chirtoacă sau cu un Anatol Şalaru în fruntea PL-ului.

O altă problemă a lui Ghimpu a fost că uneori şi-a luat prea în serios funcţia de şef interimar al statului. Ori, el prin acest comportament al său nu prea a arătat ca un liberal, ci mai mult a dat dovadă de încercări autoritare. Au fost două momente, după consumarea cărora, Ghimpu a arătat cel puţin jenant. Prima dată s-a întâmplat cu defilarea ruşinoasă a trupelor noastre pe Piaţa Roşie. Din punct de vedere istoric, sunt de acord că nu am avut ce căuta acolo. Doar că Mihai Ghimpu trebuia să se consulte, sau cel puţin să afle şi părerea celorlalţi, să nu se grăbească cu declaraţii categorice. Totuşi, era unul contra doi. La început Filat şovăia în privinţa asta, ca apoi să fie al treilea în luarea deciziei respective. Astfel, Ghimpu în urma acestei situaţii a fost văzut ca un om pripit, pierzând-u-şi mult din importanţă în Alianţă.

A doua situaţie penibilă s-a petrecut la 28 iunie şi imediat după asta. Spun penibilă nu pentru Ghimpu, ci pentru noi toţi. Un adevăr istoric, care Mihai Ghimpu a vrut să-l pună în legalitate, a fost declarat drept un neadevăr, prin hotărârea ruşinoasă a Curţii Constituţionale. În urma acestei situaţii, noi, poporul am avut de pierdut de două ori. 1. Curtea Constituţională prin hotărârea sa a făcut şi mai necredibil în faţa oamenilor adevărul despre ocupaţia şi ororile sovietice. 2. Ruşii atât au şi aşteptat, au şi impus embargou la importul de vin moldovenesc. Foarte dubios a fost şi comportamentul Curţii Constituţionale, care, deşi era firesc cum va acţiona în această situaţie, nu a dat verdictul privind Decretul din 28 iunie, decât după ce ruşii au început a se răţoi. Ce a urmat, cunoaşteţi cu toţii. Plecarea pompoasă a lui Lupu la Moscova şi culegerea roadelor (voturilor) din aşa zisa deblocare a vinurilor moldoveneşti din vamă. Şi de data asta Ghimpu a ieşit într-o lumină proastă. Filoruşii l-au acuzat de denigrarea “adevărului” lor sovietic, iar Lupu, deşi voalat de blocarea exporturilor în Rusia.

O altă greşeală a PL-ului şi a membrilor acestuia, începând cu cei de vârf şi până la cei “mici” a fost atacurile frecvente, unele mai voalate, altele mai directe asupra PLDM-ului. Acuze precum că Filat merge prea des la Moscova, că o ia spre centru şi nu mai este partid de dreapta etc. Şi asta a fost una din cele mai mari prostii de care a dat dovadă PL-ul. În încercarea de a mai rupe ceva voturi de la PLDM, nu făceau altceva decât să aducă simpatizanţi acestora, deoarece pe moldoveni nu-i deranjează faptul că Filat merge la Moscova, odată ce ei îşi pot vinde produsele şi merge uşor la “strokă”. Moldovenii nu văd nimic rău în faptul că Filat merge la Memorial, odată ce Curtea Constituţională a spus că ruşii ne-au eliberat. Foarte regretabilă această situaţie, dar acesta e adevărul. Şi imaginaţi-vă ce se întâmpla dacă Filat ar fi făcut-o şi el pe cel mai mare naţionalist, n-ar fi arătat simpatii pentru Rusia. Vă imaginaţi câte procente ar fi luat PL-ul dacă şi Filat ar fi mizat doar pe electoratul de dreapta? Exista riscul ca acum să avem doar 3 partide parlamentare. Acest fapt le-am spus-o chiar personal, să se bucure că PLDM-ul trece spre stânga şi n-o să rupă de la PL. Nu au înţeles şi s-a văzut şi rezultatul la alegeri.

Mult au tras în urmă partidul şi simpatizanţii şi membrii PL-ului, care în tot acest an de guvernare a AIE au stat pe forumuri şi au tot împroşcat cu noroi în ceilalţi membri ai Alianţei, cu precădere în PLDM. Ori cei care au acces la internet sunt oameni informaţi, cei mau mulţi dintre ei inteligenţi, care nicicum nu au agreat ceea ce se întâmpla printre forumiştii noştri. Şi, deşi campania era în toi, aceşti simpatizanţi erau tot în număr mare pe net, în loc să fie în teritoriu să discute cu oamenii de la ţară, nu să se certe cu cei de pe internet.

O alt greşeală a PL-ului a fost şi strategia acestora din campanie. Agitatorii acestora numai agitaţie nu se numea ceea ce făceau ei. Se prezentau la uşă şi cu o vădită paliditate abia reuşeau să adreseze câteva întrebări referitor la preferinţele politice ale oamenilor şi alte tâmpenii. Întrebând-u-i de ce nu mă conving să votez cu PL şi dacă ei doar pe forumuri strigă în gura mare, mi-au răspuns că ei nu fac agitaţie şi că le deschid uşa mulţi comunişti care se cam înfurie când aud că pomenesc de PL. Ce ţine de strategie, mai sunt şi spoturile electorale, care unele din ele, chiar nu au fost deloc reuşite, cu profesori de educaţie fizică în rolul principal şi copii rezemaţi de gard, care în ciuda tragsimului din acel spot, mai aveau puţin şi pufneau în râs.

Un scenariu neplăcut este şi acesta în care Ghimpu tot îi cântă în strună lui Lupu, atacând PLDM-ul. Votanţilor PL le e scârbă de acest Lupu, iar ceea ce a făcut Ghimpu prin susţinerea continuă şi necondiţionată a PD-ului a îndepărtat nespus de mulţi votanţi. Este dubioasă această situaţie, căci PL-ul nu are nimic în comun cu PD-ul, sunt două partide total diferite. Poate Mihai Ghimpu are ceva în comun cu Lupu de-i tot suflă atât în borş. Dar asta să ne spună el, până nu au aflat alţii despre aceste legături dintre ei şi să le facă publice. Cel mai rău este că Ghimpu este încăpăţinat şi nu termină cu aceste prostii, ceea ce e total în defavoarea PL-ului.

Au mai fost multe greble călcate de cei de la PL, dar nu le voi înşirui pe toate aici. O bună parte le-am spus deja în articolul anterior. Totuşi, aş vrea să mă opresc puţin la o situaţie cel puţin jenantă în care s-a pus Ghimpu, dar şi pe România, atunci când în seara semnării Tratatului de Frontieră Ghimpu nu a avut nimic de replicat, ca în zilele imediat următoare să strige în gura mare că Tratatul de Frontieră nu este constituţional. Fiind întrebat de ce şi-a schimbat părerea peste noapte, Ghimpu a spus că nu a cunoscut care sunt împuternicirile externe ale premierului. Păi domnule Ghimpu, ori sunteţi jurist, ori nu sunteţi? România a fost pusă într-o situaţie jenantă în faţa Europei, creând impresia că a încheiat un tratat ilegal şi încearcă să mintă partenerii europeni. O urmare a acestei situaţii poate fi şi faptul că, de data sta nu am văzut o susţinere directă a PL-ului din partea lui Băsescu, aşa cum se întâmpla în alte dăţi.

Cam acestea sunt cauzele principale care a tras în urmă PL-ul. Efectul îl cunoaştem cu toţii.

Lupu ar trebui să dea dovadă măcar acum de puţină raţiune, căci în timpul campaniei electorale şi înainte a cam dat-o în bară. Să nu pretindă la prea multe în următoarea guvernare ţinând cont de cum s-a comportat în acest an şi ceva de guvernare AIE. Şantaje, blocări de reforme, Procuratură şi CCCEC sub papucul lor, care nu au făcut nimic bun în această perioadă. Lupu să nu uite şi de numărul mic de mandate care i-a revenit, conform încrederii arătate de către populaţie. Ceea ce ţine de încrederea populaţiei, aceasta a scăzut mult în urma introducerii lui Plahotniuc în liste. Lupu şi PD-ul nu merită mai nimic în această guvernare şi pentru faptul că nu a luat nimic din electoratul comuniştilor, scop principal declarat de aceştia.

O altă prostie a PD-ului a fost felul cum se prezentau ei în faţa alegătorilor la dezbaterile televizate. Atâta dispreţ arătau faţă de celelalte componente AIE atunci când cu o aroganţă de neînchipuit se prezentau drept cei mai tari, dumnezeii moldovenilor, cum că ei o să fie cei care vor hotărî în următoarea alianţă, că vor pune condiţii etc. Cetăţenii sunt sătui de astfel de grimase la televizor. Efectul s-a văzut - v-au taxat.

Ce ţine de PLDM, ai putea spune că aceştia au fost aproape perfecţi ţinând cont de scorul aproape dublu înregistrat de această formaţiune.

Totuşi, nici pe departe nu este aşa. Faptul că PLDM a primit cu hurta toţi comuniştii în partid nu a făcut decât să îndepărteze mulţi alegători cu opţiuni de dreapta. În acest timp, din cauza migraţiei masive de comunişti la această formaţiune, PLDM-ul a pierdut mulţi membri extrem de importanţi care ar fi ajutat mult partidul şi ar fi adus multe voturi. De o mare nesimţire au dat dovadă şi atunci când pur şi simplu au ignorat oameni, care au adus grosul voturilor la 5 aprilie şi 29 iulie 2009.

Chiar azi, Filat a recunoscut că suferă de o boală incurabilă pentru el – optimism. Ceea ce nu vrea el să recunoască însă, este faptul că el mai suferă de ceva. Nu are destul curaj pentru un premier. A dat dovadă atunci când a fost vorba de PD, Lupu şi Plahotniuc. Datorită lipsei lui de curaj a ajuns Procuratura, CCCEC-ul şi alte structuri importante de stat sub talpa lui Plahotniuc. Consecinţele le cunoaşteţi cu toţii.

Tot de laşitate a dat dovadă şi în special de bătaie de joc la adresa celor care l-au adus la conducere, atunci când l-a pus la conducerea MAI pe Catan, un om slab, care nu va fi în stare să ia măsuri cu angajaţii lui care au bătut, maltratat şi omorât tineri în aprilie 2009. Foarte urât  a arătat şi spectacolul de prost gust cu aşa-zisa demitere a acelor poliţişti care se fac vinovaţi de ororile din aprilie 2009, ca mai apoi aceştia să fie puşi în fotolii şi mai moi, şi mai confortabile.

O bătaie de joc la adresa oamenilor a fost şi faptul că în fruntea Ministerului Sănătăţii l-a pus pe Hotineanu, un corupt şi incompetent. Acesta nu numai că nu a rezolvat problema în privinţa medicamentelor, ci le-a scumpit şi mai mult, iar pentru aceasta fiind de vină şi fiul acestuia care face parte din mafia medicamentelor. Şi situaţia creată de gripa porcină a gestionat-o destul de nereuşit. Declaraţiile acestuia cum că oamenii ar fi murit şi aşa, chiar dacă ajungea sau nu ambulanţa la timp, cred că le cunoaşteţi cu toţii.

De multă aroganţă şi chiar sfidare a dat dovadă şi Filat în unele situaţii, când, lua decizii  fără să se consulte cu ceilalţi membri ai AIE, ceea ce şi aducea imediat replici dure din partea lui Ghimpu şi neînţelegeri în cadrul AIE. Tocmai aceste disensiuni dintre ei, provocate când de unii, când de alţii a şi adus la scorul nesperat de mare pentru comunişti. Moldovenii sunt un popor paşnic, căruia nu-i plac deloc aceste certuri. Ştiţi care e principalul motiv invocat de oameni când îi întrebi de ce votează comuniştii? Pe lângă sperietoarea comuniştilor cu neplata salariilor şi pensiilor de către democraţi(care deja a căzut în anul acesta de guvernare), unirea cu România şi alte tâmpenii, mai este şi această ceartă dintre partidele liberal-democratice. Şi treaba cu cearta şi neînţelegerile dintre aceştia este un adevăr, nu o tâmpenie a moldoveanului. Au mai fost şi alte exemple prin anii ‘90, când în urma certurilor interminabile dintre democraţi au ajuns la conducere comuniştii.

Revenind la problema cu care am început acest articol, ţin să le amintesc politicienilor noştri să de-a dovadă de raţiune, să lase la o parte mofturile, condiţionările, şantajele. Coborâţi cu picioarele pe pământ şi cei care au luat mai multe mandate şi cei cu puţine, dar care se cred prea importanţi şi aşteaptă să vină alţii să se roage de ei. Nu aţi fost votaţi să arătaţi care din voi e mai tare la figuraţii. Apucaţi-vă de treabă, nu creaţi alte cauze, căci vor exista din nou efecte.

Mi-e scârbă…..

Mi-e scârbă de majoritatea aşa-zişilor 40% de cetăţeni ai Republicii Moldova. Mi-e scârbă de acele localităţi întregi aflate în întuneric (deşi se află în secolul XXI şi dispun de suficientă energie electrică). Îmi este ruşine că sunt cetăţeanul acestei ţări pierdute, îmi este ruşine cu şi pentru această ţară.

Mi-e scârbă de politicienii care aseară jubilau la publicarea exit-poll-urilor mincinoase. Mi-e scârbă de unii politicieni pentru care era o mare problemă cum a acumulat PLDM-ul scorul foarte mare prezentat de sondaje. Aceşti politicieni, care formal luptă cu comuniştii, ei de fapt luptau cu propriii aliaţi, reprezentând o mare agresivitate atunci când se vorbea de punctajul PLDM. Cum vă plac acum doamna Fusu rezultatele? Nu era bine când, conform sondajelor PL avea 20 mandate şi PLDM 39 şi împreună aţi fi format guvernarea şi aproape alegeaţi şi preşedintele? Voi, de ce nu aţi dat orez, ori să fi făcut ceva decent, aşa cum vă consideraţi foarte decenţi pentru a creşte în sondaje şi nu descreşte aşa cum aţi făcut?

Domnule Ghimpu, câte funcţii vreţi acum? Mai credeţi că PLDM-ului în frumosul scenariu cu 40 de mandate nu meritau două funcţii importante în stat? De fapt cu cine luptă PL, cu comuniştii sau cu PLDM?

Mi-e scârbă de membrii unor partide, care atunci când uşor-uşor comuniştii scădeau în urma procesării voturilor, aceştia se dădeau în spectacol spunând că e dubios cum PLDM-ul se ridică constant în comparaţie cu PCRM.

Apreciez atunci când un partid al Alianţei merge la Moscova, se mişcă puternic spre centru pentru a rupe voturi de la comunişti, mi-e scârbă când un alt partid, cel mai “onest” de pe la noi se lansează în tot felul de acuze negândiite, în loc ca ei să fie mulţumiţi că nu se intră în electoratul său.

Moldovenii sau maldavenii? Cred că a doua variantă ţinând cont de cum s-au manifestat aceste 40% de primate atunci când au votat. Totuşi, cred că şi aceşti moldoveni sunt nemulţumiţi de politicienii noştri şi într-o oarecare măsură au dreptate.

Moldovenilor le e scârbă de poliţia pe care o avem, de faptul că au fost bătuţi, maltrataţi, omorâţi fără ca aceşti poliţişti să fie traşi la răspundere.

Moldovenilor le e scârbă de medicina pe care o avem, le e scârbă de Hotineanu, ministru din partea PLDM, care spune că oricum acea persoană rănită în accident ar fi murit, la ce să se grăbească salvarea.

Moldovenii nu mai au puterea să procure medicamente cu 300% mai scumpe decât în ţările vecine.

Moldovenii s-au săturat să mănânce doar în campania electorală, doar atunci să se amintească de sărăcia lor.

Moldovenilor le e scârbă de numărul mare de comunişti primiţi cu hurta în rândurile PLDM.

Domnule Filat, domnule Leancă diaspora s-a dezamăgit, li s-a făcut scârbă de stat la cozi interminabile, ca într-un sfârşit să nu mai reuşească să voteze că nu le-au ajuns buletine de vot.

Moldovenilor le e scârbă de politicieni de doi metri care scot bulbuci pe gură şi ştiu doar să atace mârşav pe alţii pe la toate întâlnirile cu electoratul.

Moldovenilor le e frică de mafioţii ce vor ajunge în parlament pe lista PD-ului.

Moldovenilor le e scârbă de partide ca PD care în acest an s-a ocupat doar cu şantaje la adresa AIE şi au blocat toate reformele care au încercat să le facă celelalte partide ale alianţei.

Moldovenilor le e scârbă că sunt manipulaţi să voteze cu PD-ul de unii artişti care le percep zeci de mii de euro pentru câteva ore cântate la o petrecere.

Moldovenilor le e scârbă atunci când Pavlicenco îşi bate joc de ceea ce înseamnă Unire, iar unora le provoacă antipatie şi migraţie spre comunişti acest mesaj.

Moldovenilor le e scârbă de politicienii care vând posturi de procuror cu milioane de euro.

Moldovenilor le e scârbă de funcţionari de stat care-i ameninţă că le vor da la bot dacă nu vor plăti contribuţia lunară pentru a nu-şi pierde micile afaceri. Moldovenilor le e scârbă că aceşti măscărici nu mişcă un deget când e vorba de mafioţii.

Moldovenilor le e scârbă când un singur om are totul subordonat în acest stat, el putând să facă orice, deşi oficial, până acum nu ocupa nicio funcţie de conducere.

Moldovenilor le e scârbă atunci când primarul se dă în spectacol spunând că majorarea tarifelor la căldură este total ilegală în timpul guvernării comuniste şi devine perfect legală atunci când ajunge AIE la guvernare.

Moldovenii s-au săturat să circule în troleibuze vechi de peste 30 de ani, ca acum să fie înlocuite cu alte hârburi. Moldovenii nu înţeleg cum sunt ei români-moldoveni atunci când plătesc taxele şi bieloruşi atunci când merg în transportul public.

Moldovenii sunt scârbiţi de spectacolul de prost gust ce se face în jurul culorii hârburilor bieloruse.

Moldovenii s-au săturat să se repare străzi doar în campanie.

Moldovenilor le este scârbă atunci când se taie copacii din toamnă, în plină campanie electorală, ca strada să urmeze a fi reparată abia în primăvară.

Domnule Ghimpu, românilor-moldoveni, basarabeni sau cum vreţi să el mai zicem le e scârbă când în urma frustrărilor dumneavoastră România are de pierdut în plan extern din cauza atacurilor la adresa Tratatului de Frontieră, care cică ar fi neconstituţional. Aţi văzut şi rezultatul în scorul PL-ului în urma acestor declaraţii?

Tinerilor le e scârbă de faptul că sunt folosiţi până la epuizare în campanie de către partide, rcheltuind proprii bani pentru campania partidelor, distrugându-şi maşinile, riscând să fie linşaţi de simpatizanţii comuniştilor, ca imediat după ziua alegerilor aceştia să fie uitaţi cu desăvârşire. Tinerilor le e scârbă când în biroul primarului sau a premierului se pierd CV-urile lor sunt făcute pierdute, iar locurile de muncă promise pentru susţinerea partidului în campanie să fie ocupate de rudele şi prietenii premierului, preşedintelui interimar şi al primarului sau de cei care le dă mai mulţi bani.

Suntem sătui de atacurile mârşave dintre PL şi PLDM, din simplul fapt că aceştia nu se satură de funcţii importante în stat.

Daţi-mi o bombă nucleară….

E trecut de ora 5 dimineaţa. Nu am închis un ochi în speranţa că se va produce o minune şi pentru noi….

Ştiţi, până de curând uram nespus de mult teroriştii. Nu-i înţelegeam ce-i face să procedeze aşa….

Daţi-mi o bombă nucleară să scap Terra de aşa o adunătură de bolnavi

Atunci şi acum……

Recent, am avut imensa plăcere de a intra în posesia unui preţios jurnal cu însemnările, materialele şi articolele publicate în presa periodică a unui distins om, un adevărat apărător al valorilor naţionale, un om cu iubire de ţară, de tot ceea ce înseamnă valorile româneşti.

Istoric de profesie, cu mai bine de 25 de ani de carieră didactică, acest distins domn se bucura de o nemaipomenită înzestrare în ale scrisului. A publicat nenumărate articole în presa din acea vreme (anii ‘80-‘90 ai secolului trecut). Mi-a atras atenţia un articol publicat în preajma alegerilor din 27 februarie 1994, datorită situaţiei similare în care ne aflam şi atunci şi acum. În cele ce urmează voi reda conţinutul acelui articol, pentru a vă convinge şi singuri de situaţia prin care trecea Republica Moldova şi de situaţia pe care o avem în prezent:

“Adresându-mă către toţi colegii de breaslă, către toţi oameni de bună credinţă din republică, vreau să subliniez ideea, că de alegerile şi constituirea noului Parlament depinde viitorul nostru şi al nepoţilor noştri. Sânt din generaţia, care a cunoscut timp de decenii, minciuna şi falsul regimului totalitar comunist, realitate care ne-a măcinat şi pervertit sufletele. Fiind conştienţi de toate acestea, suntem obligaţi să acţionăm cu efervescenţă în actuala campanie electorală, să participăm cu toată răspunderea la scrutinul din 27 februarie anul curent. De noi depinde să avem un for cu adevărat democratic prin fapte, nu numai prin vorbe.Sunt sigur că cei mai oneşti cetăţeni ai acestui pământ au înţeles cu adevărat cine e cel mai adevărat tribun al poporului, cine are nu numai calităţi profesionale, ci mai nutreşte şi o sinceră dragoste de ţară, de neam şi, în ciuda vicisitudinilor, a rămas devotat poporului înşelat şi batjocorit de nenumăraţi pseudo-conducători.

În timpul în care a mai rămas până la scrutin, datoria fiecărui dascăl e să se afle în mijlocul poporului, să explice oamenilor esenţa acestei perioade tumultoase, necesitatea stringentă de a se prezenta la urne. Lipsa de vigilenţă ne va costa foarte mult, pentru că duşmanii Ţării noastre, ticluiesc planuri nu dintre cele mai luminoase în aceste momente cruciale ale istoriei….”

Iurie POPA,

istoric, veteran al muncii pedagogice,

satul Redi-Cereşnovăţ, Soroca

în ziarul “Făclia”, 11.02.1994

Este destul de evident de ce am ales să public acest material al regretatului Iurie POPA.

Atunci, şi acum ţara noastră se afla şi se mai află într-un moment istoric.

Atunci această ţară era măcinată de mafie, fărădelegi, sărăcie. Acum mafia bate la uşă şi vrea să-şi recapete puterea din anii ‘90, şi suntem cea mai săracă ţară din Europa.

Atunci, duşmanii acestei ţări, în persoana Partidului Agrarienilor au venit la putere şi au distrus economic, financiar, social această ţară. Ce a urmat, cunoaştem cu toţii. Dezastru, revenirea comuniştilor, represiunea presei, a oamenilor, un regim comunist aproape  totalitar. Acum, duşmani acestui popor, reprezentaţi de comunişti, Lupu şi Plahotniuc, Şelin şi alţii, ameninţă periculos cu venirea la putere şi subjugarea totală a noastră.

Atunci, oamenii nu au dat dovadă de vigilenţă şi au avut de suferit enorm, atât ei cât şi noi, generaţia tânără. Acum, azi, noi vom fi vigilenţi, raţionali şi prin votul nostru nu vom permite duşmanilor ţării să-şi pună în aplicare planurile diabolice, ne vom oferi un viitor frumos nouă şi urmaşilor noştri, pentru a nu trece şi ei prin calvarul prin care am trecut şi noi, pentru a nu readuce anii ‘90 înapoi….