Filat a mai primit o lovitură de la Plahotniuc

Astăzi i s-a oferit presei de la noi un bun subiect de rumegat: respingerea de către CEDO a cererii lui Vlad Filat în problema lipsirii dreptului acestuia de a mai candida la o funcţie publică, în urma Deciziei Curţii Constituţionale a RM.

Imediat se vor umple şi studiourile tv cu diferiţi analişti politici, care se vor da cu părerea în această privinţă. Ceea ce vreau eu să atrag atenţia însă, sunt câteva lucruri pe care presa de la noi evită să le spună, unii din neştiinţă, alţii din rea voinţă.

Unele surse media, afiliate diferitor oameni dubioşi de pe la noi, care se vor şi se cred politicieni, au şi trecut imediat la dezinformări şi manipulări de genul: Filat a pierdut procesul contra RM la CEDO. Dragă presă şi supuşi jurnalişti, nu a pierdut procesul, deoarece dosarul lui Filat nici nu a ajuns pe masa judecătorilor CEDO. Şi acum vă spun şi de ce nu a ajuns.

Grefa moldovenească de la CEDO este reprezentată de Radu Panţîru, Dragoş Cucereanu, Janet Hanganu, Marin Gurin. Aceste persoane hotărăsc care dosare provenite din Republica Moldova ajung pe masa judecătorilor CEDO. Dar haideţi să vedem cine sunt aceste persoane.

Radu Panţîru este fiul Tudor Panţîru, judecător la Curtea Constituţională, instanţa supremă de justiţie a RM, care l-a şi lipsit pe Filat de dreptul de a mai ocupa funcţii publice.

Janet Hanganu, o apropiată a lui Alexandru Tănase, dar şi partenerul din baroul de avocaţi “Hanganu, Tănase şi partenerii. Cine este Alexandru Tănase ştim cu toţii. La fel, toată lumea cunoaşte şi despre rivalitatea de moarte dintre Tănase şi Filat. Despre prietenia lui Tănase cu Plahotniuc, cred că e inutil să mai amintesc, în situaţia în care presa a scris editoriale întregi despre relaţia dintre aceştia doi.

Marin Gurin este fratele procurorului general, Corneliu Gurin, care este un apropiat al lui Vladimir Plahotniuc, mulţi numindu-l şi procurorul de curte al lui Plahotniuc.

Despre Dragoş Cucereanu se cunosc mai puţine. Prin presă s-a scris în trecere despre acesta că ar fi un apropiat al lui Poalelungi, preşedintele CSJ, instalat în acestă funţie tot la cererea lui Plahotniuc.

Vreau să menţionez faptul că nu am nici cea mai mică intenţie de a-i lua apărarea lui Filat. Doar am vrut să fac cunoscute aceste informaţii opiniei publice, ca oamenii să judece singuri şi să-şi facă ei concluziile de rigoare.

Dubios este şi faptul că nu se încearcă tragerea la răspundere a lui Filat, ci doar scoaterea acestuia din prim-planul politicii autohtone. Şi motive pentru asta ar fi îndeasuns, chiar şi aceleaşi interceptări telefonice, Banca de Economii, Aeroportul Internaţional Chişinău, dar şi altele.

O altă problemă extrem de gravă este prezenţa celor menţionaţi mai sus la grefa CEDO. Unde este corectitudinea, cum este posibil ca, Radu Panţîru, fiu de judecător de la CC, Janet Hanganu, partenera de afaceri a lui Alexandru Tănase, preşedinte CC şi Marin Gurin, fratele procurorului general, Corneliu Gurin, să hotărască soarta moldovenilor care ajung la CEDO pentru a li se face dreptate?

Imaginaţi-vă că ajunge la CEDO un cetăţean al RM deposedat de afacere de către Plahotniuc sau organele din subordinea acestuia, sau un alt cetăţean care-şi caută dreptatea la CEDO în urma abuzurilor procurorilor lui Gurin. Sunt şanse de 100% ca acestor oameni să li “se facă dreptate” chiar şi la CEDO, de către un Radu Panţîru, Janet Hanganu sau Marin Gurin, care sunt tot oamenii lui Plahotniuc, Tănase şi Poalelungi

AM VOTAT, DAR NU O VOI MAI FACE

Cozi interminabile, căldură insuportabilă, nervi şi, poate, cel mai greu şi neplăcut, nepăsarea autorităţilor de la Bucureşti, faţă de noi, basarabenii, adevăraţii români. Unii chiar o numeau bătaie de joc, în cel mai direct sens al cuvântului. Cu asta s-au confruntat azi basarabenii ce-şi iubesc NEAMUL şi ŢARA şi au dorit să demonstreze tuturor că nu au luat cetăţenia română doar pentru a putea călători aproape peste tot în lume.

Cam aceste sentimente le-am simţit şi eu astăzi, când am văzut cu câtă indiferenţă ne tratează guvernanţii de la Bucureşti. Şi altfel nu puteam să mă simt, când am văzut cum au venit sărmanii bătrâni de peste 70 de ani de la zeci de km depărtare, pentru a putea vota pentru ŢARĂ, pentru a-şi demonstra dragostea şi ataşamentul faţă de NEAM, cum a spus-o chiar un bătrânel, care stătea de aproape 3 ore la rând în soarele puternic pentru a vota.

Foarte neplăcut şi … nu găsesc cuvintele potrivite, a fost şi atunci când, după câteva ore de stat la rând şi căldura greu de suportat, o doamnă a cedat şi şi-a pierdut cunoştinţa. Şi situaţii mai mult sau mai puţin asemănătoare au mai fost, însă ceea ce vreau să spun acum, este să le amintesc autorităţilor de la Bucureşti, că aşa suntem noi, basarabenii, chiar dacă nu suntem mulţi şi la alte scrutine electorale să nu-şi mai bată joc şi să organizeze alegerile în mod normal şi omeneşte şi pentru noi.

Cât despre mine personal, îmi organizasem ziua în alt mod, sperând că voi putea vota de dimineaţă, ca mai apoi să pot petrece o duminică frumoasă alături de rudele apropiate pe care nu le-am mai văzut de vreo doi ani, fiind de curând întors acasă. Dar nu a fost să fie, făcând mai multe drumuri la cele trei sedii (doar 3) din Chişinău la care au fost deschise secţii de votare (4 la număr pentru cei câteva sute de mii de români basarabeni, care deţin cetăţenia română).

Aş mai avea multe de spus, dar nu vreau să le răspund cu aceeaşi monedă celor din Guvernul român, care şi-au bătut joc de-a dreptul de noi. O să-i las însă pe cititori să-şi facă singuri concluziile din imaginile cu cozile interminabile pe care le postez în acest material.

Foto de la ora 19.15, după ce aşteptasem deja mai mult de 30 de minute la rând. Venisem a treia oară pentru a încerca să votez

Oameni dezamăgiţi şi profund jigniţi stau în cozile interminabile pentru a-şi exercita obligaţia de români. Adevăraţi români!

Nu e vorba de o iluzie, coada chiar e una interminabilă

Altă coadă interminabilă şi români basarabeni dezgustaţi de autorităţile din Guvernul de la Bucureşti, dar cu iubire în suflet pentru ŢARĂ

Cozi care nu încăpeau pe o singură stradă

Iubirea şi datoria pentru ŢARĂ în Basarabia nu are vârstă. Copii aşteptându-şi liniştiţi părinţii, şi interpretul Ricky Ardezianu în plan îndepărtat

Când e vorba de datoria pentru ŢARĂ, nimic nu te poate împiedica să o îndeplineşti. Deputatul Valeriu Munteanu, stând la coadă pentru a putea vota. Întrebându-l părerea despre situaţia dată, s-a arătat profund dezgustat de comportamentul celor de la Bucureşti, faţă de noi, basarabenii, care, cel puţin astăzi am fost mult mai români decât românii din dreapta Prutului. La întrebarea, de ce crede că se întâmplă acest lucru, mi-a răspuns că: “Probabil cuiva de la guvernare îi este foarte frică de voturile noastre, ale basarabenilor şi prin această bătaie de joc au încercat să ne alunge de la urnele de vot”. Acesta a mai spus că ar fi putut vota şi fără să stea ore în şir la coadă, ţinând cont de statutul său social şi politic, dar că, astfel a ales să protesteze faţă de modul dezastruos şi în bătaie de joc în care au fost organizate alegerile la Chişinău.

La ieşirea de la urne, la ora 20.47. Atenţie, cu doar 13 minute înainte de închiderea secţiilor de vot, cozile la fel de interminabile

Am plecat cu durere în suflet, căci probabil sărmanii oameni, după ore de stat la cozi, aşa şi nu vor reuşi să-şi facă datoria faţă de ŢARĂ

În încheiere, aş vrea să le amintesc autorităţilor de la Bucureşti, că aşa bătaie de joc nu am mai simţit de pe timpul când PSD-ul ne blocase total posibilitatea de a redobândi cetăţenia română, de a fi români şi în acte nu doar în suflet.

Astăzi, mii de oameni s-au întors de la urne dându-şi seama că nu vor reuşi să voteze, iar alte zeci de mii nu s-au prezentat, fiind la zeci şi sute de km depărtare de cea mai apropiată secţie de vot. Altă dată, au fost deschise secţii de votare în toate cele mai importante localităţi din stânga Prutului şi vreo 15 numai în Chişinău. Dar, atunci nu era PSD la guvernare.

Celui care se vrea şi deja se crede Preşedintele României şi care a făcut tot posibilul ca să-şi bată joc de noi, vreau să-i transmit că erau şi votanţi ai PSD, care au plecat fără să poată vota, sau dacă au votat, au promis că altă dată nu vor mai permite ca cineva să-şi bată joc de ei şi nu se vor mai prezenta la vot. Dar indiferent de culoarea şi preferinţele politice, nu uitaţi că suntem oameni şi nu merităm această bătaie de joc.

Şi da, acum am făcut orice pentru a putea vota, chiar cu anumite neplăceri de ordin personal, dar altă dată nu o vo mai face. Nu voi mai vota, dacă bătaia de joc nu încetează! Şi alte zeci de mii de români basarabeni vor proceda la fel!

Corupţia, cel mai mare pericol pentru securitatea naţională a Republicii Moldova

Vicepreședintele american, Joe Biden, aflat miercuri într-o vizită la București, a lansat un puternic mesaj împotriva corupției, declarând că acest fenomen este cel mai mare pericol pentru securitatea națională a unei țări.

Nu este primul apel din partea unor oficiali americani, care s-au pronunţat tranşant împotriva corupţiei, care persistă şi este politică de stat în fostele republici sovietice. Şi dacă unii se prefac a nu înţelege, Biden, aflat la Bucureşti a transmis acest mesaj nu doar oficialilor români, ci şi celor de la Chişinău. De fapt, a şi menţionat de câteva ori despre Chişinău şi Republica Moldova.

Ucraina este la un pas de colaps în primul rând din cauza corupţiei

Ce se întâmplă de aproximativ jumătate de an în ţara vecină, cunoaştem cu toţii, din care cauză nu voi stărui prea mult la acest subiect. Cât de coruptă a fost fosta administraţie de la Kiev, nici acest lucru nu e străin nimănui. Averile de miliarde ale lui Ianukovici, Pşonka şi altor foşti oficiali de rang înalt de la Kiev, sunt probe concludente ale putreziciunii sistemului şi corupţiei de care era grav bolnav regimul Ianukovici.

Ceea ce însă mulţi nu cunosc, sau poate nu au apucat încă să-şi dea seama, este faptul că Ucraina se află în situaţia dezastruoasă în primul rând din cauza corupţiei. Ianukovici avea prostul obicei de a sta cu fundul în două bărci, cum de fapt o fac şi Leancă, Filat, Plahotniuc şi majoritatea celorlalţi de la Chişinău.

Ucraina era la un pas de a semna Acordul de Asociere, dar din cauza că Germania s-a opus ca UE să ofere lui Ianukovici un ajutor financiar cu multe zerouri, ceea ce ar fi ajutat economia Ucrainei, sau cel puţin, formal, banii trebuiau să meargă în bugetul sărăcit al ţării vecine, Ianukovici şi-a amintit de bunul său prieten de la Kremlin. De fapt, acesta a şi avertizat UE, că dacă nu primeşte banii, Ucraina se va reorienta spre Rusia. Ceea ce însă Ianukovici nu ştia, sau a neglijat intenţionat, este faptul că, cu UE nu merg astfel de situaţii de şantaj şi situaţii de genul, îmi dai bani, mă cumperi şi voi fi cu tine, cum se practică în spaţiul ex-sovietic.

În rezultat, Ianukovici a mers la Putin, căruia i s-a vândut şi a încercat să vândă şi întreaga Ucraină. Doar că a făcut o greşeală gravă. A uitat că ucrainenii l-au mai dat odată jos, tot din nedorinţa şi frica că acesta va oferi Ucraina pe tavă lui Putin. Ce a urmat, am văzut şi vedem cu toţii şi în prezent.

Ianukovici a plecat, corupţia din sistem şi organele de stat persistă în continuare

Mulţi sunt nedumeriţi de ce armata ucraineană nu reuşeşte să termine nici după săptămâni întregi de luptă cu teroriştii pro-ruşi, care sunt puţini la număr şi nu sunt atât de înarmaţi precum este armata. Şi această problemă îşi are originea tot în corupţie, care a paralizat practic ţara vecină, începând cu organele de conducere şi continuând cu organele de forţă şi de apărare, cum sunt poliţia şi armata.

Preşedintele interimar al Ucrainei, Oleksandr Turcinov, a menţionat pentru presa ucraineană că alegerea lui Viktor Ianukovici în 2010 ca preşedinte al ţării vecine, a fost o greşeală care a dus la distrugerea statului şi în special a armatei.

Şi are dreptate. Poliţia nici nu o mai luăm în calcul, aceasta probabil fiind cel mai corupt organ din Ucraina, care a cedat imediat în faţa separatiştilor pro-ruşi, mulţi dintre poliţişti, chiar trecând de partea teroriştilor. În aceste condiţii, celor de la Kiev nu le-a rămas decât să apeleze la armată.

Doar că şi aici s-au lovit de trădări şi acte de corupţie. Ianukovici a subordonat şi anumite structuri ale acesteia diferitor clanuri apropiate lui. În aceste condiţii, Ucraina s-a trezit cu o armată profund coruptă şi demoralizată, ale cărei structuri sunt foarte greu de scos de sub influenţa oamenilor apropiaţi lui Ianukovici şi Rusiei. În rezultat, apar trădările, dezertările, sau predarea a zeci, sau chiar şi sute de soldaţi şi trecerea lor de partea separatiştilor. Şi nu este exclus, că prin aceste fapte, ei trec din nou sub comanda clanurilor sub care erau şi pe timpul lui Ianukovici şi care acum alcătuiesc forţele separatiste din estul şi sud-estul Ucrainei.

Republica Moldova se află într-un pericol poate şi mai mare decât Ucraina

Joe Biden atunci când a făcut apel la lupta cu corupţia, a spus că acest flagel este cel mai mare pericol pentru securitatea unei ţări. Mai mult sau mai puţin direct, acesta s-a referit şi la corupţia care a pus stăpânire pe întreg statul Republica Moldova. Cu toţii suntem conştienţi şi cunoaştem faptul că Republica Moldova este sugrumată şi la un pas de a fi distrusă de corupţia fără precedent, care a împânzit absolut toate organele de stat, de la cele de vârf, până la cele jos.

Dacă Republica Moldova s-ar trezi în situaţia Ucrainei (şi nu este exclus să nu se întâmple acest lucru), practic nu ar avea cine să-i apere suveranitatea şi cetăţenii. La noi situaţia din armată este cu totul dezastruoasă. Militarii sunt lipsiţi de pregătire şi armamentul necesar. Iar dacă să aducem discuţia despre devotamentul faţă de stat, ne lovim de o problemă şi mai gravă.

Cât ţine de poliţie şi structurile speciale de forţă ale acesteia, poate că şi sunt mai pregătite fizic şi strategic decât militarii. Însă aici, intervine cu adevărat problema corupţiei. Poliţia este recunoscută drept cel mai corupt organ de stat, iar acestui fapt i se mai adaugă încă o problemă gravă: poliţia este sub sfere de influenţă. O parte se presupune că încă mai este sub influenţa lui Filat, o alta este supusă clanului lui Plahotniuc. Multe voci spun, că o bună parte a poliţiei încă s-ar afla sub influenţa directă a clanului Voronin şi că abia ar aştepta ca acesta să revină la conducere, deoarece aşa nu-i va deranja nimeni, nici chiar procurorii lui Plahotniuc, cum se întâmplă în ultimul timp, când mulţi dintre poliţişti sunt prinşi în diferite cazuri de corupţie şi purtaţi prin instanţe.

Filat şi Plahotniuc trebuie să aleagă acum barca în care vor să stea

Deşi aceştia doi, dar şi ceilalţi aflaţi sub influenţa lor directă şi care mimează că ar conduce ei statul Republica Moldova, mimează o aşa zisă apropiere de UE, în realitate, aceştia la fel ca şi Ianukovici stau cu fundul în două bărci şi aşteaptă să vadă cine va învinge în această luptă geostrategică, care se dă între est şi vest, pentru a şti de partea cui să treacă.

Filat şi Plahotniuc mizează pe faptul că moldovenii nu au suficient curaj, pentru a ieşi în stradă să-i dea jos aşa cum au făcut ucrainenii. Ceea ce uită ei însă, este că Putin nu tolerează astfel de caractere, iar lovitura dată de acesta lui Voronin, atunci când acesta a respins în ultimul moment planul Kozak, ar trebui să-i pună în gardă. Kremlinul ar putea pune oricând în aplicare şi la Chişinău, planul din Ucraina. Şi le-ar fi mult mai uşor, ţinând cont de trupele ruseşti din stânga Nistrului şi provocatorii pe care-i au mereu pregătiţi. De asemenea, nu trebuie să-i uităm şi pe Voronin, Dodon şi alţii ca ei, care abia aşteaptă să dea lovitura de graţie actualei guvernări şi asta cât mai repede posibil, pentru a împiedica semnarea Acordului cu UE.

În aceste condiţii, apelul vice-preşedintelui american Joe Biden, de a se lupta cu adevărat cu corupţia, este de actualitate mai mult ca oricând. Doar luptând cu corupţia şi elementele corupte din structurile de stat, putem avea certitudinea statul Republica Moldova nu va fi distrus nici din punct de vedere economic şi financiar şi nici nu s-ar trezi în incapacitatea de a se apăra, în situaţia în care ne-am confrunta cu evenimente similare celor din Ucraina.

Filat a compromis, denigrat şi distrus tot de ce s-a atins, sau despre sloganuri electorale

”Schimbarea până la capăt”, ”Să oprim războiul politic” sau ”Să ne apărăm patria”, sunt doar unele din sloganurile electorale folosite de partidele politice în cadrul ultimelor campanii electorale.

Sloganuri celebre

Paradoxal, dar comuniştii sunt unicii care s-au ţinut de cuvânt şi ”au apărat patria”. Au apărat-o de ei înşişi, prin plecarea de la guvernare, astfel scăpând Republica Moldova de la un colaps total, izolare pe plan extern şi de teroarea în care au trăit oamenii între 2001 şi 2009, când pentru simplul fapt că aveai curajul să te exprimi liber, luai cu ranga în cap. Lui Voronin şi adunăturii lui de bolşevici expiraţi i se pot incrimina multe, dar nu o voi stărui asupra acestor lucruri în acest articol.

Fostul camarad, coleg şi subaltern de partid, Marian Ilici Lupu, alias Doi Metri de Bulbuci (poreclă dată de tătuc-sa Voronin), a reuşit să se ţină parţial de cele promise în ultimele campanii electorale. A ”oprit războiul politic”, cel puţin temporar, în aşa fel ca Plahotniuc şi Filat să poată fura în linişte, fără a se mai ciondăni şi încurca unul pe altul la jefuirea statului.

PL-ul a dat-o rău în bară cu ”Schimbarea în bine”, care aşa şi nu a mai venit niciodată. Iar pentru a-şi mai trage odată pe sfoară propriul electorat, au schimbat-o pe ”Schimbarea până la capăt”. Cum de data aceasta au evitat să spună despre ce fel de schimbare ne promit, am înţeles pe parcurs, că aceasta s-a transformat treptat în ”Dezastrul până la capăt”. Asta şi se întâmplă în capitala lui Dorin Chirtoacă, dezastru şi distrugere. Spaţiile verzi dispar cu viteza luminii, iar în locul lor apar construcţii ilegale şi de o urâciune nemaivăzută, drumuri reparate pe multe milioane, doar că de mântuială, care se distrug în trei luni de zile, buticuri la orice colţ, vânzători ambulanţi, hoţie şi corupţie la primărie. Şi lista ar putea continua încă foarte mult, dar nu vreau să mă axez acum pe acest subiect, care merită mai multă atenţie. Aş mai adăuga că ”Dezastrul până la capăt” mai este scopul urmat de Mihai Ghimpu în privinţa PL-ului, pe care l-a distrus din cauza încăpăţinării şi prostiei de care dă dovadă.

Dar să trecem la, cu adevărat celebrele slogane ale lui Vlad Filat şi PLDM-ul său.

”Verde pentru Moldova”

Este sloganul, cu care Filat îşi făcea intrarea în politică mare, în campania electorală pentru primăria capitalei din 2007. Vreau să menţionez (pentru cei care nu-şi mai amintesc) că nu era vorba de vreo ditamai campanie de înverzire a plaiurilor, sădirea de copaci sau alte acţiuni ecologice. A fost doar o încercare a lui Filat de a-i face pe toţi verzi, nu marţieni, ci doar verzi, adică adepţii săi. Chiar dacă era vorba de un slogan care-i convenea exclusiv lui Filat, fără să ajute în vreun fel cetăţenii şi statul RM, acesta nu a fost în stare nici acest scop să şi-l realizeze. Din contră, a înalbăstrit politica dintre Prut şi Nistru, aducându-ne pe capul nostru un bandit mai periculos, chiar şi decât Voronin, pe Vladimir Plahotniuc.

”Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”

Un alt slogan pompos şi plin de promisiuni mincinoase marca Vlad Filat. Oamenii, în dorinţa lor naivă de a scăpa odată şi pentru totdeauna de cancerul PCRM şi tartarul Voronin, l-au crezut pe acesta, votându-l şi făcându-l premier. Ce a făcut Filat? Şi-a bătut joc în aşa hal de toţi cei care au crezut în el şi care l-au adus la putere, cum nu a mai făcut-o nici un politruc, din câţi s-au perindat în ultimii aproape 25 de ani pe scena politică autohtonă.

Mai mult, acesta nu numai că nu a scăpat Moldova de Voronin şi comunişti. Din contra, din cauza hoţiei, banditismului şi dezmăţului la care s-au dedat împreună cu Plahotniuc, au compromis şi denigrat valorile democratice pe care se laudă că le-ar reprezenta şi promova. Oamenii simpli au ajuns să creadă că, democraţia înseamnă promisiuni mincinoase, debandadă, hoţie, corupţie, banditism, crime, frica de ziua de mâine. Exact ce a avut grijă Filat şi Plahotniuc să dea de înţeles că ar însemna democraţia pentru ei. Odată compromise şi denigrate adevăratele valori democratice, există riscul aproape iminent ca oamenii să prefere la alegerile din acest an ”liniştea şi siguranţa” oferită de comunişti.

”Moldova fără sărăcie”

Odată ce ”ne-a scăpat” de comunism şi de Voronin, Filat s-a gândit că n-ar fi rău, în acelaşi fel să ne scape şi de sărăcie. Rezultatele ”scăpării de sărăcie” ale lui Filat le simţim cu toţii, fiind nevoiţi să ne luăm lumea în cap, pentru a nu muri de foame în ”ţara prosperă şi fără comunism” a celui cunoscut şi sub numele de Prostănacul. Acesta nu a făcut decât să se îmbogăţească şi mai mult el şi apropiaţii lui, în timp ce oamenii simpli au ajuns şi mai săraci. Încă o valoare de care şi-a bătut joc Filat, cea a situaţiei financiare a oamenilor simpli, care, pentru aceştia înseamnă nespus de mult, este sfântă.

Filat a avut slogane şi promisiuni nu doar în campaniile electorale

Se pare că lui Filat, cuvântul ”fără” îi place mult. Fără comunism şi Voronin, fără sărăcie, fără controale la vamă când duce TIR-uri de ţigări de contrabandă în România. Sigur, acest ”fără”, este realizat şi pus în practică, doar atunci când îi convine lui, cum este şi exemplul contrabandei.

Şi prin 2012 şi 2013 şi-a amintit Filat de cuvântul ”fără”. ”Moldova fără mafie, fără oligarhi, deci fără Plahotniuc”, asta ne promitea acesta acum ceva mai mult de un an. Ce a urmat, cunoaştem cu toţii. Umilinţa absolută şi înjosirea şi îngenuncherea totală a lui Filat în faţa lui Plahotniuc. Şi cedarea totală a statului sub stăpânirea piticului de Grozeşti. Mai târziu a fost şi ”fără”, mai pe înţelesul tuturor, fără Filat, după ce Plahotniuc i-a aplicat un şut dureros şi l-a lăsat fără şefia Guvernului.

”Înainte, nu înapoi”

Acest ”înainte”, s-a transformat în ultimul timp într-un ”înainte spre Europa”. Ferească-ne Domnul, căci acest individ se atinge şi de ultima speranţă oamenilor, integrarea europeană. Şi la fel cum le-a compromis, murdărit, denigrat şi distrus şi pe celelalte valori şi speranţe ale oamenilor , aşa va face şi de data aceasta

De fapt, s-a şi apucat deja de distrugerea ultimului nostru ideal, vânzând toată republica ruşilor, printre care Aeroportul Internaţional Chişinău şi Banca de Economii. Ultima, chiar în momentul în care europenii ridicau vizele pentru călătoriile în UE pentru cetăţenii moldoveni.

Acest individ are probabil un scop bine stabilit din timp. Cel de a compromite şi distruge toate idealurile acestor oameni necăjiţi dintre Prut şi Nistru. Şi asta se va întâmpla şi cu integrarea europeană. Europenii nu sunt proşti, ştiu de zecile de miliarde de euro din Rusia spălate prin intermediul Băncii de Economii. Europenii mai ştiu că BEM a fost cumpărată de FSB, urmând să fie transformată într-un centru de spionaj rusesc foarte puternic, chiar aici, în coasta Europei.

Şi dacă FSB-ul a lucrat atât de bine până acum, de la distanţă, împiedicând şi compromiţând aproape iremediabil integrarea RM în UE, imaginaţi-vă cât de uşor le va fi Rusiei şi lui Putin să ne închidă drumul european, acum, când FSB-ul va controla tot ce mişcă în RM şi ne va lucra chiar la noi acasă.

În UE cu escală la Moscova

De mâine, 28 aprilie, cetăţenii RM vor putea circula liber în statele Uniunii Europene. Bine, liber e prea mult spus, mai degrabă nu vor mai trebui să facă cozi pentru obţinerea unei vize, sau să plătească bani mulţi intermediarilor pentru obţinerea acesteia.

Totuşi, nu despre faptul că, deşi nu vor mai avea nevoie de vize, dar de o grămadă de acte şi dovezi unde merg şi cu ce scop, pe care să le prezintă vameşilor, vreau să vorbesc în cele ce urmează.

Filat se laudă cu merite care nu-i apraţin şi pe care nici nu şi le-ar fi dorit realizate vreodată

Văd peste tot, în presa scrisă şi online, cum Filat ne numără zilele, orele, minutele şi secundele până ne vor putea trimite la munci peste hotare, pentru a întreţine acest stat artificial cu banii trimişi acasă. Mare este nesimţirea acestui om (şi credeţi-mă, cu greu mă abţin să nu-i adresez alte cuvinte pe care le-ar merita), care nu are absolut niciun merit la această procedură de liberalizare a regimului de vize pentru moldoveni.

Singurul lor merit, este că au schimbat macazul şi spre deosebire de comunişti, au declarat că vor în UE. Doar au declarat, dar asta nu înseamnă că îşi şi doresc acest lucru. Ei nu au visat nici în cele mai oribile coşmaruri că România şi UE ne vor lua atât de în serios şi vor grăbi parcursul apropierii RM de Comunitatea Europeană.

Dacă e să mulţumim cuiva pentru apropierea de UE, atunci, aceste mulţumiri trebuie adresate României, lui Traian Băsescu, Monicăi Macovei, dar şi altor euro-parlametari de peste Prut, sau altor funcţionari de stat români . Chiar şi lui Putin am putea să-i mulţumim pentru viteza cu care ne-am apropiat de UE, deoarece acesta, prin debandada pe care a creat-o în Ucraina şi cu care ameninţă şi RM, a forţat UE să treacă peste zoate hoţiile şi corupţia la înalt nivel din RM şi, practic să ne tragă în braţele ei, în speranţa că nu ne va strivi Putin în nebunia lui din ultimele luni de zile.

Filat vorbeşte de integrare europeană, în timp ce vinde statul RM Rusiei şi îngenunchiază total eonomia prin vinderea Aeroportului Internaţional Chişinău şi a Băncii de Economii ruşilor

E de neimaginat faptul că, după ce toată lumea şi-a manifestat dezacordul în privinţa concesionării Aeroportului Internaţional ruşilor, Filat şi compania vinde la un preţ de nimic şi Banca de Economii, tot ruşilor. Bancă, care până a o falimenta Filat şi Plahotniuc, era cea mai profitabilă din RM, fiind cu capital majoritar de stat.

E de neconceput să declari că statul Republica Moldova merge spre UE şi să cedezi cele mai importante proprităţi ale statului Rusiei. Şi în ce momente. Cu trei zile înainte ca UE să scoată vizele pentru cetăţenii moldoveni. Aceasta fie este o sfidare făcută de guvernanţi în încercarea de a stopa parcursul european al Moldovei, fie Rusia, prin agenţii săi şi influenţa pe care o are aici, vrea să ocupe statul. Doar că de data aceasta nu cu arma, cum se întâmplă în aceste zile în Ucraina, ci prin monopolizarea întregii economii, ca mai apoi să poată crea situaţii de conflicte politice economice şi sociale chiar din interior, ceea ce ar compromite total aderarea RM la UE.

Şi mai grav este că în spatele acestei tranzacţii dubioase stă o structură de stat a Rusiei, care aparţine în totalitate FSB-ului rusesc.Banca rusească care a cumpărat BEM-ul se numeşte ”Bneșăconombanc” şi este 100"% de stat, fiind totodată controlată în totalitate de către Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB).

Filat, Plahotniuc, Lazăr şi ceilalţi care au permis această tranzacţie ştiu acest lucru şi la fel ştiu că Banca de Economii urmează să se transforme într-un centru al FSB-ului rusesc la Chişinău. Armată de ocupaţie avem pe Nistru, acum vom avea şi control total din partea Rusiei, chiar de aici, de la noi de acasă.

Filat, Plahontiuc şi toţi ceilalţi vor stoparea drumului european al RM

Aceşti doi infractori, dar şi alţii ca ei, ştiu că nu-i aşteaptă deloc zile bune într-un stat european, unde legea se aplică şi infractorii fac puşcărie. Încercare lor de a acapara voturile electoratului european s-a întors împotriva lor. Aceştia nu s-au aşteptat că vom fi practic traşi spre UE de ajutorul necondiţionat acordat de România, dar şi de prostia lui Putin din Ucraina. Iar astfel de acţiuni menite să-i supere pe europeni, sunt exact ceea ce le trebuie lor pentru a stopa drumul nostru european.

Şi primele reacţii ale europenilor la această mârlănie nu s-au lăsat aşteptate. Germania, prin minsitrul de externe Frank-Walter Steinmeier a şi reacţionat, dând de înţeles că Germania nu mai susţine aderarea RM la UE. Toate acestea, în condiţiile în care, până mai ieri, însăşi Angela Merkel şi-a exprimat totala susţinere pentru aderarea RM la UE. Şi e de înţeles. că statele din UE nu pot concepe să aibă printre ele aliaţi controlaţi total economic de Rusia şi cu centre ale FSB-ului, care vor purta denumirea de Banca de Economii.

În aceste confiţii, moldovenilor nu le rămâne decât să se bucure de perioada în care vor putea circula fără vize în UE (nu însă şi liber). În condiţiile în care Occidentul impune tot mai multe sancţiuni Rusiei şi sistemului economic şi financiar al acestei ţări, îmi este groază să mă gândesc cât de tare ar putea fi lovită economia şi sistemul financiar-bancar al RM, controlat aproape în totalitate de Rusia, după ce, cei de la conducere au vândut cele mai importante motoare economico-financiare ale statului acestei ţări..

Iar de aici şi până la un situaţie critică legată de faptul că UE loveşte în RM prin sancţiunile impuse Rusiei, care controlează econmia de la Chişinău, e doar un mic pas.

10 adevăruri extrem de grave despre Rusia, pe care cei 42% de fani ai lui Putin şi 43% ai Uniunii Vamale cu siguranţă nu le cunosc

Zilele acestea, au fost făcute publice rezultatele unui nou sondaj de opinie, realizat la comanda Realitatea TV şi Timpul. Rezultatele, bănuiesc că le cunosc cu toţii.

Cel mai grav mi-a părut rezultatul privind opţiunile moldovenilor vest sau est, UE sau Asia lui Putin. Ştiu, mulţi dintre oamenii sănătoşi s-au apucat cu mâinile de cap când au văzut ce preferinţe au moldovenii. Şi toate astea în condiţiile în care, în 2009, când abia ajunseră la putere actuala guvernare, moldovenii îşi doreau aderarea la UE în proporţii de peste 70%.

Corupţia. hoţiile şi banditismul lui Filat şi Plahotniuc, au reuşit să asocieze, în mintea moldovenilor, integrarea europeană cu infracţiunile săvârşite de aceştia, astfel încât în mai puţin de cinci ani să avem acest procentaj dezastruos de mare de eurosceptici.

Un rol important în schimbarea opţiunilor moldovenilor privind orientarea externă a RM, îl joacă şi propaganda rusă, antieuropeană, bolnavă, pe care moldovenii o tot aud zi de zi la cele peste 50% de tv ruseşti, care-i sunt băgate cu forţa pe gât moldovenilor de către cablişti, Plahotniuc, Lucinschi şi ceilalţi care întorc banii cu lopata din îndobitocirea totală a o bună parte a populaţiei din RM.

Nu voi insista prea mult pe această problemă. Ceea ce ar trebui să facem noi, cei care încă nu am fost îndobitociţi de propaganda rusă este să ieşim în stradă şi să le cerem să scoată tv ruseşti de pe teritoriul RM, aşa cum au făcut zilele astea şi ucrainenii. La noi va fi mai greu, deoarece avem la conducere oameni lipsiţi de curaj, de coloana vertebrală şi suspuşi total lui Putin, dar şi care urmăresc scopuri financiare în urma difuzării tv ruseşti, cum am menţionat şi mai sus.

Altceva ce am putea face, este informarea oamenilor despre adevărata faţă a Rusiei şi a lui Putin. Să le oferim altceva decât zombarea bolnavă la care sunt supuşi zi de zi la tv ruseşti. În acest articol voi face un prim pas, încercând să arăt cum este cu adevărat Rusia şi ce riscuri ne aşteaptă în eventualitatea unei îndepărtări de UE şi apropieri de Rusia şi inexistenta uniune a lui Putin.

Astfel, moldovenii au de ales între UE, unde ar fi respectaţi, unde li s-ar respecta drepturile, unde nu le-ar fi frică să meargă pe stradă, unde ar avea o viaţă asigurată, un salariu decent etc. sau o Rusie care este:

1. Una din cele mai corupte ţări din lume

Rusia este locul 127 (din 177), în clasamentul anual al celor mai corupe state din lume, întocmit de Transparency International cu privire la rata de corupție a națiunilor lumii. Corupţia afectează orice domeniu şi ramură din această ţară. Spre exemplu, autostrada care leagă aeroportul Soci-Adler de Krasnaya Polyana, unde s-au desfăşurat multe dintre probele de la Jocurile Olimpice de Iarnă, a costat 8.6 miliarde de dolari, fiind cel mai scump proiect legat de Olimpiadă. În iulie 2007, Rusia a anunţat că va cheltui 12 miliarde de dolari pentru organizarea competiţiei (sumă care a ajuns la 50 de miliarde de dolari până la urmă). Conform Esquire, cu aceeaşi sumă, şoseaua putea fi pavată cu un strat de 6.3 centimetri de stridii, ori 1.1 centimetri de caviar, 9 centimetri de genţi Louis Vuitton, 21.9 centimetri de foie gras, bancnote de 100$, 4.7 centimetri de haine de blană, 6 centimetri de trufe sau 13.8 centimetri de coniac Hennessey. doar construcţia unui singur drum de aproximativ 48 km. În acelaşi timp, construcţia a doar acestui drum a costat mai mult decât dublu cât a costat organizarea în întregime a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Torino din 2006.

Republica Moldova deja este distrusă de cancerul numit corupţie. Doar o apropiere de UE ne-ar scăpa de această boală, ceea ce ar aduce şa creştere economică, la măriri de salarii etc., deoarece banii ar merge în bugetul statului şi nu în cei ai hoţilor şi corupţilor. Cei 42% de fani ai lui Putin şi 43% ai Uniunii Vamale, pot înţelege acest lucru elementar?

2. O ţară cu cel mai alcoolizat popor din lume

În medie, ruşii beau 6.3 pahare de băuturi spirtoase pe săptămână, aproape dublu faţă de cele 3.3 pe care le beau americanii. Surprinzător însă, cei mai împătimiţi băutori nu sunt în Siberia, sau în zonele reci din nordul Europei, Rusia fiind singura ţară de pe bătrânul continent care se află pe primele cinci poziţii. Topul e condus de Coreea de Sud, urmată de Rusia, Filipine, Thailanda şi Japonia.

Fiecare rus consumă anual circa 18 litri de alcool pur, ceea ce înseamnă de două ori mai mult decât spun oamenii de ştiinţă că ar fi periculos pentru organism. Consumul excesiv şi alcoolismul de care suferă foarte mulţi ruşi, ucide anual în Rusia cel puţin 500.000 de oameni. De alcoolism sunt afectaţi cu precădere bărbaţii ruşi, ceea ce a şi adus la o diferenţă de 12 ani la speranţa de viaţă dintre femei, cu speranţa de viaţă de 76 de ani şi bărbaţi, de doar 64 de ani. Aproximativ un sfert dintre bărbaţii ruşi mor înaintea împlinirii vârstei de 55 de ani, din cauza alcoolului, în special de votcă.

Pentru rata foarte înaltă a decesurilor din cauza alcoolului se face foarte vinovat şi guvernul Rusiei, care duce o politică duplicitară faţă de principalii exportatori vinicoli ai acestei ţări: Republica Moldova şi Georgia. Impunând mai mereu acestor state embargou pe criterii politice la exportul vinurilor în Rusia, ruşii sunt nevoiţi să bea, în lipsa vinului moldovenesc şi georgian, orice altceva care conţine tărie; de la diverse tipuri de loţiuni şi parfumuri cum ar şi ”troinoi odekolon”, până la acetonă, soluţii de curăţat WC-ul sau ulei pentru frână. Un caz extrem de grav, datorat embargoului la vinurile moldoveneşti şi georgiene s-a soldat chiar acum o săptămână, când 14 locuitori ai unui sat din Extremul Orient rus au murit, iar alţii 11 au fost spitalizaţi după ce s-au intoxicat cu alcool contrafăcut, adus prin contrabandă din China.

Asta îşi doresc cei care se văd în Uniunea Vamală a lui Putin? Acolo e locul nostru, alături de un popor distrus de alcoolism, în frunte cu un tiran precum e Putin, sau locul nostru e alături de civilizaţie, în Uniunea Europeană?

3. O Rusie mafiotizată şi banditizată, care are una din cele mai mari rate de criminalitate din lume

Rusia are o rată a criminalităţii de 10 omucideri la 100.000 de locuitori, aproximativ dublu faţă de SUA şi de 10 de ori mai mare decât în Italia, care în 2013 a fost de mai puțin de 0,9 omoruri la 100.000 locuitori. România are o rată a omuciderilor de 1.6, la 100.000, cu un număr total de 335 de omucideri în anul 2012.

Crima organizată în Rusia au o existenţă pierdută prin perioada în care imensul spaţiu din Eurasia era populat de ţari, nobili, negustori şi omniprezenţii mujici. În acest tărâm vast, între stepe şi păduri nesfârşite străbătute de drumuri de ţară, în sate sărăcăcioase şi risipite în nesfârşitul depărtărilor, în târguri şi orăşele animate de setea de viaţă a spiritului rus, în tot acest ansamblu aparent bucolic aveau să încolţească germenii otrăvitori ai celei mai temute organizaţii criminale şi crime din lume. O incursiune în istoria şi secretele mafioţilor ruşi este asemănătoare cu nimic altceva decât cu o coborâre în Iad. Un Iad roşu, lacom şi sălbatic unde rakeţii şi mafioţii se poartă aidoma celor mai înspăimântători demoni.

Fanii lui Putin şi ai Uniunii Vamale, vă doriţi o situaţie criminală precum cea din Rusia, doriţi să reveniţi în anii ’90, când vă era frică să mergeţi pe stradă? Asta vă oferă Putin, Rusia şi Uniunea Vamală.

4. O ţară extrem de periculoasă pentru jurnalişti

Conform datelor Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (Committee to Protect Journalists), Rusia este al cincilea cel mai periculos loc din lume pentru un jurnalist. Din 1992, 56 de jurnalişti au fost uciși. Mai mult, în 64% dintre cazuri, aceştia au fost asasinaţi. Rusia este depăşită în acest tragic clasament doar de Irak, Filipine, Siria şi Algeria, fiind singura ţară europeană din top.

Legat de acest subiect, zilele următoare voi reveni cu un material amplu despre situaţia acestor jurnalişti ruşi, cei mai mulţi incomozi lui Putin şi omorâţi în timpul când acesta a condus Rusia.

5. Ţara cu una din cele mai mari inegalităţi sociale din lume

Conform unui studiu efectuat de Wealth-X International, Rusia ocupă locul doi în lume după numărul de miliardari, care trece de cifra de 100. Cei mai bogați 20 de oameni din Rusia au o avere de 163 miliarde euro, o cifră mai mare decât PIB-ul unor țări precum Portugalia, Irlanda, Ucrainei sau Peru. Averea celor mai bogaţi ruşi este de 1.3 ori mai mare decât PIB-ul României, de 125 miliarde de euro. Cel mai bogat om din Rusia este magnatul Alisher Usmanov, cu o avere de 20 miliarde dolari, care a investit în companii precum Facebook şi Apple.

În acelaşi timp, există peste 18 milioane de ruși care trăiesc sub pragul sărăciei. Coeficientul Gini, de obicei folosit pentru a măsura gradul de inegalitate socială din fiecare țară, i-a atribuit Rusiei un procentaj de 42.3, ceea ce o situează pe locul 83 în lume, cu mult peste Italia (31,9) și media europeană (30.4). România se situează în jurul valorii de 31, iar Republica Moldova are un coeficient de 33.0. La polurile estreme se găseşte Suedia cu 23,0 și Namibia, cu 70,1, în condițiile în care 0 semnifică o egalitate absolută a veniturilor (toți cetățenii să aibă exact aceleași venituri), iar 1 o inegalitate maximă (avuția concentrată la o singură persoană).

Republica Moldova deja se confruntă cu acest decalaj enorm între 10% de oameni foarte bogaţi şi ceilalţi 90% care sunt săraci sau foarte săraci. O apropiere de UE poate nu ar aduce la micşorarea numărului de milionari, dar cu siguranţă ar aduce la o îmbunătăţire reală a vieţii celor 90%, care acum trăiesc la limita sărăciei. Iar o apropiere de Uniunea Vamală, Rusia şi Putin ar aduce exact contrariul: sărăcirea şi mai mult a populaţiei simple şi îmbogăţirea continuă a celor deja bogaţi.

6. Una din cele mai periculoase ţări chiar şi pentru proprii cetăţeni

Cei care au vizitat măcar odată Rusia, cu siguranţă îmi vor da dreptate. Rusia este ţara în care nu poţi avea încredere în guvernare, organele administraţiei centrale sau locale. Rusia este ţara cu una din cea mai periculoasă poliţie din lume, care în loc să se ocupe de protecţia cetăţenilor, procedează exact contrar. Poliţistul rus ziua poartă uniformă şi legitimaţia de poliţist, noaptea ţi în timpul liber e racket, bandit, colector de taxe, cămătari etc. În Rusia cetăţenii, dar şi străinii au frică de cele mai multe ori să apeleze la ajutorul poliţiei, căci în loc să fie ajutaţi, pot fi arestaţi, bătuţi, duşi la secţie şi estorcaţi de bani. Că tot vorbeam în titlu despre cei 42% pro Putin şi 43 pro Uniunea Vamală, aş vrea să le amintesc să nu uite ce păţesc atunci când se întorc acasă, după munci grele în Rusia, iar prin gări şi trenuri îi aşteaptă aceşti poliţişti rackeţi care-i lasă fără nici un ban.

Asta doriţi? Astfel de poliţie să avem şi noi, căci asta vom avea dacă vă doriţi în acea uniune inexistentă, supuşi în continuare de Rusia şi Putin.

7. Ţara unde nu ai voie să protestezi, pentru că aşa vrea Putin, să-ţi interzică acest drept

Rusia, alături de Coreea de Nord şi alte câteva state de prin Africa sau Orientul Îndepărtat, sunt statele în care elementarul drept de a protesta, de a-ţi manifesta dezacordul cu acţiunile guvernării, îţi este interzis cu desăvârşire. Exemplele sunt de ordinul zecilor de mii, când protestatarii paşnici din Moscova sau alte oraşe ale Rusiei sunt bătuţi, umiliţi, batjocoriţi, arestaţi, dacă-şi permit dreptul de a ieşi să protesteze împotriva lui Putin. Ultimele exemple sunt protestele de acum câteva săptămâni, când zeci de mii de ruşi au ieşit să protesteze împotriva intervenţiei militare a lui Putin în Ucraina.

Asta-şi doresc şi fanii lui Putin şi ai uniunii vamale, să fie bătuţi, umiliţi, arestaţi atunci când nu vor fi de acord cu salariile mici sau alte probleme şi vor ieşi să-şi manifeste dezacordul în stradă? Asta veţi avea în Uniunea inexistentă Vamală.

8. Ţara unde poţi fi bătut, umilit şi chiar omorât dacă nu împărtăşeşti aceleaşi orientări religioase, sexuale, politice cu majoritatea

Faptul că musulmanii din republicile islamiste ale Rusiei nu au practic nici un drept, fiind discriminaţi, împiedicaţi de a ocupa funcţii importante, sau chiar de a putea locui în oraşe mari precum Moscova, este deja o chestiune de zeci de ani, ceea ce nu mai miră pe nimeni.

Mai nou însă, ruşii au pus tunurile pe cei care sunt împotriva politicii duse de Putin, dar şi pe cei de alte orientări sexuale decât cele tradiţionale. Şi dacă cei împotriva lui Putin scapă mai simplu, fiind doar intimidaţi, arestaţi şi ţinuţi în puşcării de la câteva zile până la câteva luni, cu mult mai rău o duc spre exemplu gay ruşi. Nu voi stărui asupra tratamentelor inumane la care sunt expuşi aceştia, vă las doar să priviţi video de mai jos şi să faceţi singuri concluziile.

9. Conducătorii ruşi şi Rusia de-a lungul timpului au săvârşit cele mai mari şi groaznice genociduri din istoria omenirii

Când vine vorba de genocidul în masă organizat de URSS, sau Rusia, care s-a declarat urmaşa de drept a fostei Uniuni Sovietice, ne amintim de teroarea de nedescris prin care au trecut buneii noştri, deportaţi, înfometaţi şi omorâţi de Stalin, pentru simplul fapt că erau oameni gospodari, aveau o casă, câteva hectare de pământ şi animale. Numai din Basarabia, în timpul celor două ocupaţii sovietice din anii ’40 ai secolului trecut au fost deportaţi şi omorâţi prin executare sau înfometare în jur de 2 milioane de oameni. Circa 300.000 de oameni au fost ucişi prin foametea organizată de Stalin din anii 1946-1947.

Genocidul Rusiei (URSS) nu se opreşte aici. În anii 1933-1932 în urma Holodomorului ucrainean, Rusia a deportat şi omorât prin înfometare, tortură, şi executare aproape 10 milioane de ucraineni.

Genocidul realizat de Stalin se ridică la peste 23 milioane de oameni, aproape dublu cât cel al lui Hitler – 12 milioane. De menţionat şi faptul că Hitler a omorât oameni în timp de război, pe când Stalin şi Rusia au omorât circa 20 de milioane în timp de pace.

Doar în al Doilea Război Mondial, organizat de Stalin şi Hitler şi-au pierdut viaţa circa 78 milioane de oameni din întreaga lume. Din aceştia, 26.600.000 de civili şi militari au fost omorâţi doar în ţările ocupate de URSS şi alte aproape 9 milioane sub ocupaţia lui Hitler.

Milioane de victime a făcut URSS şi în perioada 1900-1939, în timpul revoluţiilor bolşevice, naţionalizări, epurări etnice, deznaţionalizări ale popoarelor ocupate de sovietici etc.

Rusia, indiferent că e vorba de Imperiul Rus sau Uniunea Sovietică, a omorât între 1900 şi 1953 (anul morţii lui Stalin) peste 35 de milioane de civili şi militari de mai multe naţionalităţi.

Noi, românii moldoveni nu suntem un popor de criminali, totuşi nu pot înţelege dorinţa celor 42% şi respectiv 43% care se asociază cu Putin şi Rusia crimnală

10. Rusia ucide şi în prezent zeci şi sute de mii de oameni anual

Rusia este unica ţară, alături de SUA, cu care se luptă pentru întâietate, care şi în prezent, în anul 2014 omoară sute de mii de oameni anual. O face prin armele cu care alimentează diferite conflicte armate din Asia şi Africa. Fără armele ruseşti şi americane, care de cele mai multe ori ajung ilegal, prin contrabandă, dar cu acordul oficialilor acestor state, nu ar fi posibil ca aceste războaie să aibă loc. Războaie care sunt declanşate tot de ei, urmărind diferite interese, cum am menţionat şi mai sus: vânzarea armamentului, interese economice, resursele naturale, ocuparea de puncte strategice pe glob prin supunerea acestor state.

Surse ajutătoare: wikipedia, mediafax.ro, focus.it, historia.ro, românialibera.ro, descoperă.ro, istoria.md

De ce este PL-ul un partid predestinat opoziţiei

Partidul Liberal din RM având drept preşedinte pe Mihai Ghimpu, dar ca locomotivă ce ţine în viaţă acest partid pe Dorin Chirtoacă este un partid care a fost conceput exclusiv pentru a fi în opoziţie. Da, acest partid se simte cel mai bine în opoziţie din mai multe considerente.

PL-ul a fost conceput ca principal opozant al comuniştilor

PL-ul s-a născut, s-au ia urmat Partidului Reformelor ca un veritabil opozant al PCRM. Din 2005 când a apărut pe scena politicii din RM şi până în 2007, când au câştigat primăria capitalei a fost într-o ascensiune permanentă. Acest lucru se datora faptului că între 2005 şi 2007 rămăsese practic unicul partid care prezenta o opoziţie reală pentru comunişti.

Cât sunt tari comuniştii, avem şi noi şanse la o creştere în preferinţele electoratului

Existenţa, dar şi succesul PL-ului par foarte strâns legate de cele ale PCRM-ului. Cu alte cuvinte, în perioada 2007-2009, când încă PCRM-ul era la guvernare, iar PL-ul găsise o ţintă bună în care să lovească, a fost perioada de glorie a partidului lui Mihai Ghimpu. Astfel, cu un PCRM la guvernare şi monopolist pe scena politică din RM, PL-ul ajunsese partidul numărul 2 din RM. Cel puţin asta au demonstrat alagerile din 2009, când PL-ul luase aproximativ 15% şi se situase pe locul doi în preferinţele electoratului.

Au căzut comuniştii de la guvernare, a căzut dramatic şi PL-ul în preferinţele electoratului

Perioada 2009-2013, când PCRM-ul a fost înlocuit la guvernare de AIE, alianţă din care a făcut parte şi PL, a fost o perioadă dezastruoasă din punct de vedere politic pentru liberali. Rămaşi fără sprijinul lor electoral forte “bătaia” în PCRM, Mihai Ghimpu şi compania au rămas practic fără slogan electoral. Cu “Schimbrea până la capăt”, s-a dovedit că acel capăt nu se va vedea sau simţi prea curând. Apoi “Schimbarea în bine, numai cu PL NU a venit”, astfel că PL-ul s-a trezit la sfârşitul anului 2013 fără o mare parte din membri, care au migrat spre PLR şi cu o imensă şansă de a nu accede în viitorul legislativ, scorul lor electoral abia ajungând pe la vreo 5%. Totuşi, nu doar faptul că PL-ul a rămas fără orizont electoral, după căderea PCRM-ului de la guvernare i-a adus pe liberali în situaţia politică dezastruoasă în care se află acum. O mare vină pentru această situaţie o are Mihai Ghimpu, care a renunţat în mod public la unionism, singurul punct forte care le mai rămăsese în faţa electoratului, atunci când a spus că “Unirea cu România se află în sicriu”. O altă lovitură puternică de imagine PL-ul a suferit-o şi din cauza faptului că Mihai Ghimpu la un moment dat se contopise cu persoana oligarhului Vladimir Plahotniuc, fiind practic subjugat de acesta. Şi scandalurile de corupţie în care s-a băgat Mihai Ghimpu cu afacerile pe care le deţine şi despre care se spunea că le-ar fi obţinut pe căi ilicite, fiind ajutat de acelaşi Plahotniuc, aproape că au distrus PL-ul defiitiv.

“Locomotiva” partidului împotmolită în ilegalităţi

După ce a scăpat de comunişti şi a putut face orice şi-a dorit la cârma Chişinăului, Dorin Chirtoacă, care e şi cel care a dus greul PL-ului, a fost de multe ori acuzat de corupţie, ilegalităţi în special prin intermediul consilierilor municipali din partea PL. Cele mai multe acuzaţii i s-au adus în legătură cu autorizaţiile de construcţie emise ilegal de consilierii liberali, având permisiunea tacită a lui Chirtoacă. O altă acuzaţie adusă acestuia ţine de alimentarea transportului public municipal, care s-ar face exclusiv la staţiile de petrol ale unchiului Mihai Ghimpu. Desigur că locuitorii sunt nemulţumiţi şi din cauza faptului că Chişinăul degradează pe zi ce trece, devenind tot mai urât şi insalubru, iar multe dn promisiunile făcute de Chirtoacă nefiind nici până în prezent îndeplinite.

PL-ul se credea în opoziţie, chiar şi atunci când era la guvernare

Încă o dovadă că acest partid este predestinat pentru a fi în opoziţie este că, chiar în timpul când erau la guvernare o făceau pe opoziţia. Cu alte cuvinte, liberalii fiind la guvernare, uitau acet lucru şi de cele mai multe ori criticau guvernarea. Bineînţeles, nu se luau niciodată de un Cebanu de la Tineret care va intra în istoria RM drept cel mai incompetent ministru, sau de un Şalaru de la Drumuri, care, cu siguranţă va rămâne cu titulatura de cel mai mare hoţ liberal din câţi au cunoscut vreodată moldovenii.

PL-ul se simte bine acum când e din nou în opoziţie

De aproape un an de când au fost scoşi de la guvernare de către cel căruia Mihai Ghimpu îi lustruia mereu imaginea, PL-ul a început uşor să reintre în graţiile electoratului. Mihai Ghimpu pare să se fi eliberat puţin de cel care-l subjugase practic şi care poartă numele de Vladimir Plahotniuc începând chiar să scoată la iveală multe porcării făcute de acesta. Totodată, vedem un Mihai Ghimpu mai raţional, mai reţinut, care nu atacă jurnaliştii şi care îi critică deopotrivă şi pe Filat şi pe Plahotniuc, lucru pe care nu-l făcea până acum. Chiar şi declaraţiile pe care le face acum sunt mult mai coerente, cu mai multă logică şi nu mai sunt lipsite de credibilitate cum erau până mai ieri când era la guvernare.

Liberalii au făcut mult mai mult bine RM în ultimele luni de opoziţie, decât au făcut 4 ani la guvernare

Se observă cu ochuil liber faptul că aflându-se în opoziţie,  nu au de câştigat doar ei din punct de vedere politic şi electoral (economic nu poate să le fie avantajos, deoarece au pierdut treuca). Această postură de partid în opoziţie în care se găsesc acum liberalii  este foarte benefică şi pentru cetăţenii RM. Spun asta, deoarece de când aceştia sunt în opoziţie au reuşit să blocheze mai multe iniţiative legislative ale hoţilor din PD şi PLDM, prin care aceştia încercau să fure bugetul RM de sute de milioane de euro. Astfel, cu ajutorul Curţii Constituţionale liberalii au blocat mai multe hoţii puse la cale de actuala guvernare, cum ar fi Legea celor 2%, micşorarea taxei de import la maşinile de lux, dar şi altele pe care Mihai Ghimpu şi liberalii le-ar fi votat probabil fără ezitare dacă s-ar mai fi aflat la guvernare.

Pe departe însă, cea mai mare victorie repurtată de liberali, împreună cu liberali-reformatorii, dar şi cel mai mare beneficiu adus societţii RM a fost atunci când, cu ajutorul CC au repus în drepturi limba română la ea acasă. Astfel, prin sesizarea depusă de liberali şi liberali-reformatori, CC a confirmat încă odată pentru toţi că limba de stat în RM este limba română, cu menţiunea de a fi modificat în Parlament ruşinoul articol 13 din Constituţie.

Este important de amintit din nou, faptul că PL-ul a făcut dreptate limbii române din nou doar atunci când se afla în opoziţie şi nicidecum la guvernare.

Acestea fiind spuse (dar şi altele care probabil mi-au scăpat din vedere), ajungem la concluzia că PL-ul este un partid bun doar atunci când se află în opoziţie. Este o situaţie rar întâlnită în lumea politică, dar aşa sunt liberalii, mai deosebiţi din fire. Astfel, nu-mi rămâne să le urez liberalilor să stea cât mai mult în opoziţie (chiar dacă aşa nu prea au posibilitatea de a fura), deoarece acest lucru este foarte benefic populaţiei RM, dar şi PL-ului.

Iar spre binele Chişinăului şi a locuitorilor acestuia, îl sfătuiesc şi pe Dorin Chirtoacă să renunţe la mandatul de primar şi să se mulţumească cu unul de consiler local, de dorit să se afle în opoziţie. Poate aşa vom scăpa de construcţiile ilegale, de distrugerea parcurilor, de hoţiile pe care le fac consilierii liberali atunci când sunt la putere, de gheretele amplasate ilegal, de care Dorin Chirtoacă aşa şi nu ne va scapă atât timp cât va fi primar.

De ce tace Filat

Acum un an, mai exact pe 13 februarie 2013, cel care va rămâne în istoria politicii autotohtone, drept cel mai fricos şi mai laş politician din RM, prinsese puţin curaj ieşind cu acuze grave la adresa lui Plahotniuc. Acuze aduse pe drept la acea vreme. Nu o să stărui prea mult la ce cuvinte grele i-a aruncat atunci Filat lui Plahotniuc, sunt sigur că pentru toţi sunt cunoscute aceste lucruri. Ceea ce însă a urmat, va rămâne iarăşi în istoria politicii moldoveneşti, dar cred că şi mondiale, drept cea mai mare umilinţă publică la care a fost supus vreodată un politiciande de către un altul. Sau cea mai mare umilinţă adusă de către un bandit, altui bandit, când cel acuzat, Plahotniuc, practic l-a îngenunchiat în public pe Filat, punându-l pe acesta să-şi ceară scuze şi să nege toate acuzaţiile. Şi de parcă această umilinţă nu a fost de ajuns, la câteva zile la şi dat jos din funcţia de Premier.La acest capitol, vedem că Filat deţine recorduri absolute, demne de persoana lui laşă.

13 februarie cu ghinion

Zilele astea, mai exact la 13 februarie 2014, lui Plahotniuc i s-au aplicat mai multe lovituri serioase, totodată aducându-se la cunoştinţa publicului şi faptul că este urmărit într-un dosar penal în România pentru identitate falsă. Deocamdată i-a fost scos de la naftalină doar acest dosar, cel mai simplu din câte le are pregătite la Bucureşti. Se pare totuşi, că ziua de 13 februarie pentru oligarhul Plahotniuc este una neagră. Tot în acea zi, fiind sub presiunea României şi a UE, alege să renunţe la patru deputaţi din Adunarea găgăuză, crezând că astfel se va spăla pe mâini de mizeria pe care a pus-o la cale la Comrat pe 2 februarie, numită şi referendum.

Sacrificarea lui Gumă

Ceea ce însă i-a trădat încă odată caracterul mârşav al lui Plahotniuc, este mişcarea lui prin care l-a oferit pe Gumă pe tavă autorităţilor române. Motivele invocate de Gumă pentru care pleacă din parlament, sunt doar nişte încercări nereuşite de a minţi. În realitate, acesta a fost impus de Plahotniuc să renunţe la imunitatea parlamentară, aşa sperând că România se va mulţumi cu încarcerarea lui Gumă, lăsându-l pentru un timp în pace pe el

Greşeala care i-ar putea fi fatală lui Plahotniuc

Însă, pe departe, cea mai mare lovitură primită de Plahotniuc zilele astea poartă numele Platon. Presa subjugată lui Plahotniuc a tot trâmbiţat zilele acestea despre unele încercări ale lui Platon de a cumpăra deputaţi din coaliţia de guvernare. Şi motivul prostesc pe care-l prezentau aceşti lătrători ai lui Plahotniuc, cel de a lăsa guvernarea fără majoritate, deoarece Platon nu-şi doreşte apropierea RM de UE, este unul penibil pe lângă adevărul real. Poate că nici nu-şi doreşte Platon apropierea RM de UE, dar, chiar dacă au existat acele încercări de a cumpăra deputaţi, acesta a făcut-o doar din dorinţa de a se răzbuna pentru ţeapa luată de la Plahotniuc.

În realitate, este vorba de o dispută pe viaţă şi moarte dintre aceşti doi bandiţi din cauza băncii Victoriabank. Acum vreo patru ani, Platon l-a ajutat pe Plahotniuc să-i deposedeze pe acţionarii majoritari de la Victoriabank de acţiuni, cu promisiunea că mai târziu îşi vor împărţi această bancă în mod egal. Însă, cum îi stă în fire lui Plahotniuc de a-i “kidăni” pe toţi, asta a făcut şi cu Platon. Nu voi stărui asupra maşinaţiilor economice pe care le-a făcut Plahotniuc pentru a-l ţepui pe Platon, dar voi aminti faptul că intervenţia lui Drăguţan de la BNM în cazul Victoriabank, a fost cireaşa de pe tort, care l-a enervat la culme pe Platon.

Lui Plahotniuc îi este frică de Platon, din care cauză a pus toate tunurile pe acesta. inclusiv presa aservită. Platon, spre deosebire de clanul Voronin, Filat, sau mulţi alţii pe care i-a distrus Plahotniuc, este mult mai periculos şi hotărât de a nu ceda. Şi are şi metodele necesare pentru a-l pune la pământ pe Plahotniuc.

Cel mai grav este că şi unele surse media care se mai bucură de ceva independenţă au intrat în acest joc, creând impresia că se dă o luptă între Platon şi coaliţia de guvernare şi că astfel s-ar pune în pericol parcursul european al RM. În realitate este doar o luptă între aceşti doi bandiţi, dintre care unul din ei se ghidează după reguli stricte ale mafiei şi nu iartă atunci când se încalcă regulile şi cuvântul dat. Presa care nu-i este servilă lui Plahotniuc ar trebui să evite acest subiect, să-i lase să se căsăpească între ei, în speranţa că din aceată luptă a lor ne vom alege cel puţin cu un bandit în minus.

Revenind la Filat, de ce acesta a luat apă în gură?

Probabil că mulţi s-ar fi aşteptat ca Filat să profite din plin de faptul că Plahotniuc este serios băgat la colţ şi să-i dea lovitura fatală, pentru a se răzbuna pentru umilinţele la care a fost supus de acesta. Însă, tăcerea acestuia ne duce cu gândul că, fie Filat şi-a primit lecţia anul trecut, încât acum nu mai are curajul să mişte un deget, fie acţionează mai prudent din umbră şi nu e chiar străin de cele ce i se întâmplă în aceste zile lui Plahotniuc.

Oricare din aceste situaţii ar fi, cetăţenii de rând, sătui de debandada aceasta şi de faptul că acest stat este total supus de aceşti bandiţi, şi-ar fi dorit o luptă deschisă între aceştia trei. Acum avem şansa ca din cei doi Plahotniuc şi Platon, să scăpăm definitiv măcar de unul, dar tot am fi preferat dacă se eliminau toţi trei reciproc.

România ne va integra şi pe noi în UE, iar pe Plahotniuc îl va băga la puşcărie

Ieri, la nici 24 de ore înainte de a se afla public că Plahotniuc este urmărit penal în România, am scris un articol în care am vorbit despre şansa RM de a se apropia de România şi UE şi cum am putea împiedica ca cei precum Plahotniuc, Gumă şi alţii să zădărnicească calea europeană a RM. Printre altele am specificat faptul că: “Cert este însă un lucru. Plahotniuc nu-şi doreşte nici măcar apropierea RM de UE, nemaivorbind de o reunire cu România. El priveşte cu groază ce se întâmplă acum în România, unde zeci, poate chiar sute de funcţionari de vârf, oameni de afaceri, deputaţi, miniştri sunt băgaţi pentru ani grei la puşcărie. Plahotniuc, ca şi prietenul său Gumă, unul urmărit penal, celălalt deja condamnat în România, şi nu numai ei, ar ajunge în secunda următoare după gratii într-o eventuală situaţie în care DNA-ul românesc ar avea liber să acţioneze şi în stânga Prutului. Şi da, Plahotniuc ne-ar ajuta să ne apropiem de România şi UE, dar, doar după ce acesta va fi băgat la puşcărie şi nu ar mai avea posibilitatea să blocheze RM din drumul său european.”

Se pare că apelul meu s-a făcut auzit, iar azi Gumă anunţă că părăseşte PD-ul şi fotoliul de deputat. Motivele invocate de acesta, care l-au adus la acest pas, sunt nişte abureli pe placul electoratului subţiat până spre 0% al PD-ului. În realitate însă, Gumă a fost obligat să recurgă la acest pas. Toţi se mirau că autorităţile româneşti nu intră cu Interpolul în legislativul de la Chişinău pentru a-l ridica pe Gumă şi a-l băga la închisoare. România nu procedat aşa, deoarece nu a dorit să rişte cu un scandal internaţional în jurul acestui subiect. Acum însă, când RM a parafat Acordul de la Vilnius, iar una din Comisiile europene a votat abolirea regimului de vize pentru cetăţenii RM, situaţia devine destul de serioasă şi lucrurile nu mai pot merge aşa mai departe. RM este obligată să bage la puşcărie rechini mari precum Gumă, Plahotniuc, Filat, Shor etc. Ori, reforma justiţiei printre multe alte prevederi, mai cere şi tragerea la răspundere a infractorilor mari. Cum acest lucru nu este posibil la noi, cu Procuratura, CNA, judecătorii subjugate, ajutorul României şi a organelor de drept de peste Prut este ca un colac de salvare pentru RM, care stă gata să fie trasă la fund şi sufocată de oligarhi.

Trebuie să recunosc că procesul de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni a fost un pas extrem de important şi de bine gândit pe care l-a făcut România. Pe lângă faptul că am fost repuşi în drepturile europene pe care le are orice român, acum România mai are şi posibilitatea de a-i băga la puşcărie pe hoţii din RM care au şi cetăţenie română. Unul din ei, Gumă este ca şi încarcerat. După ce renunţă la fotoliul de deputat, acestuia nu-i rămâne decât să fugă în vreun stat cu care România nu are semnat acord de extrădare, sau să se predea autorităţilor româneşti pentru a-şi ispăşi pedeapsa binemeritată.

Însă, pe departe, cel mai mare pericol pentru parcursul european al RM rămâne a fi Vladimir Plahotniuc, care, după cum am spus şi mai sus va face totul posibil să-şi salveze imperiul oligarhic pe care l-a construit încă de pe timpul regimului Voronin. Ori, o apropiere a RM de UE reprezintă sfârşitul oligarhului. Din această cauză, Plahotniuc trebuie scos din joc înainte ca acesta să pericliteze total şansa noastră europeană. Pasul pe care l-a făcut România astăzi prin anunţarea faptului că acesta este urmărit penal la Bucureşti, este doar începutul. Dacă urmărim cu atenţie mersul lucrurilor în cazul altor oligarhi de peste Prut care sunt acum după gratii, vom vedea că în cazul multora au început cu dosare simple, din care au ieşit cu condamnări cu suspendare, ca după aceea să li se scoată la iveală infracţiunile adevărate. Ulterior le-au fost cumulate pedepsele cu suspendare cu cele cu executare, astfel mulţi din ei ajungând pentru ani grei după gratii. Probabil că şi Plahotniuc se va alege acum pentru început, cu o pedeapsă cu suspendare pentru identitate dublă, după care i se vor scoate la lumină adevăratele infracţiuni cum ar fi contrabanda cu diverse produse şi mărfuri, traficul de fiinţe umane, proxenetismul etc.

Odată băgat la puşcărie Plahotniuc, organele de drept din RM, cum ar fi Procuratura, CNA, judecătoriile vor ieşi de sub control politic şi oligarhic şi doar atunci va fi posibilă o adevărată reformă a justiţiei în RM. Şi această reformă va fi urmată de condamnări grele din clanul Voronin, Filat, Shor, Urecheanu, Platon, Lazăr, tandemul Şalaru-Ghimpu-Grozavu, dar şi mulţi alţii mai mari sau mai mici.

Plahotniuc ne va uni cu România

Bănuiesc că mulţi vor fi scandalizaţi doar citind acest titlu, indiferent că sunt ei unionişti, pro-ruşi sau aşa-zişi statalişti. Se pare însă că sunt şi unii care cred întrun astfel de scenariu, sau cel puţin încearcă să răspândească în media astfel de zvonuri. Acum ceva mai mult de jumate de an am primit nişte mesaje de pe un cont de facebook, care bănuiesc că era unul fictiv, iar persoana care-mi scria încerca să mă convingă că Vladimir Plahotniuc de fapt nu este nici pe departe aşa cum îl credem noi (nu ştiu la cine s-a referit prin apelativul “noi”). Pe atunci nu am dat prea multă atenţie acestor afirmaţii, deoarece în acel moment Plahotniuc era dat jos de la tribuna parlamentului prin vot comun PLDM-PCRM.

La acel moment am catalogat toate astea drept nişte încercări disperate ale celor plătiţi cu ora pentru a-i lustrui imaginea în mediul online lui Plahotniuc. Acum însă când am văzut cum Plahotniuc încearcă să distrugă acest stat prin organizarea de referendumuri în Găgăuzia, acţiuni ce sunt menite să îndepărteze RM de UE, iar despre vreo Unire cu România nici nu poate fi vorba, mi-am amintit de cele scrise mie de unul din miile de căţei angajaţi să debiteze orice prostii în speranţa că-l vor ajuta în vreun fel pe Plahotniuc.

Voi încerca să redau din memorie acele neghiobii prin care se încerca să i se dea păpuşarului o alură de mare unionist. Acea persoană era scandalizată că vezi Doamne, cum eu un unionist desăvârşit îl atac prin ceea ce scriu pe blog pe un unionist precum este Plahotniuc. Persoana respectivă încerca să mă convingă că votul comun PLDM-PCRM prin care a fost dat jos Plahotniuc nu are nicio legătură cu careva infracţiuni ale acestuia. Cică el fusese dat jos de mancurţii verzi şi roşii tocmai pentru a-i zădărnici lui Plahotniuc încercare de a reuni RM cu România. Mai mult chiar, cel sau cea angajat/ă cu ora pentru lustruirea imaginii lui Alcapone de Grozeşti spunea că noi ar trebui să-i iertăm chiar şi faptul că acesta ar fura aşa cum presupunem noi. Cică Plahotniuc fură în scop nobil, pentru a avea resursele financiare necesare pentru Unire.

Nu ştiu cine era în spatele acelui cont fictiv, care încerca să-l proclame pe Plahotniuc drept un mare patriot român şi un desăvârşit unionist, dar îmi amintesc de altcineva care spunea că Plahtotniuc are şi cetăţenie română şi este patriot român basarabean. Este vorba despre Vitalia Pavlicenco, un alt personaj, care la acea vreme îi lustruia de zor imaginea lui Plahotniuc.

Nu ştiu nici cât adevăr există în afirmaţia că Plahotniuc ar fi unionist şi că şi-ar dori Unirea RM cu România. dar dacă asta se dovedeşte a fi câtuşi de puţin adevărat, oare ce urmări vor exista pentru Plahotniuc, odată ce aflarea despre dubla cetăţenie şi identitate a acestuia a putut crea un adevărat tzunami care i-a şifonat destul de serios imaginea de mare oligarh de neatins?!

Cert este însă un lucru. Plahotniuc nu-şi doreşte nici măcar apropierea RM de UE, nemaivorbind de o reunire cu România. El priveşte cu groază ce se întâmplă acum în România, unde zeci, poate chiar sute de funcţionari de vârf, oameni de afaceri, deputaţi, miniştri sunt băgaţi pentru ani grei la puşcărie. Plahotniuc, ca şi prietenul său Gumă, unul urmărit penal, celălalt deja condamnat în România, şi nu numai ei, ar ajunge în secunda următoare după gratii într-o eventuală situaţie în care DNA-ul românesc ar avea liber să acţioneze şi în stânga Prutului.

Şi da, Plahotniuc ne-ar ajuta să ne apropiem de România şi UE, dar, doar după ce acesta va fi băgat la puşcărie şi nu ar mai avea posibilitatea să blocheze RM din drumul său european.

Cine şi cu ce s-a ales în urma ilegalităţilor din Găgăuzia

Analizând la rece evenimentele din ultima perioadă din sudul republicii, care au culminat duminică printr-un aşa-zis referendum, putem ajunge la mai multe concluzii. De fapt, mulţi dintre formatorii de opinii s-au şi expus pe marginea acestui subiect. Pe lângă faptul că plebiscitul a fost unul total ilegal, aceştia au mai ţinut să stăruie şi asupra incompetenţei şi a lipsei unei reacţii prompte din partea autorităţilor de la Chişinău, care ar fi trebuit să stopeze din start pornirile separatiste ale celor de la conducerea autonomiei găgăuze. Împărtăşim opinia celor care spun că avem nişte guvernanţi fricoşi, laşi, incompetenţi, doar că de data aceasta nu neapărat incompetenţ a stat la baza nestopării ilegalităţilor din UTAG, ci mai degrabă reavoinţa sau nedorinţa de a împiedica desfăşurarea unui referendum, declarat din start ilegal. Acest referendum ilegal a fost lăsat să aibă loc pentru că toţi cei de la Chişinău au de câştigat în urma lui, fie că sunt la guvernare sau în opoziţie. În cele ce urmează, vom încerca să aducem la cunoştinţa cititorilor cine şi cu ce s-a ales în urma acestui plebiscit ilegal.

Locuitorii UTAG probabil acum trăiesc cu impresia falsă că ar fi avut de câştigat ceva în urma votului pe care şi l-au dat în număr destul de mare, duminică 2 februarie. În realitate însă, din toţi actorii implicaţi în acest scenariu de prost gust, ei sunt unicii care nu s-au ales cu nimic. Doar au mai fost folosiţi încă odată în calitate de carne de tun, fiind duşi la urne, precum sunt duse turmele de vite la abator. Şi vor fi sacrificaţi foarte curând, când cei ce se fac vinovaţi de ilegalităţile de la Comrat vor arăta cu degetul spre prostime, spunând că a fost dorinţa lor, iar prezenţa în număr mare la urne a acestora va fi folosită ca o dovadă. Votul lor nu valorează absolut nimic din două motive: 1. referendumul este ilegal şi nu poate produce efecte juridice, şi 2. chiar dacă am susţine prin absurd că acesta nu ar fi unul ilegal, totuşi numărul de maxim 20-30.000 cât s-au expus ei împotriva aderării RM la UE, reprezintă un procentaj neglijabil pe lângă cele aproximativ 2,5 milioane de cetăţeni ai RM cu drept de vot şi nu poate fi luat ca reper pentru parcursul de mai departe al RM.

PCRM-ului, un alt actor al teatrului absurdului care a avut loc zilele acestea la Comrat, i-a servit acest plebiscit ca o gură de aer proaspăt, ca un punct de sprijin în deriva în care se află de mai mult timp. Comuniştii se aflau în pană de idei, dispăruseră din peisajul politic principal şi nici nu prea aveau cu ce reveni prea curând. Şi de parcă toate astea nu ar fi fost de ajuns, cei de la guvernare le cresc şi mai mult cota, acuzându-i pe nedrept pentru cele întâmplate în ultimul timp în UTAG. În acest mod, coaliţia de guvernare îi readuce pe comunişti în atenţia electoratului, mulţi din ei acum făcându-şi impresia că PCRM-ul este încă un partid în forţă, capabil să facă ce vrea, fără să se supună legii şi autorităţilor de la Chişinău.

Dodon şi socialiştii lui prin acest referendum au fost la propriu resuscitaţi. Acest partid aflat într-o totală derivă, fără vreo speranţă la viitoarele alegeri, s-a trezit peste noapte de niciunde cu un colac de salvare, numit referendumul ilegal de la Comrat. Dodon nici nu a stat prea mult pe gânduri şi s-a apucat de adunat unul câte unul voturile de la prostimea nostalgică încă după URSS, care încă cred că acest oportunist i-ar putea duce într-o inexistentă uniune vamală. În realitate, Dodon a primit acest colac de salvare tocmai când îşi dădea duhul politic, ca o mulţumire pentru dezertarea din PCRM şi votarea lui Timofte. Atunci Dodon, pe lângă milioanele de dolari despre care se vorbeşte că le-a primit în schimbul votării Preşedintelui, s-a mai ales şi cu promisiunea că i se va oferi şi un partid. Dar, pentru a nu avea soarta celorlalţi şobolani precum Tarlev, Stepaniuc, Ţurcanu, Mişin, care au părăsit barca PCRM-ului atunci când aceasta a început să se scufunde, Dodon primeşte sistematic astfel de resuscitări menite să-l ţină în viaţă politic pe el şi pe partidul său. Şi se pare că acesta nu are de gând să se mulţumească cu această mică resuscitare, el tinzând spre depăşirea pragului electoral, prin încercările lui aberante de a organiza referendumuri ilegale precum cel de la Comrat şi în alte localităţi alte republciii. Dar să ne reamintim că tot aşa s-a aventurat şi atunci când a spus că va organiza proteste în masă pentru a demonstra modul fraudulos prin care Dorin Chirtoacă a câştigat al doilea mandat la cârma capitalei.

Mihai Ghimpu, acest individ, pe care mulţi îl numesc pe drept cadavru politic, se pare că nu a vrut să rămână în urma celorlalţi actori şi s-a hotărât să culeagă şi el ceva lauri. Doar că, aproape ca de fiecare dată când acesta deschide gura, o face doar în dezavantajul PL-ului, care şi aşa se află la moment la limita de a nu atinge pragul electoral de 6%. Mihai Ghimpu, în prostia lui cronică, cere ca başcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal să fie exclus din Guvern. Acest om fie e lipsit de discernământ, fie acţionează împotriva suveranităţii RM. Acest individ, pe nume Mihai Ghimpu, alături de Iurie Roşca, dar şi alţi prieteni de-ai săi din acel timp, au cerut în ‘90 şi excluderea din Parlamentul RM a deputaţilor din circumscripţiile din stânga Nistrului. Şi au fost excluşi, iar drept consecinţă a acestui fapt, aceştia au mers la Tiraspol unde şi-au făcut propriul parlament şi alte instituţii, ceea ce a şi adus la separatismul transnistrean. Cerând acum excluderea lui Formuzal din executivul RM, Ghimpu probabil vrea să ne mai facă o Transnistrie şi în sudul republicii, care de această dată se va numi Găgăuzia.

Filat şi PLDM-ul au falsa impresie că au avut ceva de câştigat în urma plebiscitului ilegal din UTAG. Filat nu a vrut să meargă împotriva lui Plahotniuc, cel care a şi comandat acest referendum, din frica faţă de acesta, dar şi din speranţa că dacă o va lăsa mai moale la alegerile de anul acesta se va alege şi el cu ceva voturi din cele aproximativ 100.000 ale locuitorilor din autonomia găgăuză. În realitate însă, Filat a mai primit o lovitură din partea lui Plahotniuc, care i-a mai demonstrat încă odată că poate face ce vrea şi când vrea pe această palmă de pământ numită Republica Moldova. Mai mult de atât, Filat a dat dovadă de nesimţire şi bădărănie, când în momentul în care în sudul republicii era pusă în pericol suveranitatea RM, el făcea băi de mulţime, gudurându-se şi cerşind câteva poze alături de băieţii din echipa de tenis a RM, în speranţa că aşa va mai adăuga câteva voturi în bazinul electoral sărăcit al PLDM-ului.

Plahotniuc este în realitate marele câştigător în urma vânzolelilor ilegale care au avut loc în ultimele săptămâni în UTAG. În ciuda comunicatelor pe care le-a dar PD-ul alături de PLDM şi PLR, care vezi Doamne ar veni să condamne cele întâmplate în Găgăuzia, cu toţii ştim că Plahotniuc este regizorul principal al acestui scenariu de prost gust. În 5 minute acest referendum ar fi putut fi oprit. Un singur telefon să fi dat Plahotniuc şi cei 19 supuşi din Adunarea Găgăuză ar fi anulat toată această bătaie de joc la adresa RM. Dar nu a dorit şi motive pentru această mişcare are destul de multe. În primul rând a ţinut să amintească încă odată în plin an electoral cine e şeful cel mare, care poate să facă orce-i doreşte muşchiul său pe această palmă de pământ. Apoi le-a dat o gură de aer comuniştilor, ajutor pe care ar urma să-l primească înapoi pe parcursul anului 2014, în cazul unei eventuale alianţe cu comuniştii, în situaţia în care Filat nu va dansa exact cum îi va cântă Plahotniuc. Prin această mişcare şi reapropierea de comunişti, Plahotniuc a făcut primul pas în a-şi asigura votul mixt de care ţine cu dinţii şi nu se va lăsa până nu va fi votat cel târziu în primăvara acestui an. Următorul pas este şantajarea lui Filat cu o alianţă PD-PCRM plus neafiliaţii din grupul lui Dodon şi cel al lui Mişin, în cazul în care Filat va ţine să rămână ferm pe poziţie şi va refuza să voteze votul mixt-criminal impus de Plahotniuc. Iar cei care încă se mai amăgesc, precum că PD şi Plahotniuc nu ar face o alianţă cu comuniştii, care ar stopa parcursul european al RM, cred că acum şi-au dat seama că Plahotniuc numai în UE nu-şi doreşte.

O altă cauză la tot tam-tamul creat de vânzolelile ilegale de la Comrat şi la care nu s-a referit nimeni, este cea de a distrage atenţia mass-media şi a opiniei publice de la ceva anume, care ar avea loc chiar în acest răstimp în RM. Spunând astea mă refer la alte atacuri raider şi furturi din proprietatea statului şi nu numai, făcute de Plahotniuc sau Filat. Să ne amintim că acest mod de operare este foarte îndrăgit de Plahotniuc, când de fiecare dată când arunca câte o “bombă” mediatică presei, acesta săvârşea în linişte infracţiunile de jaf delapidări din proprietatea statului sau preluarea cu forţa a altor afaceri profitabile. Dacă e aşa sau nu, vom afla curând, în cazul în care mai avem presă liberă şi curajoasă, căreia să nu-i fie frică să scoată la lumină toate infracţiunile săvârşite de Plahotniuc. Am spus că am aşteptări de la presă, deoarece de la organele de stat controlate în totalitate de acesta nu ne putem aştepta la nimic bun.

Indiferent care va fi mersul lucrurilor pe mai departe, un lucru este cert: astfel de scenarii precum cel din Comrat, menite să stopeze parcursul european al RM vor mai fi, chiar şi cu riscul unei alianţe PD-PCRM, deoarece Plahotniuc nu-şi doreşte o Republică Moldova europeană precum este România acum, unde bandiţi mai mari sau mai mici decât el sunt băgaţi aproape zilnic pentru ani grei la puşcărie.

Ce pot face banii din om sau demnitate de jurnalist moldovean

Acum ceva timp priveam cu plăcere “Ediţia Specială” a Ritei Ursalovschi de la Jurnal TV. Priveam această emisiune pentru că simţeam că mă reprezintă, că reprezintă în general acest popor necăjit dintre Nistru şi Prut. O urmăream pentru că, practic era printre puţinele emisiuni de dezbateri politice în care se spuneau lucrurilor pe nume, fără ocolişuri, fără frică. Admiram curajul moderatoarei, dar şi a invitaţilor săi, care erau printre puţinii care nu aveau frică să spună adevărul despre infracţiunile săvârşite de către cei de la putere. Priveam “Ediţia Specială” pentru că acolo se practica jurnalism de calitate, jurnalism de opoziţie faţă de guvernare, ori jurnaliştii trebuie să fie mereu în opoziţie, indiferent de cine nu s-ar afla la guvernare.

Printre “preferaţii” Ritei Ursalovschi din acea vreme se întâmpla să fie mai mereu oligarhul Vladimir Plahotniuc, tot el şi membru de vârf al PD-ului. Motive pentru a-l critica pe Plahotniuc şi de a-i scoate infracţiunile la iveală, erau mereu, de aceea nu voi mai insista asupra lor, cu toţii le cunosc deja. Recent însă, fosta moderatoare de la JTV a făcut o mişcare cel puţin dubioasă, trecând la o televiziune rivală Jurnalului şi anume la Publika TV. La prima vedere parcă nu pare nimic ieşit din comun, emigrări de acest gen au loc destul de des, cel puţin în ultima perioadă şi nu numai printre jurnalişti, dar şi în politică şi alte domenii. Însă, dacă e să luăm în calcul faptul că Publika TV este controlată în totalitate de acelaşi oligarh de Grozeşti, cu care Rita Ursalovschi şi invitaţii săi măturau pe jos cu el acum câteva luni, apare o întrebare firească şi totodată şi o îndoială legată de demnitatea umană de jurnalist de care ar dispune Rita Ursalovschi.

Totuşi, am zis că poate ea va fi o excepţie fericită şi nu se va pleca în faţa lui Plahotniuc şi îşi va face şi în continuare meseria cel puţin cum a făscut-o şi cât a activat la JTV. Astăzi însă, mi-am dat seama că nu dispune de acea demnitate de jurnalist, dar şi omenească, de care credeau mulţi că ar dispune Rita Ursalovschi. Văzând că se numără printre cei care au apreciat aberaţiile scrise pe blogul lui Plahotniuc (), aberaţii care el ar pretinde că ar fi argumente în favoarea votului mixt pe care vrea să-l impună prin orice mijloace la viitoarele alegeri din decembrie, mi-am amintit cum încă în primăvara anului trecut în emisiunea sa Rita Ursalovschi era cea mai mare contestatoare a acetui tip de vot.

În aceste condiţii mă întreb, cum e posibil ca acum câteva luni, acest om să fie în opinia ta (a Ritei Ursalovschi) cancerul RM, să-l critici şi să-i aduci acuzaţii extrem de grave (critici şi acuzaţii fondate), iar acum să-i ciuguleşti din palme, din postura de angajată şi nu numai? Tu, cea care erai împotriva votului mixt pe care Plahotniuc a încercat să-l impună şi în primăvara lui 2013 (în primă fază îi şi reuşise), iar acum să fii de acord cu acelaşi vot mixt, impus aproape cu forţa de acelaţi oligarh pe nume Vladimir Plahotniuc?! Sau poate aici nu e vorba doar de demniatea de jurnalist, ci în genere de lipsa de demnitate şi onoare umană?