Ce nu s-a văzut cu ochiul liber în emisiunea de aseară de la Moldova 1

Aseară la emisiunea lui Mircea Surdu s-a produs ceva mai puţin întâlnit în ultimul timp. Cei trei lideri, Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi Marian Lupu, după mai mult timp au acceptat să iasă toţi trei, împreună într-o emisiune publică, chiar la televiziunea publică, Moldova 1.

Au optat pentru Moldova 1 din mai multe motive

Unul ar fi pentru că e o televiziune cu acoperire naţională şi au şansa să-i vadă toată ţara, aşa cum s-a exprimat şi Lupu foarte optimist că se uită la el câteva milioane de oameni. Eu totuşi aş fi puţin mai sceptic în privinţa numărului de privitori ai emisiunii lui Mircea Surdu, ţinând cont că Moldova 1 este în cădere liberă la capitolul audienţă. Unde mai pui că în Republica Moldova de toţi, copii, bătrâni şi tinerii care au rămas şi nu şi-au luat lumea în cap, nu ştiu dacă trec de 2 milioane jumate. Să mai pomenesc şi ce ar prefera aceştia să vadă la televizor într-o vineri seară? Nu cred că mai e nevoie. Dar nu acesta este cel mai important.

Un alt motiv bine ştiut de toţi, este că liderii AIE cel mai bine se simt la televiziunea din dealul Schinoasei, unde no li se vor adresa întrebări “stânjenitoare”, astfel putându-se manifesta în voie, se pot învârti în jurul cozii, întorcând o problemă de zeci de ori, aruncând cu cuvinte la nimereală, fără ca măcar să se cunoască adevăratul lor sens, ca până la urmă să nu mai înţeleagă omul simplu ce a vrut să spună ditamai demnitarul de stat de doi metri. Tot aici putem privi problema în profunzime, analizând-o pe undeva, sau pe altundeva, bineînţeles fără să uităm să fim şi pragmatici. Nu în ultimul rând, putem lua o faţă gravă, de om serios, cu aere de adevărat politician, ca în cel mult 5 minute să facem glume de prost gust, savurând ropotul ca de cai flămânzi ai aplaudacilor aduşi în studioul lui Mircea Surdu. Şi cel mai important, să dăm vina de toate relele pe comunişti, să mai mimăm un pic lupta cu aceştia, căci asta aşteaptă electoratul gravului nostru politician. Nu se pune problema că comuniştii nu s-ar face vinovaţi de majoritatea celor ce se întâmplă pe la noi, doar că deja ne-am săturat să ni se spună asta, fără a se lua şi careva măsuri ca aceste lucruri să fie stopate.

Nu în ultimul rând, politicienii noştri au venit aseară la televiziunea publică pentru că aşa dă bine la public, pentru că aşa se practică în statele democratice, ca guvernanţii să vină la televiziunea publică şi să anunţe poporul despre cele mai importante lucruri care se petrec şi care urmează să se petreacă. Însă, asta oare au făcut şi guvernanţii noştri aseară? Au transmis ei ceva important aseară oamenilor, ceva nou? Aparent, parcă nu, dar dacă e să facem o analiză la rece, cu o atenţie sporită a mesajelor transmise de cei trei aseară, o să avem unele surprize.

Filat împăciuitorul

Dacă aţi analizat cu atenţie cele spuse de Filat aseară, mimica feţei, repetările la nesfârşit de genul “aşa cum a spus domnul Ghimpu….eu vin să-i dau dreptate….să adaug că…”, putem observa că acesta încerca prin mai multe moduri să-i intre în voie lui Ghimpu, să-l readucă în “albia” AIE, să-l împace cumva. Filat nu a ascuns nici faptul că a pus un cuvânt bun pe lângă Dodon, ca acesta să nu-l mai supere pe Ghimpu, numindu-l extremist şi să-şi ţină în frâu ieşirile necontrolate.

Ghimpu şi “puritatea” sa

De la bun început Ghimpu luase un aer grav, vădit supărat pe ceilalţi doi lideri AIE, că, chipurile ar fi trecut peste capul lui nişte înţelegeri, fără a fi consultat şi el. Însă, după cum ne-a obişnuit salvatorul Mircea Surdu, nici de data asta nu l-a lăsat la greu pe Ghimpu, aproape rugându-l să spargă tăcerea şi să spună şi el ceva, căci vezi Doamne până atunci vorbise numai Lupu şi Filat. Ce a urmat, am putut vedea cu toţii. Binecunoscuta faţă de îngeraş neprihănit al lui Ghimpu a luat locul politicianului grav de până atunci, încercând cum îi este în obicei să dea vina pe oricine, numai să pară el cel mai corect om din univers. Faptul că, comuniştii sunt unicii vinovaţi de toate, deja o ştim prea bine de la Ghimpu, dar, aseară am putut auzi, ce-i drept foarte voalat, că şi colegii lui de alianţă sunt vinovaţi, numai el desigur nu. Şi desigur, multe aplauze şi oftări de înaltă apreciere.

Lupu a spus mai multe decât au reuşit să spună ceilalţi doi împreună

Deşi ne-am obişnuit din partea lui Marian Lupu cu veşnicul amalgam de cuvinte trântite aiurea, doar ca să fie spuse şi să ameţească şi mai mult omul simplu pentru a nu mai înţelege ce vrea să spună, aseară am reuşit să observăm că Lupu a transmis ceva foarte important şi probabil nesesizat de mulţi dintre noi. Acesta a ţinut să specifice că legea le permite multe comuniştilor în ceea ce fac ei acum, prin acest proteste gălăgioase şi de cele mai multe ori la limita legii, ţinând cont de comportamentul acestora agresiv şi felul cum dau buzna peste tot. Totuşi, deşi acum suntem liberi să facem multe, în comparaţie cu perioada lui Voronin, Lupu nu a ţinut secret că pe undeva s-a sărit calul şi că primele sancţiuni pentru cei care au încălcat legea sunt în stadiu de pregătire-finalizare. Însă cel mai important mesaj al lui Lupu fost cel transmis lui Roşca, atunci când a readus în discuţie aşa-zisa răpire a lui Cubreacov. Ori, prin acest fapt, Lupu i-a transmis lui Roşca să stea în banca lui şi să termine cu zbieratul în plin ger prin PMAN, căi riscă să fie scos de la naftalină cazul Cubreacov.

Pe undeva este şi de înţeles reacţia acestora, odată ce ei au făcut pasul înapoi şi au renunţat la referendum. Acum e rândul lui Roşca şi comuniştilor să se facă nevăzuţi pentru o perioadă, cel puţin până prin martie. Scopul? Pentru a nu crea şi mai multă isterie în societate, căci este nevoie de linişte pentru a se putea ajunge la un compromis în ceea ce priveşte alegerea şefului statului.

Am avut dreptate, referendumul nu va avea loc

După cum am şi scris pe acest blog, încă din postarea din 25 ianuarie acest referendum nu va avea loc. Atunci am prevăzut acest lucru, susţinut de argumente solide şi iată că acum liderii alianţei au confirmat ceea ce am spus eu încă cu două săptămâni în urmă.

Nu ştiu dacă e bine să ne bucurăm sau să fim precauţi cu gândul la cele ce vor urma. Cert este că, cei din AIE au fost în stare să dea ascultare majorităţii populaţiei care erau total împotriva unui astfel de referendum, care nici măcar nu avea cum să treacă.

Am văzut că un aşa-zis politician cu blog, fost comunist şi actual…nici nu ştiu ce mai este acum şi-a asumat această hotărâre a celor din AIE drept un succes al lui. Această hotărâre, să nu uite domnul politician, aparţine în totalitate populaţiei şi din cauza că a exercitat presiuni asupra AIE, convingându-i să renunţe la referendum, dar şi datorită faptului, că aceşti lideri ai AIE au vorbit în numele societăţii care i-a mandatat prin votul oferit acestora.

Prin renunţarea la referendum, cei din AIE au făcut un pas important înainte. Acum urmează să vedem cum va şti să gestioneze această situaţie şi cum vor acţiona în continuare.

Trebuie să menţionăm faptul, că prin această hotărâre li s-a luat lui Roşca şi comuniştilor un os pe care ei îl tot împărţeau de câteva săptămâni. Ori, aceştia protestau în special împotriva acestui referendum, având aparent, motiv de nemulţumire şi proteste. Dacă AIE continua cu acest referendum riscau să se compromită şi mai mult, dând astfel apă la moară comuniştilor şi îngroşând rândul votanţilor lor.

Indiferent de faptul dacă va fi sau nu ales preşedintele (sunt de părere că sunt şanse mari să nu fie ales nici de data asta), ori AIE, ori o altă formulă de guvernare care va fi în toamnă (sunt şanse mari să se schimbe şi formula de guvernare în caz de nealegere a preşedintelui şi declanşarea a alegerilor anticipate), va trebui neapărat organizeze atunci un referendum pentru modificarea procedurii de alegere a preşedintelui. De data asta le va permite şi legislaţia (vor expira cei doi ani prevăzuţi de art. 174 Cod electoral), dar şi oamenii vor fi mult mai receptivi şi vor ieşi la vot. În sprijinul acestei opinii vin mai multe sondaje prin care se vede clar că oamenii vor să-şi aleagă direct preşedintele. Concludent este şi rezultatul sondajului de pe acest blog, unde până în prezent au votat 100 de persoane, dintre care doar 11 împotriva alegerii directe a preşedintelui direct de către cetăţeni. O majoritatea zdrobitoare, în condiţiile în care virtualul este bântuit de susţinători ai PD şi PL care s-au exprimat clar pentru alegerea preşedintelui în parlament de către 51 de deputaţi.

În cele din urmă, nu ne rămâne decât să sperăm că Ghimpu nu va mai găsi prin mâneci vreun as expirat, Plahotniuc nu se va folosi de metodele sale specifice de presiune şi şantaj (şi aici mă opresc, căci şirul cu metode specifice lui poate continua), iar Filat nu va face zel de pragmatism şi nu vor mai inventa iar vreun tertip de genul celui cu arătarea buletinului de vot sau a unui referendum din start eşuat.

Mulţumesc cititorilor pentru aprecieri

Am hotărât, ca la fiecare 50 de voturi oferite de către cititori în sondajul din partea stângă a acestui blog, cu întrebarea “Cum vi se par informaţiile, postările de pe acest blog?”, să scriu câte ceva şi să fac un mic total al opiniilor cititorilor despre ceea ce se scrie pe acest blog.

Până acum au votat 58 de persoane, dintre care:

Extrem de interesante şi utile – 11 voturi (18 %). Vreau să mulţumesc tuturor care au apreciat în această măsură cele citite pe acest blog. Aprecierile înalte ale voastre îmi dau speranţe şi mă vor ajuta ca postările de pe acest blog pe viitor să se ridice la un nivel cât mai înalt.

Opţiunea Interesante şi utile au bifato 14 persoane (24 %). Le sunt recunoscător celor care apreciază cele citite la această valoare şi le promit ca pe viitor să aibă posibilitatea să citească pe acest blog informaţii cel puţin la fel de interesante şi utile.

20 de persoane (34 %) au considerat că articolele de pe acest blog Merită de citit. Le mulţumesc din suflet şi acestor persoane şi dacă consideră că se merită de citit acest blog, îi invit să-l acceseze în fiece zi, iar eu voi încerca să le ofer aproape zilnic câte ceva care să merite de citit. După cum vedem, aceştia şi sunt cei mai numeroşi, ceea ce mă pune în gardă că ar trebui, pe undeva să mai îmbunătăţesc câte ceva.

După cum era şi de aşteptat, nu s-au lăsat mai prejos nici nemulţumiţii, astfel însumându-se şi 4 voturi (6 %) în dreptul opţiunii Irelevante. E de înţeles pe undeva aceste opţiuni, odată ce, pe acest blog sunt destul de multe postări critice la adresa actualei guvernări, a opoziţiei, dar şi a altor instituţii şi persoane. Le mulţumesc şi acestor 4 persoane care au depus efortul de a bifa această opţiune. Totuşi, aş dori să-i întreb dacă ştiu ce au vrut să spună când au ales această opţiune?

Şi în sfârşit, avenit şi rândul celor mai nemulţumiţi. Sau cel puţin asta au încercat să spună prin opţiunea aleasă de ei Plictisitoare – în număr de 9 voturi (15 %). Totuşi mă roade curiozitatea, cum au reuşit ei să-şi dea seama că opiniile, informaţiile expuse de pe acest blog sunt plictisitoare? De altfel, pentru a aprecia ceva drept plictisitor, trebuie să intri în esenţa acelui lucru, situaţii, să citeşti/asculţi/priveşti până la capăt. Ori, odată ce ai avut răbdarea să intri în esenţa unui lucru/situaţii, mai poate fi apreciat drept plictisitor? Ţin să precizez, că la această opţiune au apărut vreo 6-7 voturi imediat după ultimul articol cu Înlocuitorul lui Lupu. Oare atât de plictisitor să le fi părut acel iepuraş drăgălaş şi nevinovat, şi care a adunat milioane de vizualizări pe YouTube?

În fine, le mulţumesc tuturor pentru votul lor şi îi invit să-mi mai acceseze blogul, în speranţa că pe viitor voi putea să aduc pe placul mai multora ceea ce se scrie pe acest blog, deşi sunt conştient că niciodată nu-i voi putea mulţumi pe toţi.

P.S. Probabil unii se întreabă de ce nu am scris nimic despre cele întâmplate azi la CC. Din simplu motiv că mă dezgustă ceea ce a avut azi loc în cea mai înaltă instanţă din RM. Totuşi, nu e uşor de trecut cu vederea show–ul făcut azi de Alexandru Tănase cu acea recuzare pusă la cale tocmai pentru a putea ieşi el basma curată, nefiind silit să voteze împotriva unei iniţiative înaintate chiar de el. Îşi merită omul Lexus-ul!

Iată un contracandidat pe măsură pentru Lupu

După cum bine ştim, în orice stână trebuie să existe şi oiţe, mai multe, sau mai puţine, deja diferă de la caz la caz. Tot un lucru firesc este şi ca în fiecare stână să existe şi măcar un câine, care să le păzească de Lup(i).

Totuşi, putem spune că există cel puţin două abateri de la regula generală. Una o veţi vedea în video-ul de mai jos, unde un iepuraş drăgălaş o face pe paznicul unei mici turme de oi.

O altă abatere de la regulă o putem întâlni la noi, unde câteva mioare, bine motivate şi cu intenţii deloc curate, tare se mai încăpăţinează să pună paznic împotriva lupilor, chiar un Lup.

După vizionarea acestui video, am şi eu o întrebare către cititorii acestui blog. Dacă aceşti oameni au găsit o alternativă atât de drăgălaşă împotriva Lupului/ilor nesătul/i (de obicei de jertfe de tot felul, în cazul nostru de jertfe umane şi Fotolii), oare noi, un stat întreg, nu putem găsi un om competent în locul Lupului nostru?

Chris Huhne, Boris Focşa şi 5 motive pentru care la noi nu e la fel ca în Marea Britanie

Ministrul britanic al Energiei, Chris Huhne, a demisionat, vineri, la puţin timp după ce Parchetul a afirmat că va fi cercetat pentru că a încercat să ascundă că a depăşit viteza legală.

Ministrul liberal-democrat Chris Huhne este bănuit că i-ar fi cerut fostei neveste să îşi asume ea punctele de penalizare pentru depăşirea vitezei.

Huhne va compărea în faţa unui tribunal la 16 februarie pentru a răspunde acuzaţiilor de ,,obstrucţionare a justiţiei", la fel ca şi fosta sa soţie, a precizat procurorul Keir Starmer într-o declaraţie televizată.

,,Sunt nevinovat", a declarat el în faţa domiciliului său din Londra. ,,Pentru a evita orice implicaţii asupra funcţiilor mele oficiale şi pentru a mă concentra asupra apărării mele, demisionez", a adăugat ministrul liberal-democrat, ne informează adevarul.ro

Citind aceste rânduri de mai sus, ne putem gândi că oricine greşeşte, e omeneşte, principalul este că ministrul britanic al energiei (în acest caz), demisionează, tocmai pentru ai fi mai uşor să-şi demonstreze nevinovăţia şi pentru a nu influenţa prin funcţia pe care o deţine mersul anchetei şi emiterea unei hotărâri judecătoreşti corecte şi în baza legii.

Suntem mulţumiţi, satisfăcuţi, oamenii de stat pe care îi plătesc britanicii sunt oameni corecţi şi nu numai ei, dar cazuri la fel se întâlnesc în mai toate statele democratice, unde la cele mai mici abateri de la lege sau morală aceştia îşi dau demisia de onoare.

Locuim şi noi într-un stat democratic, numit Republica Moldova, unde legile sunt respectate, demnitarii de stat….. Dar,….auu…parcă m-a lovit ceva exact în moalele capului, mi-am revenit din visare, m-am ciupit un pic şi mi-am dat seama că da, locuim în Republica Moldova, doar că….. avem şi noi miniştri şi unul special, al culturii pe nume Boris Focşa.

Făcând o paralelă între incidentul cu Chris Huhne şi comportamentul imoral şi lipsit de orice scrupule al ministrului de cultură Boris Focşa, o să vedem o asemănare izbitoare, dar şi multe deosebiri, deosebirile venind ca rezultat al comportamentului de ultimă speţă al lui Focşa.

Şi Huhne şi Focşa au încălcat mai multe norme legale privind modul de folosire şi exploatare în diferite situaţii al mijlocului de transport. Ambii şi-au băgat la înaintare soţiile pentru a scăpa ei basma curată, astfel încercând să ascundă încălcarea comisă. Trebuie să recunoaştem că în acest ultim caz, ambii au dat dovadă de mare bădărănie.

Şi cam astea au fost situaţiile care coincid în cazul ambilor miniştri, unul totuşi doar ministru al energiei, care totuşi a dat dovadă de mult mai multă moralitate şi cultură decât însuşi ministrul nostru, care cică e responsabil pe cultură.

În continuare, ministrul britanic al energiei a rămas fără funcţie în urma propriei demisii şi urmează să se înfăţişeze în faţa judecătorilor pentru a da socoteală pentru o încălcare mult mai minoră decât al ministrului moldovean al culturii. Legal, conducerea unui automobil în stare de ebrietate este o încălcare mult mai gravă decât conducerea unui automobil cu depăşirea limitei legale de viteză, dar şi moral este mult mai grav, în special pentru un ministru al culturii.

Ce face însă imoralul nostru ministru al culturii?Desigur că nu demisionează. Pe miniştrii noştri nici morţi nu-i dai jos de pe fotoliul cald de care se ţin şi cu dinţii. Se foloseşte în continuare de funcţia pe care nu o merită pentru a influenţa mersul anchetei în cazul său şi pentru a ieşi basma curată.

Trebuie să nu uităm, că Focşa, pe lângă infracţiunea de conducere a unui automobil în stare de ebrietate avansată (nu, nu e vorba de o contravenţie administrativă, căci starea în care se afla el la volan cade sub incidenţa art. 264¹ alin.1 al Codului penal şi nu a Codului contravenţiilor administrative), el mai săvârşeşte alte două infracţiuni grave. Cea de eschivare de la testarea alcoolemiei (art. 264¹ alin. 3 CPRM) şi infracţiunea de trafic de influenţă (art. 326 CPRM), căci acest individ, după cum ştim cu toţii se afla la sediul poliţiei rutiere pentru a scoate un alt alcoolic ca şi el de la ananghie, folosindu-se de funcţia de ministru pe care o deţinea şi culmea nesimţirii, o mai deţine şi acum. Eu aş încadra comportamentul lui Focşa de la sediul PR şi drept infracţiune de abuz de putere sau abuz de influenţă, prevăzut la art. 327 CPRM. Dar, deoarece jurişti cu experienţă s-au limitat doar la primele trei infracţiuni menţionate de mine, să fie şi aşa cum spun ei, căci şi acele trei erau mult prea suficiente pentru ca Focşa să-şi dea demisia, iar acum să fie pus sub urmărire penală.

Astfel, avem un ministru britanic al energiei, demisionat în urma unei contravenţii administrative şi un ministru al culturii moldovean, care în ciuda săvârşirii a cel puţin trei infracţiuni grave, încă stă bine mersi şi răspunde de cultura din Republica Moldova.

Ştiu, dacă ar citi un britanic acest articol şi alte zeci de surse din zeci de media online şi nu numai din Moldova, ar zice că acestea, toate la un loc, ori mint cu neruşinare, ori în statul acesta nu există lege şi fiecare face ce vrea şi cum îl duce capul. Doar că, legea există şi este destul de aspră, desigur, doar cu oamenii simpli, nu şi cu indivizi precum Focşa. De ce se întâmplă toate astea?

1. Pentru că are în spate un criminal în lege precum Plahotniuc, care şi-a scos mâna dreaptă pe Nichifor aproape basma curată pentru omorul unui om cu o armă automată, acesta luând doar 5 ani (următoarea instanţă ierarhic superioară la sigur îl achită şi stabileşte să i se plătească şi nişte daune morale considerabile). Şi dacă a fost Plahotniuc în stare de asemeni năzdrăvănii în cazul ucigaşului Nechifor, păi escapadă lui Focşa, prins beat mort la volan este floare la ureche pentru el şi judecătorii lui supuşi.

2. Astfel de lucruri se întâmplă şi din cauză că Focşa îl are în spate şi pe naşul său Ion Diacov, procuror al municipiului Chişinău şi frate cu Dumitru Diacov, membru PD şi deputat, care are grijă ca expertiza medico-legală în cazul finului său “să iasă aşa cum trebuie”.

3. Focşa nu demisionează şi pentru că în subordinea Ministerului Culturii se află şi unele edificii istorice din centru capitalei şi nu numai, care valorează sute de milioane de euro, şi pe care nu se lasă Plahotniuc până nu şi le trece în proprietate privată, cum a făcut şi cu alte zeci de asemeni imobile.

4. Poate că toate aceste lucruri menţionate la primele 3 puncte nu ar fi avut nicio importanţă, dacă am avea un prim-ministru, bărbat adevărat, cu sânge în instalaţie, care ar avea curajul să pună piciorul în prag, astfel ca Focşa să fi fost demis de mult timp şi tras la răspundere.

5. Şi nu în ultimul rând, se întâmplă astfel de lucruri şi Focşa s-a comportat şi se comportă ca un bădăran (a se vedea şi cazurile cu şefa aparatului şi cu răzbunarea lui Focşa), deoarece sunt alte câteva zeci de bădărani, care, fie în schimbul banilor, fie din alte motive subiective, îi lustruiesc de zor imaginea acestui incult şi imoral ministru pe la televiziuni, ziare, dar mai ales în mediul online, încercând de a crea impresia că nimic ieşit din comun nu s-a întâmplat şi că ministrul Focşa nu s-ar face vinovat de nimic.

Cert este însă, că trebuie să fii cel puţin la fel de josnic ca şi Focşa, ca să-ţi permită conştiinţa să-i iei apărarea unui astfel de parvenit şi imoral.

Din nou despre situaţia din România şi unele consecinţe asupra Republicii Moldova, sau răspuns unui cititor al acestui blog

La precedentul articol în care am scris despre situaţia din România şi consecinţele acesteia asupra Republicii Moldova, un cititor cu numele DDAN şi-a expus părerile asupra celor scrise de mine, unele destul de argumentate, de aceea am ţinut să revin asupra acestei probleme cu nişte specificări.

Desigur, părerea oricui, are dreptul la viaţă. Doar că o să-mi expun şi eu părerea referitor la cele expuse de acest cititor, poate reuşesc să-i fac atât pe el, cât şi pe alţii care cred la fel, să vadă un pic altfel lucrurile. O să aştern aici ideile în dependenţă de cele expuse de acest cititor aici.

1. Dacă rămâneau la conducere alde PSD, credeţi-mă că nici nu avea cu cine compara ambasadorul american ceea ce s-ar fi putut întâmpla acum în România. Nici măcar Gaddafi nu şi-a permis să scoată minerii să omoare tinerii care protestau împotriva lui, aşa cum a făcut-o Iliescu. Dacă rămânea PSD la conducere, României îi trebuia o categorie aparte, un fel de lume a patra, dacă pot să mă exprim aşa, în care să o includă americanii. Şi desigur, uitam cu toţii de UE şi circulaţie liberă în Europa şi nu numai.

2. TVA-ul a crescut că aşa a crescut în toată UE. Statul trebuie să-şi salveze cumva economia în astfel de situaţii la limită, şi, din păcate o face pe seama sărmanilor oameni. Aşa se procedează peste tot.

3. Cât ţine de colectarea taxelor de la cine nu trebuie…tocmai din cauza asta şi este vânat Băsescu de oligarhi, că a început să colecteze taxele şi de la cine trebui şi nu doar taxe. Ceea ce nu am menţionat eu în articolul precedent este tocmai această luptă pe care o duce Băsescu cu oligarhii şi pe care riscă să o piardă dacă protestatarii continuă să-i susţineţi, ieşind în stradă. Exemple sunt de ordinul zecilor, poate chiar sutelor. Vântul este unul din cei vizaţi. Ioan Niculae un alt hoţ care a furat zeci de ani de la statul Român etc. etc. Atrageţi atenţia că sunt traşi la răspundere chiar primari din PD-L. Această situaţie este fără precedent în România, sau chiar în multe state democratice, ca oamenii de la guvernare să fie atraşi la răspundere dacă fură sau sunt corupţi.

4. Ceea ce s-a întâmplat acum prin condamnarea lui Adrian Năstase, s-a creat un precedent. S-a terminat cu neatingerea de foştii guvernanţi corupţi, din frica, că atunci când vor pleca de la puterea să nu fie şi ei, la rândul lor traşi la răspundere de alţii. Dacă Băsescu e corupt aşa cum spun unii, fiţi siguri că imediat ce va pleca de la puterea va fi tras la răspundere, aşa cum merită băgat la zdup Năstase şi alte sute sau mii ca el.

5. Femeile altor guvernanţi au umblat şi mai umblă în ţoale de mii de euro. Dacă erau psd-eii, era mai rău şi cu contractele despre care vorbeşti

6. Ţiganii....hmm, marea problemă a României. Nu trebuia Iliescu să-l omoare pe Ceauşescu aşa cum a făcuto şi poate reuşea el să o scoată la capă cu ţiganii. Doar Ceauşescu a fost în stare să-i pună la respect. Oricine nu ar veni la conducere în România nu s-ar schimba lucrurile. Ei se bucură de drepturi anti-discriminare şi se face exces de acestea, deoarece se ajunge ca aşa-zişii discriminaţi, să fie de fapt ei cei care discriminează. Aceasta e situaţia cu ţiganii. Prin democraţie şi respectarea drepturilor omului nu li se poate face nimic, nu pot fi opriţi. Pentru ei ar trebui un regim cum e acel din China, să nu li se permită să nască mai mult de un copil. Altfel, România chiar riscă să ajungă în timpul apropiat ţara ţiganilor, cum este numită pe nedrept acum.

7. Cât ţine de situaţia Greciei şi a României, Grecia chiar este în prăpastie, deja căzută. Europenii se chinuie să o readucă sus. România încă e pe marginea prăpastiei. Iar aceşti usl-işti nu urmăresc altceva decât aducerea României în situaţia Greciei, poate chiar şi mai rău, prin instaurare de regimuri armate, cum debitează idioţi din ăia cu epoleţi, pe care românul necunoscător şi spălat pe creier îi ridică la gradul de eroi naţionali.

8. Desigur că e mai preferabil o apropiere de UE, căci e mai aproape decât SUA, dar nici ajutorul SUA nu e de neglijat. Ori, o prezenţă puternică a SUA în zonă (România, Bulgaria, Polonia, sper curând şi Republica Moldova), ne asigură liniştea şi ne lasă să dormim liniştiţi noaptea. Nu stăm cu frica unei invazii a ruşilor aşa cum le stă lor în obişnuinţă. Rusia trebuie marginalizată, slăbită şi aceasta e posibil doar cu ajutorul americanilor. Celelalte state ca Germani sau Franţa tremură în faţa Rusiei din frica de a nu rămâne fără gaze, dar şi din alte motive pe care noi nu le cunoaştem.

9. Cât ţine de Republica Moldova şi moldoveni.... da, într-adevăr aici e mai problematic. Vă spun şi care e principala lor problemă. Aceştia au fost obişnuiţi în perioada sovietică să trăiască ca în patriarhat, dacă pot să-i spun aşa. Adică să aibă un tătucă care să-i supravegheze, să le spună ce au voie să facă şi ce nu, ce au voie să mănânce şi ce nu, ce televiziuni şi radiouri au voie să privească sau să asculte etc. Aşa sunt şi o parte din oamenii din România, care încă plâng după Iliescu sau acoliţii lui. Revenind la moldoveni, trebuie de spus, că din această cauză s-au simţit ei rău în perioada 1989-2001, până la venirea tătucăi Voronin. Din această cauză, deja de aproape 3 ani o bună parte din ei plâng după tătuca Voronin şi acum. Aici mai este un amănunt. Moldovenii au două tipuri de tătuci. Voronin pe plan local şi atotputernicul tătucă mondial, pe nume Vladimir Putin.
Totuşi, observăm că, cu trecerea timpului, moldovenii încep să devină mai diverşi în ale gusturilor. Astfel, unii migrează din tabăra celor "ocrotiţi" de Voronin spre tabără proeuropeanului Vlad Filat. Ori, Filat în ultimul timp s-a cam transformat şi el într-un altfel de tătucă (deocamdată mai mic decât Voronin) al moldovenilor. Şi toate astea numai după ce li s-a dovedit moldovenilor că pot exista şi altfel de tătuci decât Voronin. De ce nu ar fi posibil de schimbat părerea lor şi în privinţa tătucăi Putin?

Aici intervine România cu susţinerea SUA, căci de una singură nu se poate descurca în problema Republicii Moldova, iar pe ajutorul europenilor, am spus şi mai sus, nu se prea poate baza. Astfel, este nevoie de o influenţă cât mai mare a României în Republica Moldova, ceea ce s-a şi realizat în ultimul timp, lucru confirmat şi de fostul ministru de externe, Teodor Baconschi. Moldoveanului trebuie să-i demonstrezi că ai muşchi, că eşti mai tare decât judoistul Putin, că te poţi ridica la nivelul Rusiei. În această privinţă s-au făcut mari progrese prin nenumăratele ajutoare necondiţionate oferite de România Republicii Moldova, prin cetăţenia română, oferită chiar şi etnicilor ruşi, ucraineni şi altora din Republica Moldova. Nici rezultatele nu se lasă. deja se observă o mică schimbare de atitudine faţă de România. Şi faptul că moldovenii au mers în număr mare pentru al vota pe Băsescu la ultimele alegeri, demonstrează că există o apropiere a locuitorilor dintre Prut şi Nistru faţă de România şi toate astea doar datorită lui Băsescu. Acest lucru trebuie continuat, aşa vom scăpa de fobia faţă de România care vine dintre Prut şi Nistru. Ori, acest lucru nu va fi niciodată posibil sub guvernarea PSD-ului, amintindu-ne de perioada 2000-2004, când sub conducerea lui Iliescu a avut loc o îndepărtare fără precedent a României faţă Republica Moldova.

Revenind la situaţia politică actuală, nu-mi rămâne decât să constat că Băsescu este răul cel mai mic posibil, cel puţin acum, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova, iar o revenire a psd-iştilor la guvernare, ar arunca România, cel puţin cu un deceniu în trecut.

Despre cum vom circula fără vize la Paştele cailor sau cum îşi fac treaba cei de la ANPC

Am scris pe acest blog de mai multe ori despre cum îşi fac treaba cei de la Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie (în continuare ANPC). Scriu despre aceste lucruri deoarece mă dezgustă comportamentul celor de la ANPC faţă de oamenii sărmani care fac tot posibilul pentru a aduna sutele de euro necesari pentru redobândirea unui drept care le aparţine pe deplin şi pentru care sunt nevoiţi să depună eforturi supraomeneşti pentru al recăpăta, în speranţa că voi mişca câtuşi de puţin lucrurile spre bine.

Trecând cu privirea pe site-ul acestei instituţii, am constatat faptul că angajaţii ANPC-ului îşi continuă batjocura la adresa noastră şi că analizează dosarele şi oferă cetăţenii în funcţie de orice criteriu, numai nu conducându-se după pomposul lor slogan Profesionalism, Eficienţă, Transparenţă. În continuare, deşi sunt persoane care au dosare cu numărul de ordine până în 5000, ANPC-ul oferă cetăţenie celor cu numere de ordinul zecilor de mii. Dacă până acum se limitau în a se arunca până pe la numărul 40 000, astăzi mi-au atras atenţia două dosare, unul cu numărul 79 991 şi 80 130 (vedeţi la numerele 180 şi 181), aceasta în condiţiile în care, vă repet, aşteaptă cetăţeniile oameni cu dosare până în 5000.

Posibil că aş fi zis câteva cuvinte de bine la adresa idioţilor de la ANPC şi cu asta basta, dacă nu mi-ar fi atras atenţia numele acestor două persoane, soţie şi fiu de înalt demnitar de la noi din ţară. Ei bine, vă spun ceva numele de Leancă Aida şi Leancă Marius? Da, desigur veţi spune că e doar o coincidenţă. Păi bine, vă spun că nu e aşa. Aceste două persoane chiar sunt soţia şi fiul ministrului moldovean de externe Iurie Leancă. Cine e acest Iurie Leancă? Nimeni altul decât acel individ care ne-a promis că demisionează dacă până la sfârşitul anului 2012, nu vom călători liber şi fără vize în UE şi să nu se mai obosească oamenii să obţină cetăţenia română. În aceste condiţii, am câteva întrebări pentru domnul ministru de externe Iurie Leancă şi pentru corupţii de la ANPC:

1. Domnule Iurie Leancă, de ce aveţi nevoie de paşapoarte româneşti pentru rudele dumneavoastră şi în timp record de scurt, dacă în curând vor putea călători liber în UE? Sau se anunţă o demisie din partea dumneavoastră (doar aţi promis că vă daţi demisia dacă nu vă ţineţi de cuvânt), iar în acest caz rămâneţi fără paşapoartele diplomatice şi nu veţi putea călători liber?

2. Domnule Leancă, cum e posibil ca soţia şi fiul dumneavoastră să facă un salt uriaş de vreo 70-75 000 de dosare (oameni) şi au luat atât de repede cetăţenia română? Să fie oare vorba de relaţii, cumătrism sau trafic de influenţă? Ştiu, o să ziceţi că nu e treaba mea, deşi este, deoarece cu toţii suntem egali în drepturi şi nu trebuie să se întâmple astfel de lucruri. Este şi treaba organelor abilitate să investigheze cum a fost posibil acest lucru. Mai ştii, poate ne mai trezim cu vreun ministru moldovean cu dosar penal deschis în România. Aceasta desigur, dacă nu vă folosiţi de funcţia de care deţineţi, ca şi în cazul ANPC-ului şi scăpaţi basma curată.

3. Pe incompetenţii şi corupţii de la ANPC îi mai întreb încă odată cum sunt posibile astfel de minuni, încât soţia şi fiul ministrului de externe moldovean Iurie Leancă să paseze tocmai vreo 75 000 de oameni şi să ia cetăţenia înaintea lor?