Adevăratele motive ale demiterii lui Şleahtiţchi

Abia ajuns la domiciliu, ca şi în fiece zi, deschid calculatorul pentru a mă informa ce se mai întâmplă pe acasă, ce mai este nou. Prima ştire care mi-a sărit în ochi, a fost cea cu cererile de demisie ale lui Şleahtiţchi şi Roibu. Mi s-a părut puţin straniu, că aşa din pod doi miniştri să-şi dea pur şi simplu demisia, fără a fi implicaţi în mari scandaluri, fără a li se cere demisia public cum a fost în cazul lui Focşa în nenumărate rânduri, al lui Şalaru, Lazăr sau Leancă. Pur şi simplu nu este în firea moldoveanului să se lase atât de uşor de fotoliul pe care-l deţine. Aşa că am mai “răsfoit” internetul şi, cum mă şi aşteptam, ministrul Educaţiei nici habar nu are de aşa-zisa demisie pe care Filat spune că ar fi depus-o acesta.

Dacă e să fiu sincer, îl ştiam pe Filat drept un om slab de caracter, chiar fricos, un om care nu-şi ţine niciodată promisiunile făcute atât alegătorilor, cât şi celor din jurul său. Însă, nu am crezut că poate fi şi mincinos. Odată ce Şleahtiţchi spune că el nu şi-a depus nicio demisie, înseamnă că unul din cei doi minte şi nu cred că Şleahtiţchi ar spune că nu şi-a depus demisia, odată ce pe masa lui Filat ar exista vreo cerere de demisie din partea acestuia.

Mai mult chiar, Filat le-ar fi găsit deja şi înlocuitori celor doi. Aruncând o privire asupra activităţii lui Dorin Receanu, posibil viitor ministru de interne şi Maia Sandu la educaţie, am rămas perplex. Un absolvent al ASE şi lector, mai mare peste “menţii” moldoveni. Cum ar putea să facă ordine într-un minister precum MAI o persoană precum este Dorin Receanu? Ori, “menţii” noştri trebuie conduşi de o mână de fier, un om incoruptibil şi care ar avea curajul să demită toţi boşorogii corupţi din poliţie, care poartă pe umeri multe steluţe care mai de care mai sclipitoare şi care-i fac aproape invincibili în faţa celor precum Receanu.

E de neînţeles cât ne va mai duce de nas Filat tot mimând reforme în cadrul MAI, schimbând doar miniştrii acestui minister şi lăsându-i în funcţie pe toţi corupţii care activează unii încă de pe timpul Uniunii Sovietice. Am crezut că odată întors din Georgia, Filat va prinde puţin la curaj şi va purcede la demiterea a cel puţin 80 % din poliţiştii corupţi, după modelul georgian. Desigur, Roibu de mult timp trebuia demis şi odată cu el cea mai mare parte a poliţiştilor corupţi.

Nu însă acelaşi lucru îl putem spune despre ministrul Educaţiei Mihail Şleahtiţchi, despre care cea mai mare parte a societăţii are o părere relativ bună, salutând modul în care a organizat anul acesta BAC-ul şi încercările lui de a stopa corupţia şi mita din timpul acestui examen extrem de important. Motivele pentru care se încearcă demiterea lui Şleahtiţchi sunt diverse şi nu au nicio treabă cu felul cum şi-a făcut el treaba la Educaţie. Dar să le luăm pe rând.

1. Filat ne tot promite remanieri şi ca să mai pară câtuşi de puţin credibil în faţa oamenilor, iată că se apucă de demiteri, doar acolo unde are voie. Da, aşa este, căci pe lângă Roibu trebuiau neapărat demişi Anatol Şalaru de la Transporturi, Focşa, celălalt Şalaru de la Ecologie (nici nu-i ştiu prenumele la cât de eficient este la ministerul care-l conduce), Lazăr şi Marinuţă în special pentru contrabanda cu armament. Marinuţă, probabil simţindu-şi fotoliul în pericol, a hotărât să le ofere o zi de distracţie unor bloggeri din bugetul de stat, pentru a avea susţinere din partea acestora într-o eventuală încercare de demitere a sa. Şi Ciobanul de la Tineret doar face umbră şi dacă în primul mandat a mai avut nişte ieşiri stângace, în cel de-al doilea mandat a devenit un  anonim, iar despre proiecte menite să îmbunătăţească situaţia tinerilor şi a sportului din Republica Moldova nici nu se poate pomeni. Aceşti miniştri meritau de demis, poate şi alţii, nici într-un caz Mihail Şleahtiţchi.

2. Şleahtiţchi a deranjat pe foarte mulţi prin încercarea sa de a stopa corupţia de la BAC. Cu toţii am rămas uimiţi de curajul de care a dat dovadă Şleahtiţchi apelând la cei de la Anticorupţie pentru a zădărnici cumpărarea BAC-ului. În această operaţiune au căzut multe capete, printre care profesori cu “crâşă”, care au promis şi se pare că s-au ţinut de cuvânt că vor scăpa de un ministru precum Şleahtiţchi care le strică lor business-ul de la BAC. În urma acestei destinderi, au avut de păgubit şi mulţi funcţionari înalţi din cadrul ministerului Educaţiei, la care trebuiau să ajungă sumele enorme adunate din vinderea BAC-ului. Ori, la noi dacă-ţi “bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala”, aşa cum a făcut-o Şleahtiţchi, rişti să o păţeşti rău.

Au fost multe voci care l-au acuzat pe ministrul Educaţiei pentru numărul mare de incompetenţi care nu au fost în stare să promoveze BAC-ul anul acesta, măcar cu o notă de 5, astfel picându-l Aceste acuze cad din start, deoarece Şleahtiţchi este în funcţie de doi ani de zile, iar aceşti incompetenţi au avut timp să fie elevi buni timp de 12 ani, plus cei 7 ani de acasă, de care se pare că duc lipsă cu desăvârşire. Cu ce este de vină Şleahtiţchi că avem elevi mediocri şi poate şi profesori lipsiţi de profesionalism? Cu ce este de vină Şleahtiţchi că moldovenii au în sânge boala furatului, a copiatului, a mitei şi în loc să înveţe pentru BAC ei s-au bazat pe multele sute de euro pe care le vor plăti părinţii lor ca ei să-l promoveze? Cu ce este de vină ministrul Educaţiei că profesorii noştri în loc să le ofere educaţie timp de 12 ani acelor elevi mediocri, ei se mulţumesc cu acei 500 de euro pe care-i primesc la BAC şi pe care-i împart cu cei de mai sus ca ei, directorul liceului, membri ai comisiei, şefi de comisii, funcţionari ai ministerului Educaţiei?

3. Istoria Românilor printre cauzele principale ale demiterii lui Şleahtiţchi. Cu toţii am rămas plăcut surprinşi de curajul de care a dat dovadă Mihail Şleahtiţchi când a hotărât ca disciplina Istoria să fie înlocuită cu Istoria Românilor. Când am spus plăcut surprinşi, m-am referit la oamenii de bună credinţă, care au o ţâră de logică şi-şi dau seama că suntem români şi Istoria nu ne poate fi alta decât Cea a Românilor. Nu la fel s-a întâmplat cu o altă categorie a societăţii, întunecată şi prea debilizată mai întâi de propaganda, minciunile şi falsurile sovietice, acum de cele ale voroninilor, şelinilor, stepaniucilor, crâlovilor, dodonilor, etc. Foarte dubioasă mi-a părut şi reacţia lui Filat, care a spus că Şleahiţchi a luat hotărârea de a numi disciplina Istoria Românilor fără a se consulta cu partidul şi că vor exista consecinţe pentru aceasta. Şi iată că sunt. Vă imaginaţi, partidul lui Filat trebuie să hotărască ce istorie trebuie să învăţăm noi la şcoală! Cu ce drept v-aţi asumat această responsabilitate domnule Filat? Cine vă credeţi să ne spuneţi nouă ce istorie este bine să învăţăm?

O altă situaţie ruşinoasă legată de această supărare faţă de Istoria Românilor este Igor Dodon. Da, însuşi acest buboi este o situaţie ruşinoasă, o gravă maladie a Republicii Moldova. Acesta, după ce a luat milioane de euro de la Filat şi Plahotniuc pentru a-l vota pe Timofti, a mai pus şi unele condiţii în schimbul votului său. Una din aceste condiţii este demiterea lui Şleahiţchi pentru “neruşinarea” acestuia de a hotărî ca elevii să studieze adevărata noastră istorie pe băncile şcolii. Nu cred că cititorii acestui blog au uitat cum, acum câteva săptămâni Dodon se tot lăuda că a mai racolat 1-2 deputaţi care sunt gata să voteze pentru demiterea lui Şleahtiţchi, ca după să poată ei redenumi disciplina Istoria Românilor în istoria burkina-fasonienilor, sau cum dracu le-o mai fi plăcând lor să-i spună. Cum Filat iubeşte la nebunie să-şi asume el toate “reuşitele şi roadele”, probabil a stabilit cu Dodon să o lase mai moale cu demiterea lui Şleahtiţchi, căci va avea el, Filat, grijă ca imediat ce deputaţii intră în vacanţă să-l demită pe cel ce a avut marea nesimţire de a hotărî ca elevii să înveţe Istoria Românilor, fără să-l consulte pe el.

În final, vreau să reamintesc că motivele demiterii ministrului Educaţiei nu sunt nicidecum pe criterii profesionale, ci datorită faptului că a deranjat pe unii sus-puşi prin încercarea sa de a stopa corupţia de la BAC, a supărat pe cei care văd negru în faţa ochilor când aud cuvântul ROMÂN, şi nu în ultimul rând, datorită faptului că Filat a vrut să-şi arate muşchii în faţa propriilor miniştri, căci de cei ai lui Plahotniuc sau Ghimpu, care merită demişi, nu are curajul să se ia!

PS. Se pare că bolşevicii Dodon şi compania deja jubilează şi hotărăsc care este şi prima acţiune a viitorului ministru al Educaţiei: SCOATEREA ISTORIEI ROMÂNILOR din curriculumul şcolar. Bravo Filat pentru performanţa de a sta drept la ordinele venite de la Moscova prin intermediul lui Dodon!

Cu teza lui Stepaniuc ce facem?!

Întreaga Românie şi nu numai, este bulversată de plagierea tezei de doctor a actualului premier al României. Nenumărate comisii, oameni de ştiinţă, savanţi în domeniu s-au expus clar în privinţa furtului intelectual săvârşit de Ponta acum vreo 8 ani, când, avându-l drept conducător ştiinţific pe Adrian Năstase, un alt politician extrem de controversat, care acum îşi ispăşeşte pedeapsa cu închisoarea, fiind condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul calităţii”.

 

În privinţa plagiatului lui Ponta s-au expus şi numeroase surse media din Europa, revista “Nature” fiind cea care a descoperit plagierea. Nici oficialii europeni nu au trecut cu vederea furtul intelectual al actualului premier al României, unii din ei mergând până la cererea demisiei lui Victor Ponta. Mai mult chiar, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a mers mai departe, spunând că Victor Ponta este pasibil de pedeapsa penală pentru furtul intelectual pe care l-a făcut.

 

Cu părere de rău, nici la noi situaţia nu este mai bună. În 2007, comunistul din acea vreme, Victor Stepaniuc îşi susţinea cu mare vâlvă aşa-zisa teză de doctor în istorie. Această teză, dacă pot să o numesc aşa, trebuia respinsă din start, doar citindu-i denumirea tendenţioasă de “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană”. Cunoscută fiind înverşunarea comunisto-bolşevică împotriva a tot ceea ce românesc pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, care predomină deja de vreo 200 de ani, Stepaniuc prin falsul său nu a urmărit altceva decât să legitimeze toată aceste minciuni şi fals istoric despre aşa-zisa naţiune moldovenească, statalitate moldovenească şi alte inepţii stalinisto-bolşevice.

 

Cunoscută fiind situaţia politică din anul 2007, când comuniştii guvernau după bunul lor plac Republica Moldova şi lipsa de demnitatea naţională şi curaj a membrilor Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acest fals istoric a fost ridicat la grad de “adevăr ştiinţific”. Desigur, după cum ştim, conferirea gradului de doctor în istorie lui Stepaniuc pentru plagiatul său şi distorsionarea adevărului istoric după bunul său plac, a avut loc după mai multe amânări şi demiteri a membrilor CNAA care se opuneau acordării gradului ştiinţific falsului lui Stepaniuc.

 

Nu sunt un expert, nu mă ridic la nivelul membrilor CNAA care au acordat acest grad ştiinţific falsului lui Stepaniuc, dar la o simplă citire a celor îndrugate de acest politruc în fiţuica sa numită teză, îţi dai seama de falsul din această lucrare, denaturarea adevărului după bunul plac, scoaterea din context a a diferitelor citate istorice şi interpretarea lor după bunul plac al lui Stepaniuc.

 

Nu am avut timp, dar nici răbdarea şi nervii necesari pentru a citi toată această tevătură, pe care Stepaniuc o numeşte teze de doctor, dar o să încerc să vă dau câteva exemple, de unde o să vă daţi seama de falsul de care dă dovadă acesta şi contradicţiile inacceptabile.

 

Astfel, Stepaniuc la pagina 72 susţine că Actul Unirii a fost de fapt doar o anexare cu forţa a Republicii Democratice Moldoveneşti de către România.  “Pentru ziua de 27 martie chestia unirii a fost pusă la ordinea zilei în urma insistenţelor dlui Marghiloman, sosit la 26 martie cu acest scop”, ceea ce este un fals şi orice istoric adevărat poate să o dovedească. Tot aici, falsul istoric susţine că:  “Această generalizare, formulată de istoricul I. Ţurcanu, caracterizează pe deplin lipsa de orice temeiuri politico-juridice ale „unirii”: NU Sfatul Ţării, cel mai înalt aşezămînt al Statului Moldovenesc, modifică şi redactează proiectul “unirii”, ci prim-ministrul României, care era direct interesat în a imprima actului de anexare o nuanţă, „democratică” “. Faptul că a luat în “” UNIREA, o poate observa oricine şi v-aţi dat seama şi de rostul “”, care au scopul de a invalida Marea Unire, care a fost cel mai mare eveniment din istoria tuturor românilor de pretutindeni. Un alt aspect la care trebuie să atragem atenţia din acest citat prezentat mai sus, este importanţa care îi este oferită aici Sfatului Ţării. Imediat, la pagina 74, falsul istoric deja lipseşte Sfatul Ţării de orice importanţă şi spune : “Reieşind din faptul că Sfatul Ţării nu a fost ales de întreaga populaţie a Basarabiei, mai are oare rost să fie dezbătută problema referitor la faptul, dacă un organ nelegitim …”. Din cele prezentate mai sus, observă cu ochiul liber, cum acest om fals dă dovadă de total subiectivism în cele scrise de el, neconcordanţă în cele spuse şi prezentare a lucrurilor aşa cum îi este lui pe plac, pentru a induce în eroare cititorul şi pentru a conferi prin orice metode, acel dram de credibilitatea falsului său. În logica sa de bolşevic bolnav, Sfatul Ţării, atunci când vrea el este un organic legitim, cu toate împuternicirile posibile, iar când doreşte el, Sfatul Ţării devine imediat un organ ilegitim, fără puteri de a hotărî în numele poporului etc.

 

Cu astfel de falsuri şi contradicţii este plină această adunătură de minciuni pe care Stepaniuc o vrea teză de doctor. Nu am plăcerea şi nici posibilitatea de analiza acum fiece prostie scrisă de acest politruc şi nici nu ţine de competenţa şi obligaţiunile mele să o fac. În cele ce urmează o să fac referire doar la unele inepţii susţinute de acest individ devenit pe nedrept doctor în istorie. Astfel o să mai întâlnim deseori luarea în derâdere a cuvântului UNIREA de la 27 martie 1918, fiind de cele mai multe ori înlocuită cu apelativul “anexarea forţată de către România a Republicii Democratice Moldoveneşti”. Eliberarea Basarabiei din iarna lui 197-1918 de către trupele româneşti de sub ocupaţia bolşevicilor, Stepaniuc o numeşte ocupaţia monarhică a românilor, ceea ce este din nou un fals. Mai grav, o să vedem că acest individ bolnav o să ofere legitimitate pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia Europa este împărţită între Germania nazistă şi Rusia bolşevică. Stimaţi academicieni, dumneavoastră aţi legalizat un aşa fals de proporţii, o Europă întreagă a condamnat acest pact, iar politrucul de Stepaniuc îl consideră ca pe un pact extrem de important, care a redat statalitatea moldovenească în componenţa URSS! Mă întreb, în acest caz cine se fac mai vinovaţi, plagiatorul şi falsul Stepaniuc, sau voi cei care aţi ridicat la grad de adevăr ştiinţific aceste denaturări şi falsuri evidente şi intenţionate?

 

Astfel bravii noştri academicieni au oferit grad ştiinţific unei lucrări cu o abordare subiectivă, declarativă, unilaterală, tendenţioasă şi politizată; substituirea sistemului de argumentare ştiinţifică cu multiple citate, de multe ori scoase din context; exagerarea unor evenimente şi desconsiderarea altora; aprecieri în contradictoriu ale unor evenimente. Sunt menţionate, totodată, un şir de erori istorico-ştiinţifice şi factologice ce ţin de denumirea corectă a unor state de atunci, de date cronologice etc.

 

Un alt fals ce ţine de lucrarea lui Stepaniuc vizează corectitudinea utilizării surselor de arhivă. Conform Bibliografiei tezei, competitorul ar fi consultat un număr impunător de materiale de arhivă. Însă confruntarea listei arhivelor nominalizate în Bibliografie cu cea specificată în notele de referinţă denotă utilizarea modestă a documentelor doar din 4 arhive, iar în registrele din arhive nu este fixat momentul folosirii lor de către Stepaniuc. De asemenea, se vede cu ochiul liber selectarea arbitrară şi accentuată a fragmentelor şi probelor demonstrative, decupate artificial din textul sursei şi scoase din context ştiinţific şi politic. Totodată, reproducerea textuală incompletă a fragmentelor citate a generat prezentarea şi tratarea unilaterală a acestora, denaturarea ideilor expuse în textele citate şi a situaţiei istorice reale.

 

Mai multe comisii, dar şi istorici s-au pronunţat şi asupra probelor de plagiat din teza lui Stepaniuc. Astfel, foarte multe fragmente din teză prezintă o dovadă reală de plagiat, iar alte fragmente de text sunt apreciate ca referinţe incorecte la sursele bibliografice.
Cunoaştem că la aproximativ un an de la conferirea titlului ruşinos lui Stepaniuc, un grup de 79 de istorici din Republica Moldova sau adresat la CNAA cu o scrisoarea deschisă “Istoricii detestă falsul, plagiatul şi incompetenţa lui Victor Stepaniuc”. Cum era şi de aşteptat, s-au găsit imediat şi un număr de 20 de specimene, la fel de istorici ca şi falsul de Stepaniuc care să-l susţină pe acesta.

 

De aici au început un lung şir de plimbări pe la Curtea de Apel, sesizată de susţinătorii acestui politruc pe nume Stepaniuc, cu numeroase amânări şi tergiversări, ca într-un târziu să se ajungă la acea ruşinoasă Tranzacţie de împăcare.

 

În cele din urmă s-a ajuns la propunerea privind iniţierea în instanţa de judecată a revocării gradului ştiinţific de doctor în istorie al lui  Stepaniuc, aceasta fiind pusă la vot secret, ceea ce a nemulţumit pe cei mai mulţi dintre membrii Comisiei. Cum Stepaniuc avea la acel timp încă o mare influenţă, iar din comisie făceau parte şi din cei care-i împărtăşeau întru tot falsurile istorice, opţiunile celor 16 membri ai Comisiei de Atestare, prezenţi la şedinţă, s-au repartizat astfel: pro au votat 7 persoane, contra – 6, abţineri – 3. Astfel, propunerea n-a trecut, n-au ajuns 2 voturi ca să fie iniţiată această procedură de judecată.

 

Ţinând cont de precedentul din România, cu plagiatul lui Ponta, este de dorit şi cerem crearea unei Comisii speciale abilitate să analizeze corect şi echidistant teza de doctor al lui Victor Stepaniuc, fapt ce ar aduce la o iminentă retragere a titlul de doctor acestui falsificator al istoriei, iar ceea ce vrea Stepaniuc să se numească teză de doctor, să fie imediat anulată şi declarată un fals, denaturarea a adevărului istoric şi o mistificaţie.

 

De altfel, riscăm să ne trezim că şi peste zeci de ani, urmaşii noştri să fie nevoiţi să se conducă după falsuri şi denaturări ale istoriei de genul celei a lui Stepaniuc, adus în mod jalnic la nivel de adevăr istoric.

O gravă greşeală făcută cu exact 40 de ani în urmă pune în pericol acum viitorul României

Despre Nicolae Ceauşescu cu toţii cunoaştem câte ceva. Unii mai multe lucruri, alţii mai puţine. Unii l-au cunoscut pe viu, sau au fost contemporani cu el, alţii l-au cunoscut din spusele primilor sau din cărţile de istorie. Unii s-au bucurat atunci când a fost executat la ordinul lui Ion Iliescu (unul din oamenii de încredere ai lui Ceauşescu) şi le pare rău acum, altora le-a părut rău şi atunci pentru asasinarea lui şi le mai pare rău şi acum. Unii au făcut averi şi au devenit mari "oameni politici" profitând de pe urma Revoluţiei din decembrie 1989, care mai degrabă a semănat cu o lovitură de stat, în timp ce peste 20 de milioane de români au rămas să o ducă la fel de rău, sau chiar şi mai rău şi după căderea lui Ceauşescu. Alţii mai nostalgici, chiar încă mai cred că Ceauşescu nu a fost asasinat în acea zi de 25 decembrie 1989, în chiar ziua de Crăciun, şi ar aştepta undeva ascuns prin Cuba momentul potrivit pentru a putea reveni în România.

Eu, ca român născut şi crescut dincoace de Prut, în Basarabia nu am avut ocazia de a trăi pe propria-mi piele dictatura şi teroarea din timpul lui Ceauşescu, aşa cum le place unora din fraţii noştri din dreapta Prutului să spună. Probabil ei nu cunosc ce e aia dicatură, teroare,  oroare, deportări, iepurare ietnică, genocid pe care le-au suportat basarabenii sub ocupaaţia dicatorială rusească. La sigur nu cunosc, căci dacă cunoşteau nu se mai plângeau de Ceauşescu.

Desigur, nu le poţi reproşa nimănui felul cum îl percep pe Ceauşescu. A fost un dictator şi va rămâne în istorie ca un dictator. Totuşi, ce se încearcă a se ascunde de istorie, este ataşamentul şi patriotismul său faţă de România, sentimente pe care nu ştiu care din predecesorii săi politici din România le au, sau le-au avut vreodată. Şi ca să-i parafrazez pe mulţi români, o să spun şi eu, că ceea ce s-a construit, făcut, dezvoltat în România pe timpul celor 22 de ani de conducere ai lui Ceauşescu, nu s-a făcut nici a zecea parte în cei 23 de ani de existenţă a României de după asasinarea sa.

În ceea ce mă rpiveşte pe mine, ca român din Basarabia, pot să spun că părerea mea despre Nicolae Ceauşescu era relativ bună. Din cele scrise de mine mai sus, poate că unii o să zică că părerea mea este chiar foarte bună despre el. Totuşi o să în cerc să-i contrazic. Da, era relativ bună până la aflarea greşelii fatale pe care a făcut-o el şi care acum ameninţă viitorul României.

Această greşeală ţine de politica sa de interzicere a avorturilor, din cauza căreia, mama lui Victor Ponta nu a avut dreptul şi nici posibilitatea să-l avorteze aşa cum a spus chiar ea însăşi că şi-a dorit foarte mult să o facă!


Această gravă greşeală ne-a adus pe cap un premier precum este acest avorton pe nume Victor Ponta. Un individ ce-i are drept mentori pe persoane precum Ion Ilescu sau Adrian Năstase şi alături de care, prin uzurparea puterii în stat încearcă să pună stăpânire totală pe toată România. O adunătură de indivizi avizi de putere în frunte cu Ponta, care pun în pericol statul de drept în România, creând o imagine extrem de gravă României în întreaga lume. Un incapabil de a-şi scrie propria teză de doctorat, pe care a copiat-o în proporţie de 85% vrea să conducă un stat precum România. O întrebare mai am pentru acest decreţel (aşa sunt numiţi cei care au fost născuţi forţat în urma Decretului de interzicere a avorturilor din 1967-1972), pe când aţi stabilit cu Ilescu următoarele mineriade în România?

P.S. O fi o simplă coincidenţă sau nu, dar celebrul Decret nr. 770 prin care au fost interzise avorturile în România a durat 5 ani, exact până în anul în care s-a născut Victor Ponta. Oare a ştiut Ceauşescu că astfel îşi asigură continuitatea ideilor sale la conducerea României chiar şi după mai bine de 20 de ani de la moartea sa? 

Peripeţiile unui lăţel cu barbă (II)

O dată poposit în neţărmurita vegetaţie verde din jurul solitarului Stejar, lăţelul cu misiuni speciale a şi trecut la treabă, doar că foarte atent să nu fie observat sau simţit de cineva, să nu bată prea tare la ochi. Să tot fi supt el aşa în linişte din verdeaţa pubiană a adversarului stăpânului său vreun an, poate doi, nu putem spune cu exactitate, căci a fost atât de nevăzut la început , încât nu vă pot spune cu exactitate.

Doar că ce naşte din iarbă rea (vedeţi prima parte) şi suge lapte stricat din alte zone decât cele recomandate, riscă să devină cel puţin la fel de rău, hapsân şi nesătul. Aşa s-a făcut că într-o zi din dorinţa sa cumplită de a avea mai mult, în loc să sugă în linişte, a muşcat cu brutalitate, astfel dându-şi de gol locaţia şi existenţa sa parazitară.

Vădit iritat de înţepătură, stăpânul falnicului Stejar verde, ce devenise cam gălbui-roşiatic între timp, îşi întoarse privirea spre partea de jos a propriului corp şi mare îi fu mirarea să vadă că l-a înzestrat careva cu paraziţi. Acum îi părea rău că a dat prea multă atenţie doar podoabei sale capilare, pe care a înzestrat-o cu niscaiva fire de păr prin străinătăţi şi că nu s-a îngrijit şi de alte părţi acoperite cu păr.

Dar era prea târziu, faptul era comis, aşa că nu-i rămânea decât să afle motivul şi scopul aflării acelui parazit  pe corpul său de proaspăt prim-ministru. Mare i-a fost mirarea când a aflat la ce râvnea lăţelul cu pricina: Ministerul Culturii. Vă imaginaţi, un parazit, un păduche lat în fruntea culturii moldoveneşti. Nu putem pretinde că s-ar ridica cultura multor moldoveni mai presus decât cultura unui păduche, dar nici un astfel de exemplar nu-şi putea permite proprietarul Stejarului peste cultura mioritică. Nu putea să-l pună şi din cauza că fotoliul râvnit de lăţelul nostru, era deja rezervat unui alt lăţel al şefului său. Astfel, enervat fiind peste măsură că a fost refuzat, lăţelul nostru a hotărât să părăsească zona pubiană verde, pentru a-şi găsi un alt loc de parazitare.

Primul loc de parazitare la care s-a gândit, a fost cel al stăpânului său, „prosperul om de afaceri”, despre care vă vorbisem în prima parte. Doar că între timp, acesta devenise prea ocupat că să-i mai dea atenţie acestuia,a cum avea pe cap probleme de diriguire a statului prin stoarcerea şi jefuirea acestuia de întreprinderi, bănci şi alte companii.

Astfel, parazitul nostru se văzuse nevoit să încerce mai multe locuri de parazitare, până ce stăpânul său îşi va aminti şi de el. Încercase el şi pe la nea Mişu Ghimpu, cel care i-a dat ideea cu suptu’, pe la televiziuni, ziare, băgându-se mai mereu în seamă, poate cineva îi va oferi şi lui un loc bun de parazitare, până ce stăpânul său îşi va întoarce privirea spre el. S-a gudurat lăţelul nostru şi pe la Jurnal TV, pe care acum vomele lui publice îl numeşte URNAl TV.

Totuşi, parazitul nostru nu a încetat să spere, aşa că până la urmă stăpânul său şi-a reamintit şi de el hotărând să-i mai dea o şansă. Doar că de data aceasta, „omul de afaceri”, devenise acum om de stat, neputând să rişte să-i mai permită unui păduche lat şi pe deasupra şi bărbos să-i mai populeze corpul. Dacă acestuia îi venea vreo idee să scoată capul din zona ruşinoasă în plină şedinţă parlamentară şi vedea un parlament întreg că cel de la tribună are paraziţi.

Astfel, „prosperul om de afaceri şi deja şi om de stat” îi venise o idee genială. De ce să nu-şi pună el păduchele în rând cu lumea, să-i ofere o pagină de internet, numită blog, unde acesta ar putea să-şi verse inepţiile în văzul tuturor, astfel având ocazia să-şi mai ponegrească adversarii politici, dar şi având un bun paznic lătrător care l-ar apăra atunci când cineva şi-ar permite să vorbească ceva urât despre el.

Doar că păduchele nostru iarăşi nemulţumit. El fiind obişnuit şi viaţa lui depinzând de locuri cât mai ascunse, intime, păroase, împădurite, întunecate, găunoase, nu putea să renunţe atât de uşor la locul său preferat de parazitare. În aceste condiţii, stăpânul său a fost nevoit să-l lase să-şi numească locul de parazitare aşa cum îi place lui, să şi-l amenajeze cât mai prielnic pentru condiţiile sale de viaţă, iar noaptea îi va permite să sugă de acolo de unde-i place lui mai mult, pentru a-i veni mai uşor inspiraţia. Zis şi făcut. Locul de parazitare a fost alcătuit dintr-un amalgam de cuvinte, blog, bârlog, doar să fie cât mai apropiat zonei prielnice de convieţuire a paraziţilor.

Mai departe păduchele pubian s-a simţit cum nu se putea mai bine în noua sa locaţie. Noaptea târziu, când se întoarce stăpânul acasă, îi permite să-şi ocupe locul său preferat pentru a suge cât mai multă inspiraţie atunci când îşi expune şi majoritatea vomelor sale pe blog, bârlog. De aceste manifestări bolnave ale păduchelui nu au scăpat nici fosta sa gazdă parazitară, omul cu Stejarul, în capul căruia a tot turnat zoi, încât, probabil că acesta îi pare rău şi acum că nu i-a satisfăcut poftele şi nu i-a dat fotoliu culturii. Nu se poate pune problema că omul cu implant capilar nu şi-ar merita zoile trântită chiar în podoaba sa capilară, doar că de astfel de zoi s-ar învrednici mulţi alţii de prin fotoliile de vârf ale statului şi în special stăpânul păduchelui pubian.

Doar că păduchele nostru, botezat mai nou MAESTRE (dacă nu folosiţi acest apelativ atunci când îi lăsaţi o scrisorică de laudă pe blog, aveţi toate şansele ca aceasta să nu treacă de moderare), a primit liber la aruncat cu zoi în toţi cei care îşi permit de a se atinge de stăpânul său. Probabil, fiind prea ocupat cu suptu’ inspiraţiei de la propriul stăpân, acesta nu vede cine este cu adevărat cel de la care se alăptează şi care, se pare că deocamdată nu vrea să-l înţarce. Indiferent cine încearcă să se ia de stăpânul său. Să prezinte probe, adevăruri despre infracţiunile acestuia, păduchele este mereu la datorie şi-i ia apărarea, murdărind şi terfelind pe toţi ceilalţi.

Lăţelul în cauză vede duşmani politici ai celui care-l alăptează în oricine. Indiferent că aceştia sunt simpli oameni, dar care au suficientă logică şi raţiune pentru a-şi da seama cine şi cum este în acest stat şi cu ce se ocupă, sau politicieni, oameni de cultură,  personalităţi notorii, televiziuni, ziare, jurnalişti, bloggeri , toţi cei care îşi permit să se ridice împotriva stăpânului sunt murdăriţi din cap până în picioare.

Şi oare ce e mai neplăcut, mai urât şi mai nedrept, decât atunci când un păduche pubian murdar şi scârbos îşi permite să se dea cu părerea despre persoana ta sau a altcuiva?

Peripeţiile unui lăţel cu barbă (I)

Cu ceva timp în urmă, prin părţile Nisporeniului, un personaj, ce urma mai târziu să devină un „prosper om de afaceri”, îşi începea munca silnică de agonisire a averii. Şi-i mergea bine acestui nisporenean. Îi mergea bine într-o perioadă în care majoritatea oamenilor, mai că nu avea ce pune seara în farfuriile copiilor săi. Iar averea sa creştea cu fiece transport de struguri trecut peste Prut în România. Banii au început să devină mari, când omul nostru s-a reorientat spre alte tipuri de transporturi, cum ar fi cele cu camioane de ţigări, toate trecute prin contrabandă peste Prut. Toate acestea se întâmplau, acum mai bine de un deceniu.


Dar, după cum bine cunoaştem firea moldoveanului, iar despre care vă vorbesc aici este un adevărat moldovean cu acte, sau mai bine zis cu mai multe acte şi identităţi, omul nostru a hotărât că nu e de nasul lui să se mai complice cu mărunţişuri precum contrabanda cu ţigări. Asta şi din cauza că între timp apăruse un concurent feroce, care se arăta foarte dornic să-i fure afacerea. Acest concurent, avea să ajungă peste mai mulţi ani foarte pragmatic, pe alocuri chiar asumându-şi funcţia de Prim al fâşiei de pământ dintre Prut şi Nistru! Dar nu reprezintă acesta pe moment nici un interes, oricât de pragmatic ar fi, iar pa alocuri chiar asumat.


Vorbeam despre omul nostru, care schimbase transportul de ţigări pe….transportul de femei. Doar că de data aceasta omul nostru nu se mai oprea doar în România, căci fraţii noştri de peste Prut le au pe ale lor, cu care nu ştiu ce să mai facă. Nu o să mă axez acum pe toate destinaţiile balcanice şi nu numai pe unde îşi plasa omul nostru transportul de carne vie. Asta ţine domeniul altora, care deocamdată cât sunt în aşternut cu nisporeneanul nostru nu ne vor destăinui aceste destinaţii, dar şi alte lucruri.


Şi aşa i-a înflorit afacerea omului nostru afacerea, iar banii au curs gârlă. Pentru el nu conta că aceşti bani sunt acoperiţi de suferinţe, lacrimi de părinţi rămaşi fără copilele lor, sau chiar sânge. Pentru el conta că banii curgeau gârlă, el devenea cunoscut, influent în cercul lui de oameni josnici. Aşa omul nostru a distribuit „marfă” pentru oameni importanţi pe care mai târziu îi putea şantaja datorită slăbiciunilor lor pentru basarabencele noastre frumoase.


Doar că pe la noi este o vorbă „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Aşa i s-a întâmplat şi omului nostru. Cum se spune, i s-a înfundat. Dar staţi liniştiţi, nu a fost prins sau condamnat pentru trafic de carne vie, dacă se întâmpla aşa, nu mai aveam acum neplăcerea de a-i înghiţi zâmbetul de hienă de la tribuna parlamentului. Alta era cauza, alta era pacostea care dăduse peste omul nostru. După cum este cunoscut prin lumea traficanţilor de femei, proxeneţi sau peşti cum le mai spun alţii, aceştia trebuie să „probeze marfa” ei mai întâi, pentru a fi sigur că nu vor rămâne dezamăgiţi clienţii. Astfel, tot săltând din floare în floare, din buruiană în buruiană, căci nu numai de flori a avut parte cel cu rânjetul de hienă, s-a întâmplat că s-a trezit într-o zi cu o comoară de paraziţi, care mai de care mai diferiţi. Li se mai spune lăţei în popor, sau păduchi laţi. Dându-şi seama că nu va putea scăpa aşa uşor de ei, Shrek de Nisporeni s-a hotărât să-i plaseze care şi pe unde. Pe unii lăţei i-a pus pe supt în organele de vârf ale statului, pe alţii paznici ai averii sale in fruntea unor organe de forţă. Ăn cele din urmă le găsise tuturor ocupaţii, cu excepţia unuia singur. Este vorba de un LĂŢEL CU BARBĂ, foarte pretenţios, care nici în ruptul capului nu vroia să-i părăsească zona pubiană.


După mai multe discuţii şi rugăminţi, lăţelul bărbos a acceptat că lasă zona pubiană a stăpânului său, numai şi numai în schimbul altei pădurici. La auzul acestei dorinţe a lăţelului, omului nostru i-au sclipit ochii de bucurie. BINGO. Îşi adusese aminte de vechiul său concurent, care la acel moment îşi creştea o frumuseţe de pădurice în jurul unui Stejar falnic şi de o verdeaţă nemaipomenită. Atunci şi-a spus omul nostru că locul cel mai potrivit pentru păduchele său lat, bărbos şi pretenţios, era chiar verdeaţa pubiană a marelui său rival. Zis şi făcut. Odată ajuns în verdeaţa pubiană a rivalului său, principala misiune a lăţelul bărbos era să sugă, să sugă şi iar să sugă, vorba lui nea Mihai Ghimpu. Nu vă gândiţi la prostii, la altceva mă referisem. Să sugă informaţii utile chiar din mijlocul verdeţii rivalului său, informaţie care mai târziu l-ar fi ajutat să-i defrişeze serios acestuia păduricea verde, cu timpul devenită cam roşiatică.


Însă, despre peripeţiile lăţelului bărbos din verdeaţa pubiană, dar şi alte peripeţii, vă voi povesti în partea a doua. Aşa că ţineţi aproape!


P.S. Păduchii pubieni (lăţei / păduchi laţi) se găsesc în părţile acoperite de păr ale corpului, în special în jurul organelor genitale. Ouăle lor pot fi observate la rădăcina părului. Se răspândesc pe cale sexuală, dar şi prin folosirea în comun a hainelor cu o persoană infectată

Ghimpu spune că fură şi e corupt ca să ajungă în UE!

Orice om sănătos la cap şi cu puţină logică va spune că ceea ce spune titlul acestui articol este ceva ieşit din comun şi neconform cu realitatea. Ţin să le dau perfectă dreptate celor care vor susţine acest lucru, pentru că aşa este şi firesc. Ori, corupţia, hoţia şi alte infracţiuni cu care se îndeletnicesc Ghimpu, Plahotniuc, Filat, Şalaru şi restul hoţilor din jurul lor, nu au nicio treabă cu instituţia UE, iar cei care practică astfel de îndeletniciri nici nu trebuie să spere la o apropiere de comunitatea europeană.

Însă, după cum ne-au obişnuit deja guvernanţii noştri aşa-zişi pro-europeni, ei se ghidează în activităţile lor "prodigioase", de tot ce vor ei, numai nu de bunele maniere şi de corectitudine. Că avem poate una din cea mai coruptă guvernare din istoria recentă a Republicii Moldova, o ştim cu toţii. O ştim şi am şi spus acest lucru ori de câte ori am avut ocazia. Doar că de data aceasta vine să susţină cele menţionate de noi într-un interviu la Europa Liberă, chiar Mihai Ghimpu, cel mai corect om de pe această planetă, cel mai neprihănit şi sărac politician de pe plaiurile mioritice. Nu o să vă vină să credeţi, dar chiar el a recunoscut că cei de la guvernare fură şi sunt corupţi, iar el ca cel mai cumsecade om din lume, le acoperă hoţiile. Culmea culmilor, pentru a ajunge în Uniunea Europeană!

Sincer să vă zic, am mai auzit de la acest individ mediocru o groază de prostii, una mai mare decât alta. Însă prostia pe care a putut să o scoată pe gură cu furatul pentru a ajunge în UE, deja ne face să ne punem pe gânduri că acestui om ceva îi lipseşte. Fie cei 7 ani de acasă, căci îşi permite nesimţirea de a ne spune în faţă că da, eu fur, sunt corupt şi aşa sunt şi prietenii mei de alianţă! Ce-o să ne faceţi, o să se adreseze Filat justiţiei altor state ca şi în cazul lui Plahotniuc, ca să ne atragă la răspundere? O altă problemă  care pare să se adeverească la acest individ ajuns la guvernare călcând pe sentimentele naţionale a sute de mii de oameni şi batjocorind în cel mai urât hal tot ceea ce este românesc, este ceea ce se vehiculează prin presă şi de către alţi politicieni, cum că în tinereţe ar fi vizitat anumite instituţii specializate în domeniu psihiatric.

Oricare ar fi problema acestui individ, un lucru este cert. De când a ajuns la guvernare, acest Mihai Ghimpu a ajuns milionar, iar mass-media a scris despre mai multe afaceri bănoase apărute peste noapte şi multe altele pe care nu mă apuc acum să le înşirui aici. Acum vreau să întreb pe orice om de afaceri prosper, fie el din Republica Moldova, fie de oriunde, este posibil ca în mai puţin de 3 ani de zile să porneşti de la sapă de lemn şi sa ajungi prin mijloace cinstite milionar şi cu afaceri în cele mai prospere domenii? Nu e posibil aşa ceva, din care cauză Ghimpu tace atunci când are cunoştinţă de acte de corupţie şi alte infracţiuni comise de prietenii lui de alianţă, deoarece el însuşi este parte la acestea, ceea ce l-a şi ajutat să ajungă milionar în timp record. Nici un om sănătos la cap nu ar fura şi ar proteja pe alţii care o fac, ca să ajungă în UE. Alta e situaţia dacă aceşti idioţi mai fură acum cât încă Moldova nu e parte a UE şi acest lucru mai este posibil de făcut, fără a fi atras la răspundere şi a face ani grei de puşcărie, aşa cum ar şi merita cu toţii să facă.

Aceşti indivizi care ne sug sângele acum din fotoliile lor confortabile (vorba lui Ghimpu), în care tot noi i-am adus, ştiu că într-adevăr Republica Moldova are un traseu bine definit, cel de apropiere şi integrare în UE. Doar că prin hoţie şi corupţie, aşa cum spune Ghimpu, nu vom adera niciodată la această instituţie. Ori, un exemplu elocvent este România, unde, deşi cad capete importante din cauza corupţiei de care încă suferă ţara, totuşi ei încă au mari probleme în implimentarea unor programe şi îndeplinirea unor obligaţiuni impuse de UE pentru a adera la zona Schengen. 

Dacă nu cunosc acest fapt, vreau să le spun lui Ghimpu şi compania, că una din principalele condiţii impuse pentru integrarea în UE, este abolirea corupţiei! Ori Ghimpu are impresia că europenii nu cunosc situaţia de la noi şi el va putea merge de dragul hoţiei şi a prietenilor săi astfel în Europa? Nu ştie Europa de Plahotniucdupă dezvăluirile făcute de Curtea Supremă de Justiţie din Londra, nu ştie Europa de dosarele penale ale prim-vicepreşedintelui parlamentului Republicii Moldova din Cipru şi nu numai? Nu domnule Ghimpu, în UE nu ajungem ascunzând şi protejând corupţia şi jaful pe care îl faceţi voi, iar prostiile pe care le-ai spus sunt doar pentru a vă acoperi infracţiunile pe care le săvârşiţi şi pentru a prosti lumea!

În final, vreau să-i reamintesc încă odată lui Ghimpu, dar şi celorlalţi care fură pe lângă şi împreună cu el, că există un caz Năstase, un precedent care îi paşte fără niciun dubiu.Iar dacă Ghimpu, cel care e ochi şi urechi la tot ce se întâmplă în România, continuă să fure şi să acopere hoţii şi pentru care mi-am riscat sănătatea mea şi a apropiaţilor mei aducându-l la conducere, în speranţa că în sfârşit vom deveni şi noi un stat normal fără hoţi şi corupţi la conducere, nu-mi rămâne decât să-i doresc soarta lui Adrian Năstase. Şi încă ceva, să fie bărbat şi să aibă grijă să nu-i tremure mâna la fel ca şi lui Adrian Năstase!

România campioană europeană la fotbal! Moldova semifinalistă!

Ştiu că mulţi dintre cititori vor veni cu diverse contraargumente, cu o puzderie de surse media şi de tot felul şi vor spune că de fapt Spania este noua şi vechea campioană a Europei, iar italienii sunt medaliaţii cu argint. Desigur, nu vă pot contrazice, aveţi perfectă dreptate, dar nu mai puţin decât voi am şi eu dreptate când spun că România a devenit şi ea campioană a Europei la fotbal, tot ieri şi tot în Ucraina, doar că la Lvov şi nu la Kiev.

Pe teren nu au fost Mutu, Raţ, Marica sau Torje şi cei care la fiecare meci îi susţin pe tricolori. An de an, la sfârşit de iunie, ultraşii lasă torţele şi încălţă ghetele, iar în loc de schiţele de coregrafie apar planurile pentru 4-4-2 sau 4-1-3-2. Pe scurt, EURO 2012 al fanilor, în titulatura sa completă Silpo EUROFAN.

La a şasea ediţie, competiţia s-a desfăşurat tot în Ucraina, iar finala a avut loc tot ieri, la fel ca cea în care au jucat Balotelli şi Xavi, dar la Lvov. Şi mai e o diferenţă faţă de meciul de la Kiev, aici au câştigat românii! Selecţionata suporterilor români, formată în totalitate din ultraşii dinamovişti din Peluza Cătălin Hîldan, a învins în finală, după loviturile de departajare, echipa gazdă, Ucraina. Dar ce mai trebuie ştiut? La competiţie au participat 21 de echipe, trei dintre ele reprezentante ale gazdelor, s-a jucat 11 contra 11 pe teren de dimensiuni normale, iar toţi tricolorii au ştiut imnul, titrează cei de la prosport.ro.

Poate că unii o să-mi reproşeze că am scris despre acest campionat european al fanilor, că ar fi prea neînsemnat. Totutşi, ţin să-i contrazic. Acest turneu are o foarte mare importanţă pentu noi. O importanţă istorică, patriotică, sentimantală dacă vreţi. Tricolorii basarabeni au ştiut şi ei IMNUL. şi nu oricare IMN, ci IMNUL adevărat al tuturor românilor, iar în semifinala jucată cu România şi pierdută cu 3:1, jucătorii care au făcut parte din selecţionata Republicii Moldova au ţinut mâinle la inimă şi au cântat alături de jucătorii României imnul Deşteaptă-te române!

Citind despre aceşti tineri şi despre acest eveniment important, trebuie neapărat să spun că se poate, că suntem români, că avem viitor. Ne lipsesc doar mai mulţi astfel de tineri, precum aceştia care-şi iubesc ŢARA şi şi-au cinstit imnul chiar şi pe pământ mai puţin prietenesc nouă!