Oare de data aceasta ce mai au de zis Filat şi Ghimpu?

De această dată o să fiu cât mai succint posibil. Azi au fost achitaţi doi criminali ai perioadei aprilie 2009 şi nu doar ai acelei perioade. Despre bătaia de joc la adresa oamenilor şi a legislaţiei au scris şi presa şi multe alte persoane cu lux de amănunte. Doar o să încerc să fac trimitere la aceste surse cu ar fi aceasta, aceasta, aici, şi aici şi lista cu curse ar putea continua.

Ceea ce aştept eu şi sunt sigur că şi toţi cei care i-au votat pe Filat şi Ghimpu, este reacţia lor la această batjocură, cum vor acţiona ei ca să ducă la bun sfârşi promisiunea că aceşti criminali vor fi pedepsiţi. Şi Filat şi Ghimpu au promis că dacă le oferim puterea ei ne vor face dreptate. Aşa ne faceţi dreptate domnilor?

Filat, probabil încă alcătuieşte un discurs triumfalist care l-ar scoate pe el basma curată, că vezi Doamne, el nu are nicio vină, că el nu se implică în hotărârile instanţelor de judecată.

Ghimpu? Ghimpu deja a ieşit cu declaraţii aiuriste cum îi stă lui mai bine, cu maşini de tocat carne de oameni şi alte prostii, doar, doar o distrage atenţia oamenilor de la achitarea celor doi criminali.

Nu domnilor, ajunge minciuni, ajunge să ne prostiţi cu alegerea preşedintelui vostru în scopul de a distrage atenţia de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm.

Dacă mai sunteţi oameni şi nu vă contopiţi cu Voronin, Papuc Botnari, Tkaciuc şi ceilalţi criminali, să vedem cum vor plăti aceşti criminali, care sunt soluţiile voastre ca ei să nu scape basma curată!

Pariez pe Roşca

Astăzi spre amiază, media moldavă bubuia de o ştire “bombă”. Marian Lupu a renunţat la a mai candida la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Până aici toate bune şi frumoase. Doar dacă nu ar fi la mijloc vreun şiretlic pus la cale de “păpuşari”, din cauză că încă nu s-au găsit voturile necesare pentru alegerea lui Lupu şi nici nu sunt şanse să fie găsite până la 15 ianuarie 2012.

Astfel, am putea revedea episodul din noiembrie, când, cică din lipsa de candidaţi, acel tur de scrutin a fost anulat. Cauza? Tocmai din cauza că celui de la tribuna Parlamentului, din dreapta lui Lupu îi convine de minune acest haos şi nesiguranţă, situaţie nemaipomenit de prielnică pentru aşi derula nestingherit afacerile sale murdare.

Totuşi există şi şanse ca să fie găsit un candidat care să fie pe placul celor din Palatul Republicii, sau cel puţin al celor care întrunesc împreună peste 61 de voturi.

Persoane în Republica Moldova care ar întruni criteriile necesare pentru un preşedinte sunt suficiente, unele care ar merita şi ne-ar reprezenta cu mândrie statul, altele mai puţin morale, dar, vorba celor de la guvernare – este un candidat de compromis.

Unul din aceste personaje, care nici nu se pune problema din punct de vedere moral că ar putea ocupa o astfel de funcţie, dar totodată este un candidat de compromis, este Iurie Roşca. Ştiu, majoritatea o să spuneţi că acest om nu merită nicidecum o astfel de funcţie şi că oricare altul ar fi mai bun. Ţin să vă dau dreptate, dar totuşi vă voi prezenta şi argumentele de ce Roşca ar putea fi un candidat cu şanse reale de a fi ales.

Cineva vrea să readucă la viaţă cadavrul politic numit Iurie Roşca

Despre acest lucru au vorbit şi scris mai multe persoane. Totul a început cu vizita neaşteptată a lui Vlad Filat la ziua de naştere a lui Iurie Roşca, şi tocmai la sediul cadavrului în putrefacţie PPCD. Cunoscând “dragostea” manifestată de-a lungul timpului între Roşca şi Filat şi vehementele atacuri ale lui Roşca la adresa lui Filat, lesne am putea spune că cel din urmă se respectă prea puţin, ori ceva nu e în regulă cu psihicul său. Demn de luat în seamă este şi faptul că la ziua de naştere a lui Roşca a mers premierul Vlad Filat, şi nu persoana fizică Vlad Filat. Atunci de ce acesta nu ar proceda la fel şi în cazul alor persoane, deloc mai puţin importante decât Iurie Roşca?

Totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa. Cineva din umbră, cu influenţe asupra guvernanţilor noştri îşi doreşte să-l readucă la viaţă pe politicianul Roşca. Cine ar avea astfel de interese? Să-i luăm pe rând.

Voronin are mai multe datorii de întors lui Roşca

Prima cârdăşie a lui Roşca cu Voronin, care s-a soldat şi cu prima îndatorare a lui Voronin faţă de Roşca s-a produs la 9 noiembrie 1999, când au demis cel mai bun guvern pe care l-a avut Republica Moldova în cei 20 de ani de existenţă a ei. Unii o să încerce să mă contrazică şi o să spună că guvernul Filat este cel mai tare. Aici există loc de interpretări. Dar să revenim la Roşca. Destituirea guvernului Sturza a deschis drum liber lui Voronin, care în 2001 ajunge preşedinte al Republicii Moldova.

Perioada de “colaborare” dintre Voronin şi Roşca a continuat şi ulterior. Protestele masive organizate de Roşca în perioada planului Kozak, la fel au fost un fel de ajutor reciproc între aceştia. Prin acele proteste Voronin şi-a asigurat într-un fel respingerea memorandumului Kozak, având ca temei şi respingerea acestuia de către populaţie, iar Roşca a căpătat astfel capital politic şi a fost “lăsat în pace de Voronin”. Desigur, nu putem nega faptul că această “colaborare” a lor a adus la salvarea Republicii Moldova ca stat. Acceptarea acelui memorandum ar fi însemnat sfârşitul acestui stat şi ajungerea graniţelor Rusiei pe Prut.

Totuşi cel mai important ajutor din partea lui Roşca a venit în 2005, când Voronin, şi cu voturile PPCD-ului a fost reales preşedinte.

Astfel, Roşca ar fi candidatul de compromis ideal pentru Voronin, care, votându-l, iar întoarce favorurile primite de-a lungul anilor din partea lui Roşca.

Occidentul nu ar fi împotriva unei alegeri a lui Roşca

Ce nu cunosc mulţi, este că în 2005, Roşca a mers la pasul de al alege pe Voronin şi la îndrumarea Occidentului. În acea perioadă Rusia dorea să-şi ia revanşa pentru eşecul memorandumului Kozak şi prin evenimente mult mai grave decât cele din aprilie 2009, se urmărea o lovitură de stat, înlăturarea lui Voronin şi punerea la conducere a unui candidat loial Moscovei. Se crede că acel candidat ar fi fost însuşi Serafim Urechean, devenit şi el între timp un cadavru politic.

Printre altele, în 2005 Roşca ar fi primit nişte garanţii şi promisiuni în schimbul votării lui Voronin la funcţia de preşedinte, promisiuni care ar putea fi realizate acum.

Băsescu ar avea şi el un cuvânt greu de spus

Cu toţii cunoaştem că Roşca, atât la insistenţa Occidentului, dar în special al lui Băsescu l-ar fi votat pe Voronin. Pe atunci Roşca ar fi primit şi promisiunea că va fi “spălat de păcatul votării lui Voronin” de către Băsescu, care ar fi trebuit să iasă cu o declaraţie cum că el l-ar fi rugat pe Roşca să-l voteze pe Voronin. Cum electoratul de pe atunci al lui Roşca credea tot ce venea de peste Prut, la sigur că iar fi iertat şi trădarea lui Roşca, dacă Preşedintele Băsescu le-ar fi cerut asta. Doar, că din motive nu prea clare, Băsescu s-a spălat pe mâini de Roşca, iar când cel din urmă a cerut o confirmare cum că l-ar fi votat pe Voronin la cererea lui Băsescu, preşedintele României ar fi infirmat acest lucru, spunând chiar că ar fi nişte insinuări din parte lui Roşca.

Astfel, Băsescu are toate motivele şi datoria morală de a se revanşa faţă de Roşca pentru serviciile făcute de acesta în 2005.

Ghimpu nu mai prezintă interes şi încredere pentru Bucureşti

Ghimpu a făcut unele greşeli fatale care ia adus dispreţul Bucureştiului şi chiar dorinţa de a fi înlăturat de pe arena politică. Motivele ar fi mai multe. Renunţarea acestuia la promovarea naţionalismului, nenumăratele gafe făcute de Ghimpu atât în perioada cât a fost interimar, cât şi după, dar şi cârdăşia pe faţă a acestuia cu Lupul şi Plahotniuc care sunt, printre altele, oamenii Moscovei.

Nici Rusia nu ar fi total împotriva alegerii lui Roşca

Cunoscând trecutul controversat al lui Roşca, încă de pe când era agent KGB, FSB, nu e exclus ca acesta să mai ţină legătura cu aceste structuri, iar în situaţia în care acesta ajunge preşedinte ar fi uşor manipulabil şi “readus acasă” de către Kremlin.

Astfel, ne dorim sau nu, ne-am putea trezi în fruntea statului cu unul din cei mai antipatici politicieni din care i-am avut vreodată.

Dar, oare mai contează pentru politicienii noştri şi părerile noastre când ei au un candidat de compromis?

CRĂCIUN FERICIT!!!

Vă urez un Crăciun fericit cu sănătate şi cu speranţă. Să vă meargă în toate numai bine CRĂCIUN FERICIT TUTUROR!!!

Profesionalism, Eficienţă, Transparenţă sau tergiversări, corupţie şi batjocură?!

Probabil că cei mai mulţi dintre cei care îşi aşteaptă de ani buni redobândirea cetăţeniei româneşti, cunosc foarte bine acest slogan pe care l-am scris în prima parte a titlului.

La fel, sunt ferm convins că cei mai mulţi din cei care doresc să redevină români (motivul pentru care-şi doresc asta diferă de la caz la caz, desigur) s-au convins nu o singură dată că acest slogan este încă odată o batjocură la adresa celor care intră zi de zi pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie www.cetatenie.just.ro în speranţa că, după îndelungi aşteptări îşi vor vedea şi numele lor publicat în unul din Ordinele postate acolo.

Postând mesajul din partea dreaptă de sus a blogului, multe persoane s-au adresat cu multe probleme în speranţa că le-aş putea ajuta cu vreun sfat. La fel cunosc şi persoane apropiate care întâlnesc destule obstacole şi tergiversări în redobândirea cetăţeniei româneşti. Dar să le luăm la rând.

Termenul legal de avizare a cererii de redobândire a cetăţeniei române este de maximum 5 luni de la data la care se constată că dosarul este complet.

Această frază este prima batjocură a autorităţilor române la adresa celor care au depus dosarul şi speră că în timp de 5 luni, aşa cum le garantează legislaţia, vor primi cetăţenia. Acest termen nu este respectat în 99% din cazuri. Cel 1%, desigur sunt persoanele cu pile pe la autorităţile române şi reuşesc să ia această cetăţenie într-un timp record. Poate or fi şi careva persoane mai norocoase şi în cazul lor nu li s-au încălcat drepturile şi au primit cetăţenia în termenul stabilit de lege, dar cred că acestea pot fi de ordinule zecilor, pe lângă sutele de mii care aşteaptă de ani buni. Da, de ani buni. Poate nu ar fi o problemă atât de gravă dacă acest termen de 5 luni ar fi depăşit cu 2-3 luni. Ca dovadă a celor menţionate de mine puteţi accesa acest link şi să aruncaţi o privire în ordinele publicate prin iunie-iulie şi mai devreme şi veţi vedea că acolo figurează persoane cu dosare depuse şi în anii 2005-2006. Sau poate stimabilii salariaţi ai ANPC, în zelul lor de profesionalism şi de eficacitate de care dau dovadă, au încurcat 5 luni cu 5-6 ani?

Încercând să aflu şi eu, şi numai eu, totuşi ce înseamnă pentru ei aceste 5 luni, să ne explice şi nouă, cum înţeleg ei acest termen, la nenumărate mesaje trimise la adresa cetatenie@just.ro, am primit nişte răspunsuri total aiurea şi de batjocură la adresa celor care îi îndestulează cu sute de euro pentru redobândirea unui drept pe care ar trebui să-l ia gratis şi nu contra unor sume enorme de bani. Răspunsurile lor sună cam aşa: Termenul instituit de dispozitiile art.16 alin. 2 lit c din Legea nr. 21/1991 republicata potrivit caruia, „ fixarea termenului la care Comisia va verifica indeplinirea conditiilor necesare acordarii sau redobandirii cetateniei romane potrivit art.11, termen care nu va depasi 5 luni de la data inregistrarii cererii” are in vedere ipoteza in care dosarul prin care se solicita redobandirea cetateniei romane este complet, acesta cuprinzand inclusiv relatiile solicitate de catre Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie in temeiul art. 16 alin. 2 lit. a. La încercarea de a afla, care este totuşi acel moment când ei realizează dacă dosarul cuiva este sau nu complet, am primit doar ignorare. Aceşti indivizi plătiţi din banul public ştiu doar să facă copy/paste la unele răspunsuri generaliste şi atât. În rest, băteţi-vă capul dragi oameni cât vreţi şi încercaţi să aflaţi, când oare muşchiul lor se hotărăşte că dosarul vostru este complet.

De fapt, trântorii de la ANPC, nu fac decât să interpreteze cum vor muşchii lor acest termen de 5 luni, care de fapt, începe să se scurgă din momentul în care aţi depus dosarul la ghişeul de la Consulat, iar funcţionara respectivă, după o analiză destul de amănunţită constată că este complet şi corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare. De altfel, nici nu vi l-ar primi, cum de fapt se întâmplă în cazul multor oameni, care de multe ori sunt întorşi de la ghişeu pe motivul că dosarul lor n-ar fi complet.

Sunt publicate ordine din anul 2011 cu numere de ordinul zecilor de mii şi aşteaptă persoane care au numărul dosarului cu numărul până în 3000.

O altă situaţie destul de neplăcută şi care vine tocmai să dovedească contrariul Profesionalismului, Eficienţei şi Transparenţei cu care se laudă cei de la ANPC, este că foarte multe persoane care au depus dosarul încă de prin ianuarie, sau altele iunie ale acestui an şi dosarele lor sunt printre primele 3000 depuse în acest an, încă nu au primit cetăţenia, în timp ce alţii, cu numere de înregistrare a dosarelor cu mult peste 30 000 şi chiar unele şi cu numere peste 45 000 deja sunt cetăţeni români. Pentru a vă putea convinge, puteţi accesa aici şi aici şi lista a astfel de ordine este de ordinul zecilor. Dacă aveţi răbdarea necesară puteţi să le analizaţi şi să vă convingeţi. Că mai sunt încă, acum, în ultimele zile ale lui 2011, zeci de mii de oameni care au depus dosarele încă din 2010 şi abia acum unii apar în aceste ordine publicate pe site-ul ANPC, la fel vă puteţi convinge personal.

Desigur, am încercat să aflu cum cei de la ANPC selectează ei dosarele şi persoanele care trebuie să ia mai repede sau mai târziu cetăţenia română, care e criteriul lor, după ce se conduc dânşii în munca asta a lor “istovitoare”. Ceea ce am primit, cred că v-aţi dat seama, IGNORARE TOTALĂ, sau în cel mai bun caz, un mesaj cu câteva cuvinte scrise la repezeală să ne adresăm cu scrisoare recomandată pentru astfel de întrebări.

Şi aşa am ajuns şi la scrisoarea recomandată, la care “stimabilii” de la ANPC sunt obligaţi să răspundă în cel mult 30 de zile!

Cred că nu mai e cazul să vă zic că unii aşteaptă de luni bune răspuns la aceste scrisori, sau alţii nu le-au mai primit niciodată.

Astfel să înţelegem noi acest Profesionalism, Eficienţă şi Transparenţă cu care trâmbiţaţi dumneavoastră domnilor? Ştiu, unii o să se grăbească să spună că mi-am luat cetăţenia şi acum nu sunt mulţumit şi nu ştiu să le fiu recunoscător etc. Nu am de ce să le fiu recunoscător, odată ce mi-am primit un drept de care trebuia să dispun încă de la naştere, un drept de care trebuia să dispună şi părinţii şi buneii mei. Un drept, care şi prin vina lor, ni s-a luat cu forţa, iar pentru a-l reprimi înapoi a trebuit să aşteptăm şi câte 70 de ani şi să aruncăm sute de euro (alţii şi mii), pentru a ne recăpăta un drept care ni se cuvine.

Am scris aceste rânduri pentru că nu se mai poate. La zecile de mesaje oamenii primesc ignoranţă totală sau răspunsuri copy/paste, la scrisori recomandate adresate lor, nici nu mai putem spera la vreun răspuns. Dacă nu se va face ceva, nu ne vom opri aici, vom merge cu scrisori în adresa Preşedintelui României şi vom insista cu astfel de articole pentru a cunoaşte toţi cum îşi tratează cei de la ANPC viitorii cetăţeni!

Cum înţeleg cei plecaţi din ţară hoţiile care se petrec în Moldova

Am mai scris şi anterior că, deşi nu-mi doresc deloc, situaţia dezastruoasă din ţară m-a impus şi pe mine în cele din urmă să-mi iau lumea în cap.

Despre frumuseţile de pe aici, despre felul de a trăi şi multe alte lucruri, voi scrie, probabil în altă postare. Acum vreau să mă axez mai mult pe concetăţenii noştri aflaţi în număr enorm de mare în afara graniţelor statului Republica Moldova.

La primele contacte cu unii din ei, am rămas total dezamăgit de indiferenţa pe care o au faţă de statul în care s-au născut. Cei mai mulţi nu au habar ce se întâmplă pe acasă, iar alţii refuză şi să vorbească despre Moldova.. Pe undeva încerc să-i înţeleg, deoarece “cei de la conducere au nevoie de ei doar la alegeri şi de banii care-i trimit în ţară pentru a supravieţui Republica Moldova ca stat”, frază auzită de la mai mulţi concetăţeni de-ai noştri.

Această indiferenţă se mai înţelege şi datorită faptului că mulţi dintre ei provin din categoriile sociale dezavantajate din multe puncte de vedere, fiind lipsiţi de elementara educaţie şcolară, iar alţii chiar şi de bunele maniere.

Totuşi, poţi întâlni şi oameni cu un interes vădit pentru tot ce se întâmplă acasă, la copii lor. Cu aceştia ai o deosebită plăcere să discuţi multe lucruri. Cu o astfel de persoană am avut o discuţie pe diverse teme, una din ele fiind şi situaţia actuală din ţară. În cele ce urmează voi încerca să redau o parte din discuţia vută cu el.

L-am întrebat ce părere are despre cele întâmplate acasă şi cine se face vinovat de toate aceste la care mi-a răspuns:

Desigur, vinovaţi de cele întâmplate sunt politicienii de vârf, unii care fură ca în codru şi alţii care stau neputincioşi şi nu fac nimic. Totuşi, cel mai mârşavi sunt cei care le ţin parte celor care fură, iar în loc să-i tragă la răspundere se fac că plouă. Este batjocoritor ceea ce face Ghimpu şi partidul său că ia apărarea acestor hoţi. dar cine ştie, poate are şi el ceva din asta.

Sunt voci care acuză că şi Filat ar fi implicat, sau chiar că el ar fi organizat aceste atacuri.

Prostii. Filat se bucură de multă încredere în Europa. Chiar crezi că l-ar mai lua cineva în seamă, l-ar mai primi cineva dacă s-ar face vinovat? Europenii ştiu foarte bine cine şi ce face la noi în ţară, numai noi stăm ca proştii şi ne facem că plouă, iar când se aduc acuze îi mai şi apărăm pe bandiţi.

Atunci, de ce Filat nu face nimic, nu acţionează pentru pedepsirea celor vinovaţi?

Ce să facă? Nu are pe nimeni de partea lui. Şi singurii oameni care mai erau cu el i-a alungat din prostia lui. Nu se mai satură de putere şi în partid vrea doar el să hotărască. Trebuie să mai cedeze, să-şi facă prieteni, aliaţi care l-ar ajuta să fie un adevărat Prim-ministru, să nu mai fie bătaia de jos a lui Lazăr şi ceilalţi bandiţi.

La începutul discuţiei mi s-a părut că îl simpatizaţi pe Filat, dar…

Care simpatizat? L-am susţinut la început, până a ajuns la guvernare şi ne-a arătat cât de prefăcut poate fi. Foarte puţine lucruri a făcut din câte a promis. Sincer nici nu-mi amintesc ce a făcut, atât de multe a mai făcut. El şi-a pierdut încrederea oamenilor de peste hotare. Noi am sperat că vom putea veni cu banii câştigaţi aici şi să-i investim în Moldova, să ne deschidem mici afaceri. Trebuie să fii nebun să bagi banii în ceva la cum acţionează alde Plahotniuc şi compania. Te trezeşti peste noapte fără nimic.

Apropo de investiţii şi investitori străini. Premierul a atenţionat că Republica Moldova riscă, după aceste atacuri, să rămână fără investitori, iar Europa să ne întoarcă total spatele.

Nu cunosc situaţia investitorilor. Nu ştiu ce vor ei să facă. Eu ştiu că cei mai mari investitori suntem noi, oamenii de peste hotare, cu banii noştri supravieţuieşte statul. Filat ca de obicei a uitat iar de noi. Eu personal vroiam să-mi pun o parte din bani în una din băncile din Moldova, să fie pentru copii şi pentru orice eventualitate. Dar cum să fac asta? Să mă trezesc că în urma a astfel de atacuri banca dă faliment şi eu îmi pird banii câştigaţi atât de greu? Şi crede-mă, sunt încă alte sute de mii de oameni care gândesc ca mine. Iată o mare investiţie, pe care Moldova o pierde, iar Filat nici nu pomeneşte de asta. Şi încă ceva. Foarte mulţi oameni nu înţeleg ce se întâmplă. Unora le este frică să mai şi transfere bani prin bănci, cred că nu vor mai ajunge la copii lor. Şi aceşti oameni luaţi toţi la un loc trimit multe milioane de euro acasă, care fiind impozitaţi ajută statul şi băncile. Acum vor trimite prin aceştia cu pachetele, pe care-i va îmbogăţi şi mai tare şi care iau şi mai mult decât un transfer prin bancă.

Discuţia desigur a mai continuat atât la această temă, dar şi referitor la altele. Despre aceasta însă voi reveni altădată.

De dimineaţă părea o zi fericită…nu şi spre seară.

Astăzi mă trezisem foarte entuziasmat, bucuros, fericit. Ziua de 10 august 2011 este ziua când am revenit la normalitate. O normalitate aşteptată de 70 de ani de bunicii şi părinţii mei şi vreo 7 ani de drumuri bătătorite pe la oficii de stare civilă, consulate şi…. aşteptări. Astăzi, 10 august 2011 am devenit ROMÂN cu acte în regulă, sau cum se practică pe la noi, cu paşaport. Cetăţean român devenisem încă de la 23 februarie 2011, o zi la fel de specială pentru mine, un 23 februarie adevărat, nu o sărbătoare a armatelor ocupante.

Dar, când ţi-e lumea mai dragă se găsesc idioţi care “să-ţi dea cu bâta-n cap”. Acest sentiment l-am trăit imediat ce am intrat în casă, iar fratele meu mi-a zis că am rămas fără istoria adevărată a poporului, ISTORIA ROMÂNILOR. O altă zi mai prost aleasă pentru Şleahiţchi şi Filat pentru anunţarea unei astfel de prostii nici să se putea. Chiar în ziua când am avut certitudinea că sun ROMÂN, un ADEVĂRAT ROMÂN (nu că m-aş fi îndoit de acest fapt până acum), vin mai marii noştri conducători şi ne spun că nici istoria nu ne mai lasă să pretindem că am fi români. De prezent nici nu mai pot vorbi.

Ceea ce n-au reuşit comuniştii, uite că a reuşit Filat. Filat cel şcolit la Iaşi şi îmbogăţit pe spatele statului român, pe care acum îl reneagă. Fără să se consulte cu societatea civilă, fără să întrebe părerea profesorilor de istorie şi  părinţii. Se creează impresia că Filat şi-a pus în cap să ne umilească cu totul. După batjocura la adresa noastră pusă la cale împreună cu Formuzal, Filat o ţine acelaşi ritm înainte. La ce să ne mai aşteptăm domnule Filat, fost student al universităţii A.I.Cuza din Iaşi? Care sunt următorii paşi? Limba “moldovenească” în şcoli şi statut de limbă de stat limbii ruse?

Spre deosebire de alţi concetăţeni, care au solicitat cetăţenia României doar pentru a putea circula în Europa şi nicidecum pentru careva sentimente faţă de Ţară (un exemplu aveţi şi aici), personal, am luptat pentru redobândirea cetăţeniei române pentru că este un drept care mi-a fost luat cu forţa mie, părinţilor şi buneilor. Am zis că niciodată nu voi percepe cetăţenia Ţării pentru careva avantaje sau înlesniri la circulaţia peste hotare. Însă, ţinând cont de starea de degradare continuă în care ne aduc guvernanţii noştri şi batjocura la care suntem expuşi zi de zi, cred că voi lăsa dracului acest stat şi voi beneficia de avantajele care mi le oferă statutul de cetăţean român şi voi abandona dracului această gubernie rusească, la fel cum au făcut-o şi alte sute de mii de tineri. Aceşti tineri, vrea sau nu vrea să recunoască Filat, Ghimpu, Plahotniuc, Lupu sau Voronin, sunt viitorul acestui stat artificial şi sursa lor de îmbogăţire.

Să-şi înveţe Filat proprii copii istoria integrată, în “moldovenească” sau rusă, cum îi doreşte rănza-i verde.

Totuşi astăzi este 29 iulie

Da, este 29 iulie, doar că nu mai ştim sigur în ce an, 2011 sau 2009. Paradoxal, dar luând în calcul situaţia de la 29 iulie 2009 şi 29 iulie 2011, o să avem impresia că încă suntem în 2009, cu unele mici excepţii.

La fel ca şi în 29 iulie 2009, soarele ne arde puternic, cu temperaturi aproape insuportabile. Doar că acum stăm undeva la umbră şi privim cu dezamăgire la vara lui 2009, atunci când mergeam sute de kilometri prin sate pentru a convinge lumea să voteze pentru binele lor şi viitorul copiilor lor. Astăzi mi-ar fi ruşine să mai dau ochii cu acele persoane, căci fără să vreau le-am minţit într-un mod foarte neplăcut.

Da, este un soare puternic, arzător, la fel ca şi în 2009, dar parcă mai mult ne arde la buzunare datorită bunăstării cu care ne-au pricopsit noii noştri guvernanţi.

De soarele generos de afară nu ne bucurăm doar noi, ci şi Voronin, Tcaciuk, Papuc, Gurbulea, Gumeniţă, Zubic şi mulţi alţi criminali, care ar fi trebuit acum să stea prin celule râncede şi nu pe la cele mai luxoase staţiuni turistice unde-şi petrec vacanţele.

La fel ca în 2009, oamenii mai aşteaptă şi acum pensii şi salarii decente, în schimb avem show-uri de prost gust oferite de Ghimpu şi compania.

Şi în 2009 şi în 20111 avem acelaşi şef în ţară, doar că atunci conducea prin intermediul lui Voronin, acum o face direct, de la tribuna principală a Parlamentului, ajutat de Lupu şi Ghimpu.

În 2009 aveam sârmă pe Prut. Acum nu mai avem mulţumită lui Filat, care a tăiat-o pentru a putea trece mai uşor ţigările pe celălalt mal al Prutului.

În iulie 2009 ne plângeam de corupţie, hoţii, acum ne plângem şi de banditism, omoruri la comandă, jafuri armate în casele oamenilor.

În 2009 aveam o problemă: comuniştii, acum avem două: adică două mafii, a lui Plahotniuc şi cea a lui Filat, Urechean şi Pleşca care nu mai încetează să se răfuiască public.

La ce să ne mai aşteptăm domnilor guvernanţi? Despre ce vom scrie la 29 iulie 2012? Despre vreun război civil dus între mafii sau despre Apocalipsa Republicii Moldova?

Ghimpu tot mai jos, Chirtoacă nu e nici el departe de trunchi*

* În cazul lor e valabil proverbul cu aşchia care nu sare departe de trunchi.

Vreau să spun din start că-mi pare rău să spun toate aste despre un om, care cu ceva timp în urmă îl respectam pentru spiritul său naţionalist (sper că totuşi a fost din inimă şi nu doar pentru voturi), dar pe care îl detest pentru felul în care se prostituează în prezent. Spun că se prostituează, deoarece doar o persoană care practică această meserie poate să facă atâtea pentru bani, iar în cazul lui Ghimpu e vorba de foarte mulţi bani. Cine cunoaşte cât de cât în ce rahat e băgat Ghimpu o să-mi dea dreptate.

Am scris şi acum câteva zile de mizeriile la care se dedă Ghimpu şi multe persoane sunt indignate de această situaţie. Am dorit să vedem o urmă de bun simţ măcar din partea nepotului acestuia, proaspătul primar reales, o dezminţire a porcăriilor spuse de Ghimpu pe la televiziuni, dar, cum ne şi aşteptam, Chirtoacă nu vrea să se dezică spre binele lui, nici în ruptul capului de unchiul său aflat, se pare într-o stare avansată de degradare. Totuşi, trebuie să recunosc că Chirtoacă totuşi are puţin bun simţ, odată ce stă în banca lui şi nu se dedă la spectacole de prost gust regizate de Plahotniuc şi având ca marionetă, păpuşă pe Ghimpu.

Ghimpu dă dovadă de tot mai multă mizerabilitate, odată ce, atunci când a fost cazul de ai creşte la superlativ împuternicirile de primar nepotului său în defavoarea CMC nu punea problema oferirii de prea multă putere primarului capitalei, iar acum când e vorba de prim-ministru este în stare de orice pentru a nu trece în parlament astfel de legi.

Dar se pare că Ghimpu ne-a rezervat încă multe şi ceea ce e mai urât posibil abia urmează. Ieri (28.07), am fost din nou dezgustaţi de spectacolele groteşti ale acestui personaj. Pe zi ce trece ne convingem că Ghimpu nu e în stare doar să mintă cu neruşinare atunci când spune că Bodiu a fost retras în favoarea lui Dodon, ci mai e în stare îmbătrânitul nostru politician şi să dea dovadă de un “bogat” vocabular atunci când nu e mulţumit de proiectele de lege ale colegilor de Alianţă (şi aia în stare de putrefacţie se pare).

Un astfel de limbaj de bulevard mai putem întâlni doar la Voronin. Să-i fi devenit oare simpatic Voronin lui Ghimpu, încât acesta-l imită în prostie? Sau să fie ambii de aceeaşi teapă.

Mai era un mare politician pe meleagurile noastre, acum doar un cadavru politic, căruia-i căzuse drag Voronin şi care se delecta cândva cu asemenea limbaj ca şi Ghimpu. Spre asta merge oare Ghimpu, spre o îmbrăţişare fatală cu Roşca?

Societatea aşteaptă o dovadă de bun simţ din partea lui Dorin Chirtoacă

Am hotărât să aştern aceste rânduri ca urmare a mai multor solicitări din partea cititorilor acestui blog, venite ca urmare a articolului anterior, dar şi a altor persoane indignate de ceea ce îndrugă Ghimpu pe la televiziuni.

În cele ce urmează o să afişez unele doleanţe ale oamenilor exprimate în comentariile de la postarea anterioară:

Anonim spunea...

Deaccord.
Sa faci asa declaratii la adresa PLDM dupa ce toate panourile in turul 2 il sustineau pe Dorin e porcarie totala. In 1 tur n-am vazut panouri cu Dorin.
Nu am vazut nici o sustinere p-u Chirtoaca de la PD, nici un afish nici un activist.
Cred ca aici Dorin, de are bunul simt si personalitate ar trebui in numele PL sa transmita o scuza PLDM, el e cu adevarat liderul PL si asta ar inchide mintile oamenilor la aberatiile acestui degradat, adolescent de 70 ani.

Anonim spunea...

Susţin.....să vedem bunul simţ al lui Chirtoacă, dacă-l are

Vlad Ungureanu spunea...

Sunte dezamăgit de ceea ce face domnul Ghimpu. Dorine, nu e frumos să taci şi să asculţi prostiile unchiului tău fără să faci lumină în toate astea.

Ţin să mă alătur şi eu acestor persoane şi să pretindem de la Dorin Chirtoacă o mostră de bun simţ, ieşind şi cerându-şi scuze public de la PLDM, căci fără susţinerea acestuia nu mai era acum primar. Este bine cunoscut orgoliul fără margini al tânărului primar, de aceea, ar putea măcar să mai iasă odată public şi să mulţumească celor care l-au susţinut şi l-au ajutat să ajungă primar. Prin acest gest ar arăta tuturor că pe Ghimpu l-a luat gura pe dinainte când a spus acele tâmpenii cu retragerea lui Bodiu în favoarea lui Dodon.

Aceste scuze nu ar ajuta pe nimeni altcineva, decât pe el, ca tânăr politician cu bun simţ (cum îl cunoşteam de obicei). Un astfel de pas l-ar separa un pic de unchiul său cu gura mare, ceea ce l-ar ajuta enorm în cariera sa politică, ajutând şi PL-ul să crească în simpatiile oamenilor.

PS. S-a mai crezut odată Ghimpu locomotiva PL-ului şi s-a văzut rezultatul la alegerile din noiembrie 2010. Dorin Chirtoacă a readus un pic partidul în bine la ultima campanie electorală. Oare atât de naiv să fie să-l lase pe unchiul său să distrugă în câteva săptămâni tot ce el a reuşit să aducă cu greu în luni sau ani?

 

Până unde mai poate coborî Ghimpu?

După o perioadă de mai bine de trei luni de refuz de a mai scrie ceva despre mârşăviile din politica noastră mioritică, iată că mă văd obligat să o fac din nou.

Mi-am pus ca obiectiv să nu mai scriu nimic, cel puţin legat de “politicienii” noştri, până ce lucrurile nu se vor mişca spre bine. Totuşi Ghimpu nu m-a lăsat să-mi duc angajamentul până la capăt. Sunt total dezgustat de scandalurile din cadrul defunctei AIE2, la fel ca şi majoritatea populaţiei. Totuşi, ceea ce s-a întâmplat aseară la Moldova 1, avându-l ca protagonist pe înfierbântatul Ghimpu, a pus capac la toate.

Înţeleg să-ţi acuzi colegii de alianţă de toate relele (aici au fost tiruri reciproce PLDM-PD, PL-PLDM), să faci responsabil pe alţii de prejudicierea bugetului statului cu milioane de lei, când tu însuţi eşti părtaş şi principalul vinovat, odată ce ai oferit acoperire juridică acestei hoţii prin propria semnătură. Dar să ieşi la un post public cu acoperire naţională şi să zici că Filat l-a retras pe Bodiu în favoarea lui Dodon, trebuie să fii de o nesimţire totală, de o mediocritate nemaiîntâlnită. Adică, după ce că Filat şi tot stafful electoral al PLDM făcea campanie electorală lui Chirtoacă şi prin tot oraşul erau panouri de multe sute de euro bucata cu susţinerea lui Chirtoacă şi multe alte aspecte mai mult sau mai puţin importante, tu, marele Ghimpu ieşi şi spui astfel de măgării în faţa a sute de mii de oameni?

În acel moment când am văzut faţa ipocrită a “celui mai cinstit politician de pe Bâc”, mi-am amintit de momentele imediat următoare după închiderea urnelor de vot, la alegerile din aprilie şi iulie 2009 când prima reacţie a lui Ghimpu şi alţi membri ai PL era “cât a luat Filat, câte procente are PLDM-ul?” şi mi-am întărit părerea că Ghimpu nu a luptat niciodată cu comuniştii, aşa cum susţine el, ci cu adversarii politici mai apropiaţi lui, de la care putea rupe un vot două. Nu zic că la următoarele alegeri din 2010 şi 2011 Ghimpu şi compania nu ar fi avut aceleaşi frământări, doar că eu nu pot să susţin asta, deoarece am ales să nu mai fiu părtaş la astfel de scene neplăcute.

Nu o să postez aici video cu aberaţiile lui Ghimpu, ci doar o să-i rog activiştii de partid, care de fapt sunt activi doar pe internet, să-i reamintească şefului lor etern, că însuşi Chirtoacă i-a mulţumit lui Filat şi PLDM-ului pentru susţinerea acordată în campania electorală recent încheiată.

Să nu uite Ghimpu că datorită lui Filat şi PLDM-ului Chirtoacă a luat şi al doilea mandat, iar dânsul a fost salvat pe ultima sută de metri de un dezastru pe plan politic. Ori, pierderea Primăriei de către Chirtoacă însemna dispariţia de pe arena politică a PL-ului.

La noi s-au distrus multe partide de o mare importanţă. Mai corect spus, aceste partide au fost distruse de milioanele de euro luate de Urechean în schimbul a mai multe funcţii importante în stat, de compromisul la care a mers Roşca în 2005. Se pare că şi Ghimpu vrea să aibă o bătrâneţe îndestulată, dar murdară şi nu-i pasă de nimeni şi nimic, atunci când în schimbul a milioane bune se prostituează politic în cel mai urât mod posibil.

Revenind la întrebarea din titlul articolului, trebuie să constatăm că Ghimpu încă poate să coboare şi mai jos şi mai adând, în mocirla în care se bălăceşte acum (şi la sigur va trage şi partidul după el, pe care-l va distruge) în dependenţă de greutatea milioanelor de euro, care îi apasă şi aşa spatele gârbovit, probabil de atâta corectitudine şi sinceritate.

Și după doi ani retrăiesc aceleași sentimente!

Deși au trecut doi ani de grele încercări de la evenimentele din 7 aprilie 2009, totuși, chiar și în acest moment trăiesc la aceeași intensitate evenimentele de atunci.

Cel mai trist este că, cu toții și-au bătut joc de idealurile noastre, și doar în preajma și de ziua de 7 aprilie a fiecărui an își mai aduc aminte de cele întâmplate atunci.

Azi, nu particip la nicio manifestație organizată de prefăcuții noștri guvernanți, deoarece toate aceste manifestări nu sunt decât niște prefăcătorii în scopul de a mai aduna ceva capital politic în preajma alegerilor.

Comemorez cele întâmplate din însăși evenimentele la care am participat și privind, audiind materiale video și audio din acele zile, nu fără însă a vărsa o lacrimă pentru cei ce au avut de suferit atunci, pentru noi, cei care am fost mințiți și suntem în continuare batjocoriți de actualii guvernanți.

Da, erau niște cățeluși speriați în acele vremuri, iar noi i-am făcut oameni importanți, i-am adus la guvernare, iar ca mulțumită ei își bată joc în continuare de noi.

Ce caută deputaţii comunişti Sîrbu şi Reşetnikov la locul unde urma să fie pusă în aplicare legea?

Se vorbeşte tot mai mult despre respectarea legii, neimplicarea politicului în justiţie şi aplicarea şi executarea legii. Cu părere de rău rămânem şi în acest domeniu doar la stadiul de vorbe.

Dacă nu e aşa, atunci să-mi explice comuniştii Sîrbu şi Reşetnikov, care sunt şi deputaţi, ce caută în incinta firmei lui Gurău, amplasată la subsolul blocului de la adresa bd. Dacia 40/1, în momentul când urma să fie executată o hotărâre judecătorească de evacuare a lui Gurău din această încăpere?

Nu o să intru în detaliile acestui litigiu, doar o să mă rezum la a vă spune că Victor Gurău, conform hotărârii judecătoreşti se află ilegal în această încăpere. De asemenea el datorează CCL-109 datorii la plata serviciilor comunale de peste 1700000 lei, pe care refuză să-i achite.

Vreau să-l întreb pe domnul ministru Tănase ce caută aceşti comunişti în această încăpere şi dacă este dispus să întreprindă careva măsuri? Această situaţie ţine şi de competenţa procuraturii, care ar trebui să se sesizeze şi să stabilească legalitatea aflării celor doi parlamentari în acel loc.

Dacă cei vizaţi să ia măsuri în această situaţia nu vor găsi nici un temei de a demonstra implicarea politicului în justiţie, vreau să-i ajut eu. Aceşti doi comunişti s-au aflat aici pentru a intimida executorul judecătoresc să-şi îndeplinească îndatoririle şi să-l execute silit pe Gurău. Este scenariul tipic moldovenesc: “Ai grijă ce faci şi cu cine te pui, căci eu am crâşă şi tocmai din parlament”.

Rezultatul l-aţi văzut şi singuri, Gurău a rămas şi în continuare să încalce legea activând în continuare şi scuipând pe legislaţia şi instanţele acestui stat, că are omul “crâşă” în parlament şi poate să facă ce vor muşchii lui.

Biden nu a uitat să ne reconfirme nişte adevăruri

Astăzi am trăit un eveniment important cu adevărat importan, un eveniment istoric. Vizita omului numărul doi al SUA în cea mai săracă ţară europeană înseamnă mult, este un eveniment de o importanţă majoră. Biden la Chişinău înseamnă o mai mare atenţie acordată Republicii Moldova şi asigurarea că suntem pe drumul cel bun. Un drum greoi, cu multe suişuri şi coborâşuri, cu multe obstacole şi cu nenumărate himere, care ne pândesc la orice colţ. De noi depinde cum vom proceda în continuare. Mai corect spus, de guvernarea actuală depinde soarta noastră. Noi le-am oferit soarta noastră o dată la 7 aprilie, când le-am oferit guvernarea pe tavă şi de alte două ori la 29 iulie şi 28 noiembrie. Şi trebuie să ştie actuala guvernare că nu vor mai avea o a patra şansă pentru a-şi îndeplini promisiunile, mai ales că în politica moldovenească au apărut şi alte partide care merită atenţie şi care şi-ar face, poate şi mai bine treaba decât actualii guvernanţi.

Oficiali americani, fie preşedinţi de stat, fie vice-preşedinţi au vizitat în mai mult în mai multe rânduri şi alte state precum Ucraina, Georgia sau România. Georgia şi-a continuat drumul european şi dispune şi în prezent de ajutor din partea SUA. România, după vizitele lui Clinton şi Bush a parcurs o pantă ascendentă, aderând la NATO şi UE, iar în prezent este unul din aliaţii principali ai SUA. Ori, SUA a venit în România doar atunci când a considerat că această ţară este pregătită să facă pasul înainte.

Republica Moldova încă mai are un drum lung de parcurs până la aderarea la UE sau NATO şi mai are ceva de parcurs până va atinge nivelul de dezvoltare al României, când a fost vizitată de oficialii americani. Totuşi această vizită este un semn că ni s-a oferit o şansă şi trebuie să profităm de această şansă aşa cum a făcut-o Georgia şi România şi nicidecum aşa cum a făcut-o Ucraina.

Revenind la Biden şi discursul său ţinut astăzi în centrul capitalei trebuie să înţelegem unele lucruri extrem de importante.

Biden a reamintit atât lui Filat, dar şi celorlalţi guvernanţi că ei se află la conducere datorită existenţei zilei de 7 aprilie 2009, făcând o paralelă extrem de binevenită cu Revoluţia Oranj din Ucraina (eşuată total) şi cu revoluţiile din ţările arabe. De fapt, politicienilor noştri li s-a spus clar să fie atenţi să nu-şi bată joc de cei care i-au adus la guvernare şi să eşueze şi “revoluţia” noastră precum cea din Ucraina, pentru a nu se ajunge la situaţii catastrofale de genul celor din ţările arabe.

Un alt mesaj demn de luat în seamă este că Transnistria este parte a Republicii Moldova şi că aşa şi va rămâne, că SUA va depune toate eforturile şi ne va oferi sprijin pentru a nu se întâmpla altfel.

Joseph Biden nu a uitat să amintească nici de corupţia, justiţia defectuoasă şi alte probleme cu care se confruntă Republica Moldova, dând de înţeles că fără stârpirea acestui flagel, Republica Moldova nu va putea niciodată adera la UE.

Vice-preşedintele american a vorbit şi despre sărăcia lucie de care suferă o mare parte a populaţiei, promiţând ajutor Republicii Moldova de peste 250 mln. dolari americani.

Într-adevăr, oficialul american a ţinut să vorbească despre toate problemele Republicii Moldova. Ceea ce m-a mirat un pic (deşi eram sigur că nici nu va aduce în discuţie) a fost că nici nu s-a sinchisit să pomenească despre o problemă foarte mediatizată la o televiziune de buzunar, şi anume la alegerea Lupului nostru ca Preşedinte de stat. În general nici nu a pomenit despre această problemă creată artificial de unii.

În concluzie pot să spun că sunt mai optimist după această vizită din două motive:

1. Republica Moldova este pe drumul cel bun, este un model pentru celelalte state ex-sovietice şi trebuie să ne urmăm calea începută, pentru a nu ne pierde şansa primită; 

2. Mi-a reconfirmat încă odată că nu-l vom avea niciodată ca Preşedinte pe Lupu. Ori, atunci când americanii, din excesul lor de diplomaţie evită să-ţi spună în faţă că nu eşti dorit şi evită să-şi murdărească speech-ul, pomenind-uţi numele, înseamnă că trebuie să te faci mic, să dispari, să faci loc altuia competent.

A fost clar, domnule Lupu, sau mai ascultaţi de câteva ori discursul domnului Biden pentru a înţelege şi dumneavoastră un lucru demult clar?

Despre Mişcări (ile) din politica autohtonă

Zilele astea se produc mişcări importante pe scena politică a Republicii Moldova, mişcări ce au în prim plan Mişcări social-politice.

Multe mişcări a întreprins şi fostul preşedinte al Mişcării Acţiunea Europeană, care, se pare că mai nou este membru al PL. Tot Partidul Liberal (doar că altul decât cel condus de Ghimpu) a fost şi una din primele “bărci” politice în care s-a legănat fostul miliţian sovietic Veaceslav Untilă. Începând de prin 2000 şi până în prezent politicianul Untilă s-a cam perindat în mai multe partide şi mişcări social-politice, pe care a avut grijă să le facă dispărute de pe arena politică. Ultimele victime au fost AMN (chiar dacă încă nu a fost radiată din registrul MJ, nu mai e mult până se va întâmpla şi asta) şi MAE. Se pare că acesta şi-a ales o nouă victimă numită PL al lui Ghimpu de data aceasta. Mai mulţi analişti politici au spus că printre numeroasele gafe politice ale PL-ului, fuzionarea cu MAE-ul pare să fie cea mai prostească mişcare a lor. Nu văd ce poate avea în comun un fost miliţian sovietic cu politica pro-românească promovată de PL.

Cert este că Ghimpu a mai declanşat o bombă cu ceas odată cu această mişcare, într-o perioadă şi aşa nefastă pentru partidul său care este în cădere liberă în urma cârdăşiei sale cu PD-ul şi a altor acţiuni negândite. În aceste împrejurări, frică-mi este că lui Untilă îi va fi foarte uşor să-şi continue prodigioasa sa carieră politică începută la începutul anilor 2000.

O altă mişcare pe scena politică este cea întreprinsă de Mişcare Populară Antimafie, care începând cu mâine, 6 martie va deveni partid politic.

Trebuie să recunoaştem că este p mişcare curajoasă a celor din fruntea acestei mişcări social-politice ţinând cont de faptul că scena noastră politică este suprasaturată şi penetrarea acesteia va necesita un efort enorm.

Un alt obstacol în afirmarea lor ca partid de succes pe scena politică autohtonă, este chiar propriul lor mesaj, care la început era luat în derâdere, dar, care s-a dovedit a fi important şi demn de luat în seamă, probabil şi de cei care se simt vizaţi şi vor întreprinde orice pentru a le zădărnici planurile.

Ceea ce au liderii Mişcării Antimafie s-a adeverit în mare parte, iar în prezent putem spune că avem de suferit în urma faptului că vreo 13 % din electorat nu le-au luat în serios mesajul promovat în campania electorală din toamnă. Mulţi spuneau că este doar o mişcare de moment şi că vor dispărea imediat după ce vor trece alegerile, dar se pare că nu s-a întâmplat asta şi că liderii acestei mişcări au gânduri serioase în lupta începută.

Dacă este aşa sau nu, viitorul apropiat ne va demonstra. Ceea ce trebuie să ştim noi este că marea problemă a Republicii Moldova nu au fost comuniştii, nici agrarienii, nici actuala guvernare, ci oamenii care se află în spatele lor şi care controlează totul în această ţară. Cei care-şi însuşesc prin metode ilegale toate afacerile profitabile din ţară, cei care ne sugrumă economia, cei care ne fură şi ultima bucăţică de pâine de la gură şi ne obligă părinţii să plece la muncă peste hotare, acolo unde nu vor fi furaţi de hoţii în lege.

Atunci când vom scăpa de acest gen de “afacerişti”, de această molimă care ne mănâncă prezentul şi ne ameninţă şi viitorul, poate vom putea vorbi şi de normalitate şi bunăstare pe acest petic de pământ.

Cine îşi ia angajamentul să-l satisfacă pe Lupu?

De la bun început vreau să vă spun că mi-a fost greu să aleg un titlu pentru acest articol. Motivele au fost mai multe. Însă principala mea preocupare a fost să nu-l supăr prin vreun titlu prea tendenţios pe Brega, cel mai mare apărător al tuturor libertăţilor şi etniilor din Republica Moldova, mai puţin apărător al drepturilor etniei majoritare româneşti (moldoveneşti) sau a creştin-ortodocşilor cu apucături normale.

De ce spun asta? Păi cum naiba să susţin altceva, când la acea emisiune a lui, când sună persoane normale şi-şi manifestă dezgustul de ceea ce au făcut rusofonii la adresa singurului monument din Republica Moldova ce este menit să ne amintească de ororile îndurate de buneii noştri în timpul sovietic, el, acest Brega o face cu ou şi cu oţet pe acea doamnă că vezi Doamne, acei rusofoni, împreună cu rudele lor mai în vârstă, care-şi bat joc de mai bine de 200 de ani de noi, au tot dreptul să iasă şi măcar să-şi facă treburile pe acea piatră, căci în viziunea lui aşa e corect şi în dreptul minorităţilor ruse. Iar când sună un schizofrenic pro-rus şi-şi ridică în slăvi armata sovietică şi spune multe şi nevrute la adresa lui Ghimpu şi a pietrei lui, Brega radia de fericire şi era gata să sară în sus şi să aplaude frenetic ca în vremurile bune sovietice.

Foarte neplăcută a fost şi reacţia lui la pupăciunile lui Ghimpu de Dragobete, şi aplauzele frenetice aduse tot de el gay-lor care se salivau reciproc în faţa statuii lui Ştefan cel Mare. Nu că aş fi total de acord cu ceea ce a făcut Ghimpu, dar nu aceasta e problema principală, ci mai degrabă, aici e valabil proverbul “Ţara arde, moare de foame, dar Ghimpu se pupă”, desigur cu unele ajustări la situaţia actuală. Dar să-l lăsăm încolo pe acest apărător al drepturilor lui (s-a mai vorbit de multe ori de ce apără el acestor minorităţi drepturile, nu e nevoie să mai repet şi eu), mai ales că unele zvonuri ce vin de prin curtea Jurnal tv ţin să ne bucure cu faptul că în sfârşit e posibil să scăpăm de el şi de emisiunea lui de batjocură la adresa majoritarilor.

Şi, în sfârşit să revenim la Lupu nostru, că prea ne-am abătut de la subiect. Urmăresc cu mare atenţie evenimentele ce au loc aceste zile pe la noi şi trebuie să recunosc că mă amuz copios pe seama aşa-zişilor politicieni de genul lui Lupu. Motivele ar fi ele mai multe, dar mi-ar lua prea mult să le înşir pe toate aici, de aceea o să mă refer doar la unele mai importante.

După cum am menţionat şi în articolul precedent, Lupu nu vrea nici în ruptul capului să dovedească că este bărbat. Chiar mai rău, în ultimul timp gluma s-a îngroşat, iar maladia de care suferă Lupu pare să se agraveze. Vă mai amintiţi cum, doar cu două luni în urmă, mireasa Lupu cocheta la greu şi cu Filat şi cu Voronin, desigur în limita în care-i permitea ursitul său Plahotniuc. Ei bine, după multe scene de drăgălăşenii reciproce şi înşelăciuni la adresa partenerului său Voronin, Lupu nostru într-un sfârşit s-a hotărât, l-a ales ca partener de viaţă şi alianţă pe Filat.

Toate bune şi frumoase până mai ieri, când gelozia fostei mirese şi a actualei soţii, casnice şi gospodine pe nume Lupu a explodat. Cum se poate, ca după ce cu atâta greu l-a ales pe Filat, acesta din urmă să-l înşele tocmai cu vechea lui iubire, Vladimir Nicolaevici Voronin?

Dar se pare că proaspetei casnice atâtea cochetării şi iubiri ia cam dăunat asupra memoriei şi nu-şi mai aminteşte că, acum câteva luni tare mai trâmbiţa şi se plângea pe la toate televiziunile că în perioada AIE 1 Filat n-a mişcat niciun deget ca Preşedintele ţării să fie ales şi că numai ei, sărmanii pd-işti au dus greul tratativelor cu comuniştii pentru alegerea Preşedintelui. Păi iată şi reacţia lui Filat, se implică omul în alegerea şefului statului şi duce tratative cu comuniştii (numai ei pot şti ce fel de negocieri pot avea, dar cel puţin asta spun că fac) şi iată că gospodina AIE 2 nici de data asta nu e mulţumită. Ce mai vrei, stimabile Lupu, să te invite Filat şi pe tine şi s-o faceţi în trei? Totuşi ar trebui să ai grijă atunci când o s-o faceţi, deoarece, cel puţin ceilalţi doi au declarat-o şi au dat dovadă că sunt bărbaţi, ceea ce nu prea am văzut de la dumneavoastră în ultimul timp.

Şi cum o ţaţă rea de gură nu se opreşte prea uşor, sau uneori deloc, Lupu nostru văzând că nu prea are succes pe la televiziunile şi site-urile normale din ţară, a dat fuguliţa să bocească la televiziunea stăpânului său suprem Plahotniuc, cea care are acoperire naţională şi se spune (asta din datele firmei de măsurare, care aparţine tot lui Plahotniuc) că ar avea peste 40 % audienţă în ţară la orice oră din zi. Doar că Lupu nostru în prostia lui nu şi-a dat seama că la această televiziune se uită toate ţaţele şi bunicile şi buneii şi în general oamenii de la ţară, pe care nu-i interesează că Filat va face alianţă şi cu dracu, principalul ei să primească pensia şi să aibă ce pune pe masă. Şi să nu uităm că electoratul lui Filat este format în mare parte din foşti votanţi PCRM, care chiar s-ar bucura de o alianţă PLDM-PCRM. Aşa că plângăcioasa Lupu a dat-o din nou în bară, dacă a sperat că astfel va întoarce pe cineva împotriva lui Filat.

Lupu s-a mai gândit el aşa, într-o sclipire de neuron să-i bage la mijloc şi pe oamenii de cultură, care cică unde sunt ei şi de ce permit ca PLDM să cocheteze cu comuniştii. Haideţi să-l luminăm pe Lupu nostru şi în această problemă, căci el ori o face pe prostul, ori chiar este. Stimabile, oamenii de cultură au cultură şi neapărat şi raţiune pentru a gândi logic această situaţia şi nu-şi fac probleme din două motive. Unul este că ei sunt raţionali şi conştientizează că o alianţă PLDM-PCRM nu este posibilă, oricât n-aţi debita dvs pe la televiziuni de partid. Al doilea motiv este că dacă am lua lucrurile la absurd şi am susţine că o alianţă PLDM-PCRM ar fi posibilă, această alianţă ar fi de 1000 de ori mai binevenită atât pentru oamenii de cultură, cât şi pentru populaţie, decât o alianţă PD-PCRM făcută în decembrie în pripă, o alianţă în care să decidă totul Voronin. Ori, o alianţă PD-PCRM ar fi exact ceea ce am avut pe parcursul celor 8 ani de guvernare comunistă, aceeaşi oameni, aceleaşi apucături, aceeaşi teroare pentru toţi.

Lupu s-a mai arătat deranjat şi de faptul că unele proiecte de legi au fost votate împreună de către PLDM-PCRM. Şi cum naiba să procedeze, dacă acea lege este în beneficiul populaţiei? Să nu treacă doar pentru că lezează interesele şi afacerile frauduloase ale şefului tău suprem Plahotniuc? Şi dacă tot te deranjează că comuniştii votează proiecte de lege înaintate de membri ai alianţei, de ce nu vă deranjează şi atunci când comuniştii au mai votat şi alte legi împreună cu AIE? De ce, voi PD-ul împreună cu PCRM şi PLDM aţi votat împotriva proiectului de lege a PL privitor la actele de stare civilă? Domnule Lupu, daţi măcar odată în viaţă dovadă de decenţă, şi dovediţi-vă apartenenţă sexuală înscrisă în propriile acte de stare civilă, că cea etnică adevărată ştiu că nu o veţi recunoaşte niciodată. În câteva cuvinte domnule Lupu, daţi dovadă că sunteţi bărbat şi nu altceva.

În final, revenind la titlul articolului fac un apel către politicieni (căci oamenii de rând nu ar fi potriviţi) să încerce careva din ei să-l satisfacă şi pe Preşedintele nostru interimar, deoarece, ştiinţific s-a dovedit că lipsa afectează creierului şi se iese în presă cu tâmpenii care ar putea pune în pericol stabilitatea statului şi aşa destul de firavă.

O alianţă PLDM-PCRM? Haideţi să fim serioşi!

Urmăresc cu atenţie zvârcolelile ce au loc zilele astea pe arena politică autohtonă. Vreau să vă spun că unele lucruri mă amuză, altele mă îngrijorează. Dar, să le luăm pe rând pe fiecare.

Deşi, deja de mai multe zile se speculează în jurul aşa-zisei posibile alianţe PLDM-PCRM, totuşi, nu am vrut să dau atenţie acestor speculaţii până azi, odată cu ieşirea marelui nostru preşedinte (mare la statură, căci moral este micuţ de tot, aproape invizibil), în calitatea sa de….nu ştiu nici eu ce era Lupu atunci când a mai brodit o prostie cu alianţa verde-roşie, preşedinte de partid, de ţară sau de parlament. Cert este că Lupu aşa cum l-am văzut azi, nici în cel de-al 12-lea ceas nu vrea să dea dovadă că este bărbat (cel puţin asta se vrea a părea), să dea dovadă de puţină raţiune şi sinceritate.

Cum poţi ieşi să declari aşa ceva, când singur ai păţit-o pe propria piele cu Voronin, odată, atunci când i s-a făgăduit cea mai înaltă funcţie din stat (oare să-şi dorească Lupu aşa de tare această funcţie din cauza propriei înălţimi?) şi a primit o figură dintre degete, şi odată, prin decembrie 2010 când îşi bătea joc de nervii alegătorilor, cochetând cu PCRM-ul, în speranţa de a obţine mai multe funcţii? Da, cocheta şi nu negocia, căci Lupu o ştie mai bine decât toţi, cu Voronin nu poţi negocia niciodată de pe poziţia de egalitate. Voronin îşi va dori mereu să fie el şefu’, asta chiar dacă l-ar costa guvernarea pentru patru ani.

Revenind la închipuita alianţă verde-roşie a Lupului nostru, orice om cu puţină raţiune îşi poate da seama că Filat nu-şi va călca niciodată pe orgoliul său imens şi va accepta o alianţă cu Voronin, în care el să fie pe planul doi. Filat este pe o pantă ascendentă, iar o alianţă cu PCRM-ul, în care el să stea în umbra lui Voronin, nu-i va prii deloc.

Cu această ocazie ţin să-i dau parţial dreptate lui Mihai Ghimpu, care a spus azi că se încearcă tăria nervilor noştri. De fapt, nu prea l-am înţeles pe Ghimpu la nervii cui s-a referit, dar la felul cum a reacţionat azi cu ziariştii, putem fi sigur că în mare pericol sunt nervii şi integritatea psihică a lui. Îl înţeleg perfect, este în primejdia de a pierde total frâiele din Alianţă, căci, odată cu acest şantaj al lui Filat, atât PL-ul cât şi PD-ul vor trebui să mai cedeze câte ceva pentru a nu fi nevoiţi să iasă de la guvernare.

Revenind la Filat şi orgoliul său, nu trebuie să uităm şi cât de ambiţios este acesta atunci când îşi doreşte să obţină ceva (a se urmări evoluţia spectaculoasă a PLDM-ului pentru a ne da seama mai bine de ambiţia lui Filat). Ori, dacă ne amintim bine, cam pe la începutul lui decembrie, imediat după alegeri, Filat a spus că-şi doreşte funcţia de Preşedinte şi cea de Premier şi încă vreo 9 ministere, cum era şi firesc, dacă e să ne luăm după scorul obţinut de PLDM în alegeri. În urma cochetăriilor şi a şantajului lui Lupu şi Plahotniuc cu aşa zisa alianţă de centru-stânga, Filat a fost nevoit să cedeze atât funcţia de Preşedinte, cât şi din ministere.

Ştiindu-l pe Filat că nu-i place niciodată să piardă, trebuie să ne dăm seama că acum este tocmai momentul oportun să recapete măcar puţin din ceea ce a fost nevoit să cedeze în decembrie. Cum va face asta? E simplu. Prin mişcări de genul celor pe care le-a făcut azi PLDM-ul, asigurând PCRM-ul că-i vor susţine în anumite proiecte de lege, le cere în schimb acestora să voteze Preşedintele. Desigur, nu pe Lupu (ştiind poziţia comuniştilor faţă de acesta), ci un candidat apolitic, sau mai corect spus unul care ar fi neafiliat politic, dar tot al PLDM-ului ar fi. Candidaturi potrivite există şi s-au vehiculat cel puţin două nume.

Astfel, Filat va avea şi funcţia de Preşedinte de stat, care-i va asigura şi lui postul de şef al Guvernului cel puţin pentru următorii patru ani. E mai greu de spus în privinţa ministerelor şi a instituţiilor de forţă care şi le-a dorit, căci o încercare de a şi le adjudeca va însemna distrugerea AIE-2 şi asta nu şi-o doreşte nici el, dar nici alegătorii.

În concluzie trebuie să spunem că vom avea pe mai departe AIE, doar că nu în formula în care şi-o doreşte Lupu sau Plahotniuc (cred că vă amintiţi ce mai trâmbiţau ca apucaţii în alegeri că ei vor fi cei care vor decide în noua alianţă), ci o alianţă lucrativă, în care miniştrii se vor consulta cu Primi-ministrul şi nu vor îndeplini comenzi de partid aşa cum s-a întâmplat cel mai recent în cazul Moldtelecomului.

Despre sentimente de nedescris pentru unii, sau greaţă şi grimase pentru alţii, în incinta Consulatului Român din Chişinău

Cam aşa aş putea descrie cele petrecute ieri, 23 februarie când am avut marea onoare de a deveni cetăţean român cu acte în regulă, în urma depunerii jurământului faţă de România.

Nu am scris ieri despre acest lucru, deoarece am vrut să mă bucur în linişte de o zi specială din viaţa mea, fără să dau atenţie profitorilor care nu-şi dau rând pentru obţinerea paşaportului românesc doar pentru a putea călători liber, nicidecum pentru că ar nutri careva sentimente patriotice, sau măcar pozitive faţă de România.

Poate nu aş fi scris nici azi despre acest lucru, dacă nu s-ar fi întâmplat un lucru cu totul revoltător, astăzi, când am mers din nou la Consulat pentru a-mi face programare pentru depunerea actelor în scopul obţinerii certificatului de naştere românesc. Dar, să vă redau şirul evenimentelor în ordinea în care au avut loc.

După cum am menţionat şi în articolul precedent, eram nespus de bucuros şi totodată nerăbdător de a se face ora 15:00 cât mai curând, atunci când voi avea, pentru prima dată în viaţă, ocazia de a onora în mod oficial imnul de stat al României.

Da, era o mare dorinţă a mea, care până la urmă s-a realizat cu multe greutăţi şi aşteptări, căci nu am beneficiat de nicio facilitare la redobândirea cetăţeniei aşa cum se laudă unii politicieni (de genul masculin şi feminin), care ar fi redobândit-o încă de prin 1992, alţii că ar fi luat-o la fuguţa, vrei nu vrei şi în regim de urgenţă, căci era ameninţat de pericolul comunist sau alţii care nu au fost politicieni, ci scriitori şi alţi “mari naţionalişti”, cu buzunare încăpătoare în care au încăput toate zecile şi sutele de milioane oferite de către România pentru promovarea spiritului românesc între Prut şi Nistru, şi care, într-un mod neînţeles au fost investiţi în propriile afaceri sau în afacerile fiilor sau fiicelor, care astăzi au ajuns să fie foarte prospere.

Dar să revenim la ziua de 23 februarie, în jurul orei 15 undeva prin incinta Consulatului Românesc de la Chişinău, acolo unde în stilul nostru balcanic şi de ce nu românesc (moldovenesc, dacă aşa vă place mai mult), se dădeau mari îmbrânceli şi coate, fiecare dorindu-şi să ajungă în faţă, printre primii. Staţi liniştiţi, nu se grăbeau ei să depună jurământul de credinţă faţă de Ţară. Mai degrabă, în marea lor majoritate îşi doreau să ia mai repede Certificatul de Cetăţenie Românesc şi să se facă nevăzuţi, ca nu care cumva să-l vadă sau recunoască cineva şi să-i zică că este român şi nu moldovean, aşa cum îi place lui. Doar că, după ce au reuşit să treacă de poarta Consulatului, odată ajunşi în curtea acestuia, altă problemă. Nu puteau intra sărmanii nestingheriţi şi nevăzuţi de nimeni să înşface “hârţoaga sheia românească” şi “s-o tundă mai repede din gară”, căci “drashii  sheia di români s-au apucat de alte hârţoaji”. Este vorba de o listă, iar în ordinea strigării persoanelor după nume şi prenume, intram fiecare în sediul Consulatului. Să vezi ce supărări pe ei, că de ce trebuie să le strige numele în gura mare, să ştie toţi că sunt români! Sau ce supăraţi şi deranjaţi se arătau atunci când funcţionarul care ne chema în ordinea de pe acea listă le schimonosea puţin numele de familie (pe care recunosc că şi eu aş putea să le citesc greşit pe unele, deşi locuiesc de o viaţă aici), ori prin scăparea unei litere, ori prin folosirea accentului altfel decât le place lor.

Foarte neplăcut mi-a fost atunci când am fost poftit de către oficial să intru în Consulat, am rugat să mi se permită să trec, iar unul dintre alde Vanea sau Artiomca  noştri n-au catadicsit mult şi a dat drumul prostiei pe gură “cini vrea aşă di tari sî shii român, las sî treacî înainti”. L-am întrebat calm, de ce se află în acel rând şi de ce pretinde la paşaportul românesc, dacă nu-şi doreşte să fie român? Desigur că lui Vaniuşca nostru, sau cum l-o mai fi chemând ia dispărut pe loc graiul, blocândui-se neuronul şi nefiind în stare decât să bâiguie ceva neînţeles. Posibil omul s-a muiat aşa rău, deoarece la doi metri era şi oficialul de la Consulat şi a asistat la această discuţie şi s-a arătat vădit deranjat, deşi a încercat să nu facă sesizabil acest fapt. Eu, în locul acelui oficial i-aş fi interzis să mai intre şi aş fi făcut demers ca acel om să nu mai ia paşaportul românesc în veci.

Odată ajunşi sus şi văzându-se cu certificatele de cetăţenie în mână, unii deja încercau să se facă nevăzuţi, dar spre disperarea lor au fost opriţi şi rugaţi respectuos să rămână pentru depunerea jurământului faţă de România şi să audierea imnul de stat al României.

Să-i fi văzut cum îşi dădeau coate, doar că de data asta pentru a ajunge undeva cât mai în spate pentru a nu-i vedea nimeni atunci când va fi nevoie să depunem jurământul toţi odată (eram în jur de 320 de persoane conform listei) şi să intonăm imnul statului, căruia devenisem de curând cetăţeni. Este un lucru paradoxal la moldovenii, cum se mai grăbesc ei să fie primii, să fie în faţă, atunci când vor să obţină ceva (în cazul acesta certificatul de cetăţenie) şi cum doreau să se facă nevăzuţi ascunzându-se cât mai în spate atunci când trebuiau să-şi îndeplinească prima lor obligaţiune în calitate de cetăţean român, cea de a jura credinţă statului român.

De faptul că atunci când am depus jurământul toţi împreună, de fapt au fost cel mult 50 de persoane care au făcut-o, sau la intonarea imnului când au făcut-o şi mai puţini, cred că nu mai e nevoie să mai amintesc în detaliu.

Am remarcat un moment important, când, după consumarea acestei ceremonii oficiale (dacă pot să o numesc aşa acea forfotă deloc plăcută), când domnul Consul, printre altele a ţinut să specifice celor prezenţi, că din acel moment cu toţii sunt români. “Români şi nu moldoveni, sau cum vă place dvs să vă autointitulaţi”. A fost un moment foarte important şi o specificare foarte binevenită, care pe mulţi i-a lăsat nu prea plăcut impresionaţi, de aceea oficialul a ţinut să repete acea frază de 2-3 ori pentru a se face înţeles de toţi.

Cât despre mine. e greu de explicat ce sentimente profunde am trăit. Nu ştiu dacă aş putea să descriu în cuvinte sentimentele trăite, cum îmi bătea inima atunci când mi-am pus mâna dreaptă pe ea, în momentul când în boxe răsuna imnul României “Deşteaptă-te române”. Poate ar fi ceva asemănător cu momentele când Steaua sau Rapid defilau în cupele europene şi ne făceau mândri că suntem români, când fetele de aur ale gimnasticii româneşti duceau pe podium faima României, iar în timp ce se intona imnul României se urcau trei drapele româneşti care semnificau locurile 1, 2 şi 3, podium adjudecat în întregime de România. Aş mai putea asemăna acele momente trăite cu momentele când Mutu înscria în poarta Italiei la Campionatul European din 2008, ca imediat să fiu readus cu picioarele pe pământ de grimasele făcute de moldovenii veniţi după paşaport românesc la adresa identităţii de român, asemeni momentului când italienii au înscris golul egalizator la doar câteva minute după deschiderea scorului de către Mutu, sau şi mai rău, când Mutu a ratat copilăreşte penalty-ul în faţa lui Bufon, sau când Doroftei a primit o lovitură puternică la ficat de la Arturo Gatti, iar u el, am simţit acea lovitură şi noi, toţi românii.

Dar să revenim la debutul acestui articol, unde am specificat că un eveniment neplăcut care s-a petrecut astăzi m-a făcut să scriu despre toate astea. În timp ce-mi ocupasem locul liniştit la coadă pentru a-mi face programare, am avut marele nenoroc ca înaintea mea să se afle un individ trecut de 50 de ani, care nici în ruptul capului nu vroia să-mi răspundă în română că el este ultimul la rând şi că după el trebuie să ocup şi eu rând. La nici 2 minute, a apărut o duduie, până în 25 de ani, care la fel s-a adresat în rusă întrebând cine e ultimul. I-am răspuns în română, la care a vorbit şi ea în română, desigur, foarte nemulţumită de acest fapt. Individul din faţa mea supărat probabil că nu am vorbit cu ea în română şi probabil mânat şi de alte gânduri a hotărât să o invite pe acea duduie să stea în faţa lui. Toate bune şi frumoase între ei, deşi se cunoşteau de câteva clipe, au trecut la aşa drăgălăşenii şi chicoteli susţinute de o vociferare supărătoare în rusă, încât am fost nevoit să rog nişte doamne să-mi permită să ocup loc în rândul de alături în urma dânselor.

Evident că muţi erau deranjaţi de vociferările celor doi, de parcă ar fi făcut-o intenţionat, încercând parcă să demonstreze cine e şefu’ între Prut şi Nistru de mai bine de 200 de ani. Doar că, în prostia lor, probabil că nu aveau de unde să ştie că teritoriul unde este amplasat o instituţie consulară, ambasadă etc. este proprietate a statului respectiv şi nu a Republicii Moldova, unde ei se cred stăpâni. Poate că le-aş fi trecut cu vederea şi acest fapt, dacă odată ajunşi în faţa ghişeului, duduia aia, probabil aburită de vaporii de alcool şi de cochetăriile acelui moş, sau poate din prostia şi josnicia care-i reprezintă pe mulţi ruşi de pe la noi, şi-a permis să o apostrofeze pe domnişoara care o deservea (după câteva replici în rusă), că cum aşa, ea lucrează aici şi nu cunoaşte limba rusă? Să fi văzut cu câtă indignare s-a manifestat duduia, demnă de un rol în cele mai tari pelicule hollywood-iene. Nu am reuşit să intervin eu şi poate a fost mai bine aşa, căci mi-au luat-o înainte alte persoane prezente, vădit deranjate de tupeul porcesc al duduii blonde.

Am avut ocazia să mă aflu mai mulţi ani printre românii de peste Prut şi cunosc în detaliu “dragostea” lor pentru aceste specimene aduse pe acest pământ de prin fundurile Siberiei pentru a ocupa locul românilor băştinaşi, deportaţi ei la rândul lor prin Siberii de gheaţă. De aceea nu înţeleg, de ce autorităţile române nu sunt mai atenţi cui oferă cetăţenia română? De ce nu instituie un concurs, o probă în care cei ce-şi doresc paşaport român, mai întâi să demonstreze că merită acest drept, să cunoască limba română să demonstreze sentimente pozitive şi devotament faţă de România?

Ştiu, mulţi ar spune că şi aşa durează mult până obţii cetăţenia, dar eu sunt sigur că pe lângă anii de aşteptare pe care suntem nevoiţi să-i îndurăm, încă o zi, o săptămână sau o lună pentru această procedură nu ar însemna nimic, din contră, ar fi un lucru binevenit.

23 februarie este o zi specială pentru mine

Pentru început vreau să vă rog să aveţi răbdare şi să citiţi aceste rânduri până la capăt, căci, judecând după titlu, risc să fiu înţeles greşit.

Da, într-adevăr, 23 februarie urmează a fi una din cele mai importante, speciale din viaţa mea. Aş îndrăzni chiar să o apropii ca importanţă de propria zi de naştere, de zilele de naştere a părinţilor, fratelui, a prietenei, de ziua în care mi-am cunoscut prietena şi viitoarea soţie, de ziua în care mi se vor naşte copiii.

23 februarie este o zi importantă, dar nu din motivul pentru care are importanţă pentru o bună parte a concetăţenilor noştri, care, cu părere de rău încă mai trăiesc în trecut şi sărbătoresc zile ale altor state, sărbătoresc armate care ne-au răpit mii de tineri în războaie, armate care şi până în prezent ne ocupă ilegal teritoriul de stat.

Nu, nu asta sărbătoresc eu astăzi. Azi, 23 februarie sărbătoresc ziua în care voi jura credinţă României. Azi este ziua în care voi deveni cetăţean român cu acte în regulă. De fapt, român sunt din momentul în care m-am născut, român sunt din părinţi, din bunei, români îmi sunt străbunii şi român voi muri. Ceea ce-mi lipsea era şi recunoaşterea oficială a statului român a statutului meu de cetăţean român cu acte în regulă.

Întâmplător sau nu (trebuie să recunosc că este o întâmplare foarte fericită), am fost programat să jur credinţă României tocmai în această zi de 23 februarie, când mulţi alţi basarabeni-români, din păcate, încă mai sărbătoresc împreună cu state cotropitoare, asta punându-i în ipostaza de a purta stimă şi credinţă unei armate şi state ocupante.

Nu am nimic cu aceşti oameni, pentru că nu am dreptul să le dictez nimănui ce să sărbătorească, ce să iubească şi ce religie, simpatii etc. să aibă. Ceea ce mă bucură este faptul că prin depunerea jurământului faţă de România tocmai în această zi, este ca şi cum aş da o palmă ocupanţilor noştri de la est şi aşa-zişilor noştri statalişti mincinoşi.

Mulţumesc statului român că în sfârşit, după mai bine de 7 ani de aşteptare a cetăţeniei, după 27 de ani trăiţi fără dreptul de a fi român, după mai bine de 70 de ani de când părinţii şi buneii mei au fost rupţi de la Ţara Mamă, am fericirea de a redeveni în normalitate.

Mulţumesc României că mi-a oferit propria zi de sărbătoare, astăzi, 23 februarie.

Atenţie domnule Filat, zboară capete peste Prut

Update: O mică specificare: În urma acestui articol s-a creat impresia printre cititori cum că l-aş acuza pe Premierul Filat de contrabandă. Ca rezultat, s-au întreprins diverse acţiuni şi s-au specificat diverse opinii atât pe acest blog, cât şi pe alte site-uri de ştiri care au publicat acest material. Mesajele postate la acest articol reprezintă părerea persoanelor care au binevoit să comenteze acest material. Le-am acceptat doar pentru a nu fi acuzat de imparţialitate şi moderare fără motiv a mesajelor. Prin acest articol am încercat doar să găsesc o explicaţie (mai mult sau mai puţin reuşită) a lipsei de reacţie a Prim-ministrului vizavi de corupţia care are loc în vămile Republicii Moldova.  

Uniunea Europeană, Zona Shengen, Zona Euro înseamnă mari sacrificii. Chiar şi o simplă ridicare a vizelor în UE pentru cetăţenii unei ţări necesită măsuri drastice şi condiţii draconice pentru acea ţară care pretinde la regim liberalizat de vize.

Cam aceasta e situaţia, în linii generale pentru ca să te conformezi cerinţelor UE ca viitor stat european. Se discută că România şi Bulgaria sunt cele mai corupte state din Uniunea Europeană, cauză pentru care aceste ţări riscă să nu fie primite în Shengen.

Totuşi România vedem că încet, dar sigur începe să scape de principala ei problemă: corupţia. Băsescu nu s-a mulţumit doar cu vameşii corupţi de la punctele vamale din vest şi a trecut la treabă şi la “graniţa” cu Republica Moldova. Noaptea trecută au fost ridicaţi ca din oală alţi peste 60 de vameşi şi poliţişti de frontieră de la vama Albiţa, un punct vamal, care de fapt îmi este foarte cunoscut. Am trecut prin acest punct vamal de sute de ori şi cunosc situaţia pe propria piele, când mi se făceau apropouri materiale din partea vameşilor români. Totuşi pot să spun că am cunoscut şi oameni cinstiţi. La unul din vameşii care activau la începutul anilor 2000 în vama Albiţa am stat cu gazdă. Era un om simplu, corect şi cinstit, care prefera să ţină în gazdă pentru aşi putea plăti serviciile comunale, dar nici nu accepta mita sau alte forme de corupere. Sper că a rămas la fel de cinstit şi nu face parte şi el din cei peste 60 de colaboratori ridicaţi de lucrătorii de la DNA-ul românesc.

Dar nu acesta e subiectul principal pe care am vrut să-l dezbat în acest articol. Este vorba de cu totul altceva. Îmi fac griji pentru tânărul nostru Premier şi afacerile lui. Sper să nu o ia în nume de rău, dacă voi scrie aici unele lucruri ştiute deja de toţi, dar care au luat o întorsătură cam neaşteptată pentru Domnia Sa. De fapt, nici nu ar fi corect să se supere, odată ce Voronin l-a numit Regele contrabandiştilor şi în alte multe feluri deloc plăcute, ca până la urmă să se apuce de tot felul de consultări şi înţelegeri într-o eventuală alianţă PLDM-PCRM, cu pensionarul comunist, de parcă ar fi din tot timpul cei mai buni prieteni.

Dar să revenim la afacerile lui Filat. Ştim cu toţii cât de mult a ţinut Premierul la vamă şi nu a vrut să o dea nici în ruptul capului PD-ului. Ia reuşit acest lucru şi a obţinut o mare victorie cu asta. Doar că ştiţi cum se spune, cu o victorie nu câştigi întregul război. Ori, adevăratul război pentru Filat abia începe. Odată cu schimbarea vameşilor şi poliţiştilor corupţi, desigur va cădea brusc şi veniturile uriaşe din afacerile cu ţigări ale fostului tânăr student de la A.I.Cuza din Iaşi. La ce se întâmplă acum în România trebuie să fii tâmpit să mai intri în cârdăşie cu tot felul de contrabandişti de ţigări din Republica Moldova şi Ucraina, riscându-ţi propria libertate şi integritate.

O altă problemă a domnului Filat este că UE a cerut României să o scoată la capăt cu toate marile dosare de corupţie care au fost intentate unor oameni importanţi din România şi care, ca prin minune s-au evaporat, au fost clasate prematur, sau se plimbă din instanţă în instanţă, cu amânări ale sentinţelor interminabile, în timp ce cei vizaţi stau bine mersi la libertate şi-şi văd nestingheriţi de afacerile lor murdare. Din câte cunoaştem şi distinsul nostru Premier se bucură de cel puţin un dosar deschis în România pentru contrabandă cu ţigări (gurile rele spun că ar avea chiar mai multe), care este ca o bombă cu ceas pentru Filat, dar şi pentru Republica Moldova ca stat. De ce şi pentru Republica Moldova? E simplu. După prostia cu cei mai alcoolici din lume, după proxeneţii şi prostituatele moldovence de prin SUA, ne-ar mai trebui pe capul nostru şi un Prim-ministru care ar face naveta la Bucureşti şi înapoi pentru a se prezenta la procesele intentate în adresa lui pentru contrabandă cu ţigări.

După cum am menţionat şi mai sus, poamele Uniunii Europene costă scump, asta o simte România şi se pare că şi noi, ca stat începem să simţim asta. Să nu credeţi că întâmplător i s-a acordat atâta atenţie Republicii Moldova şi cu alcoolismul şi cu alte probleme. Şi acesta e doar începutul. Odată ce am pornit pe drumul anevoios spre UE trebuie să ne conformăm unor cerinţe. Ori, tot distinsul nostru Premier ne dă asigurări că în curând vom avea regim de vize liberalizat, doar că el se face că plouă şi că nu ştie că Republica Moldova este nu doar cea mai săracă ţară din Europa, dar cred că şi cea mai coruptă din lume.

Cu astfel de “reuşite”, domnule Filat o să batem la porţile Europei încă cel puţin 50 de ani. Luaţi aminte ce face România cu marii ei corupţi. Dacă acele ţigări trec de vama Albiţa, ele trec la sigur şi prin vama de la noi, Leuşeni, sau oricare alt punct vamal de la “graniţa” cu România. Sau contrabandiştii noştri or fi inventat camioane pline cu ţigări invizibile pentru vameşii moldoveni şi pentru cei români nu? Sau poate acele camioane zboară peste punctul vamal moldovenesc şi peste cel românesc nu pot zbura, astfel că sunt corupţi doar vameşii români? Ce spuneţi de asta domnule Filat? Hai că dumneavoastră cunoaşteţi cel mai bine cum stau lucrurile în acest domeniu. Luminaţi-ne şi pe noi, neştiutorii!

În schimb ce facem noi? Ne punem rudele şi prietenii de încredere şefi la vamă pentru a înflori contrabanda cu ţigări, carne, petrol şi multe altele din astea şi-i aducem pe cei mai mari mafioţi şi corupţi în legalitate punându-i în funcţii de Prim-vicepreşedinte al Parlamentului.

Să ne mai şi amuzăm un pic

Ce ne-am dorit şi ce am primit

În ultimele zile mai multe persoane publice, analişti, forumişti, bloggeri au luat atitudine şi au spus un NU clar pentru unii miniştri incompetenţi din Guvernul Filat 1, care au încălzit fotoliile din ministerele lor, le-au încălzit, mai mult nimic nu au făcut. Printre cei contestaţi de majoritatea populaţiei se numără Ion Cebanu, Victor Catană, Gheorghe Şalaru, Boris Focșa, Marcel Răducan, Leonid Bujor, Alexandru Oleinic. De ultimii doi din listă am scăpat doar datorită faptului că partidul care i-a înaintat nu a mai trecut pragul electoral.

De asemenea, a fost organizat şi un sondaj pe acest blog, la care şi-au exprimat opţiunile peste 500 de persoane. Rezultatele le cunoaşteţi, sau puteţi lua cunoştinţă din articolul anterior sau din rezultatul sondajului care se găseşte încă în partea de sus a paginii. De aceea am considerat că este nevoie să fac cunoscută opţiunea oamenilor prin mai multe metode, în special prin aducerea la cunoştinţă pe diferite site-uri de ştiri. Se pare că niciun site de ştiri nu au fost împotriva aducerii la cunoştinţă a opţiunilor cetăţenilor, în afară de cel mai “corect”, “echidistant”, “imparţial” site de ştiri de pe la noi, nimeni altcineva decât Unimedia, care timp de câteva zile mi-au blocat 2 conturi proprii şi alte două a altor persoane pe care le-am rugat să publice linkul cu rezultatele sondajului. Ce o fi având aceşti oameni care administrează acest site cu promovarea adevărului despre opţiunile cetăţenilor, nu am de unde să ştiu.

Dar să-i lăsăm în plata Domnului cu denumirea lor de nr.1 la orice, numai la corectitudine nu, căci nu se merită de mai făcut publicitate gratis.

Să revenim la miniştrii noştri. După cum vă spuneam oamenii şi-au arătat nemulţumirea faţă de mai mulţi miniştri, în special pentru Ion Cebanu, Victor Catană şi Vladimir Hotineanu. Împotriva celui mai “competent” ministru, pe nume Ion Cebanu au lat atitudine o mulţime de oameni, bloggeri etc. Aici, şi aici şi încă în multe alte locuri veţi întâlni oameni nemulţumiţi de Cebanu, oameni tineri care nu mai vor să fie reprezentaţi de incompetenţi.

Ce a făcut PL, cum a ascultat dorinţa tinerilor care i-a adus în 2009 la guvernare? A făcut ceva pe cerinţele şi dorinţele noastre şi şi-a pus  “competentul” ministru să-şi bată joc de noi în continuare. Domnule Ghimpu, eu sunt tânăr, la fel ca mulţi alţi tineri şi nu mă văd reprezentat de Cebanu. Acest ministru (specific ministrul şi nu persoana Ion Cebanu) este o insultă la adresa tinerilor.

Şi PD-ului îi este în cot de ceea ce şi-au dorit oamenii şi continuă cu miniştri de genul lui Răducan şi Boris Focşa. Ultimul a fost şi este contestat de oamenii de cultură, pe care, se pare PD-ul îi ignoră total. Probabil, Plahotniuc îşi imaginează că le-a închis gura acestora prin umilitorul gest pe care l-a făcut atunci când le-a oferit în batjocură câte un plic cu 200 lei în plină campanie electorală. Şi în privinţa lui Pavel Filip forumiştii se întreabă cum un învelitor de ţigări se va descurca cu tehnologia informaţională.

Deşi PL-ul este cel care strigă în gura mare că este reprezentantul tinerilor, totuşi putem observa că în această problemă, le-a cam luat locul PLDM-ul. Aceştia s-au conformat dorinţelor tinerilor şi a întregii societăţi şi nu au mai continuat cu Hotineanu şi Catană. La MS l-au numit pe Andrei Usatâi şeful Spitalului Republican. Nu se cunosc prea multe despre această persoană, sperăm totuşi să se descurce mai bine decât fostul medic de la conducerea MS. Despre fostul vice-ministru de la Ministerul Agriculturii, noul ministru de la acest minister, auzim doar vorbe de laudă. Să sperăm totuşi că aceste laude vor fi şi susţinute de fapte şi de profesionalism. Despre Şleahiţchi cunoaştem că este un foarte bun profesor universitar (cel puţin din spusele studenţilor săi). Totuşi Ministerul Educaţiei nu este o clasă de studenţi cu care ai treabă 80 de minute pe zi. Aşteptăm să fie cel puţin la fel de bun şi în fruntea Ministerului Educaţiei, după cum îl laudă studenţii săi.

Cât ţine de cel mai controversat minister, cel al Afacerilor Interne şi pe noul său ministru Alexei Robu, îmi este greu să mă dau cu părerea, deoarece acest personaj este practic necunoscut opiniei publice. Sunt sceptic în privinţa şanselor lui de a reforma MAI-ul şi de a stârpi corupţia şi fărădelegile ce au loc în legătură cu acest minister. Am observat că şi forumiştii erau nemulţumiţi de numirea lui Alexei Robu la interne. Spun erau nemulţumiţi, deoarece, după ce Mihai Ghimpu a venit cu cuvinte de laudă la adresa acestuia şi forumiştii noştri s-au mai temperat.

În concluzie vreau să “mulţumesc” PL-ului pentru continuitatea lor batjocoritoare la adresa societăţii şi în special a tinerilor şi să-i asigur că exact aşa vor fi şi ei trataţi la următoarele alegeri, care nu se anunţă a avea loc prea departe în timp.

Cam aşa trebuie să arate Guvernul AIE2

Voi încercă să prezint pe scurt opţiunile cititorilor blogului asupra componenţei Guvernului Filat 2, opţiuni care au fost exprimate în număr de 270 voturi pentru păstrarea anumitor miniştri şi 214 voturi pentru cei care trebuie să plece. Este de apreciat că moldovenii au devenit mai pozitivişti, fapt ce dovedeşte votul mai mare pentru, decât contra.

Totuşi trebuie să recunoaştem că sunt încă mulţi care poartă “ochelari de cal”, atunci când este vorba de opţiuni politice şi indiferent cât de bun n-ar fi acel ministru, dacă nu e din partidul idolatrizat de ei şi e din PLDM trebuie neapărat să plece. Este vorba de Iurie Leancă, care deşi a fost pe departe cel mai bun ministru din câţi a avut vreodată Republica Moldova, totuşi s-au găsit şi 15 voturi din 214 (7 %) care l-ar dori plecat. Totuşi, trebuie de luat în considerare că 239 de persoane din 270 câte au votat (88%) i-au oferit votul de încredere, asta dovedind încă odată că este cel mai bun ministru din Guvernul actual. Astfel, Iurie Leancă trebuie să rămână, conform doleanţelor cetăţenilor şi va rămâne din câte se cunosc astăzi din surse demne de încredere.

Veceslav Negruţă este apreciat şi dorit să rămână ministru de 147 persoane din 270 (54%). Totuşi, la fel ca şi în cazul lui Iurie Leancă şi aici s-au găsit 27 de voturi de neîncredere (12%), asta în condiţiile în care, atunci când a devenit ministru al finanţelor a preluat o ţară falimentară pe care totuşi a reuşit să o ţină în viaţă, să achite la timp salariile şi pensiile. Pe departe Veceslav Negruţă a fost unul din cei mai buni miniştri, care, conform doleanţelor celor care au votat trebuie să rămână. Logic ar fi ca şi Premierul Filat să continue cu el, ceea ce va şi face din câte se cunosc până în prezent.

Alexandru Tănase s-a remarcat mult ca om politic, a excelat prin numărul exorbitant de mare al apariţiilor pe la emisiunile televizate. Şi cam atât. Ca ministru al justiţiei nu a reuşit mai nimic. Şi-a demonstrat incapacitatea în cazul Muruianu şi deşi a încercat să reformeze justiţia (ceea ce este de apreciat) prin desfiinţarea instanţelor economice, această iniţiativă a căzut în Parlament. Dar despre aceste lucruri se cunosc şi nu se merită de intrat în amănunte. Totuşi, în ciuda acestor lucruri, oamenii se pare că au încredere în el, fapt dovedit prin numărul de 189 (70%) pentru rămânerea sa în calitate de ministru şi 41 împotrivă (19%). Oamenii au încredere în el, Filat nu poate renunţa la omul numărul doi din PLDM, aşa că Alexandru Tănase are 99% şanse să rămână ministru.

Valeriu Lazăr s-a descurcat onorabil în calitatea sa de ministru al economiei, fapt pentru care a şi primit aprecierile a 123 de oameni din 270 (45%). Totuşi, nu putem spune aceleaşi vorbe de apreciere atunci când e vorba de Valeriu Lazăr ca membru PD şi ca om politic unde a lăsat mult de dorit, prostituându-se în rând cu Lupu şi Plahotniuc, atunci când şi-au bătut joc de nervii oamenilor mai bine de o lună de zile prin negocierile lor murdare cu PCRM-ul. Posibil aceste lucruri i-au şi adus 60 de voturi (28%)de neîncredere. Una peste alta, Valeriu Lazăr va rămâne şi în continuare ministru al economiei, acest lucru fiind deja confirmat şi de Lupu.

La adresa lui Victor Osipov nu prea o să găsim lucruri negative în calitatea sa de ministru al reintegrării, fapt dovedit şi de voturile în număr de 135 (50%) pentru rămânerea sa şi doar 32 (14%) pentru plecarea sa. Singurul reproş ce il putem aduce este că încă mai face parte din cadavrul politic numit AMN. Din această cauză are toate şansele să nu mai continue în funcţia deţinută în prezent, ceea ce ar reprezenta un minus pentru Republica Moldova, deoarece acesta este un bun cunoscător al problemei transnistrene. De luat în calcul şi faptul că Transnistria timp de 20 de ani a avut doar 2 aşa-zişi miniştri pentru reintegrare, în timp ce la noi, aceştia sunt schimbaţi cu fiecare nouă guvernare. Astfel, Osipov are mai multe şanse să plece decât să rămână.

Victor Catană a fost unul din cei mai slabi miniştri, dând dovadă de o incompetenţă crasă, poliţia rămânând la fel de coruptă cum a fost şi în timpul guvernării comuniste. Şi pe acest blog oamenii l-au apreciat conform meritelor, doar 85 voturi (12%) pentru rămânerea sa în fruntea MAI şi 138 voturi (64%) pentru plecarea acestuia de la MAI. Lucrurile sunt clare în cazul lui Catană, atât “meritele” sale cât şi doleanţele oamenilor nu-l mai recomandă în fruntea MAI. Rămâne de văzut de cât sânge în instalaţie va da dovadă Filat, şi va avea curajul să-l înlocuiască pe Catană cu un om competent, care ar fi în stare să reformeze MAI-ul.

Vladimir Hotineanu, alături de Catană şi Cebanu au fost dezamăgirile AIE. Hotnineanu va rămâne în istorie ca ministrul, şi totodată medicul care pentru el viaţa unui om nu valorează nimic, odată ce acesta a declarat că la ce bun să se grăbească ambulanţa, că oricum acea fată de doar 18 ani ar fi murit. Hotineanu a acumulat doar 51 de voturi (18%) de încredere şi 118 (55%) de neîncredere. Şi în cazul lui Hotnineanu, la fel ca şi în cazul lui Catană, toate împrejurările îl recomandă să plece. Şi aici din nou depinde de Filat, dar în special şi de mafia medicamentelor, care se pare că s-a simţit foarte bine în mandatul său. Din păcate, dacă în cazul lui Catană încă nu e cert, Hotineanu este bătut în cuie de fotoliul de ministru al sănătăţii, şi asta deşi oamenii nu şi-l doresc deloc.

Victor Bodiu şi ministerul său au apărut tocmai pentru ai oferi unele pârghii lui Filat şi la preşedinţie. Se pare că acest minister nu va mai exista în următoarea guvernare şi respectiv nici Bodiu. Oamenii i-au acordat 67 voturi de încredere şi 57 de neîncredere.

Vitalie Marinuţă este un ministru care s-a văzut destul de rar, dar care, în linii generale şi-a făcut treaba bine în calitate de ministru al apărării. Acest lucru i-a atras şi aprecierea cititorilor acestui blog în proporţie de 139 voturi (51%) şi doar 29 (13%) pentru plecarea acestuia. Cum meritele îl recomandă, dar şi faptul că PL nu are o altă persoană capabilă pentru această funcţie, Marinuţă are toate şansele să rămână ministru al apărării.

Ion Cebanu este pe departe dezamăgirea AIE şi în special al PL-ului şi al votanţilor acestuia. Despre un om incompetent pentru această funcţie nici nu se merită de spus prea multe. În ciuda faptului că internetul este invadat de simpatizanţii PL, acest lucru nu l-a ajutat să acumuleze mai mult de 45 voturi (16%) de apreciere şi tocmai 102 (47%) pentru plecarea sa din guvern. Deşi “meritele” îl recomandă clar că trebuie să plece, la fel şi doleanţele oamenilor, totuşi trebuie să recunoaştem că avem toate şansele să rămânem cu Cebanu pe capul nostru şi în continuare din cauza că PL-ul cam duce lipsă de oameni capabili să ocupe această funcţie, dar şi din cauza încăpăţinării lui Ghimpu, care a arătat un car de simpatii de neînţeles la adresa lui Ceban.

Anatol Şalaru alături de Marinuţă sunt miniştrii PL-ului care merită să rămână şi în continuare în funcţiile ocupate. Deşi nu s-au făcut prea multe în privinţa drumurilor noastre în această perioadă de guvernare AIE, totuşi avem mari speranţe că lucrurile vor începe să meargă bine începând cu această primăvară. În acest sens au fost făcute mai multe promisiuni, care sperăm să fie duse la bun sfârşit. Votanţii îl doresc în continuare ministru în proporţie de 105 voturi (38%) şi împotrivă 69 voturi (32%).

Celălalt Şalaru, cu numele mic Gheorhe, este anonimul numărul 1 din guvern. Deşi conduce un minister cu o importanţă foarte mare, totuşi acesta a fost decorativ prin acest minister. Nicio mişcare din partea acestui minister, nicio acţiune pozitivă sau negativă din partea acestui ministru liberal. Din păcate, ca şi în cazul lui Ceban, se pare că vom fi nevoiţi să avem şi în continuare un Minister al Mediului şi cu un ministru, care doar vor toca banii oamenilor şi asta din prostia că trebuie să existe un aşa minister cu o aşa denumire în frunte cu un ministru incompetent. 52 voturi (19%) pentru, 63 voturi (29 %) împotrivă.

Valentina Buliga, singura femeie ministru din actualul Guvern se pare că şi-a făcut treaba destul de binişor. Asta o spun mai multe persoane care sunt în stare, mai mult decât mine să aprecieze activitatea acesteia. De aceeaşi părere au fost şi cititorii blogului care i-au dat votul de încredere în proporţie de 122 voturi (45%), faţă de 34 (15%) voturi de neîncredere. Totuşi, se pare că Lupu şi în special Plahotniuc nu e de aceeaşi părere, care ţine morţiş să o înlocuiască cu un om de-al său.

Marcel Răducan este un alt ministru-fantomă. A luat conducerea unui minister cu foarte mari probleme de corupţie, hoţie şi tot ce vreţi şi deşi a avut însărcinarea să scoată la iveală infracţiunile lui Baldovici (ministru comunist de la acest minister), până în prezent nu avem niciun rezultat. Şi dacă veni vorba de rezultate, acestea au lipsit cu precădere din partea acestui minister. Este un ministru care nu-şi merită postul şi trebuie să plece. Asta o spun majoritatea oamenilor, cât şi cititorii acestui blog (55 voturi – 20% să rămână şi 55 voturi să plece - 25% ). Totuşi, PD-ul a ales deja să-l păstreze în funcţie, încă o dovadă că pentru acest partid nu contează rezultatele acestui ministru şi părerile majorităţii, ci mai degrabă pentru ei contează să fie un “om de-al lor” (ca să mă exprim în termeni ortodocşi) în fruntea acestui minister.

Boris Focşa – un ministru contestat de toţi oamenii de cultură chiar din start. Pe parcursul mandatului său l-am văzut la dezvelirea Lupoaicei (a Lupoaicei şi nu a Lupului) de la Muzeul de Istorie şi s-a mai făcut remarcat şi în cazul filmelor prezentate doar în limba rusă în cinematografele noastre. În rusă au fost filmele şi în rusă au rămas, deşi legea prevede ca acestea să fie în variantă originală şi subtitrate în română. Un ministru incompetent care trebuie să plece. Asta susţin marea majoritate a oamenilor şi a cititorilor acestui blog – 27 voturi să rămână (10%) şi 117 să plece (54%).

Valeriu Cosarciuc – un ministru relativ bun, dar care, la fel ca şi Osipov va părăsi funcţia de ministru din considerente politice. 72 voturi să rămână (26%) şi 59 să plece (27%).

Leonid Bujor – un om total nepotrivit pentru funcţia de ministru, indiferent despre care minister este vorba. Lui Bujor i se potriveşte mai mult funcţia de brigadier sau de conducător al unui grup mic de oameni, şi nicidecum să conducă un Minister al Învăţământului cu subalterni în marea majoritate cu un IQ mult peste al lui. 54 (20%) să rămână şi 103 (48%) să plece.

Alexandru Oleinic – un om nepotrivit la locul nepotrivit. Total lipsit de competenţă în acest domeniu/minister. Trebuie neapărat să plece, asta spun marea majoritate a oamenilor, doar că se pare că se bucură de simpatii în rândul PD-ului şi avem toate şansele să-l mai avem ca ministru şi în continuare. 21 voturi (7%) să rămână şi 103 (48%) să plece.

Acum nu-mi rămâne să cred că vor fi luate în seamă părerile oamenilor, iar miniştrii incompetenţi prezentaţi mai sus vor fi înlocuiţi cu oameni de valoare, care să facă ca lucrurile să se mişte din loc.

“Nuntă în Basarabia” sau adevărul dureros

Îmi plac mult filmele, în special cele bune, filmele care sunt menite să transmită anumite mesaje, din care am putea trage anumite învăţăminte.

Cam aşa aş caracteriza şi filmul “Nuntă în Basarabia”, un film extraordinar de bun, un film care excelează nu atât prin calitate scenografică, efecte deosebite (cu care ne-am cam obişnuit în ultimii ani), cât prin dinamismul său pe întreaga sa durată, prin unicitatea fiecărei secvenţe, care, fiecare în parte are hazul, dar totodată şi dramatismul său. Întreaga poveste a filmului este susţinută de un text foarte bine gândit, plin de umor, dar în acelaşi timp şi cu multe aluzii, subtilităţi, unele usturătoare, dar adevărate.

Acest film vine să arate încă odată că, deşi suntem acelaşi popor, totuşi suntem în acelaşi timp şi destul de diferiţi. Una din aceste diferenţe constă şi în faptul că noi românii-basarabeni nu ne mai încăpem în piele atunci când e vorba de organizarea unei petreceri. Deşi suntem cei mai săraci din Europa, suntem şi cei mai petrecăreţi şi tocători de bani aiurea. În acelaşi timp suntem şi cei mai primitori, ospitalieri şi buni cu toţi cei care ne trec pragul. Prin nunta organizată a doua oară, de data asta în Basarabia, regizorul vrea să ne demonstreze că de ospitalitatea şi bunătatea noastră de cele mai multe ori se profită, motiv pentru care şi tinerii însurăţei Vica şi Vlad hotărăsc să facă nunta în Basarabia, cunoscută fiind darea de mână a basarabenilor la nunţi.

Mai sus am pomenit de subtilităţile ascunse de acest film, la care aş vrea să revin mai în amănunt în cele ce urmează. Nuntă în Basarabia, de fapt este nunta dintre Republica Moldova de azi (Basarabia) şi restul poporului român. Cu toţii ne-am obişnuit să auzim despre România Ţara Mamă, doar că de data asta, regizorul Nap Toader a vrut să pună pe picior de egalitate aceste două state româneşti. Totul pare să meargă bine în mariajul dintre însurăţei, până în momentul în care intră în scenă Naşul, care dă dovadă de reale valenţe ruseşti, care se poate spune că reprezintă cu brio Rusia în acest film. Mireasa (Republica Moldova), reîntoarsă din Bucureşti după o perioadă mai lungă (perioada aflării miresei în Basarabia o putem compara, în unele privinţe, cu perioada ocupaţiei sovietice şi restul perioadei de 20 de ani de independenţă) dă dovadă de slăbiciuni faţă de Naş (Rusia) datorită situaţiei financiare bune a acestuia (Republica Moldova fiind dependentă de resursele energetice şi piaţa de desfacere a Rusiei). La un moment dat, Nașul observând că nu va reuşi să aibă doar mireasa fără de mire, încearcă să-i ademenească pe ambii miri prin salarii generoase la Moscova, prin asta regizorul prezentând interesele cu bătaie lungă a Rusiei, care a vrut dintotdeauna să aibă sub influenţa sa şi România, nu numai Basarabia.

Filmul vine să ne mai demonstreze încă odată realitatea dură de la noi. Atunci când cineva se revoltă împotriva batjocorii care are loc la adresa majorităţii populaţiei, atunci când peste tot se vorbeşte limba rusă, intervine bâta Rusiei, care ne “stinge lumina”, situaţie prin care se înţeleg multe adevăruri triste pentru noi.

Aroganţa de care dă dovadă Rusia în relaţiile cu noi le putem observa şi atunci când, deşi e nunta tinerilor însurăţei, totuşi Naşul (Rusia) hotărăşte cine participă şi cine nu la nuntă, chiar dacă cei interzişi sunt rude foarte apropiate miresei. Aici intervine mirele (România), care în sfârşit are un cuvânt de spus în relaţia sa cu Republica Moldova, chiar dacă asta riscă să supere Rusia.

Un alt moment demn de luat în seamă în acest film este în finalul, când Naşul (Rusia) – un om puternic şi experimentat îşi dispută mireasa (Republica Moldova) cu mirele (România) – un tânăr firav şi neexperimentat.Replicile: Naşul - “O iubeşti?”, mirele – “Dar tu, o iubeşti?!” ascund multe adevăruri politice şi istorice, vin să demonstreze cum este iubită mireasa de către fiecare. Unul o iubeşte cu bani şi arma, altul o iubeşte cu sufletul şi demonstrează asta prin curaj. Atunci când mirele refuză banii de la Naş în schimbul cedării miresei acestuia, ne demonstrează că România şi-a învăţat lecţiile din propriile greşeli din trecut şi că nu ar mai fi tentată să mai greşească din nou, în urma niciunui şantaj sau a vreunei oferte din partea Rusiei.

Faptul că Naşul s-a lăsat păgubaş în cele din urmă, renunţând la interesele sale pentru mireasă ne dă speranţe că prin curaj şi fapte concrete am putea şi noi convinge Rusia să renunţe într-un târziu la interesele sale imperialiste asupra Basarabiei. Asta numai după ce s-a convins de dragostea adevărată dintre miri şi în special datorită rodului dragostei lor, care era purtat de mireasă şi care le lega destinele pe veci unul de altul.

Acest copil – rodul dragostei dintre mire (România) şi mireasă (Republica Moldova) se vrea a fi de fapt modul de rezolvare a problemelor dintre aceste două state româneşti şi puntea (metoda) de reunificare a lor, fapt ce ar trebui să le dea de înţeles guvernanţilor de pe ambele maluri ale Prutului că şanse de reunificare sunt, lor le rămâne doar să aleagă puntea corectă.

PS: La întrebarea Naşului către mire, când a fost trădată Basarabia pentru prima dată de către România, am avut răspuns imediat. Totuşi, răspunsul meu nu a cuprins cuvântul trădat, ci cedat: 28.06.1940.