Crăciun fericit tuturor, alături de cei dragi!

Fie ca sfânta sărbătoare de Crăciun să vă aducă numai bucurii şi linişte sufletească alături de cei dragi. Iar atunci când veţi simţi că ceva poate nu e aşa cum v-aţi fi dorit, să vă spuneţ în gând că sunteţi cei mai fericiţi că aveţi bucuria de a întâlni sărbătoarea de Crăciun alături de cei dragi, să nu uitaţi totuşi că mulţi, din diverse motive şi situaţii nu au bucuria de a fi de sărbători alături de familie, de cei dragi, alături de prieteni.

Mai jos vă voi oferi spre audiţie o frumoasă melodie, special pentru cei care nu au bucuria de ai avea alături pe cei dragi.

Să încercăm să fim mai buni. Sărbători fericite!

Mister Leancă se ghidează cumva după calendarul Mayaş?

Zăpadă multă pe meleagurile mioritice. Unii bucuroşi, de frumuseţea iernii, alţii scandalizaţi că nu pot ieşi din casă din cauza autorităţilor care au dat din nou cu bâta-n baltă, sau cu lopata în zăpadă şi s-au arătat din nou neputincioase în lupta cu intemperiile naturii. De fapt, la noi de plouă - ne îneacă, de e prea cald rămânem fără roadă, de ninge – stau localităţi de mai bine de o săptămână blocate, fără pâine în magazine, fără a se putea ajunge cu ambulanţa în caz de urgenţă.

Totuşi, din toate aceste necazuri sunt şi câţiva care profită şi se bucură. Unul din ei este şi cel mai competent şi lăudat ministru, sau cel puţin era până mai ieri, cel care ne promitea cu surle şi trâmbiţe că până la sfârşitul anului 2012 toţi moldovenii vor circula liber un UE, fără a avea nevoie de vize. De ce acest ministru profită din plin de splendoarea iernii? Ar fi două motive. Primul că marea noastră breaslă jurnalistică au prostul obicei de a se axa cu toţii pe unul şi acelaşi subiect, uitând cu desăvârşire şi de promisiunea lui Iurie Leancă privind regimul liberalizat de vize. Poate mass-media noastră zburdă după subiecte bombă, care le-ar aduce ceva audienţă, dar nici într-un caz nu ar trebui să uite şi de problemele cheie ale societăţii, de promisiunile politicienilor pe care niciodată nu şi le mai îndeplinesc. Un al doilea motiv de fericire pentru Leancă, mai în glumă, mai în serios, este că moldovenii nu pot pe aceste timpuri ieşi după propria poartă, dar cum să le mai treacă lor prin cap şi de regim liberalizat de vize, când nici în propria ţară nu se pot deplasa?

Astfel, în loc ca presa de la noi să-şi pună întrebarea şi în acelaşi timp să-l întrebe şi pe Leancă ce se mai aude cu regimul liberalizat de vize, presa îşi caută de mărunţişurile şi nimicurile ei, iar Leancă, de necrezut, dar adevărat, odată cu apropierea termenului când ar trebui să-şi dea demisia, aşa cum a promis că o va face de nu vom putea circula fără vize în Europa, s-a făcut nevăzut. Când a mai fost Iurie Leancă atât de absent din prim-planul politicii autohtone? Cum se mai spune, Leancă s-a dat la fund şi abia îşi mai menţine respiraţia în aşteptarea de a evita cumva „gloanţele mediatice”, care culmea iată că nu mai vin din partea presei noastre foarte independente şi echidistante.

În această situaţie, Iurie Leancă riscă să se sufoce ascuns sub apă sau cu capul înfipt adânc în nisip neavând onoarea şi bunul simţ de a-şi da demisia aşa cum a promis, dar nici puterea a patra din stat nu se oboseşte în a-i cere să se ţină de cuvânt. Dacă e să vorbim despre demisia lui Leancă, acesta trebuia să şi-o dea încă din ianuarie 2012, când am scris pe acest blog cu lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română, în faţa a cel puţin 100.000 de alţi basarabeni care nu au posibilitatea să ia cetăţenia prin pile şi corupere, aşa cum a făcut-o Iurie Leancă pentru rudele sale. Într-o ţară cu o presă sănătoasă, acest subiect ar fi stârnit un scandal monstru, s-ar fi pornit anchete de presă şi s-ar fi deconspirat toţi cei care se fac vinovaţi în acest caz de abuz săvârşit de ditamai ministru de externe. Însă, presa noastră atunci şi-a văzut de vrăbiuţele ei, astfel că am ajuns acum să aduc din nou în discuţie demisia acestui ministru corupt, dar şi mincinos, care nici măcar promisiunea de a-şi da demisia nu şi-o respectă.

Poate că distinsa noastră presă s-o fi speriat de monstruosul sfârşit al lumii, care se anunţa pentru astăzi şi au considerat că nu mai e cazul să mai ceară omului demisia, că oricum vine sfârşitul lumii şi odată cu el şi sfârşitul încălzirii fotoliului de ministru de externe pentru Iurie Leancă. Că tot suntem deja scăpaţi de oricare sfârşit, al lumii, al universului, nu ar fi că rău ca presa să readucă în discuţie acest subiect, nu în speranţa că Leancă ar avea atâta bun simţ să-şi dea demisia, dar măcar să fie scos la lumină, de acolo de unde s-a pitit şi stă bine ascuns, fără să dea socoteala pentru minciunile şi promisiunile pe care le-a spus. Să ne spună şi nouă ce se aude cu promisiunea lui, să ne lumineze şi pe noi, prostimea, că poate noi nu înţelegem ceva. Şi dacă, de prima promisiune nu s-a putut ţine, cea legată de călătoria fără vize în UE, suntem siguri că de promisiunea că-şi dă demisia în caz de eşec se poate ţine oricând, fără prea mari eforturi, doar să dea dovadă de puţin bun simţ.

În final, aş vrea să-l întreb pe Iurie Leancă, poate dumnealui atunci când s-a hazardat promiţând regim liberalizat de vize până la sfârşitul lui 2012, el vedea acest sfârşit în data de 21.12.2012, astfel sperând că nu va mai fi nevoit să se ţină de promisiune? Sau poate Iurie Leancă nu şi-a dus până la sfârşit gândul când a spus că până la sfârşitul anului 2012 veţi călători fără vize în UE, uitând să spună şi condiţia pentru aceasta: Doar dacă luaţi cu toţii paşaportul românesc, la fel ca şi rudele mele!

Efectul de turmă la români

Steaua Bucureşti este echipa de fotbal pe departe, cea mai iubită din România. Fiind cea mai iubită echipă din România, este cumva normal să aibă cel mai mare număr de suporteri. Şi are. Sondaje neoficiale spun că ar avea mai multe milioane de suporteri doar în România. Problema însă apare atunci când îi întrebi de ce iubesc Steaua, sau mai corect de ce ţin cu Steaua, căci nu prea ştiu ei ce înseamnă iubire de microbist. O bună parte din ei vor răspunde pentru că le place Steaua şi prietenilor mei, rudelor, tatăl meu era stelist etc.

Ei bine, poate în asemenea situaţii, nu prea ai avea ce să le reproşezi acestor persoane. Dacă ei iubesc Steaua sau altă echipă, alt sport etc. pentru că aşa le place şi prietenilor lor, este alegerea lor şi asta nu-i poate afecta nici pe ei, dar nici pe alţii. Nici nu-şi bat joc de viitorul lor, cum  însă se întâmplă în cazul în care mergi la vot şi votezi aşa cum votează, prietenul, vecinul, soacra, din simplu motiv că aşa votează şi ei.

Duminică au avut loc alegeri parlamentare în România. Astăzi s-au dat rezultatele oficiale ale votării, un rezultat care vine să demonstreze încă odată cele spuse de mine mai sus: românul votează după ureche, după cum aude el că va vota turma şi atunci de ce să nu se alăture şi el turmei. Cu regret, nici românii din străinătate nu prea s-au lăsat de acest obicei urât de turmă. Discutând cu câţiva din ei (români născuţi în graniţele actuale ale României), mare mi-a fost mirarea să aud că unii din ei nici nu ştiau că sunt alegeri în România. Atenţie, români tineri, până în 30 de ani. Alţii mi-au spus tranşant că vor vota cu Ponta. La întrebarea mea de ce fac această alegere, au răspuns că aşa au vorbit ei cu cei de acasă şi le-au spus că aşa votează toată România şi ei nu pot fi diferiţi de ceilalţi.

Mă aştepatm că USL-ul va aduna multe voturi, tocmai datorită acestui efect de turmă. Însă am sperat că de această maladie periculoasă nu suferă atât de mulţi români. Altfel nu pot să-mi explic cum poţi să-ţi oferi votul unui Ponta dirijat din umbră, de multe ori chiar şi făţiş de un cancer al României precum este Ion Ilescu? Să mai reamintesc şi de teza de doctor plagiată, de furtul intelectual pe care l-a făcut acest decreţel pe nume Victor Ponta? Cum dragi români puteţi vota cu un individ pe nume Crin Antonescu, Căcărău, sau cum i se mai spune lui prin presa din România? Ce om sănătos la cap şi bine intenţionat şi-ar da votul pentru un om ca Antonescu, care colcăie de vicii şi neajunsuri? Acest om nu ar fi bun nici de cioban, căci la boala somnului de care suferă acesta, la sigur i-ar păpa lupul oile, dar şi pe el odată cu ele, căci nu ar face nici lupul diferenţa dintre el şi celelalte patrupede. Dragi români, un astfel de om vi-l doriţi voi drept al doilea om în stat, care a atentat şi la postul de Preşedinte al României cu câteva luni în urmă?

Ca motiv principal al supărării acestei turme este faptul că Guvernul Boc le-a tăiat salariile cu vreo 25%. Însă, turma nu vrea să înţeleagă că, foarte simplu ar fi putut Guvernul Boc să nu ia aceste măsuri de austeritate pe care a fost nevoit să le ia, mai ales că erau în an electoral. Aşa şi turma nu ar fi fost supărată şi PDL-ul nu ar fi căzut în sondaje. Însă, ar fi căzut rău de tot România într-un hău poate şi mai adânc decât în cel în care se află acum Grecia sau alte state mai dezvoltate din UE.

Ştiţi de ce mi-e frică mie dragi români? Mi-e frică de faptul că aceşti usl-işti aflaţi de 7 luni la guvernare, în acest timp nu au luat absolut nici o măsură de redresare a economiei României, iar cel mai târziu în primăvară, după o iarnă care se anunţă dezastruoasă din toate punctele de vedere, Ponta al vostru o să fie nevoit să vă taie nu 25% din salariile şi aşa mici, ci peste 50% din banii munciţi de voi vă vor fi luaţi din salarii.

P.S. Multă lume vorbeşte despre sfârşitul lumii, care cică va veni peste câteva zile, însă multe lume nu vede că sfârşitul în România a început deja de ieri!

De ce aş face prostia de ai vota pe Eugen Tomac sau Viorel Badea?

Duminică, 9 decembrie 2012, ŢARA îşi cheamă cetăţenii la vot. Când spun cetăţenii, mă refer la toţi românii, atât cei aflaţi în prezent din graniţele actuale ale României, cât şi cei din Republica Moldova, dar şi cei împrăştiaţi prin toată lumea.

Ca un bun român ce mă consider, statut pentru care fac tot posibilul să-l merit, am datoria de a merge la vot şi de a hotărî, alături de alte multe milioane de români pentru soarta Ţării şi pentru viitorul meu. Pentru cei care au mai citit articolele de pe acest blog, nu poate fi o noutate faptul că sunt susţinător al lui Traian Băsescu, cu ajunsurile şi neajunsurile lui. L-am susţinut şi-l susţin şi în continuare, poate şi pentru faptul că el este unicul Preşedinte al României post decembriste, care are mai puţine neajunsuri şi e mai puţin corupt, comparativ cu ceilalţi şi care a manifestat un real interes şi pentru soarta noastră românilor din Basarabia.

Până aici, parcă totul ar părea bine şi frumos şi nu ar trebui să am nicio reţinere în a merge duminică la vot şi a vota candidaţii propuşi de ARD pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Problema însă apare, atunci când aruncăm o privire asupra acestora. În Colegiul 1 Camera Deputaţilor (care cuprinde ţările din UE) îl găsim pe William Brânză. Tot în acest Colegiu, la Senat suntem obligaţi să-l votăm pe Viorel Badea. Românii din Republica Moldova care face parte din Colegiul 2, simpatizanţi ai PDL, implicit ARD, la Camera Deputaţilor sunt nevoiţi să-l voteze pe Eugen Tomac. În Senatul României, românii basarabeni, ar urma să fie reprezentaţi de profesorul Eugen Roventa. În vârstă de 66 de ani, acesta este profesor şi doctor în matematici aplicate al Universităţii din Timişoara, predând de 20 de ani la Facultatea Glendond a Universităţii York, din Toronto, conform www.ziare.com. Este susţinut de un CV impunător, domnul profesor Eugen Roventa, însă nu ştiu pe cât de util ne-ar fi acest CV şi nouă, celor din Basarabia, care am urma să-i oferim votul nostru.

Totuşi, dacă profesorului Eugen Roventa nu am prea putea să-i reproşăm prea multe, nu acelaşi lucru putem vorbi despre alţi doi candidţi ai ADR: Eugen Tomac şi Viorel Badea, ultimul fiind cunoscut ca un activ şobolan care tot părăseşte corăbiile în derivă sau în prag de naufragiu. Astfel, Badea şi-a luat fotoliul cald de senator în 2008 pe listele PNL, ca apoi să migreze la PDL. În cei patru ani de încălzit fotoliul de senator, Badea a mai migrat încă odată la PNL, atunci când guvernarea a trecut în mâinile USL, ca pe ultima sută de metri să se reîntoarcă cu coada între vine le PDL. Acestui individ, pe nume Viorel Badea i se mai pot imputa încă multe lucruri urâte, deturnare de fonduri româneşti pentru românii din diaspora, în special bani mari, destinaţi promovării românismului în Basarabia. Mulţi poate o să spuă că toţi care au avut acces la astfel de bani i-au folosit în interes propriu, începând cu Iurie Roşca, Mihai Ghimpu Vitalia Pavlicenco şi mulţi alţi aşa-zişi mari români şi unionişti. Chiar şi regretatului Grigore Vieru i se aduc acuze că şi-ar fi făcut fiul, pe Călin Vieru mare om de afaceri din bani româneşti, destinaţi promovării românismului în Republica Moldova. Totuşi, toate acest lucruri nu pot în niciun fel să-i scadă din vina pe care o poartă acest hoţ şi organizator de chefuri şi beţii din bani publici româneşti.

Presa scrie multe lucruri urâte şi despre Eugen Tomac, despre care se spune că la o vârstă destul de fragedă (doar 31 de anii) şi-ar fi însuşit averi de milioane, la fel prin deturnări de fonduri şi diverse scheme frauduloase. Mai mult, unele voci spun că Tomac ar fi disperat să obţină fotoliul de deputat, care i-ar oferi imunitate parlamentară pentru a nu fi condamnat la ani grei de închisoare în România pentru toate infracţiunile săvârşite.

Nu ştiu pe cât de adevărate sunt cele expuse mai sus, însă un lucru îl ştiu sigur. Cel puţin acestor doi le e în cot de problemele noastre, ale basarabenilor şi niciodată nu au mişcat un deget pentru îmbunătăţirea situaţiei în care ne aflăm, deşi de fiece dată oamenii le oferă votul lor şi aşa ajung în fotolii calde.

O situaţie reală şi doveditoare că aceşti doi şarlatani doar vor voturile noastre este şi cea cu care m-am ciocnit eu, dar şi mai multe persoane, unele din ele apropiate mie, cel puţin în ultimele 12-15 luni. Astfel, pe tot parcursul anului 2012, dar şi sfârşitul anului 2011, pe acest blog am scris o mulţime de articoledespre incompetenţa şi corupţia celor de la ANC. Paralel cu aceste articole, dar şi altele, atât eu, cât şi alte persoane s-au adresat de nenumărate ori atât lui Eugen Tomac cât şi lui Viorel Badea, aducându-le la cunoştinţă situaţia dezastruoasă din cadrul ANC, corupţia de acolo şi procesul dezastruos prin care trebuiau să treacă majoritatea celor care doreau redobândirea cetăţeniei române. Atât Badea, cât şi Tomac de cele mai multe ori nici nu au luat în seamă aceste adresări, iar uneori când le mai răspundeau celor care se adresau la ei, o făceau superficial, bineînţeles fără să mişte vreun deget pentru a ajuta basarabenii care doreau să redevină cetăţeni români cu acte în regulă.

Doar adesându-ne Administraţiei Prezidenţiale a României lucrurile au început să se îmbunătăţească, iar în baza probelor de corupţie adresate de mine, cât şi în baza altor dovezi, organele competente s-au sezizat, iar cei vinovaţi au fost atraşi la răspundere.

Atitudinea batjocuritoare atât a lui Eufen Tomac, cât şi a lui Viorel Badea, atunci când mă adresam cu rugămintea de a interveni în această problemă dă dovadă încă odată că ei vor voturile noastre doar pentru fotoliile din Camera Deputaţilor şi Senatul României, nicidecum pentru a ne reprezenta drepturile şi a ne ajuta. Faptul că aceşti doi nu au intervenit la timp pentru a stopa corupţia din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie, a afectat pe mulţi oameni. În special pe mine personal, neintervenţia lor şi tergiversarea la nesfârşit a oferirii cetăţeniei, practic mi-a dat peste cap viaţa, făcându-mi mult rău mie şi unor persoane apropiate.

Poate că sunt subiectiv în această situaţie, dar altfel nici nu pot fi. Atunci când eu şi alte zeci de mii de persoane au avut nevoie de ajutorul lor, ei s-au făcut că plouă, ignorându-ne şi neajuntându-ne în niciun fel. În această situaţie îi întreb pe respectivii dacă nu le este ruşine să ne ceară acum votul nostru, ştiind foarte bine cum s-au comportat ei atunci când au avut obligaţia de a ne reprezenta drepturile?

Duminică cel mai probabil voi merge la vot, deşi va trebui pentru aceasta să mă deplasez mai multe zeci de km. Sigur însă, nu voi oferi în niciun caz votul lui Viorel Badea, deoarece el candidează în Colegiul în care voi vota eu şi nu aş fi votat niciodată nici pentru Eugen Tomac, dacă m-aş fi aflat în Moldova.

Totuşi ţin să-i îndemn pe toţi românii, indiferent în care colţ al lumii nu s-ar afla, să meargă la vot, să nu lase pe alţii să decidă în locul lor. Poate ei, acolo unde se află în prezent, au posibilitatea de a vota oameni mult mai competenţi, profesionişti şi mai cumsecade decât Eugen Tomac şi Viorel Badea.