"Timpul" care nu ajunge niciodată la timp

În postarea anterioară am scris că m-am retras puţin la ţară pentru a mă desprinde de evenimentele politice şi în general de tot ce se întâmplă pe meleagurile noastre mioritice, dar nu a fost să fie chiar aşa. Nu este în firea mea să stau prea mult departe de evenimentele ce au loc în ţară şi nu mă poate trece o zi fără să fiu la curent cu ultimele ştiri.

Dar cum în majoritatea satelor de la noi este "întuneric" şi la propriu şi la figurat, îmi era foarte greu să fiu la curent cu evenimentele din ţară. Vreau să vă spun că acum îi dau încă odată dreptate Prim-ministrului Vlad Filat, care s-a plâns de incomodităţile create de operatorii noştri de telefonie mobilă, având şi eu mari probleme cu conexiunea la internet, serviciu prestat de operatorii noştri înghiţitori de bani, fără să ne ofere şi servicii pe măsură. Încercând să accesez propriul blog trebuia să aştept vreo 2-3 minute pentru a se deschide. Nu mai vorbesc de alte site-uri mai mari ca volum de informaţie.

Îmi rămăsese Mesagerul, căci pompoasele televiziuni de ştiri "Prima televiziune de ştiri din Moldova" şi "Moldova, acum ai televiziune", de fapt sunt nişte televiziuni locale (cu acoperire în Chişinău), în cela mai bun caz şi în unele oraşe mai mari. Eu le-aş numi în cel mai fericit caz "Prima televiziune din localităţile cu cablu" şi "Veniţi la Chişinău pentru a avea televiziune". Dar să revenim la bătrânul nostru Mesager, care acum, când, prin Dealul Schinoasei s-au mai aranjat lucrurile şi am scăpat de spălarea de creer comunistă, deja Moldova 1 nu ştiu de ce are tendinţe de a nu se mai vedea aşa de bine ca pâna acum un an de zile.

Astfel, singura scăpare îmi rămăsese ziarul Timpul la care rudele mele sunt abonate şi pe care, cu regret niciodată nu-l primesc la timp. Ediţia de vineri nici acum când aştern aceste rânduri încă nu a fost adus de poştaş. Dar m-au liniştit ai mei, zicându-mi să aştept ziarul abia mâine spre seară, sau chiar luni.

Acum stau şi mă gândesc şi nu pot să-mi dau seama cine e de vină. Cei de la Timpul, care nu au grijă ca ziarul lor, pentru care oamenii plătesc abonament, să ajungă la timp, sau poştăriţa o fi uitat să mai aducă ziarul, asta devenind deja obişnuinţă. Oricare ar fi motivul, îi rog pe stimabilii noştri Tănase, Stefârţă, Cheianu şi ceilalţi responsabili să mişte puţin corpurile lor obişnuite cu fotoliile de ziarişti şi să vadă care e cauza pentru care cetăţenii noştri din Redi-Cereşnăveţ din Soroca, nu au posibilitatea niciodată de a-şi citi ziarul Timpul la timp. Ei respectă acest ziar şi editorialiştii acestui ziar, dar pretind şi ei puţin respect din partea lor.

P.S. Să nu uite stimabilii noştri că în condiţiile în care ţăranul nostru are acces doar la Nit, Euro tv sau Prime, un ziar bineintenţionat precum e Timpul, este aproape asemeni aerului respirat.

Fără politică - The Notebook

M-am retras pentru câteva zile la ţară, poate şi pentru a mai ieşi din atmosfera nu tocmai destinsă care planează prin ţărişoara asta a noastră.
Fiind în toiul săptămânii şi încercând să-mi îndrept atenţia altundeva decât la politică, am hotărât că un film bun m-ar ajuta mult. Nu prea aveam ceva preferat, aşa că am început să văd ce pot să găsesc mai potrivit. După mai multe încercări am avut reuşita inspiraţie de a alege filmul The Notebook. La început am ezitat puţin văzând că filmul este din 2004. Însă, doar după câteva minute m-am convins că merită de privit, aşa că nici nu am apucat să-mi dau seama când au trecut acele 123 de minute.

Unii o să spună după primele 20-25 de minute că este un film cu subiect prea cunoscut: ea bogată, el sărac şi bineînţeles părinţii ei sunt categoric împotrivă. Însă, ceea ce e mai frumos abia urmează să aibă loc.

Cu peste 11 premii câştigate şi 7 nominalizări, The Notebook este unul dintre filmele de succes pe care merită să le urmăreşti. Acţiunea are loc simultan, în anii 40 ai secolului trecut şi în prezent, când protagoniştii principali sunt înaintaţi în vârstă, iar unul din ei, Noah încearcă să o facă să-şi amintească despre marea lor iubire pe Allie, care, acum la bătrâneţe devine amnezică. Modul în care sunt aranjate evenimentele te poate băga puţin în ceaţă. De obicei când priveşti un film adaptat după o carte ai nevoie să fi citit acea carte înainte pentru a înţelege unele lucruri. Aici a fost cu totul invers.

Deosebit de frumoasă este dragostea dintre Noah şi Allie, greutăţile prin care sunt nevoiţi să treacă pentru a fi împreună, acele 365 de scrisori pe care i le-a scris Noah într-un an, şi la care nu a primit niciun răspuns, din cauza mamei lui Allie, care a avut grija ca nicio scrisoare să nu ajungă la fiica ei. De remarcat este şi devotamentul extraordinar de care a dat dovadă Noah faţă de iubita sa soţie căreia îi citeşte, dupa mulţi ani de căsnicie, aceasta suferind de boala Alzheimer şi neputând să-şi amintească nici propriul nume. Puterea dragostei lor face miracole, aceasta aducându-şi aminte întrun sfârşit că povestea, este de fapt povestea lor şi că ea este Allie, iar el este Noah, care i-a aparţinut dintotdeauna.
Filmul merită văzut, chiar şi de cei care cred că dragostea durează numai un timp, pentru aşi da seama că dragostea adevărată n-o curmă nici chiar moarte.

PS. Pentru a pătrunde cât mai adânc în esenţa filmului şi pentru a simţi trăirile şi sentimentele desfăşurate în film, vă recomand varianta originală a filmului (în engleză, vocea actorilor) cu subtitrare în română.

România ne ajută, nu doar vorbeşte despre pregătirea loturilor de ajutoare

Guvernul Romaniei a adoptat în ședința de astăzi o hotărârea prin care s-a decis aprobarea unui ajutor acordat Republicii Moldova, constând în principalele materiale de construcții pentru refacerea a 1000 de case afectate de calamitățile naturale din anul 2010. Propunerea din executivul român a venit de la Ministerul Dezvoltarii Regionale și Turismului, condus de Elena Udrea, transmite Hotnews.ro

Şi nu este acesta primul ajutor oferit. Chiar din primele zile Moldova s-a bucurat de un foarte mare sprijin din partea României pentru a trece peste dezastrul provocat de inundaţii, autorităţile române nu au întârziat să vină în ajutor Republicii Moldova cu ajutoare materiale pentru sinistraţi. De un foarte mare ajutor ne-au fost şi salvatorii români veniţi aici în număr foarte mare, fără ajutorul cărora situaţia ar fi fost mult mai gravă, ţinân cont de faptul că noi nu avem oameni deloc pregătiţi pentru a face faţă unor astfel de situaţii.

Este cunoscut faptul că nici alte ţări, precum Israel, Austria, Polonia, Germania, Kazahstan, SUA nu au întârziat să ajute Republica Moldova.

Aş vrea să-i întreb pe rusofoni, rusofili, pro-ruşi (ziceţi-le cum doriţi) unde este mult iubita lor Rusia şi ajutorul care ar fi fost normal să vină din partea lor?

Să vă zic eu unde e? Se chinuie sărmanii deja de aproape două săptămâni să formeze lotul de ajutoare. Probabil ne pregătesc un ajutor atât de eficient încât să termine treaba începută de Stalin acum mai bine de jumate de secol.
La fel, ruşii ne-au oferit deja primul ajutor prin blocarea vinului moldovenesc la vamă.
Rusia ne-ar acorda cu mare plăcere în ajutor şi debitul Volgăi, iar pe apele învolburate pliante cu "învăţaţi-vă să înotaţi", bineînţeles, în rusă!

Europa, nu ne aruncaţi din nou în ghiarele rusului!

Europa se comportă din nou ca o femeie bătrână, neputincioasă, care depinde în totalitate de gazul rusesc şi pentru care este în stare să facă orice mişcare, neţinând cont de gravitatea acţiunilor sale.

Europa ne-a rupt de la Patria Mamă, România şi ne-a oferit ruşilor pe tavă pentru a ne termina ca naţiune, atunci când, state ca Franţa, Marea Britanie, împreună cu SUA s-au aliat cu ruşii împotriva Germaniei.

Acum, după mai bine de 70 de ani, când avem şi noi şansa să revenim pe drumul cel bun, datorită în mare parte guvernării actuale, dar şi Preşedintelui Băsescu, Europa iar nu ne vrea, inventând tot felul de pretexte puerile şi lipsite de adevăr. Acum, când Băsescu vrea să ne scoată în sfârşit de sub talpa rusului, Europa iar ne dă o palmă puternică, de parcă ar vrea să ne vadă din nou prin siberii de gheaţă, aşa cum s-a întâmplat acum 60-70 de ani.

În loc să-şi repare greşeala făcută acum mai bine de jumătate de secol şi să ne accepte în UE, astfel având şi noi ocazia să ne integrăm în familia europeană, acolo unde ne este locul şi totdată să avem ocazia apropierii de România, eliminând graniţele ruşinoase dintre noi, ei nu numai că amână la nesfârşit momentul aderării, dar mai şi se opun metodelor omeneşti găsite de statul român pentru a ne aduce în Europa.

Cum e posibil să le fie frică de o invazie a moldovenilor în Europa, când cei ce şi-au dorit să plece, au făcut-o deja de ceva vreme, fie ilegal, fie obţinând vize ce i-au costat până la 5000 euro. Ori europenii nu ştiu foarte bine că în Europa sunt peste un milion de moldoveni şi alte 500000 mii sunt în ţările ex-sovietice, cu preponderenţă în Rusia? Şi cu ce-am rămas? Două milioane de bătrâni, copii, incapabili de muncă şi tinerii studenţi care n-o alerge niciodată să le spele fundurile bătrânilor lor centenari.

Europa nu ia atitudine faţă de state ca Germania, care este pe locul trei la oferirea cetăţeniilor, şi încă cui - turcilor şi altor popoare musulmane. Ori Franţa şi Marea Britanie, care deţin locul 1 şi respectiv 2 la acordarea de cetăţenii şi încă nu oricui, ci străinilor din Africa, care este cel puţin geografic mult mai departe de UE, decât suntem noi. Să nu uite că aceste trei state doar într-un an (2008) au acordat în jur de 4000000 de cetăţenii, ceea ce România nu a acordat cetăţenilor din Moldova în 20 de ani.

Europa să nu uite că nu au niciun drept să interzică unui popor să-şi îndeplinească datoria de sânge, datorie care durează deja de 70 de ani, şi care a a fost posibil să apară doar din cauza lor!

Domnule Preşedinte, Domnule Prim-ministru, lumea vă vorbeşte că nu aţi şti nicio limbă străină.Oare chiar aşa să fie?

Multe mi-au fost date să cunosc la viaţa mea, dar să încerce cineva să distorsioneze unele lucruri evidente în asemeni hal cum o fac unii politicieni, nu prea am întâlnit.
Astăzi am ajuns din întâmplare pe blogul Vitaliei Pavlicenco, fiindu-mi atrasă atenţia de faptul că sărmana politiciană se plângea că era s-o ia la bot (limbaj folosit chiar de dumneaei) chiar în ditamai mall-ul din Chişinău. Am zis bine, hai să văd despre ce e vorba. Am înţeles că era vorba de o oarecare vânzătoare care nu a dorit să vorbească în limba română. Până aici i-am dat dreptate, ştiind situaţia în care ne aflăm noi, majoritatea, vorbitori de limbă română.
Mi-a atras atenţia că dânsa s-a plâns că cineva din pază ar fi pomenit de datul la bot, iar dumneaei a dat vina pe faptul că acel "jlob" o fi apostrofat-o datorită faptului că s-a opus să vorbească limba română. Am încercat să-i explic că posibil alta era cauza pentru care a reacţionat persoana respectivă astfel, adresându-mă omeneşte cu următorul mesaj: "In ce priveşte cu datul la bot, e ceva urât şi jalnic din partea unui bărbat să spună aşa ceva la adresa unei femei. Nu vă supăraţi, dar mulţi ar fi tentaţi să o facă la felul cum vă comportaţi, aruncând cu zoi în liberali, de cele mai multe ori pe nedrept.", dându-i de înţeles că poate respectivul nu o are la inimă din considerente politice.
Atât i-a trebuit aprigei politiciene că a şi început "Ce are usa cu papusa? Foarte multa lume este dezamagita de liberal-democratii care se declara “pragmatici”, dar sint, pur si simplu mancurti si profitori, care pun valorile nationale in sertar sau in alta parte dos–ita. Iar paza e un jlob ca multi de pe aici de pe blog. Asta e limita gindirii falsilor liberali? – sa luati la bot pentru critiuca cea care, in plus, se adevereste la tot pasul?"
M-am adresat în continuare destul de omeneşte, încercând să-i aduc dovezi şi să-i demonstrez că nu are dreptate: "Unu la mână. Nu m-am referit doar la liberal-democraţi, vă comportaţi ca o apucată cu toţi cei de la guvernare.
Doi. Nu e cu nimic mai mancurt Filat, Ghimpu şi Chirtoaca, care au declarat că sunt români şi vorbesc limba română. De altfel, Chirtoacă şi Filat stăpânesc limba română cu mult peste dvs.
Trei. Nu aveţi de unde să ştiţi care e treaba cu acel “jlob” şi nu are nevoie omul de blog să vă ştie ce vă poate capul şi cum vă comportaţi. Există şi alte mijloace de informare."
Apoi a urmat şi învinuirile de genul Vitaliei Pavlicenco, fără nicio acoperire şi pline de neadevăr: "In afara de PL – toti restul sint mancurti mascati sub denumirea de “pragmatici”. Ce folos ca se declara romani, daca au aplicat sa renunte la cetatenia romana, ca sa puna mina pe mandatul de deputat? Ce folos ca se declara ca si ei cunosc romana, daca vorbesc toti cu greseli – si Chirtoaca, si Filat, si Ghimpu. Asta e pentru ca nu sint si doctori in filologie, asa ca mine. Plus ca Filat si Ghimpu nu stiu nici o limba straina – eu stiu patru."
Toate ca toate, doar că doamna noastră doctor în filologie, cunoscătoare de patru limbi nu cunoaşte cum se citeşte MallDova, susţinând că s-ar fi citit Maldova şi o mulţime de alte penibilităţi.
Acum stau şi mă crucesc. Ştiu că am avut opt ani la conducere un Preşedinte incult, agresiv, cu un limbaj care lasă mult de dorit. Cu toate acestea omul cunoştea şi el o limbă străină: rusa. Acum aflu cu stupoare că actualul Preşedinte şi Prim-ministru nu cunosc nicio limbă străină. Asta chiar de la distinsa politiciană Vitalia Pavlicenco!

În urma a toate cele întâmplate nu ştiu ce să fac, să mă bucur, sau nu. De ce? Păi ar trebui să mă bucur căci din cele afirmate de politiciana noastră, reese că atunci când Filat se întreţinea amiabil cu Hilary Clinton, o făcea într-o română cu greşeli, când discuta cu Putin sau Medvedev problema gazului o făcea în română şi probabil că ruşii vorbeau într-o română fără greşeli, dându-i lecţii şi lui Filat. Atunci când Ghimpu i-a găzduit pe toţi şefii statelor CSI, s-a strofolit la ei în limba română. Probabil că Lukaşenco şi-a învăţat şi baiatul limba română să nu-l supere pe Ghimpu. Trăiască limba română şi toată populaţia de pe Pământ, care au învăţat limba română de frica lui Ghimpu!!! Şi ce ne făceam dacă oficialii noştri aveau şi vreo întâlnire oficială intergalactică?
Dar să-i lăsăm noi pe extratereştrii în galaxiile lor şi să revenim în ţărişoara noastră, acolo unde politiciana noastră care se revoltă că ruşii nu-i vorbesc limba şi să o întrebăm, care de fapt e limba ei maternă, sau limba de stat? Căci din cele spuse de ea, ori limba rusă nu este limbă străină, ci este limba maternă a ei, ori Filat şi Ghimpu nu cunosc nici această limbă străină.

P.S. Domnule Preşedinte, Domnule Prim-ministru, vin cu rugămintea la domniile voastre să învăţaţi măcar o limbă străină, să nu vă mai învinuiască politicienii noştri, doctori în filologie de asemenea lucruri!

Se pare că Ghimpu le-a devenit simpatic comuniştilor

Observ cu mare satisfacţie cum comuniştii în ultimul timp o dau din bară în bară. Nu cu mingea, ca ratările de la fotbal, ci cu capul în bare, garduri, de şosea, de stâlpi...şi mai ştiu ei pe unde. Poate asta ar fi şi cauza pentru care printre rândurile comuniştilor de la o zi la alta se găseşte tot mai puţină materie cenuşie. De ce spun astea? Păi hai să le luăm la rând.

Prima bară în cap comuniştii şi-au dat-o în perioada alegerilor parlamantare din aprilie 2009. Mai întâi nu au fost în stare să gestioneze corect campania electorală, ceea ce i-au transformat în cerşetori de "voturi de aur". Spun cerşetori, deoarece dacă ar fi fost nişte negociatori buni, care să ştie să mai şi cedeze atunci când a fost cazul îşi obţineau ceea ce-şi doreau. Nouă nu ne rămâne să-i mulţumim Domnului şi liderilor politici care au dat dovadă de caracter şi nu au cedat în faţa lor.

O mare nechibzuinţă a comuniştilor a fost să organizeze devastările din 7/4 2009, cu gândul de a da toate aceste vandalizări la fundul opoziţiei de atunci.

O lovitură zdravănă cu capul de bucăţile de beton scos din pavaj de consomoliştii lor la 7/4 au încasat-o atunci când s-au aventurat să-i ofere lui Zina Carabina fotoliul de Preşedinte. Asta l-a făcut şi pe bătrânul şi experimentatul Urechean să n-o voteze. Probabil l-ar fi mustrat conştiinţa să fi dat ţara pe mâna uneia care a ameninţat copii cu execuţia prin împuşcare şi nici milioanele de dolari care le-ar fi luat pentru votul de aur nu l-ar fi ajutat să-şi revină. Apoi a urmat un cap puternic trântit de "stâlpul statalităţii", atunci, când Lupu nemulţumit că a fost ridiculizat şi l-au privat de multrâvnitul său fotoliu prezidenţial, le-a dat un şut în fund comuniştilor şi a plecat supărat sub poala părintească a lui Diacov şi a PD-ului. Asta i-a costat în jur de vreo 10% din electorat.

Parcă vrând să-şi demontreze şi mai mult incapacitatea şi prostia, comuniştii s-au avântat în campanie cu acel prostesc "Să ne apărăm patria". Unii întrebau de cine să ne apărăm patria, de părinţi, bunei? Eu aş zice că ei de fapt şi-au dorit prin asta doar să-şi apere patria lor de la Telecentru, alcătuită din vile luxoase, ziduri de netrecut pe post de sârmă ghimpată şi vestita barieră pe post de punct vamal. Probabil intuiau ei că tânărul nostru primar va atenta la bara lor, pentru a avea acces liber orice cetăţean al RM în patria lor de vis. Rezultatul apărării patriei, dar şi al barierei cred că-l cunoaşte toată lumea.

Cele ce au urmat le putem numi un fel de "atracţie, simpatie" a comuniştilor faţă de Mihai Ghimpu. Altfel cum aţi numi voi refuzul comuniştilor de a-i oferi fotoliul de Preşedinte lui Lupu şi înscăunarea lui Mihai Ghimpu ca Preşedinte de stat? Eu ţin să cred că în acest timp republica noastră a trecut prin cele mai fericite momente de după anul '89. Nu asta s-ar fi întâmplat dacă ajungea Lupu preşedinte.

Dar cum unii moldoveni sunt irecuperabili, boală deţinută şi propagată de comunişti, astfel că aceştia din urmă nu s-au învăţat minte şi o ţin în continuare din prostie în prostie. Mai nou comuniştii îşi pregătesc o rangă din aia sănătoasă pentru capurile lor betejite deja de atâtea accidente şi anume boicotarea referendumului constituţional cu privire la modificarea Constituţiei.

Oare ei nu au nici atâta raţiune să-şi dea seama că în cazul în care le iese pe plac şi referendumul nu trece, Mihai Ghimpu va fi preşedinte încă cel puţin vreun an de zile? Ghimpu bineînţeles că nu va dizolva Parlamentul în caz de nevalidare a referendumului şi nemodificare a Constituţiei, astfel încât oamenii să aleagă Preşedintele şi nu cei din Parlament, care deja au dat-o în bară de patru ori. Ori, asta ne-ar readuce la situaţia din 2009. Alegeri parlamentare repetate, bani cheltuiţi aiurea şi iar blocaj în Parlament când va fi vorba de alegerea Preşedintelui. Totodată, comuniştii îşi atrag şi antipatia alegătorilor prin încercarea lor de ai priva de dreptul de aşi alege singuri Preşedintele.

Desigur că probabilitatea de a nu fi validat referendumul este foarte mică. Chiar aş spune că în proporţie de 90% referendumul esta ca şi valid.
Doar o mobilizare în masă a comuniştilor întru boicotarea referendumului şi un absinteism foarte ridicat ar putea aduce la nevalidarea referendumului, lucru prea puţin probabil ţinând cont de ultimele alegeri la care populaţia s-a mobilizat şi a participat în număr mare la alegeri.

Din toate aceste mişcări stângace ale comuniştilor pot trage următoarele concluzii:
1. Comuniştii duc o lipsă reală de minţi luminate ceea ce-i face să o de-a mereu din bară în bară.
2. Au oameni care le sabotează partidul din interior, din care cauză şi toate aceste mişcări haotice şi negândite pe arena politică autohotnă.
3. Au prins drag pe actualul Preşedinte interimar, încât nu vor nici în ruptul capului să-l lase să plece de la Preşidenţie.

Călăii au ieşit la picnic în plin program de lucru!

CC - Curtea Călăilor, sau Curtea Corupţilor, las la latitudinea dvs să-i apreciaţi mai bine, se pare că şi-au primit osul de la şefii săi. Osul pentru îndeplinirea ordinului dat de mai marii lor şi executarea în cel mai oribil mod a adevărului istoric, care abia începea a se înfiripa, odată cu condamnarea ocupaţiei sovietice. Iar azi sărbătoreau pentru marea lor ispravă, sărbătoreau pe osemintele celora care ieri i-au mai batjocorit odată, de parcă nu ar fi abut destul de suferit de pe urma ocupaţiei sovietice.

Azi angajaţii CC, la doar o zi după isprava cu anularea decretului privind ocupaţia sovietică au ieşit la frigărui în pădurea de la Condriţa, în plin program de lucru şi cu maşinile de serviciu cu renumitele numere de îmatriculare RM. Se pare că aici erau doar peştii cei mici, care-şi primise şi ei firimiturile, peştii cei mari, alde Pulbere, probabil au primit osul cel mare şi trebuiau căutaţi prin cele mai luxoase localuri din oraş. Dar cum televiziunile noastre nu prea au în sânge spiritul jurnalismului, este nevoie de tipi cu sânge fierbinte de genul lui Brega pentru a mai afla şi noi ce ne fac constituţionalii noştri.

Un singur lucru nu înţeleg, câtă neruşinare, câtă mârlănie poate exista în asemeni oameni? Cât o să-şi mai bată joc de noi aceşti batjocoritori de neam, de istorie, aceşti călăi în mantale?

"Eliberatorii" ocupanţi!

Iniţial mă hotărâsem să nu scriu prea multe despre Decretul lui Ghimpu privind ocupaţia sovietică de la 28 iunie 1940 şi nu din cauza că nu aş fi fost deacord cu el, ci datorită faptului că se scrisese mult, se făcuse mult tam-tam pe acest subiect şi încă ceva în plus scris şi de mine poate nu ar fi fost neapărat eficient. Însă, după circul celor de la CC - Curtea Corupţilor şi după prostiile scoase pe gură aseară la Jurnal tv de un anume Nazaria, ce se pretinde a fi mare istoric, pur şi simplu am simţit nevoia să o fac, să scriu despre această nedreptate făcută de CC.

Totodată, ştiam că acest Decret nu va avea viaţa lungă. Aveam teama că cei de la Curtea Corupţilor se vor închina din nou idolilor lor şi înainte de a da verdictul se vor mai conduce în timp din nou după ceasurile elveţiene. Totuşi aveam o speranţă că nu se va întâmpla aceasta şi că vom mai avea ocazia să trăim în adevăr istoric până la alegerea lui Lupu ca preşedinte (căci cam asta arată sondajele, din păcate), care imediat după investirea sa, primul lucru care era să-l facă era să anuleze acest Decret. Doar că cei de la CC l-au privat pe Lupu de această mare satisfacţie şi nici nu vreau să mă gândesc ce supărat trebuie să fie politicianul nostru pe ei.

Dar să revenim la Decret şi la adevărul istoric pe care acesta îl susţinea, adevăr care este scris în cărţile de istorie (altele decât cele scrise de istoricii lui Voronin prin beciurile de la Condriţa), adevăr care am avut ocazia să-l aud chiar de la persoane care au avut nenorocul să simtă pe pielea lor binele "eliberatorilor" ocupanţi.

În continuare o să încerc să scriu din memorie cele spuse de bunicul meu, care a trecut prin toate ororile războiului doi mondial şi prin ororile organizate de sovietici după, împotriva oamenilor.

De fiecare dată când începea să-mi povestească câte ceva din copilăria sa, bunicul nu uita niciodată să înceapă în felul următor: "Eu îţi spun ţie toate astea, da' tu să nu crezi că eu îi iubeam tare la acea vreme pe români. Eu îţi spun asta pentru că-i respect pentru ceea ce au făcut pentru noi, pentru educaţia pe care am primit-o în timpul lor şi pe care am pierdut-o după ce-o venit ruşii". El le mulţumea pentru cele patru clase pe care a apucat să le facă în timpul României Mari, până la începerea războiului de unde şi ştia să citească româneşte (cu grafie latină). Cu alfabet chirilic nu a mai apucat să înveţe a citi, având mari probleme atunci când trebuia să semneze ceva, de fiecare dată încurcând literele chirilice cu cele latine. La fel spunea că ruşii nu au avut nevoie să se ocupe de şcolarizarea copiilor, ei mai degrabă căutau cum să sărăcească lumea de tot ce aveau prin case, să le ia până la ultimul bob de porumb din casă. Iar cei care se încăpăţinau şi nu vroiau să le dea tot ce au din casă erau bătuţi, uneori şi până la moarte.
Astfel se comportau "eliberatorii" lui Nazaria cu populaţia

Aproape de fiece dată când îmi povestea câte ceva, încerca să facă o paralelă între cum a fost cu românii şi cum a fost după venirea ruşilor. Spunea că a fost greu cu românii, deoarece erau severi, îi mai şi băteau atunci când nu învăţau bine la şcoală. Se comportau sever şi cu cei maturi, care în mare parte erau învăţaţi încă de regimul ţarist rus să fure, să facă diferite nelegiuiri şi era foarte greu de scăpat de aceste obiceiuri urâte. Mi-a spus că cineva furase o găină cu tot cu pui de la o bătrână. Pedeapsa a fost că i-au fost legate la gât găina cu puii şi purtat prin tot satul aşa, iar oamenii avea dreptul să-l scuipe şi să-l batjocorească pentru ai fi de învăţătură, să nu mai fure.
Îmi povestea şi de ura unora mai în vârstă pentru români. Chiar era un vecin, care, de fiece dată când vedea o patrulă de jandarmi trecând pe la poarta lui, ieşea în faţa lor şi-şi făcea treburile. Bineînţeles că-i aplicau de fiecare dată câte o corecţie, dar era în zadar, astfel de oameni erau irecuperabili, aşa cum sunt unii şi în prezent, despre care am vorbit în articolul precedent, în lista cărora îl includ şi pe "marele istoric" Nazaria.

Am avut ocazia să aud din gura bunicului şi despre laşitatea ruşilor, a acelor partizani care te împuşcau pe la spate, după care fugeau, neavând curajul nici măcar să vadă dacă şi-au omorât duşmanul sau nu. Este vorba de un ofiţer din armata germană, care fiind înaintat în vârstă, după ce au scos sovieticii din Basarabia împreună cu armata eliberatoare română, hotărâse să nu meargă mai departe cu trupele ci să rămână în satul de baştină a bunelului, ocupându-se de educaţia băştinaşilor şi având grijă ca fiecare copil să meargă la şcoală. Îmi amintesc că-mi spunea bunicul că a învăţat multe lucruri frumoase de la acel om şi puteau să mai şi înveţe, dacă nu era împuşcat mişeleşte de la spate chiar în momentul în care se chinuia să explice copiilor (cunoştea doar câteva cuvinte în română) că nu e bine să furi de la colegul tău, nici chiar un fruct.
Oare de ce nu le plăceau "eliberatorilor" lui Nazaria ca copii să fie educaţi şi să crească cu o altă educaţie decât cea primită de perinţii lor în timpul ţarului?

Am avut ocazia să aud şi despre nenorocirile prin care au trecut după terminarea războuiului sub noua conducere a "eliberatorilor", foametea organizată de sovietici pentru nimicirea acestui popor şi înlocuirea lui cu veneticii din întreaga URSS, deportările... şi toate astea din gura unui om care a simţit pe propria piele aceste orori, nu din cărţile pline de minciuni ale celor de genul lui Nazaria.
Familia bunicului meu scăpase de deportări, nefăcând parte din categoria chiaburilor, aşa cum le plăcea sovieticilor să-i numească pe oamenii înstăriţi, pe profesori, intelectuali, preoţi etc. Au scăpat şi datorită faptului că nu au avut ură turnătorii pe familia lor.
Nici de colectivizările forţate şi de maturarea podurilor şi hambarelor până la ultimul bob de prorumb nu au scăpat oamenii din satul bunelului. Ce a urmat după asta a fost cu adevărat groaznic. Câinii şi pisicile dispăruse-ră cu desăvârşire din satul lor, în lipsa altei surse de hrană pentru oameni. Mi-a povestit că au existat şi unele cazuri de canibalism, unul chiar printre vecini. Bineînţeles, că restul familiei acelui om care a recurs la asemeni gest, împreună cu el, a dispărut fără urmă, nemaiştiindu-se nimic de ei, după ce, chiar în acea zi au fost vizitaţi de nişte militari sovietici.
Şi milioanele de oameni omorâţi prin împuşcare, înfometare, în urma deportărilor, tot meritul "eliberatorilor" este.

Pe la începutul anilor '90, în timpul uneia din ultimele povestiri ale bunicului meu, acesta m-a întrebat: "voi faceţi şcoală acum, spune-mi şi mie, de ce ne-au făcut toate astea, de ce ne omorau prin înfometare, de ce-şi băteau joc de noi, că noi nu le-am făcut nimic, nu eram vinovaţi cu nimic"? Cu părere de rău nu am putut să-i răspund atunci la acea întrebare, deoarece eram abia prin clasa a parta şi nu aveam de unde să ştiu ce au avut ruşii cu bunicul meu.

Astfel, am rămas şi acum cu un mare regret, nu am mai apucat să-i explic de ce a suferit atât, săi spun că el şi toţi ceilalţi care au avut de suferit nu avea nicio vină. A plecat de pe această lume fără ştie de ce a suferit atât.

Unii moldoveni sunt irecuperabili!

De ceva timp suntem puşi la grele încercări de către Dumnezeu, ar spune unii mai credincioşi, şi de către natură, ar spune alţii mai realişti. Unii ar putea fi nemulţumiţi spunând că prea realişti se vor a fi unii şi prea puţin credincioşi. Eu aş spune că mai bine mai realist, dar cu atitudine civică, ajutând în aceste zile cu ce pot sinistraţii, decât credincioşi precum preoţii noştri care fac slujbe de "Opreşte Doamne ploile", cu această ocazie mai adunând nişte bani de la credincioşii naivi, în loc să meargă prin satele inundate şi să ajute oamenii, căci preoţii şi bisericile, după cum ştim, nu duc lipsă de nimic. Este bine cunoscută şi influenţa preoţilor pe plan local şi chiar naţional, dacă e să-l dăm exemplu pe Vlădica, care ar putea oricând influenţa pe mulţi oameni să intervină în ajutorarea sinistraţilor. Ei, dar preoţii noştri fac slujbe pentru buzunarul lor. Şi de parcă nu ar fi fost destule toate acestea, preoţii noştri mai şi prostesc credincioşii şi aşa îndobitociţi vreo 60 de ani la rând, că uite din cauza că nu s-a permis religia obligatoriu în şcoli, Dumnezeu ne pedepseşte. Această ultimă inepţie prefer să nu o comentez şi să o las la aprecierea cititorilor.

Dar să-i lăsăm puţin pe "sfinţii" noştri şi castelele lor, şi să vedem ce mai fac bravii noştri concetăţeni. Printre aceştia observăm că situaţia e şi mai neplăcută. Aceştia, pe lângă faptul că nu mişcă un deget, sau mai bine fundul din faţa calculatorului (căci despre vitejii noştri internauţi voi vorbi) întru ajutorarea sinistraţilor, aceştia se mai dau şi foarte critici la adresa Guvernului şi la felul cum acesta gestionează situaţia de calamitate.
Păi bine dragii noştri butonişti (a se înţelege butonarea pe tastatura calculatorului) în opinia voastră era mai bine în 2008 când oamenii erau înecaţi de ape, iar comunistul nr.1 şi totodată şi preşedintele ţării pleca de urgenţă la odihnă în una din cele mai scumpe staţiuni din lume? Sau când comunista nr.2, pe atunci mare premier şi iubitoare de carabine se hotărâse într-un târziu să meargă şi ea în satele inundate în pantofi cu toc înalt? Şi daca am mai pune la socoteală şi promisiunile rămase şi până astăzi doar la stadiul de promisiuni, făcute atunci de comunişti oamenilor care au suferit în urma inundaţiilor?

De bine, de rău, actualul guvern a reuşit să ţină cât de cât situaţia sub control, diminuând pe cât posibil distrugerile şi victimele în satele inundate. Premierul şi mai mulţi miniştri şi alţi funcţionari împreună cu armata sunt aproape non-stop printre sinistraţi dând o mână de ajutor la prevenirea inundaţiilor şi îndepărtarea distrugerilor rămase în urma revărsărilor Prutului.

Cum era şi de aşteptat, au apărut şi moldovenii cei mereu nemulţumiţi şi critici, irecuperabili în prostia de care pot da de cele mai multe ori. Bineînţeles au urmat tot felul de năstruşnicii: că cică politicienii noştri îşi fac rating pe baza inundaţiilor, că în toate astea e numai populism, că ce caută premierul acolo în cizme de cauciuc (probabil ăştia din urma o preferau pe doamna din cremene în pantofi cu toc înalt). Eu una vrea să le spun acestor irecuperabili: mişcaţi-vă naibii fundul din faţa calculatoarelor şi mergeţi şi întrebaţi ce preferă acei sărmani, să stea guvernanţii noştri acasă, din frica că unii iar putea învinui de populism, în timp ce ei se îneacă şi nu au ce duce la gură, sau să fie ajutaţi, să li se ofere hrană şi adăpost până la rezolvarea problemei unor noi locuinţe, deşi asta ar aduce politicienilor puţin rating?

Că tot veni vorba de politicieni, corect ar fi să vedem ce au făcut şi restul, să nu spună irecuperabilii noştri că despre unii am adus vorba şi despre alţii ba şi să fiu învinuit de subiectivism.

Despre comunişti nu avem prea multe ce spune. Ei ca şi în 2008 au luat apă în gură şi s-au dat la fund, fără să mişte vreun deget pentru a ajuta cu ceva sinistraţii. Probabil în acest mod se gândesc ei la aceşti oameni, pe care ei îi numesc popor moldovenesc! Şi încă ceva, staţi liniştiţi, nu au luat ei apă din aia murdară în gură de prin satele inundate. Mă referisem la altfel de lichid, din cel cu multe arome şi esenţe şi diferite tării, din care mulţi nici nu au visat vreodată şi sau dat la fund prin saune şi jacuzzi, nicidecum prin apela învolburate ale Prutului revărsat. Şi culmea nesimţirii: comuniştii ies azi de la naftalină cu tot felul de învinuiri, ba că Ghimpu a cheltuit bani cu elicopterul, ba că guvernul e de vină că au cedat digurile, chiar sunt în stare să spună că Filat e de vină că plouă. Şi cum dracu să construiasca actuala guvernare diguri şi să le fortifice în mai puţin de un an, când voi timp de mai bine de 8 ani nu aţi făcut nimic?

De preşedintele interimar ştim că a făcut unele vizite cu elicopterul în satele inundate, împărţind bani la sinistraţi. În cazul lui am avea câte ceva de obiectat, ştiind câte de costisitoare este o plimbare cu elicopterul, o oră ajungând şi la 1000 dolari, conform Ministerului Apărării şi că ar fi cheltuit 10 000 dolari pentru plimbarea sa. Ar fi fost mai raţional, spun unii să se fi mers cu maşina, iar de banii de elicopter să se fi construit case pentru sinistraţi. Gurile rele spun chiar că acei bani împărţiţi de Ghimpu ar fi colectaţi de la oameni de către tinerii pl-işti şi repartizaţi de Ghimpu ca şi cum ar fi din buzunarul lui. Dar să lăsăm bârfele gurilor rele sau irecuperabililor, să încercăm să ne abţinem până la momentul demonstrării acestora şi să vedem ce au făcut şi ceilalţi membri ai alianţei.

Lupu şi Urechean sau plimbat şi ei împreună cu preşedintele interimar cu elicopterul. Dacă în cazul lui Ghimpu am putea să-i înţelegem gestul făcut, căci ca preşedinte este indicat să-ţi vizitezi cetăţenii în asemenea situaţii, Lupu şi Urechean nu prea înţeleg cu ce treabă pe acolo. Unii ar spune că sunt şi ei membri ai alianţei şi trebuiau plimbaţi cu elicopterul că de altfel acuşi se supără şi dinamitează Alianţa, vorba lui Urechean. Totuşi, cred că Lupu, fiind obişnuit să-i privească pe toţi de la înălţime, de vină fiind şi statura lui, dar nu numai aceasta, bineînţeles că nu a putut pierde ocazia de a privi toată Moldova odată, de la înălţime şi anume din elicopterul prezidenţial. Despre Urechean…el strânge firimiturile aruncate de ceilalţi membri ai Alianţei, că atât i-a mai rămas de făcut până la alegeri şi eventual îşi mai umple buzunarele imense cu ce mai poate, pentru aşi asigura o bătrâneţe mai liniştită, exemplu elocvent fiind şi blocarea în parlament a legii privind desfiinţarea judecătoriilor economice.

Dar ce nu s-ar spune şi ce nu s-ar vorbi, putem spune că guvernarea actuală a făcut faţă, până în prezent, într-un mod destul de reuşit greutăţilor şi nevoilor la care suntem expuşi.

Cert este şi faptul că Moldova are un număr destul de mare de irecuperabili – bolnavi după colectivismul sovietic şi mereu nemulţumiţi, din cauza cărora suferim noi, majoritatea!

Rusia joacă tare

AP OSCE face apel către Federaţia Rusă de a relua şi finaliza procesul de retragere a trupelor şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu principiile relevante ale dreptului internaţional, precum şi cu angajamentele asumate în cadrul OSCE.
La rândul său, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat la postul de televiziune MIR TV că „orice pas înainte pe calea normalizării situaţiei este frânat de faptul că, deocamdată, este neclar cine ia deciziile la Chişinău. Alianţa care a venit la putere după alegeri nu reuşeste să formuleze o poziţie unică”, a spus ministrul rus de externe, Serghei Lavrov
Oficialul rus a precizat că Rusia va aştepta alegerile din R. Moldova pentru a asigura, într-un fel sau altul, stabilitatea politica necesară. „După aceea, vom putea trage concluziile referitoare la planurile Chişinăului”, a spus Lavrov.

Conform jurnal.md, vedem că "bravii" noştri vecini, ai vecinilor ucraineni nu prea pierd timpul în zadar, găsind ieşire din situaţie şi mai mereu pretexte să-şi menţină armata de ocupaţie pe teritoriul Republicii Moldova.
La prima vedere ar părea că ruşii doar încearcă să mai tragă de timp invocând tot felul de motive pentru a prelungi ocuparea teritoriilor străine şi nesoluţionarea conflictului transnistrean.
Totuşi ştiindu-i pe ruşi, cred că nu ar trebui să ne mulţumim doar cu această concluzie în urma celor spuse de Lavrov. Mai degrabă trebuie să înţelegem că Rusia, prin aceste declaraţii, de fapt a vrut să ne dea de înţeles unele lucruri. Care ar fi ele? Păi hai să le luăm pe rând:
1. Rusia se pare că speră, ca după alegerile din toamnă să revină la guvernare comuniştii şi astfel s-ar pune cruce pe problema transnistreană şi retragerea trupelor de ocupaţie ruseşti din acea zonă.
2. Atunci când s-a hotărât ca alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare să aibă loc în aceeaşi zi, s-a făcut o mare greşeală, din asta având de câştigat doar Lupu şi PD. Din câte bine ştim Lupu este varianta de rezervă a ruşilor în caz că comuniştii o dau iar în bară. Concluzia: cu Lupu preşedinte şi un PD majoritar în parlament, avem cam tot aceeaşi situaţie ca şi cu comuniştii la guvernare. Singura diferenţă e că vom avea un preşedinte cult şi cu accent fals de Dâmboviţa.
3. Cum am observat în ultimul timp cei care au cerut insistent retragerea armatei de ocupaţie au fost PL în persoana lui Mihai Ghimpu şi PLDM în persoana lui Vlad Filat. Desigur, s-a remarcat mai mult în această problemă preşedintele interimar prin numeroasele sale ieşiri, unele mai reuşite, altele mai puţin şi în special prin mediatizatul decret cu privire la ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940, în opinia unora ca cel mai prost pas făcut de Ghimpu, a altora ca fiind necesar dar nu la timpul potrivit, sau fiind foarte apreciat de alţii. Dar nu corectitudinea acestuia e problema rusului, ci faptul că Ghimpu dă dovadă de curaj (uneori ce-i drept cam stângaci) şi spune lucrurilor pe nume aşa cum crede el că e mai bine. Asta bineînţeles nu convine ruşilor deloc, de unde şi declaraţia lui Lavrov „orice pas înainte pe calea normalizării situaţiei este frânat de faptul că, deocamdată, este neclar cine ia deciziile la Chişinău". De fapt, ruşii au vrut să arate prin asta că în problema transnistreană până acum a cam hotărât doar Ghimpu.
De aici şi concluzia: ruşii au dat de înţeles că Ghimpu şi PL trebuiesc excluşi de pe arena politică moldovenească dacă dorim scoaterea armatei din stânga Nistrului. Este bine cunoscută antipatia lor pentru toţi cei ce gândesc şi respiră româneşte, iar acum este foarte evidentă tendinţa de aporpiere a Republicii Moldova de România, o mare contribuţie având la asta, Ghimpu.
Desigur că Ghimpu nu este cel mai bun strateg sau politician, nici pe departe nu a dat dovadă de mari abilităţi administrative nici acum nici când era în fruntea CMC (acest lucru fiind specific şi lui Dorin Chirtoacă). La fel nu este nici întruchiparea înţelepciunii, de multe ori dând dovadă de stângăcie, adeseori vrând nevrând fiind şi amuzant.
Dar cu toate aceste neajunsuri Ghimpu şi PL sunt foarte utili politicii moldoveneşti, fie şi pentru a stopa imperialismul rusesc care nu mai încetează să domine asupra noastră, fie pentru a mai domoli apucăturile pro moscovite şi alergatul de cele mai multe ori galopant al politicienilor noştri la Kremlin. Şi de ce nu, pentru a mai aminti moldovenilor cine sunt ei cu adevărat şi a mai diminua din românofobia prostească de care suferă, cu părere de rău, majoritatea concetăţenilor noştri.

Oricât de tare n-ar juca Rusia, trebuie să le dovedim că noi suntem stăpâni la noi acasă, să le dejucăm planurile diabolice, astfel dând o palmă imperialismului rusesc, încât să se trezească dracului toată armata lor de ocupaţie, tocmai în fundul Siberiei

Oare ce mai trebuie să facă România?

Zilele astea suntem încercaţi de mari greutăţi. Natura s-a dezlănţuit la propriu şi la figurat. Pe întreg cursul râului Prut oamenii se confruntă cu mari greutăţi. Sate inundate, case distruse, oameni care şi-au pierdut şi sărăcia pe care o mai aveau. Probabil chiar în acest moment, când scriu aceste rânduri, oamenii sunt încercaţi din nou de inundaţiile fără precedent, ţinând cont de pronosticurile meteorologilor şi de acea viitură care este aşteptată în jurul orelor 17.00 pe râul Prut.
Nici în partea de est a republicii, pe malurile Nistrului situţia nu e deloc îmbucurătoare, oamenii fiind şi acolo încercaţi de intemperiile naturii.
De parcă am fi pedepsiţi de Dumnezeu. Desigur, şi omul are o mare parte din vină. Autorităţile au şi ele vina lor, că au permis construcţia caselor în zone de risc şi mai ales pentru faptul că deşi era pericolul iminent de inundaţii, unii primari de sate nu au mişcat niciun deget pentru a evita aceste dezastre. Şi oamenii că nu ţin cont niciodată de pericolul ce-i aşteaptă şi se aventurează să-şi construiască case pe malurile râurilor.
Şi ţara vecină România nu o duce mai bine. Acolo situaţia este chiar mai dezastruoasă, inundaţiile fiind mult mai devastatoare, ajungându-se chiar şi la zeci de victime în rândul oamenilor.
Totuşi, în ciuda faptului că România este lovită puternic de recesiunea economică şi acum şi inundaţiile devastatoare o aduc practic la colaps, autorităţile române nu au întârziat să vină în ajutor Republicii Moldova cu ajutoare materiale pentru sinistraţi. Gestul fraţilor de peste Prut este încă odată de apreciat în situaţia în care însuşi România nu poate face faţă cerinţelor numărului mare de sinistraţi, aceştia făcând apel la comunitatea internaţională pentru a primi orice fel de ajutor. Însuşi Mircea Sandu, preşedintele FRF a făcut un apel la UEFA pentru a ajuta România în aceste momente grele.
Acum îmi pun întrebarea: Ce trebuie să mai facă România pentru noi, câte sacrificii ca să înţelegem că ne vrea binele şi că este singura ţară din lume căreia îi pasă de soarta noastră? Această întrebare este adresată în special contestatarilor şi celor cărora nu-i lasă să doarmă liniştiţi românofobiile de care suferă!

Probabil suntem pedepsiţi de Dumnezeu datorită urii şi dezbinării existente între noi!

Cât ne vor mai călca în picioare minorităţile?

Este trist ce se întâmplă în prezent între Prut şi Nistru. Aş spune chiar urât, jalnic pentru noi majoritatea românii sau moldovenii, depinde cum vrea fiecare să se identifice. Tot mai des suntem atacaţi pe forumuri şi chiar în viaţa reală de către minorităţi. Oare de ce? Mulţi vor zice că ne merităm soarta, datorită bunătăţii noastre, câteodată transformată în prostie sau cel puţin aşa suntem catalogaţi de alţii: proşti de buni, primitori, ospitalieri.
Zilele astea, accesând un site unde poţi găsi cam tot ce-ţi doreşti de la filme şi pâna la manuale, am avut marea surprindere să văd că deşi e un site moldovenesc, ruşii se simt ca la ei acasă (vobitorii de limbă rusă), înjurând şi atacând pe toţi cei care îndrăznesc să nu le facă pe plac. Cineva introduse-se un film în variantă originală, nefiind dublat în rusă şi şi-a primit-o cu vârf şi îndesat. Am încercat să le explic să nu facă atâta caz din nimic, să scoată subtitrările în română, dacă nu cunosc engleza şi vizionare plăcută. Am îndrăznit să le zic câte ceva din simpatiile mele faţă de ruşi şi limba lor de patrupezi cu multă grăsime pe ei. La urma urmei nu este limba rusă limbă de stat în RM şi ar trebui să o lase mai moale. Atât mi-a trebuit, că imediat am şi fost bombardat de tot felul de mesaje de la tot felul de indivizi, unul mai înapoiat ca altul.
Cel mai grav a fost că aici au fost implicaţi şi Dorin Chirtoacă şi Mihai Ghimpu, de care care sincer nu sunt chiar mulţumit dacă e să privim lucrurile din perspective politice, competenţe administrative etc. Dar am un mare respect pentru ei pentre ceea ce încearcă ei să facă întru apărarea demnităţii naţionale, apărării limbii române şi a scoaterii adevărului istoric la suprafaţă, un alt adevăr decât cel citit la şcoală timp de mai bine de jumate de secol.
Am fost învinuit că aş fi pus de cei doi să le stric lor dispoziţia şi m-au trimis pe Unimedia şi pe mine şi pe Ghimpu şi Chirtoacă. Bineînţeles, nu numai aici au fost locurile unde am fos trimişi toţi cei care respirăm şi trăim în spirit românesc.
Acum aş vrea să fac un apel la toţi susţinătorii PL şi nu numai să încerce să vadă lucrurile aşa cum sunt ele cu adevărat şi să nu se mai îmbete cu apă rece, crezând că atmosfera de pe site-ul nr. 1 de ştiri din Moldova este una de nivel naţional aşa cum cred ei. Să încerce să mai meargă şi pe unde situaţia este mult mai sumbră, să convingă lumea aşa cum preferă ei să o facă pe portlul lor preferat, şi de ce nu să le răspundă cu aceeaşi mondeă celor care ne calcă în picioare de sute de ani, să înţeleagă şi ei că bunătatea şi ospitalitatea noastră nu trebuie luată drept prostie!

Dă-le Doamne mintea cea de apoi politicienilor şi susţinătorilor acestora, la fel, moldoveni!

Îmi doream de ceva timp să scriu despre acest fenomen, despre această boală a moldovenilor, dar am tot amânat asta în speranţa că-şi vor reveni atât politicienii noştri, cât şi susţinătorii lor şi ceea ce scriu eu să fie de domeniul trecutului. Dar nu a fost să fie aşa.
După cum cred că aţi observat, am păstrat aproape acelaşi titlu ca şi la articolul precedent, doar că de data asta fiind vizaţi altă cate gorie de persoane. Am specificat acest lucru, în speranţa că susţinătorii înflăcăraţi al unui anumit partid vor cântări de două ori înainte de a sări cu acuze: atunci când a fost necesar i-am luat apărarea liderului lor, dar nu o pot face la nesfârşit!
Dar, să trecem la problema, meteahna de care suferă unii simpatizanţi ai unui partid politic şi şefii lor.
De la un timp încoace vedem că unii au uitat că sunt membrii unei alianţe de guvernământ, alianţă, care cu toate plusurile şi neajunsurile ei a urnit din loc carul greu, ruginit, uitat în negura vremii de vreo juma' de secol, şi în special în ultimii 8-9 ani, numit Republica Moldova. Dar, ca de fiecare dată când a avut Republica Moldova guvernare de alianţă, au apărut şi veşnicile atacuri din interior, lovituri sub centură din cele mai neplăcute.
Sunt urâte, jalnice aceste atacuri în cadrul alianţei şi în special din partea susţinătorilor acestora. În prezent, spre deosebire de alte vremuri când RM a avut guvernări de alianţă, mai avem şi internetul, acest spaţiu liber unde fiecare poate să-şi expună părerile pro şi contra. Doar că la moldoveni ca la nimeni alţii. Cum era şi de aşteptat aceştia au confundat părerile cu atacurile la persoană, cu înjurii, chiar vedem atâta ură, încât uneori ne mai şi mirăm cum de avem noi în străinătate faimă de oameni buni, sufletişti, primitori etc.!
Pe lângă cele menţionate deja, unii simpatizanţi dau dovadă şi de o mare prostie. Păi cum altfel pot fi catalogaţi cei care numesc un copil care sărea gardul la vecini după cireşe hoţ, tâlhar, bandit şi lista poate continua? Dacă ar fi să gândim ca aceşti indivizi, ar trebui să ne luăm de gât cu toţi şi să-l decretăm pe cel mai mare povestitor al poporului român drept cel mai mare hoţ al aceluiaşi neam.
O altă mare prostie este ca azi să-l susţii pe toate forumurile pe Marian Lupu ca unic candidat al alianţei la funcţia de preşedinte, ca apoi, a doua zi să zici că tot acelaşi Marian Lupu, care cu o zi înainte era favoritul lor, să zici că e cel mai periculos om ca preşedinte. Păi stimaţi forumişti, care e adevărul? Care e adevărul în viziunea voastră, în raţiunea voastră? Cred că ştiu, adevărul e unicul, acela scăpat pe gură de şeful vostru. Şi nu are importanţă că ieri era un adevăr şi azi altul, e adevăr şi gata!
Am impresia că această categorie de oameni este foarte greu de mulţumit. Că merg oficialii noştri la Bruxelles şi poartă un dialog amical spre binele ţării, duc tratative diplomatice, cu frumosul, asta înseamnă că deja ne umilim, că oficialii noştri nu au caracter. Că merg politicienii noştri şi spun răspicat că cetăţenii RM trebuie să beneficieze şi ei de circulaţie liberă în UE la fel ca şi alte state în aceeaşi situaţie cu noi, iar e rău, că cine suntem noi să cerem asta, că politicienii noştri (bineînţeles alţii decât preferaţii lor) sunt nătângi, nediplomaţi şi alte apelative greu de expus aici.
Mai nou am observat că oameni de afaceri de la noi cer tragerea la răspundere a clanului Voronin. Un fapt salutabil! Toate bune şi frumoase până aici. Doar că aprigii susţinători iar au ieşit la arenă cu atacuri şi că cică nu va fi tras la răspundere datorită faptului că troica Filat, Lupu, Urechean îl apără pe Voronin.
Poate că Lupu ar avea unele interese să nu fie atras la răspundere Voronin, Filat este făcut cu ou şi oţet de aprigii susţinători ai unui anumit partid şi este pe undeva de înţeles de unde aceste aberaţii. Dar Urechean să fie interesat de protejarea lui Voronin, asta e cea mai mare prostie care mi-a fost dat să o aud. Să suţii astfel de lucruri despre Serafim Urechean care în mai multe rânduri a fost câte pe-aci să înfunde puşcăria din cauza lui Voronin, trebuie să fii ori "dus cu Sorcova", ori prea bolnav de fenomenul "schimbării în bine", care de vreo trei ani încoace, tot nu mai vine.
Toate aceste prostii debitate de unele persoane, care mi-e greu să mă expun privitor la capacitatea lor mintală, nu fac decât să toarne apă la moara comuniştilor şi astfel să aducă doar rău oamenilor de pe acest petic de pământ, numit după voia unora Republica Moldova.

Probabil, aiurind toată ziua pe diverse site-uri, aceşti copii au impresia că toată ţara îi aude şi le va face mendrele. De fapt ei nu reprezintă decât 0,01 % de hămălai, care tot tastează prostii la nesfârşit.
Le-am mai spus şi le mai repet, dacă vreti binele partidului şi al ţării mişcaţi-vă fundul din faţa PC-ului aşa cum făceam şi noi în ambele campanii din 2009 pentru partidul vostru iubit (preferat şi de mine cândva)şi rezultatul s-a văzut. Repet, FĂCEAM, căci atacurile astea fără noimă asupra celorlalţi membri ai alianţei deja ne provoacă greaţă şi ne face să ne îndepărtăm tot mai mult de respectivul partid.