Păpuşile vin şi pleacă, păpuşarul rămâne

Republica Moldova s-a transformat în ultimii ani într-o imensă scenă de teatru, în care există un singur regizor, un singur scenarist, un singur păpuşar, mai multe păpuşi manevrabile şi câteva milioane de privitori impasibili. Din când în când aceste câteva milioane de spectatori se trezesc brusc din buimăceala şi amorţirea în care se află şi-şi dau seama că s-au plictisit de unele şi aceleaşi păpuşi manevrabile. Şi cer schimbarea lor cu altele mai puţin uzate, mai puţin murdare, pătate. Culmea este că aceşti spectatori nu pot înţelege că de fapt li s-a făcut greaţă de acest spectacol al absurdului la general, li se face greaţă de regie, de scenariu, de felul cum sunt manevrate păpuşile pe scenă şi nicidecum doar de păpuşile prea uzate deja. În loc să ceară schimbarea întregului corp, în frunte cu acel unic regizor, scenarist şi păpuşar, ei se mulţumesc din păcate doar cu o rotaţie temporară în rândul păpuşilor.

Aşa s-a întâmplat şi cu ceva timp în urmă, când o păpuşă extrem de uzată şi murdărită de păpuşar a fost aruncată la lemn de foc, dacă nu chiar la gunoi. Este vorba de demiterea lui Valeriu Zubco, pas care era inevitabil la acea perioadă, ţinând cont de nemulţumirile societăţii civile faţă de acest personaj, dar în special datorită cazului Pădurea Domnească soldat cu omorul unui om şi pe care Zubco l-a tăinuit cu străşnicie.

Ceea ce nu ne-am dat noi seama la acea vreme, este faptul că, chiar şi această demitere, care la prima vedere părea neverosimilă pentru Plahotniuc, care plătise pentru Zubco 2 milioane de euro, a fost tot un scenariu bine pregătit de acest regizor al răului, al diavoului. Încă de pe când se vorbea despre lepădarea de păpuşa Zubco, am tras mai multe semnale de alarmă şi am prezentat opiniei publice scenariul bine pregătit de Plahotniuc prin care se încerca eliminarea unor pioni, păpuşi pentru a-şi salva el fundul şi pentru a nu fi demis sau chiar lăsat fără imunitate parlamentară.

La un moment dat se părea că toată lumea înţelesese pericolul care ne paşte dacă acestei caracatiţe ale lui Plahotniuc i se taie doar câteva tentacule bolnave şi neputincioase deja, riscul fiind să-i crească altele mult mai puternice şi mai periculoase. Asta înţelesese şi Premierul Vlad Filat, atunci când a declarat deschiz război lui Vladimir Plahotniuc, sau cel puţin a mimat acest lucru.

Ceea ce nu cunoşteam cu toţii este faptul că păpuşarul avea din timp totul pregătit, un scenariu diabolic, care urma să doboare pe oricine încerca să-l atingă. Filat cunoştea despre omorul din Pădurea Domnească chiar la câteva ore după ce a avut loc acesta. Filat însă a preferat să tacă, să nu facă publică această situaţie în speranţa că-l va putea şantaja pe Plahotniuc, folosindu-se de moartea unui om. Acest plan i-a fost zădărnicit însă odată cu ieşirea publică a lui Sergiu Mocanu din 6 ianuarie 2013, când a şi anunţat despre omorul lui Sorin Paciu. Mai departe Filat a rămas descoperit total, neştiind ce să facă mai departe. Totuşi, la insistenţele societăţii civile şi a oficialilor UE şi SUA şi-a luat inima în dinţi şi a mers alături de comunişti pentru a-l demite pe păpuşar din funcţia de Prim-vice.

În tot acest timp, Plahotniuc s-a mişcat încet, dar sigur, urmând pas cu pas planul pe care şi l-a făcut. Mai întâi a scos în atenţia opiniei publice problema PG, Curţii de Conturi şi CEC, pe care el, marele reformator declarativ, era gata să le ofere opoziţiei. Plahotniuc a făcut această declaraţie, deoarece erau deja puse la punct înţelegerile cu Voronin privind numirea lui Vitalie Pârlog în funcţia de Procuror General, dar şi pentru a-l speria pe Filat cu faptul că ar putea rămâne fără CC şi CEC. Deşi la prima vedere, Pârlog ar părea că este numit de comunişti, seoarece a fost ministru în perioada guvernării comuniste, în realitatea acesta este o unealtă a lui Plahotniuc, la fel cum este şi Reidman, Gurău şi alţii care încă mai stau în jurul lui Voronin şi-i pregătesc groapa acestuia. Pentru a nu părea laş în faţa propriilor alegători, dar şi a oficialilor străini care i-au acordat toată susţinerea în înlăturarea mafiotului Plahotniuc de la guvernare, Filat a făcut pasul următor şi l-a demis pe Plahotniuc, asta chiar dacă, chiar în aceaşi zi a primit o puternică lovitură prin reţinerea lui Vicol.

Văzând că Filat nu cedează, Plahotniuc şi-a scos la înaintare piesele grele: valetul Mihail Fiodorovici Ghimpu şi păpuşile Oleg Reidman şi Victor Gurău. Primul a tatonat terenul, a pregătit opinia publică pentru demiterea Guvernului Filat, în timp ce Reidman şi Gurău, la comanda lui Plahotniuc l-au convins pe Voronin să voteze pentru demiterea lui Filat. Ce a urmat, ştim deja cu toţii. Îngenuncherea totală a lui Filat şi din nou, negocieri şi negocieri pentru o nouă alianţă, de data asta nici măcar cu principii şi valori. Dubios este şi faptul că Mihail Fiodorovici a renunţat la Pântea, pe care vroia foarte mult să-l facă Procuror General şi despre care se cunoaşte din surse sigure a că pornit o luptă aprigă pe interior cu oamenii lui Plahotniuc.

La aceste noi negocieri Filat a renunţat la tot în favoarea lui Plahotniuc, în speranţa că va rămâne cu şefia guvernului şi cu Procuratura Generală, pentru a avea şi el măcar o bâtă în lupta pe care o duce pentru supremaţie cu Plahotniuc. Doar că păpuşarul nu este dispus să renunţe la nimic. Astfel că a continuat cu arestările în tabăra lui Filat, de data aceasta trecând la instituţia forte a lui Filat -  Vama.

În tot acest timp, paralel cu aşa zisele negocieri se derula şi concursul de selectare a candidaţilor pentru funcţia de Procuror General. Mai corect spus, o mimare a unui concurs, deoarece din start se ştia că Vitalie Pârlog va fi cel desemnat. Unica problemă era că Filat încă mai dădea semne de viaţă, mai zvâcnea şi încerca să-i zădărnicească planul lui Plahotniuc de a-şi numi o nouă slugă la PG, de data aceasta în persoana lui Vitalie Pârlog. Un prim avertisment de la Plahorniuc, Filat l-a primit atunci când au fost ridicaţi câţiva vameşi şi băgaţi, cel puţin preventiv după gratii. Cum Filat era gata să jertfeacă acei câţiva vameşi neînsemnaţi, Plahotniuc a trecut la peştii mai mari, scoţând de la naftalină un accident rutier al lui Baliţchi, care a avut loc acum mai bine de un an jumate. Până acum pe nimeni nu a interesat că banditul Baliţchi fiind băut la volan a rănit grav un biet om, acest caz grav fiind adus la cunoştinţa noastră tocmai acum când e nevoie stringentă de a-l şantaja pe Filat. Şi i-a ieşit planul, Filat nemaifiind dispus să sacrifice rechini precum Baliţchi, riscând să fie chiar el sacrificat de aceştia, dacă nu intervenea imediat şi-i accepta condiţiile lui Plahotniuc.

În consecinţă, Pârlog a foste readmis în concurs pentru funcţia de Procuror General de către acea comisie imediat după ce a apărut în mass-media informaţia cu privire la accidentul lui Baliţchi. Şi ca acest scenariu diabolic să aibă un sfârşit fericit pentru Plahotniuc, în ziua în care s-a anunţat că Vitalie Pârlog a fost desemnat pentru funcţia de Procuror General, a fost eliberat şi Vicol din arest preventiv.

Republica Moldova şi cetăţenii acestui stat au devenit şi mai mult captivi acestui criminal de la Grozeşti şi riscă să devenim total captivi, dacă vom privi în continuare impasibili schimbul de păpuşi manevrabile ce se face de ochii lumii şi nu cerem şi facem tot posibilul pentru înlăturarea răului cel mare, a regizorului şi păpuşarului care face ce vrea din noi şi din acest stat.

Efectele sindromului Koro la politicienii moldoveni

Astăzi, chiar de dimineaţă am citit un material pe cât de interesant, dar totodată straniu şi bizar, pe atât de actual pentru politicienii de pe Bîc. În mare, în acest articol se vorbeşte despre sindromul Koro, sau iluzia furtului de penis, denumit în cele ce urmează bărbăţie, pentru a nu fi acuzat de careva că folosesc un limbaj neadecvat pudismului lor.

Sindromul Koro este des întâlnit pe continentul african, dar este răspândit pe o scară largă şi în Asia şi constă în iluzia că organele genitale, cu precădere cele masculine se retrag în abdomen sau că au fost furate. Cauza acestui sindrom se spune că ar fi simplele atingeri din partea unui străin, cum ar fi chiar strângerea de mână.

Făcând un salt uriaş de pe continentul african până în iubita noastră republică, constatăm că suntem unicul stat din afara Africii sau a Asiei în care acest sindrom face ravagii, cu precădere asupra politicienilor noştri. Sigur, geografic vorbind nu facem parte din aceste două continente, însă economic, social, spiritual suntem chiar mult sub multe state africane.

Punând cap la cap datele despre acest sindrom Koro, care se presupune că ar fi apărut pentru prima dată în Africa începând cu anul 1998 când au fost înregistrate primele cazuri de acest gen, putem spune cu părere de rău că acest sindrom în rândul politicienilor noştri a apărut cu mult mai înainte. Nu mă pot pronunţa cum au stat lucrurile până în anul 1991 când Republica Moldova a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, dar pot spune cu siguranţă că imediat după declararea independenţei sindromul Koro a făcut ravagii printre politicienii noştri. Drept dovadă în cele menţionate de mine este comportamentul politicienilor moldoveni în relaţiile cu Rusia, sau cu politicienii ruşi. Ai noştri sărmanii mereu şi-au pierdut bărbăţia când a fost vorba să stea la aceeaşi masă cu ruşii, să-i privească în ochi şi să le fie egali. Spre deosebire de omologii lor din ţările baltice, politicienii noştri şi-au înghiţit mereu propriile penisuri, devenind în cel mai bun caz damele de companie ale ruşilor. Consecinţele acestei lipse de bărbăţie şi curvsim în în relaţiile cu omologii săi ruşi ne lovesc crunt şi în prezent şi urmează să fie simţite încă mulţi ani de acum încolo, iar situaţia Republicii Moldova în comparaţie cu cele ale statelor baltice spune totul în această privinţă.

O altă constatare gravă în privinţa sindromului Koro, pe lângă fatul că acesta îşi face prezenţa pe meleagurile noastre cu mult înainte decât în statele africane, este că Koro a suferit o mutaţie periculoasă. Dacă băştinaşilor africani le apare iluzia că le-ar fi fost furată bărbăţia după atingerile unor străini, la politicienii noştri bărbăţia le dispare fără a fi atinşi. Este nevoie de un simplu telefon, un ordin venit prin orice căi dinspre Moscova şi imediat ne şi trezim, în cel mai bun caz cu nişte hermafrodite în fruntea statului.

Dacă băştinaşilor africani li se crează impresia că le sunt furate bărbăţiile, sau că li se retrag în abdomen doar temporar, începând de la câteva ore până la câteva zile, printre politicienii noştri Koro a suferit o altă mutaţie mortală. Astfel, politicienii noştri atinşi de acest sindrom nu-şi mai revin niciodată, nu-şi mai pot recupera bărbăţia nicicând, dovadă fiind şi faptul că de mai bine de 20 de ani de la declararea independenţei ei încă nu dispun de bărbăţia necesară pentru a scoate Republica Moldova din mrejele Rusiei şi de a o aduce în rândul statelor libere şi dezvoltate cum sunt ţările imediat mai la vest decât noi.

Sindromul Koro îşi face dureros prezenţa şi în aceste timpuri la politicienii noştri. Dacă indigenilor africani le dispare bărbăţia doar la atingerea din partea oricărui străin, politicienii noştri îşi înghit propriile bărbăţii (din efectele Koro, deocamdată pare să şi le înghită doar pe ale lor) doar la simpla vedere a unui aborigen de circa 1.60 m înălţime, care la moment pare să fie principala sursă de contaminare cu sindromul Koro a politicienilor noştri.

Acest politician Koro, care şi-a adăugat mai mulţi centimetri în unele acte de identitate (de multiple acte, dar şi identităţi nu duce lipsă deloc) a reuşit prin simple priviri sau mângâieri părinteşti pe creştet să lipsească de bărbăţie judecători, procurori, poliţişti, avocaţi şi tot felul de funcţionari stat de care a avut el nevoie. Printre politicienii preferaţi, care nu au scăpat de mângâierile pe creştet se numără şi transfugii politici, care au migrat la ordinului politicianului Koro, fie la un partid sau altul, fie le-au fost făcute partide căpuşă.

Totuşi, politicianul nostru de 1.60 m are o preferinţă arzătoare. Un alt politician, aşa zis Prim-ministru în exerciţiu, pe care a reuşit să-l contamineze cu sindromul Koro deocamdată doar de la depărtare, din priviri. Invit cititorii să facă o mică retrospectivă a comportamentului acestui politician, care se vrea Prim-ministru în continuare, cum a evoluat el de la marele luptător cu mafia la un căţeluş ascultător (cer scuze că jignesc căţeluşii prin această comparaţie, care pe lângă toate mai sunt şi foarte drăgălaşi), care negociază cu cei care până ieri erau mafioţi, raideri şi cancerul Republicii Moldova şi este gata să le ofere total statul pe tavă, în speranţa că va rămâne el un Premier marionetă în mâinile acestora.

Dacă bravul nostru Premier se comportă în aşa manieră umilitoare faţă de propria persoană fără să fi avut contact fizic direct cu sursa contaminatoare de Koro, imaginaţi-vă ce se va întâmpla când cei doi îşi vor da mâna, metodă, care conform indigenilor africani este cea mai periculoasă metodă de dispariţie a bărbăţiei. Şi încă ceva, nu uitaţi că Koro la politicienii noştri a suferit mutaţii grave, ceea ce echivalează cu adevărata dispariţie totală şi pe termen nelimitat a bărbăţiei, spre deosebire de africani, la care dispariţia este doar temporară.

Negocieri cu arestări

Negocierile pentru formarea AIE-3 par a fi pe sfârşite, totodată cineva dorind să grăbească lucrurile în aşa fel ca acestea să aibă un final fericit pentru un singur om din acest stat. Iar pentru a se temina odată cu aşa zisele negocieri şi pentru a-i mai tăia din entuziasmul lui Filat azi s-au mai operat nişte arestări în tabăra premierului în exerciţiu. După ce Fiscul lui Filat a fost făcut vraişte de către Chetraru şi Plahotniuc, tocmai pentru a-l intimida pe Filat, iată că a venit şi rândul Vămii. La fel ca şi în cazul arestărilor de la Fisc şi în acest caz nu putem susţine că cei bănuiţi nu s-ar face vinovaţi de nimic şi că ar fi doar răfuială politică. Marea problemă este că aceste arestări se fac tocmai acum, când se duc aceste aşa zise negocieri pentru a-i arăta lui Vlad Filat cine-i adevăratul şef în acest stat.

Dacă în alte dăţi, Filat mai avea curajul să riposteze şi să spună că aceste arestări se fac tocmai în astfel de momente cu scopul de a-l şantaja, de data aceasta Filat pare a fi îngenunchiat total, replica acestuia fiind că: „Asemenea acțiuni și colaborări vor mai fi, urmărind scopul de a combate corupția din Republica Moldova. Ele vor viza nu doar Serviciul Vamal”. Şi când vor avea loc aceste acţiuni, arestări? Deocamdată doar bandiţii tăi sunt speriaţi, ai lui Plahotniuc fură bine mersi în continuare, fără să fie deranjaţi de bandiţii lui Chetraru.

Ieri scriam că Filat mai are o şansă de a negocia cât de cât pe poziţii apropiate cu Plahotniuc şi datorită iniţiativei de demitere a lui Lupu. Astăzi vedem că Filat a renunţat la orice pârghie care l-ar ajuta să negocieze de la egal la egal cu Plahotniuc, proiectul înaintat de comunişti privind demiterea lui Lupu nefiind susţinut de membrii PLDM din Comisia Juridică a Parlamentului.

Concomitent cu aceste situaţii, Ghimpu şi continuă delirul său politic şi strigă în gura mare pe ori unde merge că dacă PLDM votează demiterea lui Lupu ne putem lua adio de la cursul european. Pentru juristul Mihai Ghimpu nu a constituit o problemă faptul că a fost demis Guvernul, adevăratul organ de stat care a făcut posibil ca Republica Moldova să facă aceşti paşi importanţi spre apropierea de UE, dar ne vorbeşte despre pericolul care ne paşte dacă este demis Lupu. Unde este raţionamentul în cele spuse de Mihai Ghimpu, e greu de înţeles. Cred că nici el nu ştie ca a vrut să spună, sau mai corect ce i s-a ordonat să spună.

Poate că este bine că se mai fac astfel de descinderi pe la instituţiile de stat corupte şi mai sunt speriaţi aceşti hoţi. Însă, este foarte grav că toate acestea nu au deloc drept scop stârpirea corupţiei, ci doar reglarea de conturi între Filat şi Plahotniuc. Toate acestea fac parte dintr-un scenariu foarte bine pus la punct de către Plahotniuc pentru a-l îngenunchia total pe Filat. O urmărire penală ce este pornită în anul 2007 şi închisă în 2011, iată că este reluată “surprinzător” în 2013. Dacă în cei 5-6 ani nu s-au luat nicio măsură, acum în 2 zile s-au făcut o grămadă de suspendări şi arestări în rândul bănuiţilor. Aceste mişcări în forţă exact în momentul când se împart sferele de influenţă în stat, pârghiile etc. între Filat, Plahotniuc şi Ghimpu nu ne fac decât să ne gândim la scopul urmărit de aceste intimidări. Astfel, momentul ales pentru aceste răfuieli vine încă odată să ne confirme cele spuse mai sus, că prin aceste arestări se urmăreşte intimidarea lui Filat, dândui-se de înţeles că nu mai e mult până bandiţii lui Chetraru îl vor înşfăca şi pe el, dacă nu stă cuminte în banca lui şi nu se conformează ordinelor venite de la Plahotniuc.

Până acum am avut Procuror General, Preşedinte de Parlament, Preşedinte de stat, Director al CNA, Preşedinte al CC, preşedinţi de judecătorii marionete ale lui Plahotniuc şi marea majoritate a instituţiilor de forţă în mâinile unui singur om. De data aceasta Plahotniuc râvneşte la unica instituţie de stat care nu i-a fost total supusă, instituţia Guvernului. Plahotniuc vrea să-şi asigure de această dată şi şefia Guvernului sub talpa sa, fie că va fi Filat în fruntea Guvernului, fie că va fi altcineva.

Este greu de anticipat ce se va întâmpla mai departe. Dar se pare că Plahotniuc îl are serios la mână pe Filat, care în schimbul reprimirii funcţiei de Premier este în stare să renunţe la orice şi să facă statul Republica Moldova captiv total al mafiotului Vladimir Plahotniuc, ceea ce ne va arunca cu vreo 30 de ani în urmă, iar anii ‘90 ne vor părea o joacă pe lângă cele ce urmează să se întâmple.

Jocul cui fac comuniştii sau cum a ajuns Voronin o unealtă la îndemâna oricui

Cum au început toate

Anul 2013 a început cum nu se putea mai zgomotos pentru politica mioritică dintre Prut şi Nistru. Nori negri se arătau la orizontul politic, anunţând furtuni puternice şi răsturnări spectaculoase de situaţie. Cam aşa a şi fost, doar că această furtună zgomotoasă s-a dovedit a fi una de primăvară-vară, deşi eram în plină iarnă, care deşi se apropie în viteză, tot atât de repede ne şi părăseşte.

Sergiu Mocanu anunţase la 6 ianuarie despe omorul săvârşit în Pădurea Domnească şi ascuns cu mare grijjă de Zubco şi ceilalţi care au participat la acea vânătoare, dar şi de primii oameni în stat, cărora li s-a raportat chiar în acea zi despre acest omor. Câteva săptămâni după aflarea acestui caz tragic, o parte a presei şi bloggerilor, liberi l-au mediatizat, cerând ca cei vinovaţi să fie atraşi la răspundere, cealaltă parte a presei supusă unora, sau altora, inventând subiecte bombă şi diverse tertipuri pentru a distrage atenţia de la dezmăţul din Pădurea Domnească.

Cade un pion, însă jucătorul principal rămâne cu alte piese importante

Ce a urmat, ştim cu toţii. Demisia lui Zubco, votată in corpore de către toţi deputaţii. Acest vot nu a venit din dorinţa de a fi demis Zubco, după ce acesta nu a avut măcar bunul simţ să-şi depună demisia de onoare, dar din speranţa lui Plahotniuc că prin demisia lui Zubco spiritele se vor mai linişti, iar el, cel care a dat ordin ca omorul lui Sorin Paciu să fie ascuns de presă şi de organele abilitate să stabilească vinovăţia fiecăruia dintre participanţi, va scăpa basma curată fără să fie demis de la tribuna parlamentului.

Aici intră în joc comuniştii

De fapt, comuniştii îşi făcuse intrarea în acest joc ceva mai devreme, cu acea Comisie parlamentară pentru elucidarea cazului din Pădurea Domnească, care nu s-a dovedit altceva decât o farsă, menită să mai tragă de timp până societatea ar fi uitat de respectivul caz. După cum am menţionat mai sus, prin demiterea lui Zubco, căzuse doar pionul, iar cel care dăduse ordin să fie muşamalizat omorul din Pădurea Domnească, încă stătea bine mersi în prezidiul parlamentului, deşi presa nesubjugată şi societatea cerea demiterea şi pedepsirea acestuia. Crimele lui Plahotniuc nu se limitează doar la muşamalizarea acestui caz, deja fiind arhicunoscute atacurile raider ale acestuia, preluarea cu forţa a afacerilor profitabile, preluarea ilegală a imobilelor, hotele etc.

Cum era şi firesc, demiterea lui Plahotniuc a venit într-un sfârşit cu votul comun al PLDM şi PCRM. Urma să aibă loc numirea unui nou Procuror General şi retragerea imunităţii lui Vladimir Plahotniuc, tot cu votul comun al PLDM şi PCRM. Situaţia însă a luat o turnură inexplicabilă pentru mulţi dintre noi, trezindu-ne, dacă pot să-i spun aşa, cu surpriza demiterii Guvernului Filat.

Ghimpu şi obsesia sa Filat vs Voronin şi obsesia Lupu

Scena politică autohtonă este completată cu doi politicieni, care la prima vedere par şi încearcă să pară foarte diferiţi. În realitatea, între Ghimpu şi Voronin există o singură diferenţă: denumirea partidelor pe care le conduc şi mimarea liberalismului de către primul şi respectiv a comunismului şi dreptăţii sociale, de către Voronin. În realitate însă, am mai spus-o şi aici, Ghimpu dă dovadă de o gândire şi un comportament sovietic, total nepotrivit pentru Republica Moldova a anului 2013, dar şi cu aspiraţiile politice cu care se laudă de zor politicianul de la Coloniţa. De cealaltă parte, Voronin a dar dovadă de ce vreţi, numai de comunism nu, fiind chiar mai permisiv, mai liberal şi mai calculat decât Ghimpu, cel puţin când vine vorba de comportamentul faţă de presă.

Aceşti doi politicieni, Ghimpu şi Voronin mai au însă un punct comun, care-i face să se comporte ca nişte fraţi siamezi. Despre obsesiile lor bolnave este vorba. Ghimpu a şi recunoscut că are o obsesie faţă de Filat, încă de pe când acesta era membru al PD. Dovezi ale obsesiei acestuia pentru Filat există nenumărate, dar despre acestea voi scrie într-un alt articol. De cealaltă parte este Voronin cu obsesia sa faţă de Marian Lupu, motivele acestei obsesii fiind cunoscute de toţi, nemaifiind nevoie să le amintesc aici.

Aceste obsesii bolnave ale acestor bătrânei senili, locul cărora numai în politică nu este au şi adus la căderea Guvernului şi ne pun în pericol parcursul european şi aşa anevoios al Republicii Moldova. Vă explic şi de ce.

Voronin, înainte de a purcede la retragerea imunităţii lui Plahotniuc, i-a cerut lui Filat mai întâi să-l demită pe Lupu. Filat bineînţeles că nu putea merge la acest pas, deoarece asta însemna distrugerea totală a AIE-ului la care ei ţin nespus de mult. Filat dorea doar pedepsirea lui Plahotniuc cu ajutorul comuniştilor pentru toate infracţiunile săvârşite de acesta, dar şi pentru faptul că Europa şi SUA nu mai puteau toleara în fruntea statului Republica Moldova un infractor (dovedit de justiţia multor state) precum este Vladimir Plahotniuc. Rămas fără imunitate şi scos din prim-planul politicii autohtone, Plahotniuc ar fi pierdut frâiele prin care-şi supune chiar şi proprii colegi de partid, dar şi majoritatea instituţiilor de forţă şi cele decisive din stat. Acest lucru ar fi adus un mare avantaj statului Republica Moldova, dar şi PD-ului, imaginea căruia este ponegrită de Vladimir Plahotniuc.

Folosirea lui Voronin în scopuri personale de către Plahotniuc şi Filat

În tot acest timp, Plahotniuc nu a stat deloc cu mâinile încrucişate, privind impasibil cum se apropie sfârşitul său politic şi nu numai politic. Astfel că, la insistenţa celuilalt obsedat pe nume Mihai Ghimpu şi obsesia sa pentru Vlad Filat, a trecut la fapte, făcându-i pe plac acestuia, dar şi sie însuşi, demiţând Guvernul. Culmea ridicolului, dar şi a curvismului politic, tot cu voturile comuniştilor, care mai devreme votase pentru demiterea lui Vladimir Plahotniuc din funcţia de Prim-vicespiker. Despre cum a fost posibilă aceasta, paşii făcuţi de Plahotniuc, oamenii folisiţi din interiorul PCRM am scris deja întrun amplu articol zilele trecute.

De parcă cele ce s-au întâmplat până acum cu demiterea lui Plahotniuc şi apoi a lui Filat nu au fost culmea curvismului politic, iată că bătrânul Vladimir Voronin se pare că se aliază din nou cu fostul prieten, apoi duşman, apoi din nou prieten, Vlad Filat. De data aceasta pentru a-l demite pe Marian Lupu. Motivele invocate de Voronin sunt dorinţa de a distruge total AiE-ul şi de a declanşa alegeri anticipate.

În realitate însă, lucrurile stau cu totul altfel. Voronin a devenit o unealtă pe alocuri costisitoare ce-i drept, în mâinile celor doi, Filat şi Plahotniuc, care îl folosesc în scopuri personale pentru a se şantaja unul pe altul. Odată cu demiterea lui Filat, mingea se afla în terenul lui Plahotniuc, iar acesta putea să negocieze cu Filat oricum îşi dorea şi să pretindă de la acesta tot ce-şi doreşte, în schimbul repunerii lui Filat în fruntea Guvernului. Asta ar fi adus fie la supunerea totală a lui Filat, fie la refuzul acestuia de a accepta condiţiile impuse de Plahotniuc şi desigur neevitabilele alegeri anticipate, mult râvnite de Voronin. Însă, mişcarea făcută de Voronin cu demiterea lui Lupu, nu a făcut altceva decât să-i mai dea ceva şanse lui Filat în împărţirea sferelor de influenţă, pârghiilor, instituţiilor de stat ce are loc acum la aşa zisele lor negocieri bazate pe principii şi valori. Asta însă nu-i oferă nici pe departe lui Filat posibilitatea de a-l înfrunta direct pe Plahotniuc şi de a negocia cu acesta de la egal la egal.

Un lucru este sigur. Voronin mimează doar că şi-ar dori alegeri anticipate, ţipând şi încercând să atragă atenţia publică asupra sa, cum o face de fapt în aceste zile şi amicul său Mihai Ghimpu. Ce are de câştigat Voronin din asta? Mai întâi arată electoratului său că el încă trăieşte şi vrea să trăiască şi politic încă. Aceste vânzoleli ar putea aduce şi unele mici salturi în scorul electoral al PCRM. Pe de altă parte, prin mişcările pe care le-a făcut în ultimele săptămâni şi-a asigurat atât de la Filat, cât şi de la Plahotniuc unele favoruri, precum ar fi repunerea “în lege” a fiului Oleg, recăpătarea unor afaceri (sau cel puţin aşa crede Voronin) şi unele asigurări că familia Voronin nu va fi deranjată în “afacerile” pe care le deţin încă.

Cu toate avantajele pe care şi le-a asigurat Voronin din jocul său, el a adus un mare dezavantaj partidului. Garda tânără a fost readusă din nou la tăcere, tocmai când aceasta părea să aibă un cuvânt de spus în interiorul partidului, ceea ce a trezit mari nemulţumiri şi nu este exclus faptul ca în timpul apropiat să plece din nou unii tineri din fruntea PCRM.

Însă, cel mai grav pentru politicianul Voronin este că nu a ştiut să plece cu fruntea sus. Din tipul de politician aflat la limita dictatorială, care obişnuia să transforme oamenii în propriile unelte, s-a dovedit de fapt a fi el o unealtă la îndemâna oricui şi o căţeluşă cu coada între vine ce se gudură în faţa stăpânului Plahotniuc.

Mihail Feodorovici: voi aici aţi venit să mă ascultaţi!

În ultimul timp vedem tot mai mult cum bravii noştri politicieni au făcut un obicei (nu ştiu dacă de prost gust sau nu) de a invita bloggerii la o bere, la un stat de vorbă. Mai nou, în Republica Moldova ne ciocnim cu o situaţie cel puţin bizară. Politicienii noştri ignoră jurnaliştii (cel puţin pe cei care mai au puterea de a fi liberi şi neînjugaţi la carul puterii) şi le fac ochi dulci bloggerilor. Cel puţin asta a încercat să facă astăzi şi Mihail Feodorovici Ghimpu. Şi apoi de ce să nu o facă, dacă de curând asta a făcut şi prietenul său Vladimir Plahotniuc. Pe cât de mult i-a reuşit lui Mihail Feodorovici să atragă simpatiile bloggerilor, puteţi să vă daţi lesne seama din cele ce au scris până acum cei prezenţi la udătura şi gustărica oferită de marele liberal în preajma Postului Mare. Eu cel puţin nu am reuşit să dau peste texte scrise de bloggeri mulţumiţi de întâlnirea cu Ghimpu şi care nu au uitat să menţioneze că sunt votanţi ai PL-ului, dar că nu ştiu dacă vor mai fi şi la următoarele alegeri.

Ca să precizez nişte lucruri. Nu am fost la acest offline şi nici la altele care au existat până acum. Nu am fost în primul rând pentru că nu mă aflu în RM. Chiar dacă nu aş fi fost plecat departe de casă, tot nu aş participa la astfel de …. nu ştiu cum să le zic ca să nu supăr pe nimeni, din două motive: 1. Nu agreez aşa ceva şi 2. Nu aş fi invitat la astfel de offline-uri. De ce? Pentru că aici se întâlnesc două categorii de bloggeri. Cei care vin să-şi mai întâlnească odată idolul pe viu şi a doua categorie, cei care-şi permit să scrie critic la adresa politicianului respectiv. De ce sunt invitaţi cei din urmă? Tocmai pentru a-i vedea pe viu, pentru a şti cine-şi permit să-i critice şi desigur pentru a-i ajuta să-şi schimbe părerea despe el, prin diferite “atenţii” şi promisiuni de funcţii şi bani. Nu fac parte nici din categoria simpatizanţilor lui Mihail Feodorovici, dar nici şanse nu sunt ca să devin vreodată astfel de specimen. Dar nici nu pot spune că toţi cei care au participat se înscriu în prima sau a doua categorie, ca să nu risc să-i jignesc pe puţinii bloggeri oneşti care au mai rămas în statul Republica Moldova.

Ce s-a discutat? Din cele spuse de unii prezenţi la acest offline s-a vorbit mult, doar că mult a vorbit doar Ghimpu. Ghimpu nu a ezitat deloc să se supraaprecieze cum îi stă în obişnuinţă, să dea cât a putut în Filat şi să-l apere la sânge pe Plahotniuc. Mai nimic nu a pomenit de Voronin. Mihail Feodorovici ştie de ce! Cei care au încercat să-i adreseze întrebări incomode au fost numiţi în fel şi chip, agenţi ai lui Filat, că au venit cu scopul de a-i strica întâlnirea lui Ghimpu şi altele care mai de care.

Orice n-ar face acest individ, orice n-ar spune, oricât nu s-ar victimiza, un lucru este sigur însă. Din câte offline-uri s-au petrecut între bloggeri şi politicieni, la nici unul nu s-a întâmplat să plece careva din sală în timpul discuţiilor din cauza jignirilor adresate de către vreun politician la adresa participanţilor. Ghimpu a reuşit să alunge tocmai doi cu jignirile sale. Voronin a fost la conducere opt ani şi alţii vreo 5-6 ani în prim-planul politicii autohtone, dar nu a reuşit performanţa lui Mihail Feodorovici de a jigni şi umili două doamne jurnaliste în faţa a sute de mii de oameni care l-au privit şi mulţi alţi jurnalişti în mod indirect, pentru simplul fapt că îşi permit să spună adevărul despre el şi acoliţii săi. Voronin nu a făcut nici sac de box din microfoanele televiziunilor incomode, aşa cum face Ghimpu.

Mai merită oare de spus ceva despre acest individ?

Reidman, omul lui Plahotniuc din coasta lui Voronin

Acum o lună și jumătate, Vladimir Plahotniuc se afla pe marginea prăpastiei. Multă lume remarca halul dezastruos în care arăta cel mai mare criminal din câți au existat în istoria Moldovei, de la obținerea independenței. Acea stare era cauzată de faptul că Plahotniuc era foarte aproape de a pierde Puterea pe care o avea, și rămăsese doar o chestiune de zile până la a ajunge la pușcărie.

Filat era gata să înceapă lupta cu Plahotniuc

Fostul Premier, Vlad Filat, sătul de tot șantajul la care fusese supus de către Plahotniuc, dar și primind semnale tot mai multe din partea partenerilor externi că actele de corupție (venite în mare parte din partea lui Plahotniuc) nu mai pot fi tolerate, decisese în sfârșit să pună piciorul în prag. Mușamalizarea crimei din Pădurea Domnească, făcută direct sub comanda lui Plahotniuc, a fost practic picătura care umpluse paharul. Deja nu se mai putea merge înainte în acest fel,chiar şi oficialii europeni, dar şi americani au spus că de soluţionarea cazului “"Pădurea Domnească” depinde parcursul Republicii Moldova spre UE, iar ieșirea din acordul AIE, de la 13 februarie, ar fi trebuit să fie primul pas spre trimiterea ”Păpușarului” la pușcărie. În acest sens, Filat se asigurase și de susținerea unei părți din PCRM (formată din garda tânără, Tcaciuk, Petrenco, Petkov, Munteanu, Mușuc etc.), care erau gata să voteze împreună cu PLDM numirea unui Procuror onest, care să pună pe rol toate cazurile existente deja împotriva lui Plahotniuc. Doar dovezile de la Curtea de Justiție de la Londra puteau servi drept probe pentru instrumentarea unui caz ce l-ar fi trimis pentru ani grei după gratii pe Plahotniuc. Iar lucrurile mergeau destul de bine, mai ales că Filat primise girul ambasadei SUA și a reprezentanților UE în Moldova.

Garda tânără din PCRM, formată din aproximativ 20 de deputați, urmau să-l convingă și pe Voronin  să creeze o alianță ad-hoc cu PLDM, pentru a numi un nou Procuror General și pentru a demite conducerea CNA. Practic CNA este cea mai importantă armă pe care o deține acum Plahotniuc, Zumbreanu și Chetraru, în mafia condusă de Plahotniuc servind aidoma unor locotenenți. Acești doi pași dacă erau făcuți, astăzi guvernul nu mai cădea, iar Plahotniuc deja avea un dosar deschis împotriva sa. Și un dosar solid, nu unul de genul celora pe care Plahotniuc i le pregătește lui Filat.

Reidman, omul lui Plahotniuc din coasta lui Voronin

Plahotniuc și-a jucat însă toate cărțile cu maximum de eficiență, iar unul dintre așii săi în această luptă este Oleg Reidman. Reidman se află în slujba lui Plahotniuc încă din 2004-2005, de pe atunci acesta primește un salariu lunar în jurul a 10 mii de euro. Până în 2009, perioada în care comuniștii se aflau la guvernare, Reidman îndeplinea rolul de „lobbist” al lui Plahotniuc la Voronin. Când Plahotniuc vroia să treacă vreun proiect legislativ, să „trăsnească” vreun agent economic incomod sau să se dea bine pe lângă Voronin, primul la care apela era Reidman. Iar Reidman, în calitatea sa de consilier al lui Voronin, lucra conștiincios pentru „Păpușar”.

Unul dintre primele proiecte implementate de Reidman și Plahotniuc a fost așa-numita „schemă de optimizare” la import. Scheme ce favorizau rețeaua „Green Hills”. Tot în perioada acestor scheme, Reidman s-a împrietenit și cu Marian Lupu. Colaborarea lor a cunoscut apogeul în momentul în care se punea problema ca combinatul metalurgic de la Râbnița să primească licență de export în SUA. Atunci Voronin a luat foc și era gata să-l distrugă pe Lupu, dar Reidman a intervenit, reușind să transfere toată vină pe fostul Vicepremier Ion Cucu. Tot Reidman a fost intermediarul între Plahotniuc și Lupu în 2009, convingându-l pe Lupu să părăsească PCRM în favoarea PD.

Docilitatea totală a lui Reidman față de Plahotniuc s-a produs prin 2007, atunci când Plahotniuc, prin intermediul lui Papuc, l-a determinat pe Voronin să comande o amendă de 22 de milioane de lei la „Green Hills”. Reidman nu putea să suporte o asemenea amendă, iar Plahotniuc i-a venit în ajutor, acesta reușind să-l convingă pe Voronin să fie mai „permisiv”. Prin această lovitură Plahotniuc l-a întors pe Reidman împotriva lui Papuc, el din spate manevrând tot acest război și „ajutându-i” când pe unul, când pe altul, pentru a și-i apropia. Aceasta este și schema de bază, cu care Plahotniuc a operat tot timpul, creând zâzanie între oamenii apropiați lui Voronin, tot el mai apoi oferindu-le ajutorul pentru a-i putea controla.

De Papuc, Plahotniuc s-a folosit la 7 aprilie 2009, atunci când a organizat devastările Parlamentului și Președinției. Practic Plahotniuc l-a trimis pe Papuc în fața protestatarilor în jurul orei 11:00, la 7 aprilie, pentru a aprinde și mai mult spiritele între protestatari. Tot Plahotniuc a fost cel ce a coordonat cu Papuc și Zubic toate atrocitățile asupra tinerilor din comisariate, după 7 aprilie. Plahotniuc a făcut asta pentru a întoarce populația împotriva lui Voronin, chiar și alegătorii PCRM, inițiind astfel distrugerea sa.

Un alt individ pe care Voronin și-l credea apropiat și de care s-a folosit Plahotniuc, este Valentin Mejinschi, fostul șef CCCEC și Ministru de Interne. Mejinschi și Plahotniuc s-au cunoscut la sfârșitul anilor 90, când primul l-a arestat pe ”Păpușar” pe un dosar de trafic de persoane. Plahotniuc a reușit să-l mituiască pe acesta, mai apoi folosindu-se de fostul șef CCCEC pentru a lovi agenții economici incomozi. Acum Mejinschi este șeful companiei de securitate ARGUS, primind un salariu consistent de la Plahotniuc.

O altă persoană, instalată de către Reidman la indicația lui Plahotniuc, este Emma Tabârță, vice-guvernator al Băncii Naționale, responsabilă pentru „supravegherea băncilor”. Este și persoana care a autorizat schimbarea proprietății asupra acțiunile băncilor, furate în cadrul atacurilor raider din 2010 și 2011 asupra Victoriabank și Banca de Economii. Când se vorbește despre „complicitatea organelor statului” în atacurile raider, atunci în cazul Băncii Naționale asta se referă întâi și întâi de toate la persoana Emmei Tabârță. Prin ironia evenimentelor, anume Reidman, care ar trebui să răspundă pentru „schemele” din sistemul bancar de rând cu raiderii, este ales de către fracțiunea comunistă „Președinte al Comisiei parlamentare” de investigarea a situației în Banca de Economii – comisia, care urma (teoretic!) să investigheze crimele din Banca de Economii acum este prezidată de cel, care va face totul pentru a le mușamaliza la indicația șefului său Plahotniuc, găsit de către Înalta Curte de la Londra și de la Edinburgh beneficiar final unic al atacurilor raider asupra sistemului bancar.

Reidman și Gurău l-au salvat pe Plahotniuc

Am făcut toată această abatere de la subiect pentru a demonstra care a fost de fapt cauza ce l-a determinat pe Voronin să nesocotească sfaturile gărzii tinere din PCRM, de a-l distruge pe Plahotniuc. Plahotniuc s-a folosit de Reidman pentru a băga zâzanie între PCRM și PLDM, făcând tot posibilul să împiedice un acord între Filat și Voronin.

În acest sens, Reidman și Plahotniuc au pus la cale ieșirea în presă a lui Victor Gurău, de la care a început toată isteria cu Banca de Economii. Reidman l-a trimis pe Gurău pentru a ieși în conferința de presă cu BEM și să dea vina pe Filat pentru toate fraudele de acolo. În schimbul acelei ieșiri, Gurău s-a ales cu un automobil Skoda nou-nouț.

Această ieșire a avut drept scop, în primul rând, crearea neînțelegerilor între Voronin și Filat. Filat a văzut ieșirea lui Gurău ca pe un atac al PCRM împotriva sa, devenind foarte suspicios și reticent. Paradoxal este că de vină pentru toate acuzațiile pe care i le-a adus Gurău lui Filat este tocmai Plahotniuc, el fiind cel ce a instrumentat atacul raider din vara lui 2011 și tot el a făcut tot posibilul pentru a ”pune mâna” pe această bancă.

Am scris aceste rânduri pentru a arăta lumii întregi cât de murdar operează Plahotniuc și cum a fost posibil să scape de pușcărie și în urma evenimentelor din ultimele luni. Ceea ce este și mai trist e că Plahotniuc a scăpat de pușcărie prin largul concurs al lui Voronin, folosindu-se de liderul PCRM pentru a deturna înțelegerea între Filat și garda tânără a PCRM de a numi un nou Procuror General și de a scăpa de mafioții Chetraru și Zumbreanu de la CNA.

Probabil bătrânețile i-au luat mințile lui Voronin, de vreme ce acesta a căzut în capcana întinsă de Plahotniuc. Acel Plahotniuc care în 2009, prin evenimentele din aprilie l-a îndepărtat pe Voronin de la Putere. Același Plahotniuc care în 2010 îl aducea pe Oleg Voronin la CCCEC și-l șantaja și amenința pentru a-l face să tacă. Plahotniuc, cel care i-a scos din PCRM pe Dodon, Grecianîi, Mișin, Ceban, Sîrbu și alții.

Reidman i-a inoculat lui Voronin ideea că va putea scăpa și de Plahotniuc și de Filat, mai întâi însă să-l distrugă pe liderul PLDM și să-l menajeze pe Plahotniuc. Doar că Plahotniuc după ce se va folosi de Voronin pentru a-l distruge pe Filat, va merge mai departe și va distruge și familia Voronin. De această dată definitiv.

Ghimpu a ales din nou să mulgă ţapul

Ultimele zile au fost “pline ochi” cu “evenimente politice”. Piticania mizerabilă de Grozeşti şi-a arătat muşchii din nou şi a demis Guvernul. De ce? Pentru că aşa au vrut muşchii lui, să-i “dea la bot” lui Filat (vorba unuia din slugile docile ale piticaniei), deoarece acesta a avut marea nesimţire şi neruşinare să-i ia funcţie de prim-vicespicher. Piticania şi-a umflat muşchii şi pentru a arăta tuturor că în acest stat el decide totul, pentru a le băga mintea în cap tuturor celor care pe viitor îşi vor permite să-l mai supere vreodată aşa cum a făcut-o Filat. Aceste manevre ale celui care şi-a modificat datele din actele de identitate, adăugând mai mulţi centimetri la statura sa de gnom, au fost posibile şi din cauza că-i are la mână pe majoritatea aşa-zişilor politicieni de la noi. Ultimul la care m-am aşteptat să i se închine, a fost Vladimir Voronin, dându-ne seama acum că toată acreala şi oţărala pe care o exteriorizează acest moş senil, nu este altceva decât o prefăcătorie şi că poate fi oricând îngenuncheat.

Ceilalţi, Dodon, Greceanîi, Mişin, Sârbu, Godea nu au făcut decât să demonstreze încă odată pe cine servesc şi în faţa cui se supun fără crâcnire. Totuşi, aceştia şi-au făcut treaba, au ridicat mâna strângând voturile necesare pentru demiterea Guvernului şi s-au făcut nevăzuţi, şi-au ascuns capetele de struţ în nisip, sperând că aşa cetăţenii nu-i vor vedea şi nu-i vor taxa la alageri, aşteaptând tăcuţi clipa când le va veni din nou rândul să fie folosiţi de Plahotniuc. Printre cei mai docili slugoi ai piticaniei de Grozeşti, este însă pe departe Mihai Ghimpu. Pe acesta Plahotniuc nu l-a obligat să voteze pentru demiterea Guvernului, deoarece găsise deja voturile necesare, dar şi pentru a nu-l compromite total în faţa electoratului, punându-l să voteze alături de comunişti. Totuşi, această păpuşă gonflabilă a lui Plahotniuc, pe nume Mihai Ghimpu îşi are rolul bine stabilit: cel de a debita tot felul de aiureli în faţa presei şi a electoratului care şi-a pus speranţa în el. Marele jurist, căruia nu i se văd nici urechile deja din buzunarul de la spate al lui Plahotniuc nu se dezminte niciodată. Auzindu-l ce prostii debitează pe la televiziuni privind demiterea Preşedintelui, sincer mă întristează şi în acelaşi timp mă face să mă simt ruşinat că acest individ este, sau cel puţin are o diplomă de jurist. Şi mai jenant pentru juriştii adevăraţi, care cunosc câtuşi de puţin buchia legii, este faptul că acest individ, atunci când spune toate aceste prostii nu uită niciodată să amintească că el este jurist şi cele spuse de el ies din gura unui jurist. Sigur, din gura lui Mihai Ghimpu ies acele cuvinte, nu ştiu şi dacă încearcă să gândească înainte de a vorbi.

În cele ce urmează o să încerc să fac trimitere la legislaţie în special pentru indivizi precum Mihai Ghimpu, dar şi alţii pe care-i ia gura înainte fără să gândească ce spun. Astfel, potrivit Constituției, Președintele poate fi demis doar dacă săvârșește fapte prin care încalcă prevederile constituționale. Articolul 89 din Constituție stipulează că Președintele poate fi demis cu votul a două treimi din numărul total de deputați.

Mai mult ca atât, marele nostru jurist Ghimpu nu ştie că Preşedintele Republicii Moldova poate să dizolve Parlamentul în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)]. Astfel, potrivit Constituţiei, preşedintele are posibilitatea de a emite decretul de dizolvare a Parlamentului în următoarele două situaţii:

a) în cazul în care Parlamentul nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură [art. 85 alin.(2)],

b) în cazul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)].

Consultând legislaţia, observăm că realitatea este cu totul alta decât încearcă să ne-o prezinte Ghimpu, iar în cazul în care Parlamentul nu acceptă o eventuală candidatură la şefia Guvernului a lui Vlad Filat (specific candidatura lui Filat, deoarece Ghimpu tocmai din această cauză a pomenit de demiterea Preşedintelui), atunci Preşedintele statului, după a doua încercare, are tot dreptul să dizolve Parlamentul. Dacă se ajunge la o astfel de situaţie, avem toate şansele să scăpăm de gonflabilii Dodon, Godea, Sârbi, MIşin. Şanse enorme să nu adune numărul de voturi necesare pentru accederea în parlament o are şi PL-ul şi asta numai din cauza bădărăniei şi cărdăşeniei directe a lui Ghimpu cu PD, respectiv Plahotniuc situaţie similară cu cea dintre Roşca şi PCRM din anul 2005.

În concluzie, ne putem da lesne seama că ultima prostie, cea cu demiterea Preşedintelui, din simplu motiv că aşa vrea el, marele jurist poate fi pusă pe seama faptului că acest individ nu are habar de minimum de cunoştinţe juridice, ori, fie cunoaşte că vorbeşte doar prostii, dar spune toate acestea din cauza că aşa i se dictează să vorbească. Ca să facem şi o referire la titlul acestui articol, Mihai Ghimpu ştie că degeaba vorbeşte despre demiterea Preşedintelui, la fel cum ştie că degeaba încearcă să mulgă ţapul, rezultatele vor fi aceleaşi, nule, dar o face pentru că aşa i-a cerut stăpânul.