Opiniile, sugestiile, propunerile le aştept la valentyn26@gmail.com

Faceți căutări pe acest blog

luni, 17 februarie 2014

De ce este PL-ul un partid predestinat opoziţiei

Partidul Liberal din RM având drept preşedinte pe Mihai Ghimpu, dar ca locomotivă ce ţine în viaţă acest partid pe Dorin Chirtoacă este un partid care a fost conceput exclusiv pentru a fi în opoziţie. Da, acest partid se simte cel mai bine în opoziţie din mai multe considerente.

PL-ul a fost conceput ca principal opozant al comuniştilor

PL-ul s-a născut, s-au ia urmat Partidului Reformelor ca un veritabil opozant al PCRM. Din 2005 când a apărut pe scena politicii din RM şi până în 2007, când au câştigat primăria capitalei a fost într-o ascensiune permanentă. Acest lucru se datora faptului că între 2005 şi 2007 rămăsese practic unicul partid care prezenta o opoziţie reală pentru comunişti.

Cât sunt tari comuniştii, avem şi noi şanse la o creştere în preferinţele electoratului

Existenţa, dar şi succesul PL-ului par foarte strâns legate de cele ale PCRM-ului. Cu alte cuvinte, în perioada 2007-2009, când încă PCRM-ul era la guvernare, iar PL-ul găsise o ţintă bună în care să lovească, a fost perioada de glorie a partidului lui Mihai Ghimpu. Astfel, cu un PCRM la guvernare şi monopolist pe scena politică din RM, PL-ul ajunsese partidul numărul 2 din RM. Cel puţin asta au demonstrat alagerile din 2009, când PL-ul luase aproximativ 15% şi se situase pe locul doi în preferinţele electoratului.

Au căzut comuniştii de la guvernare, a căzut dramatic şi PL-ul în preferinţele electoratului

Perioada 2009-2013, când PCRM-ul a fost înlocuit la guvernare de AIE, alianţă din care a făcut parte şi PL, a fost o perioadă dezastruoasă din punct de vedere politic pentru liberali. Rămaşi fără sprijinul lor electoral forte “bătaia” în PCRM, Mihai Ghimpu şi compania au rămas practic fără slogan electoral. Cu “Schimbrea până la capăt”, s-a dovedit că acel capăt nu se va vedea sau simţi prea curând. Apoi “Schimbarea în bine, numai cu PL NU a venit”, astfel că PL-ul s-a trezit la sfârşitul anului 2013 fără o mare parte din membri, care au migrat spre PLR şi cu o imensă şansă de a nu accede în viitorul legislativ, scorul lor electoral abia ajungând pe la vreo 5%. Totuşi, nu doar faptul că PL-ul a rămas fără orizont electoral, după căderea PCRM-ului de la guvernare i-a adus pe liberali în situaţia politică dezastruoasă în care se află acum. O mare vină pentru această situaţie o are Mihai Ghimpu, care a renunţat în mod public la unionism, singurul punct forte care le mai rămăsese în faţa electoratului, atunci când a spus că “Unirea cu România se află în sicriu”. O altă lovitură puternică de imagine PL-ul a suferit-o şi din cauza faptului că Mihai Ghimpu la un moment dat se contopise cu persoana oligarhului Vladimir Plahotniuc, fiind practic subjugat de acesta. Şi scandalurile de corupţie în care s-a băgat Mihai Ghimpu cu afacerile pe care le deţine şi despre care se spunea că le-ar fi obţinut pe căi ilicite, fiind ajutat de acelaşi Plahotniuc, aproape că au distrus PL-ul defiitiv.

“Locomotiva” partidului împotmolită în ilegalităţi

După ce a scăpat de comunişti şi a putut face orice şi-a dorit la cârma Chişinăului, Dorin Chirtoacă, care e şi cel care a dus greul PL-ului, a fost de multe ori acuzat de corupţie, ilegalităţi în special prin intermediul consilierilor municipali din partea PL. Cele mai multe acuzaţii i s-au adus în legătură cu autorizaţiile de construcţie emise ilegal de consilierii liberali, având permisiunea tacită a lui Chirtoacă. O altă acuzaţie adusă acestuia ţine de alimentarea transportului public municipal, care s-ar face exclusiv la staţiile de petrol ale unchiului Mihai Ghimpu. Desigur că locuitorii sunt nemulţumiţi şi din cauza faptului că Chişinăul degradează pe zi ce trece, devenind tot mai urât şi insalubru, iar multe dn promisiunile făcute de Chirtoacă nefiind nici până în prezent îndeplinite.

PL-ul se credea în opoziţie, chiar şi atunci când era la guvernare

Încă o dovadă că acest partid este predestinat pentru a fi în opoziţie este că, chiar în timpul când erau la guvernare o făceau pe opoziţia. Cu alte cuvinte, liberalii fiind la guvernare, uitau acet lucru şi de cele mai multe ori criticau guvernarea. Bineînţeles, nu se luau niciodată de un Cebanu de la Tineret care va intra în istoria RM drept cel mai incompetent ministru, sau de un Şalaru de la Drumuri, care, cu siguranţă va rămâne cu titulatura de cel mai mare hoţ liberal din câţi au cunoscut vreodată moldovenii.

PL-ul se simte bine acum când e din nou în opoziţie

De aproape un an de când au fost scoşi de la guvernare de către cel căruia Mihai Ghimpu îi lustruia mereu imaginea, PL-ul a început uşor să reintre în graţiile electoratului. Mihai Ghimpu pare să se fi eliberat puţin de cel care-l subjugase practic şi care poartă numele de Vladimir Plahotniuc începând chiar să scoată la iveală multe porcării făcute de acesta. Totodată, vedem un Mihai Ghimpu mai raţional, mai reţinut, care nu atacă jurnaliştii şi care îi critică deopotrivă şi pe Filat şi pe Plahotniuc, lucru pe care nu-l făcea până acum. Chiar şi declaraţiile pe care le face acum sunt mult mai coerente, cu mai multă logică şi nu mai sunt lipsite de credibilitate cum erau până mai ieri când era la guvernare.

Liberalii au făcut mult mai mult bine RM în ultimele luni de opoziţie, decât au făcut 4 ani la guvernare

Se observă cu ochuil liber faptul că aflându-se în opoziţie,  nu au de câştigat doar ei din punct de vedere politic şi electoral (economic nu poate să le fie avantajos, deoarece au pierdut treuca). Această postură de partid în opoziţie în care se găsesc acum liberalii  este foarte benefică şi pentru cetăţenii RM. Spun asta, deoarece de când aceştia sunt în opoziţie au reuşit să blocheze mai multe iniţiative legislative ale hoţilor din PD şi PLDM, prin care aceştia încercau să fure bugetul RM de sute de milioane de euro. Astfel, cu ajutorul Curţii Constituţionale liberalii au blocat mai multe hoţii puse la cale de actuala guvernare, cum ar fi Legea celor 2%, micşorarea taxei de import la maşinile de lux, dar şi altele pe care Mihai Ghimpu şi liberalii le-ar fi votat probabil fără ezitare dacă s-ar mai fi aflat la guvernare.

Pe departe însă, cea mai mare victorie repurtată de liberali, împreună cu liberali-reformatorii, dar şi cel mai mare beneficiu adus societţii RM a fost atunci când, cu ajutorul CC au repus în drepturi limba română la ea acasă. Astfel, prin sesizarea depusă de liberali şi liberali-reformatori, CC a confirmat încă odată pentru toţi că limba de stat în RM este limba română, cu menţiunea de a fi modificat în Parlament ruşinoul articol 13 din Constituţie.

Este important de amintit din nou, faptul că PL-ul a făcut dreptate limbii române din nou doar atunci când se afla în opoziţie şi nicidecum la guvernare.

Acestea fiind spuse (dar şi altele care probabil mi-au scăpat din vedere), ajungem la concluzia că PL-ul este un partid bun doar atunci când se află în opoziţie. Este o situaţie rar întâlnită în lumea politică, dar aşa sunt liberalii, mai deosebiţi din fire. Astfel, nu-mi rămâne să le urez liberalilor să stea cât mai mult în opoziţie (chiar dacă aşa nu prea au posibilitatea de a fura), deoarece acest lucru este foarte benefic populaţiei RM, dar şi PL-ului.

Iar spre binele Chişinăului şi a locuitorilor acestuia, îl sfătuiesc şi pe Dorin Chirtoacă să renunţe la mandatul de primar şi să se mulţumească cu unul de consiler local, de dorit să se afle în opoziţie. Poate aşa vom scăpa de construcţiile ilegale, de distrugerea parcurilor, de hoţiile pe care le fac consilierii liberali atunci când sunt la putere, de gheretele amplasate ilegal, de care Dorin Chirtoacă aşa şi nu ne va scapă atât timp cât va fi primar.

sâmbătă, 15 februarie 2014

De ce tace Filat

Acum un an, mai exact pe 13 februarie 2013, cel care va rămâne în istoria politicii autotohtone, drept cel mai fricos şi mai laş politician din RM, prinsese puţin curaj ieşind cu acuze grave la adresa lui Plahotniuc. Acuze aduse pe drept la acea vreme. Nu o să stărui prea mult la ce cuvinte grele i-a aruncat atunci Filat lui Plahotniuc, sunt sigur că pentru toţi sunt cunoscute aceste lucruri. Ceea ce însă a urmat, va rămâne iarăşi în istoria politicii moldoveneşti, dar cred că şi mondiale, drept cea mai mare umilinţă publică la care a fost supus vreodată un politiciande de către un altul. Sau cea mai mare umilinţă adusă de către un bandit, altui bandit, când cel acuzat, Plahotniuc, practic l-a îngenunchiat în public pe Filat, punându-l pe acesta să-şi ceară scuze şi să nege toate acuzaţiile. Şi de parcă această umilinţă nu a fost de ajuns, la câteva zile la şi dat jos din funcţia de Premier.La acest capitol, vedem că Filat deţine recorduri absolute, demne de persoana lui laşă.

13 februarie cu ghinion

Zilele astea, mai exact la 13 februarie 2014, lui Plahotniuc i s-au aplicat mai multe lovituri serioase, totodată aducându-se la cunoştinţa publicului şi faptul că este urmărit într-un dosar penal în România pentru identitate falsă. Deocamdată i-a fost scos de la naftalină doar acest dosar, cel mai simplu din câte le are pregătite la Bucureşti. Se pare totuşi, că ziua de 13 februarie pentru oligarhul Plahotniuc este una neagră. Tot în acea zi, fiind sub presiunea României şi a UE, alege să renunţe la patru deputaţi din Adunarea găgăuză, crezând că astfel se va spăla pe mâini de mizeria pe care a pus-o la cale la Comrat pe 2 februarie, numită şi referendum.

Sacrificarea lui Gumă

Ceea ce însă i-a trădat încă odată caracterul mârşav al lui Plahotniuc, este mişcarea lui prin care l-a oferit pe Gumă pe tavă autorităţilor române. Motivele invocate de Gumă pentru care pleacă din parlament, sunt doar nişte încercări nereuşite de a minţi. În realitate, acesta a fost impus de Plahotniuc să renunţe la imunitatea parlamentară, aşa sperând că România se va mulţumi cu încarcerarea lui Gumă, lăsându-l pentru un timp în pace pe el

Greşeala care i-ar putea fi fatală lui Plahotniuc

Însă, pe departe, cea mai mare lovitură primită de Plahotniuc zilele astea poartă numele Platon. Presa subjugată lui Plahotniuc a tot trâmbiţat zilele acestea despre unele încercări ale lui Platon de a cumpăra deputaţi din coaliţia de guvernare. Şi motivul prostesc pe care-l prezentau aceşti lătrători ai lui Plahotniuc, cel de a lăsa guvernarea fără majoritate, deoarece Platon nu-şi doreşte apropierea RM de UE, este unul penibil pe lângă adevărul real. Poate că nici nu-şi doreşte Platon apropierea RM de UE, dar, chiar dacă au existat acele încercări de a cumpăra deputaţi, acesta a făcut-o doar din dorinţa de a se răzbuna pentru ţeapa luată de la Plahotniuc.

În realitate, este vorba de o dispută pe viaţă şi moarte dintre aceşti doi bandiţi din cauza băncii Victoriabank. Acum vreo patru ani, Platon l-a ajutat pe Plahotniuc să-i deposedeze pe acţionarii majoritari de la Victoriabank de acţiuni, cu promisiunea că mai târziu îşi vor împărţi această bancă în mod egal. Însă, cum îi stă în fire lui Plahotniuc de a-i “kidăni” pe toţi, asta a făcut şi cu Platon. Nu voi stărui asupra maşinaţiilor economice pe care le-a făcut Plahotniuc pentru a-l ţepui pe Platon, dar voi aminti faptul că intervenţia lui Drăguţan de la BNM în cazul Victoriabank, a fost cireaşa de pe tort, care l-a enervat la culme pe Platon.

Lui Plahotniuc îi este frică de Platon, din care cauză a pus toate tunurile pe acesta. inclusiv presa aservită. Platon, spre deosebire de clanul Voronin, Filat, sau mulţi alţii pe care i-a distrus Plahotniuc, este mult mai periculos şi hotărât de a nu ceda. Şi are şi metodele necesare pentru a-l pune la pământ pe Plahotniuc.

Cel mai grav este că şi unele surse media care se mai bucură de ceva independenţă au intrat în acest joc, creând impresia că se dă o luptă între Platon şi coaliţia de guvernare şi că astfel s-ar pune în pericol parcursul european al RM. În realitate este doar o luptă între aceşti doi bandiţi, dintre care unul din ei se ghidează după reguli stricte ale mafiei şi nu iartă atunci când se încalcă regulile şi cuvântul dat. Presa care nu-i este servilă lui Plahotniuc ar trebui să evite acest subiect, să-i lase să se căsăpească între ei, în speranţa că din aceată luptă a lor ne vom alege cel puţin cu un bandit în minus.

Revenind la Filat, de ce acesta a luat apă în gură?

Probabil că mulţi s-ar fi aşteptat ca Filat să profite din plin de faptul că Plahotniuc este serios băgat la colţ şi să-i dea lovitura fatală, pentru a se răzbuna pentru umilinţele la care a fost supus de acesta. Însă, tăcerea acestuia ne duce cu gândul că, fie Filat şi-a primit lecţia anul trecut, încât acum nu mai are curajul să mişte un deget, fie acţionează mai prudent din umbră şi nu e chiar străin de cele ce i se întâmplă în aceste zile lui Plahotniuc.

Oricare din aceste situaţii ar fi, cetăţenii de rând, sătui de debandada aceasta şi de faptul că acest stat este total supus de aceşti bandiţi, şi-ar fi dorit o luptă deschisă între aceştia trei. Acum avem şansa ca din cei doi Plahotniuc şi Platon, să scăpăm definitiv măcar de unul, dar tot am fi preferat dacă se eliminau toţi trei reciproc.

joi, 13 februarie 2014

România ne va integra şi pe noi în UE, iar pe Plahotniuc îl va băga la puşcărie

Ieri, la nici 24 de ore înainte de a se afla public că Plahotniuc este urmărit penal în România, am scris un articol în care am vorbit despre şansa RM de a se apropia de România şi UE şi cum am putea împiedica ca cei precum Plahotniuc, Gumă şi alţii să zădărnicească calea europeană a RM. Printre altele am specificat faptul că: “Cert este însă un lucru. Plahotniuc nu-şi doreşte nici măcar apropierea RM de UE, nemaivorbind de o reunire cu România. El priveşte cu groază ce se întâmplă acum în România, unde zeci, poate chiar sute de funcţionari de vârf, oameni de afaceri, deputaţi, miniştri sunt băgaţi pentru ani grei la puşcărie. Plahotniuc, ca şi prietenul său Gumă, unul urmărit penal, celălalt deja condamnat în România, şi nu numai ei, ar ajunge în secunda următoare după gratii într-o eventuală situaţie în care DNA-ul românesc ar avea liber să acţioneze şi în stânga Prutului. Şi da, Plahotniuc ne-ar ajuta să ne apropiem de România şi UE, dar, doar după ce acesta va fi băgat la puşcărie şi nu ar mai avea posibilitatea să blocheze RM din drumul său european.”

Se pare că apelul meu s-a făcut auzit, iar azi Gumă anunţă că părăseşte PD-ul şi fotoliul de deputat. Motivele invocate de acesta, care l-au adus la acest pas, sunt nişte abureli pe placul electoratului subţiat până spre 0% al PD-ului. În realitate însă, Gumă a fost obligat să recurgă la acest pas. Toţi se mirau că autorităţile româneşti nu intră cu Interpolul în legislativul de la Chişinău pentru a-l ridica pe Gumă şi a-l băga la închisoare. România nu procedat aşa, deoarece nu a dorit să rişte cu un scandal internaţional în jurul acestui subiect. Acum însă, când RM a parafat Acordul de la Vilnius, iar una din Comisiile europene a votat abolirea regimului de vize pentru cetăţenii RM, situaţia devine destul de serioasă şi lucrurile nu mai pot merge aşa mai departe. RM este obligată să bage la puşcărie rechini mari precum Gumă, Plahotniuc, Filat, Shor etc. Ori, reforma justiţiei printre multe alte prevederi, mai cere şi tragerea la răspundere a infractorilor mari. Cum acest lucru nu este posibil la noi, cu Procuratura, CNA, judecătorii subjugate, ajutorul României şi a organelor de drept de peste Prut este ca un colac de salvare pentru RM, care stă gata să fie trasă la fund şi sufocată de oligarhi.

Trebuie să recunosc că procesul de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni a fost un pas extrem de important şi de bine gândit pe care l-a făcut România. Pe lângă faptul că am fost repuşi în drepturile europene pe care le are orice român, acum România mai are şi posibilitatea de a-i băga la puşcărie pe hoţii din RM care au şi cetăţenie română. Unul din ei, Gumă este ca şi încarcerat. După ce renunţă la fotoliul de deputat, acestuia nu-i rămâne decât să fugă în vreun stat cu care România nu are semnat acord de extrădare, sau să se predea autorităţilor româneşti pentru a-şi ispăşi pedeapsa binemeritată.

Însă, pe departe, cel mai mare pericol pentru parcursul european al RM rămâne a fi Vladimir Plahotniuc, care, după cum am spus şi mai sus va face totul posibil să-şi salveze imperiul oligarhic pe care l-a construit încă de pe timpul regimului Voronin. Ori, o apropiere a RM de UE reprezintă sfârşitul oligarhului. Din această cauză, Plahotniuc trebuie scos din joc înainte ca acesta să pericliteze total şansa noastră europeană. Pasul pe care l-a făcut România astăzi prin anunţarea faptului că acesta este urmărit penal la Bucureşti, este doar începutul. Dacă urmărim cu atenţie mersul lucrurilor în cazul altor oligarhi de peste Prut care sunt acum după gratii, vom vedea că în cazul multora au început cu dosare simple, din care au ieşit cu condamnări cu suspendare, ca după aceea să li se scoată la iveală infracţiunile adevărate. Ulterior le-au fost cumulate pedepsele cu suspendare cu cele cu executare, astfel mulţi din ei ajungând pentru ani grei după gratii. Probabil că şi Plahotniuc se va alege acum pentru început, cu o pedeapsă cu suspendare pentru identitate dublă, după care i se vor scoate la lumină adevăratele infracţiuni cum ar fi contrabanda cu diverse produse şi mărfuri, traficul de fiinţe umane, proxenetismul etc.

Odată băgat la puşcărie Plahotniuc, organele de drept din RM, cum ar fi Procuratura, CNA, judecătoriile vor ieşi de sub control politic şi oligarhic şi doar atunci va fi posibilă o adevărată reformă a justiţiei în RM. Şi această reformă va fi urmată de condamnări grele din clanul Voronin, Filat, Shor, Urecheanu, Platon, Lazăr, tandemul Şalaru-Ghimpu-Grozavu, dar şi mulţi alţii mai mari sau mai mici.

miercuri, 12 februarie 2014

Plahotniuc ne va uni cu România

Bănuiesc că mulţi vor fi scandalizaţi doar citind acest titlu, indiferent că sunt ei unionişti, pro-ruşi sau aşa-zişi statalişti. Se pare însă că sunt şi unii care cred întrun astfel de scenariu, sau cel puţin încearcă să răspândească în media astfel de zvonuri. Acum ceva mai mult de jumate de an am primit nişte mesaje de pe un cont de facebook, care bănuiesc că era unul fictiv, iar persoana care-mi scria încerca să mă convingă că Vladimir Plahotniuc de fapt nu este nici pe departe aşa cum îl credem noi (nu ştiu la cine s-a referit prin apelativul “noi”). Pe atunci nu am dat prea multă atenţie acestor afirmaţii, deoarece în acel moment Plahotniuc era dat jos de la tribuna parlamentului prin vot comun PLDM-PCRM.

La acel moment am catalogat toate astea drept nişte încercări disperate ale celor plătiţi cu ora pentru a-i lustrui imaginea în mediul online lui Plahotniuc. Acum însă când am văzut cum Plahotniuc încearcă să distrugă acest stat prin organizarea de referendumuri în Găgăuzia, acţiuni ce sunt menite să îndepărteze RM de UE, iar despre vreo Unire cu România nici nu poate fi vorba, mi-am amintit de cele scrise mie de unul din miile de căţei angajaţi să debiteze orice prostii în speranţa că-l vor ajuta în vreun fel pe Plahotniuc.

Voi încerca să redau din memorie acele neghiobii prin care se încerca să i se dea păpuşarului o alură de mare unionist. Acea persoană era scandalizată că vezi Doamne, cum eu un unionist desăvârşit îl atac prin ceea ce scriu pe blog pe un unionist precum este Plahotniuc. Persoana respectivă încerca să mă convingă că votul comun PLDM-PCRM prin care a fost dat jos Plahotniuc nu are nicio legătură cu careva infracţiuni ale acestuia. Cică el fusese dat jos de mancurţii verzi şi roşii tocmai pentru a-i zădărnici lui Plahotniuc încercare de a reuni RM cu România. Mai mult chiar, cel sau cea angajat/ă cu ora pentru lustruirea imaginii lui Alcapone de Grozeşti spunea că noi ar trebui să-i iertăm chiar şi faptul că acesta ar fura aşa cum presupunem noi. Cică Plahotniuc fură în scop nobil, pentru a avea resursele financiare necesare pentru Unire.

Nu ştiu cine era în spatele acelui cont fictiv, care încerca să-l proclame pe Plahotniuc drept un mare patriot român şi un desăvârşit unionist, dar îmi amintesc de altcineva care spunea că Plahtotniuc are şi cetăţenie română şi este patriot român basarabean. Este vorba despre Vitalia Pavlicenco, un alt personaj, care la acea vreme îi lustruia de zor imaginea lui Plahotniuc.

Nu ştiu nici cât adevăr există în afirmaţia că Plahotniuc ar fi unionist şi că şi-ar dori Unirea RM cu România. dar dacă asta se dovedeşte a fi câtuşi de puţin adevărat, oare ce urmări vor exista pentru Plahotniuc, odată ce aflarea despre dubla cetăţenie şi identitate a acestuia a putut crea un adevărat tzunami care i-a şifonat destul de serios imaginea de mare oligarh de neatins?!

Cert este însă un lucru. Plahotniuc nu-şi doreşte nici măcar apropierea RM de UE, nemaivorbind de o reunire cu România. El priveşte cu groază ce se întâmplă acum în România, unde zeci, poate chiar sute de funcţionari de vârf, oameni de afaceri, deputaţi, miniştri sunt băgaţi pentru ani grei la puşcărie. Plahotniuc, ca şi prietenul său Gumă, unul urmărit penal, celălalt deja condamnat în România, şi nu numai ei, ar ajunge în secunda următoare după gratii într-o eventuală situaţie în care DNA-ul românesc ar avea liber să acţioneze şi în stânga Prutului.

Şi da, Plahotniuc ne-ar ajuta să ne apropiem de România şi UE, dar, doar după ce acesta va fi băgat la puşcărie şi nu ar mai avea posibilitatea să blocheze RM din drumul său european.

marți, 4 februarie 2014

Cine şi cu ce s-a ales în urma ilegalităţilor din Găgăuzia

(FOTO) Încă o dovadă că Partidul Democrat a susținut și promovat referendumul găgăuz

Analizând la rece evenimentele din ultima perioadă din sudul republicii, care au culminat duminică printr-un aşa-zis referendum, putem ajunge la mai multe concluzii. De fapt, mulţi dintre formatorii de opinii s-au şi expus pe marginea acestui subiect. Pe lângă faptul că plebiscitul a fost unul total ilegal, aceştia au mai ţinut să stăruie şi asupra incompetenţei şi a lipsei unei reacţii prompte din partea autorităţilor de la Chişinău, care ar fi trebuit să stopeze din start pornirile separatiste ale celor de la conducerea autonomiei găgăuze. Împărtăşim opinia celor care spun că avem nişte guvernanţi fricoşi, laşi, incompetenţi, doar că de data aceasta nu neapărat incompetenţ a stat la baza nestopării ilegalităţilor din UTAG, ci mai degrabă reavoinţa sau nedorinţa de a împiedica desfăşurarea unui referendum, declarat din start ilegal. Acest referendum ilegal a fost lăsat să aibă loc pentru că toţi cei de la Chişinău au de câştigat în urma lui, fie că sunt la guvernare sau în opoziţie. În cele ce urmează, vom încerca să aducem la cunoştinţa cititorilor cine şi cu ce s-a ales în urma acestui plebiscit ilegal.

Locuitorii UTAG probabil acum trăiesc cu impresia falsă că ar fi avut de câştigat ceva în urma votului pe care şi l-au dat în număr destul de mare, duminică 2 februarie. În realitate însă, din toţi actorii implicaţi în acest scenariu de prost gust, ei sunt unicii care nu s-au ales cu nimic. Doar au mai fost folosiţi încă odată în calitate de carne de tun, fiind duşi la urne, precum sunt duse turmele de vite la abator. Şi vor fi sacrificaţi foarte curând, când cei ce se fac vinovaţi de ilegalităţile de la Comrat vor arăta cu degetul spre prostime, spunând că a fost dorinţa lor, iar prezenţa în număr mare la urne a acestora va fi folosită ca o dovadă. Votul lor nu valorează absolut nimic din două motive: 1. referendumul este ilegal şi nu poate produce efecte juridice, şi 2. chiar dacă am susţine prin absurd că acesta nu ar fi unul ilegal, totuşi numărul de maxim 20-30.000 cât s-au expus ei împotriva aderării RM la UE, reprezintă un procentaj neglijabil pe lângă cele aproximativ 2,5 milioane de cetăţeni ai RM cu drept de vot şi nu poate fi luat ca reper pentru parcursul de mai departe al RM.

PCRM-ului, un alt actor al teatrului absurdului care a avut loc zilele acestea la Comrat, i-a servit acest plebiscit ca o gură de aer proaspăt, ca un punct de sprijin în deriva în care se află de mai mult timp. Comuniştii se aflau în pană de idei, dispăruseră din peisajul politic principal şi nici nu prea aveau cu ce reveni prea curând. Şi de parcă toate astea nu ar fi fost de ajuns, cei de la guvernare le cresc şi mai mult cota, acuzându-i pe nedrept pentru cele întâmplate în ultimul timp în UTAG. În acest mod, coaliţia de guvernare îi readuce pe comunişti în atenţia electoratului, mulţi din ei acum făcându-şi impresia că PCRM-ul este încă un partid în forţă, capabil să facă ce vrea, fără să se supună legii şi autorităţilor de la Chişinău.

Dodon şi socialiştii lui prin acest referendum au fost la propriu resuscitaţi. Acest partid aflat într-o totală derivă, fără vreo speranţă la viitoarele alegeri, s-a trezit peste noapte de niciunde cu un colac de salvare, numit referendumul ilegal de la Comrat. Dodon nici nu a stat prea mult pe gânduri şi s-a apucat de adunat unul câte unul voturile de la prostimea nostalgică încă după URSS, care încă cred că acest oportunist i-ar putea duce într-o inexistentă uniune vamală. În realitate, Dodon a primit acest colac de salvare tocmai când îşi dădea duhul politic, ca o mulţumire pentru dezertarea din PCRM şi votarea lui Timofte. Atunci Dodon, pe lângă milioanele de dolari despre care se vorbeşte că le-a primit în schimbul votării Preşedintelui, s-a mai ales şi cu promisiunea că i se va oferi şi un partid. Dar, pentru a nu avea soarta celorlalţi şobolani precum Tarlev, Stepaniuc, Ţurcanu, Mişin, care au părăsit barca PCRM-ului atunci când aceasta a început să se scufunde, Dodon primeşte sistematic astfel de resuscitări menite să-l ţină în viaţă politic pe el şi pe partidul său. Şi se pare că acesta nu are de gând să se mulţumească cu această mică resuscitare, el tinzând spre depăşirea pragului electoral, prin încercările lui aberante de a organiza referendumuri ilegale precum cel de la Comrat şi în alte localităţi alte republciii. Dar să ne reamintim că tot aşa s-a aventurat şi atunci când a spus că va organiza proteste în masă pentru a demonstra modul fraudulos prin care Dorin Chirtoacă a câştigat al doilea mandat la cârma capitalei.

Mihai Ghimpu, acest individ, pe care mulţi îl numesc pe drept cadavru politic, se pare că nu a vrut să rămână în urma celorlalţi actori şi s-a hotărât să culeagă şi el ceva lauri. Doar că, aproape ca de fiecare dată când acesta deschide gura, o face doar în dezavantajul PL-ului, care şi aşa se află la moment la limita de a nu atinge pragul electoral de 6%. Mihai Ghimpu, în prostia lui cronică, cere ca başcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal să fie exclus din Guvern. Acest om fie e lipsit de discernământ, fie acţionează împotriva suveranităţii RM. Acest individ, pe nume Mihai Ghimpu, alături de Iurie Roşca, dar şi alţi prieteni de-ai săi din acel timp, au cerut în ‘90 şi excluderea din Parlamentul RM a deputaţilor din circumscripţiile din stânga Nistrului. Şi au fost excluşi, iar drept consecinţă a acestui fapt, aceştia au mers la Tiraspol unde şi-au făcut propriul parlament şi alte instituţii, ceea ce a şi adus la separatismul transnistrean. Cerând acum excluderea lui Formuzal din executivul RM, Ghimpu probabil vrea să ne mai facă o Transnistrie şi în sudul republicii, care de această dată se va numi Găgăuzia.

Filat şi PLDM-ul au falsa impresie că au avut ceva de câştigat în urma plebiscitului ilegal din UTAG. Filat nu a vrut să meargă împotriva lui Plahotniuc, cel care a şi comandat acest referendum, din frica faţă de acesta, dar şi din speranţa că dacă o va lăsa mai moale la alegerile de anul acesta se va alege şi el cu ceva voturi din cele aproximativ 100.000 ale locuitorilor din autonomia găgăuză. În realitate însă, Filat a mai primit o lovitură din partea lui Plahotniuc, care i-a mai demonstrat încă odată că poate face ce vrea şi când vrea pe această palmă de pământ numită Republica Moldova. Mai mult de atât, Filat a dat dovadă de nesimţire şi bădărănie, când în momentul în care în sudul republicii era pusă în pericol suveranitatea RM, el făcea băi de mulţime, gudurându-se şi cerşind câteva poze alături de băieţii din echipa de tenis a RM, în speranţa că aşa va mai adăuga câteva voturi în bazinul electoral sărăcit al PLDM-ului.

Plahotniuc este în realitate marele câştigător în urma vânzolelilor ilegale care au avut loc în ultimele săptămâni în UTAG. În ciuda comunicatelor pe care le-a dar PD-ul alături de PLDM şi PLR, care vezi Doamne ar veni să condamne cele întâmplate în Găgăuzia, cu toţii ştim că Plahotniuc este regizorul principal al acestui scenariu de prost gust. În 5 minute acest referendum ar fi putut fi oprit. Un singur telefon să fi dat Plahotniuc şi cei 19 supuşi din Adunarea Găgăuză ar fi anulat toată această bătaie de joc la adresa RM. Dar nu a dorit şi motive pentru această mişcare are destul de multe. În primul rând a ţinut să amintească încă odată în plin an electoral cine e şeful cel mare, care poate să facă orce-i doreşte muşchiul său pe această palmă de pământ. Apoi le-a dat o gură de aer comuniştilor, ajutor pe care ar urma să-l primească înapoi pe parcursul anului 2014, în cazul unei eventuale alianţe cu comuniştii, în situaţia în care Filat nu va dansa exact cum îi va cântă Plahotniuc. Prin această mişcare şi reapropierea de comunişti, Plahotniuc a făcut primul pas în a-şi asigura votul mixt de care ţine cu dinţii şi nu se va lăsa până nu va fi votat cel târziu în primăvara acestui an. Următorul pas este şantajarea lui Filat cu o alianţă PD-PCRM plus neafiliaţii din grupul lui Dodon şi cel al lui Mişin, în cazul în care Filat va ţine să rămână ferm pe poziţie şi va refuza să voteze votul mixt-criminal impus de Plahotniuc. Iar cei care încă se mai amăgesc, precum că PD şi Plahotniuc nu ar face o alianţă cu comuniştii, care ar stopa parcursul european al RM, cred că acum şi-au dat seama că Plahotniuc numai în UE nu-şi doreşte.

O altă cauză la tot tam-tamul creat de vânzolelile ilegale de la Comrat şi la care nu s-a referit nimeni, este cea de a distrage atenţia mass-media şi a opiniei publice de la ceva anume, care ar avea loc chiar în acest răstimp în RM. Spunând astea mă refer la alte atacuri raider şi furturi din proprietatea statului şi nu numai, făcute de Plahotniuc sau Filat. Să ne amintim că acest mod de operare este foarte îndrăgit de Plahotniuc, când de fiecare dată când arunca câte o “bombă” mediatică presei, acesta săvârşea în linişte infracţiunile de jaf delapidări din proprietatea statului sau preluarea cu forţa a altor afaceri profitabile. Dacă e aşa sau nu, vom afla curând, în cazul în care mai avem presă liberă şi curajoasă, căreia să nu-i fie frică să scoată la lumină toate infracţiunile săvârşite de Plahotniuc. Am spus că am aşteptări de la presă, deoarece de la organele de stat controlate în totalitate de acesta nu ne putem aştepta la nimic bun.

Indiferent care va fi mersul lucrurilor pe mai departe, un lucru este cert: astfel de scenarii precum cel din Comrat, menite să stopeze parcursul european al RM vor mai fi, chiar şi cu riscul unei alianţe PD-PCRM, deoarece Plahotniuc nu-şi doreşte o Republică Moldova europeană precum este România acum, unde bandiţi mai mari sau mai mici decât el sunt băgaţi aproape zilnic pentru ani grei la puşcărie.