Cum îl face Alexandru Tănase premier pe Plahotniuc

Zilele trecute discutam cu câteva persoane despre mişcarea neaşteptată a lui Plahotniuc, prin care, practic a distrus PCRM-ul lui Voronin, scoţându-i pe cei 14 deputaţi comunişti.

Mulţi probabil au văzut în ultima acţiune a lui Plahotniuc o mişcare de mare maestru şi strateg. În realitate, să distrugi un PCRM cu un Voronin total supus şi loial, care ar fi votat orice i-ai fi cerut, este o acţiunea realizată din disperare. Din disperarea de a demonstra că el are cea mai mare fracţiune din parlament, numeric mult peste celelalte fracţiuni şi de a încerca astfel să-şi impună candidatul preşedintelui Nicolae Timofti, dacă prin şantaj şi ameninţare cu puşcăria a membrilor familiei acestuia nu i-a reuşit.

Şi se pare că, cel care şi-a început „businessul" traficând femei în Ţările Balcanice şi nu numai, nu s-a limitat doar la a distruge PCRM-ul, dar a făcut o altă mişcare, şi mai disperată decât prima.

Dacă până acum Plahotniuc apela şi îşi punea în funcţie doar trepăduşii mai neimportanţi, cum sunt Ghimpu, Leancă, Voronin, Usatîi, uneori şi pe Dodon, de data aceasta Plahotniuc a apelat la artileria grea din subordonarea sa, Curtea Constituţională şi în special, la Alexandru Tănase.

Spun artileria grea, deoarece oligarhul Plahotniuc a mai apelat la Tănase în condiţii decisive şi de extremă disperare, doar odată, atunci când lui Filat i-a fost interzis să mai ocupe vreodată funcţia de premier printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

Este evident, că acest individ este în agonie şi disperare. O spun acţiunile lui, jurnaliştii şi televiziunile aflate la cheremul lui. Disperarea şi frica de a eşua şi de a fi distrus de propriul sistem pe care l-a creat poate fi observat şi în modul de a acţiona al bloggerilor şi postacilor lui aserviţi, care, altădată erau reţinuţi şi destul de civilizaţi, dar care acum sunt tot mai agresivi şi mai disperaţi.

În aceste condiţii, soarta este în mâinile noastre. În situaţia în care, chiar şi preşedintelui statului (ultima instituţie care nu era captivă şi care prin lege se putea opune) i s-a interzis de a-şi îndeplini împuternicirile atribuite de lege şi de a stopa încercarea de a fi instalat premier Plahotniuc sau altcineva aservit lui, salvarea este în noi înşine!

Doar noi, simplii cetăţeni mai putem salva statul Republica Moldova şi pe noi înşine din captivitatea lui Plahotniuc, ieşind în stradă pe 4 ianuarie şi cerându-le să-l voteze pe Ion Sturza, un prim-ministru pentru popor şi împotriva clanurilor mafiote din parlament!

După jurnaliști, Renato își amenință și partenerii

Am urmărit și amuzat și întristat războiul din ultimele zile, dintre „partenerii” Renato Usatîi și Igor Dodon. Că nu putea fi vorba între cei doi de niciun fel de „parteneriat” e clar demult, doar că, impuși de șefii lor de la Moscova, Renato și Dodon au simulat timp de câteva luni un fel de dragoste „electorală”.

Însă odată cu trecerea timpului, relațiile dintre cei doi vasali ai Kremlinului s-au răcit considerabil. Iar problema se pare că nu mai e la Kremlin, ci pe la Chișinău.

Revenit în țară după o lună de odihnă la Moscova, Renato a început din nou, cu sârg, să-l slujească pe șeful său de la Chișinău, Plahotniuc. Am vorbit și în alte articole cum s-a dus Renato să-l picheteze și amenințe pe Timofti pe la Condrița și Președinție, chiar în timpul în care Plahotniuc îi forța mâna președintelui să semneze decretul de desemnare la funcția de premier.

Apoi s-a mai apucat oleacă să se războiască cu Filat, dând vina pe el, că, vezi Doamne, Timofti la indicațiile lui l-ar propune pe Sturza la funcția de premier. Doar că, cu un cadavru ca Filat nu mai ai cum să te bați, așa că Renato trebuia să-și găsească un nou adversar cu care „să se bată”.

Și cum de Plahotniuc îi este interzis să se atingă, iar celelalte slugi ale acestuia – Voronin, Ghimpu și Leancă – nu prea are rost, Renato a decis să sară la beregata chiar celui cu care se bătea cu pumnii în piept c-o să guverneze țara.

Usatîi i-a transmis lui Dodon, în cel mai banditesc mod posibil, că riscă să găsească „carbid” în ceaiul pe care-l bea prin corturile din fața Parlamentului.

Aceste amenințări directe ale lui Usatîi sunt doar apogeul câtorva luni de umilințe la care l-a supus pe cel care, din teamă prea mare de șefii de la Kremlin, îl cataloghează de fiecare dată când dă vreun interviu pe la Moscova drept „naș partneor”.

Și până la urmă mă deranjează mai puțin războiul dintre Usatîi și Dodon. Adevărata problemă e în cu totul altă parte, și anume în tipajul celui ce este primar de Bălți. Pentru că Usatîi nu este la prima sa astfel de ieșire. Eu mi-l amintesc cum în primii săi pași făcuți în politica de la Chișinău a amenințat-o pe redactorul-șef de la Ziarul de Gardă, Alina Radu, cu răfuiala fizică. Aceeași soartă a avut ulterior și actorul Anatol Durbală, telefonat la miez de noapte de Usatîi și amenințat.

Iar ambii au pățit acest lucru pentru că l-au criticat. Pentru că au scris sau vorbit despre relațiile acestuia cu lumea criminală din spațiul CSI. Despre relațiile cu criminalul Proca, cu hoțul în lege Bulgaru sau reglările de conturi pe care le-a avut cu Gorbunțov.

De altfel, că face parte din gruparea criminală a lui Bulgaru, un bandit plecat de ani buni pe la Moscova și care în ultima perioadă se perindă tot mai des pe la Chișinău, Usatîi n-a ascuns-o niciodată, iar având astfel de suport în spate și școala banditească din trecut, își continuă maniera de a face „politică”.

În urmă cu câteva luni a amenințat un prestator de servicii de la Bălți că-i sparge capul, iar acum trece chiar și la „partenerii” săi, amenințându-l pe Dodon cu lichidarea fizică.

Un comportament care-i dovedește rădăcinile acestui individ și care demonstrează cât de periculos poate fi dacă ar prinde la mai multe puteri în Moldova. Pentru că nu e nimic mai mult decât o emanație a grupărilor criminale a anilor 90, iar pe deasupra și controlat de către Plahotniuc.

Voronin a distrus PCRM-ul pentru a-l justifica pe Ghimpu

Săptămâna politică pare să fi debutat în forţă la Chişinău. Ziua de luni a început cu două mişcări surpriză pe scena politică autohtonă.

Chiar de draga dimineaţă, lumea a fost dată peste cap de o "migraţie" masivă, de tocmai 14 deputaţi de la PCRM, către ... nicăieri. De fapt, tot scenariul a fost pus în aplicare de Plahotniuc toată noaptea de duminică spre luni, acţionând ca un veritabil hoţ şi tâlhar, doar noaptea.

Al doilea eveniment surpriză a fost desemnarea lui Ion Sturza la funcţia de premier de către preşedintele Nicolae Timofti. Nu desemnarea în sine este elementul surpriză al începutului de săptămână, deoarece se discuta de ceva timp despre un astfel de scenariu. Surpriza constă în curajul şi tăria de caracter de care a dat dovadă Timofti, trecând peste şantajul şi ameninţările cu închisoarea a lui Plahotniuc la adresa membrilor familiei sale. Este de apreciat acest gest, cu care Timofti şi-ar putea şterge multe din păcatele făcute în toţi aceşti aproape 4 ani de mandat, când a făcut jocurile lui Plahotniuc, fără să ia măcar odată atitudine.

Şi dacă la prima vedere, ambele evenimente politice par a fi surprinzătoare, în realitate doar desemnarea lui Ion Sturza este o mişcare veritabilă, reală. Plecarea celor 14 comunişti de la Voronin, nu este altceva decât un alt scenariu pus la punct de "strategul" numărul 1 de pe Bâc în astfel de scenarii. Scopul acestei regizări de prost gust este de a-i determina pe Ghimpu şi Leancă să voteze un premier şi un guvern al lui Plahotniuc. Altul decât unul condus de Ion Sturza.

Plahotniuc oricum are control total asupra lui Voronin şi al PCRM-ului, putea obţine oricând sprijin în parlament pentru investirea unui guvern. O mică problemă, mai mult de faţadă, este împotrivirea lui Ghimpu şi a lui Leancă de a crea un nou guvern cu sprijinul PCRM-ului.

O dovadă concludentă a acestei regizări de prost gust, pusă la cale de Plahotniuc, este aşa-zisa plecare a lui Artur Reşetnicov, nepotul lui Voronin din PCRM. Ori, este bine cunoscut ataşamentul lui Reşetnicov, ca nepot, faţă de Voronin, astfel că în mod normal el este cel care nu ar părăsi niciodată PCRM-ul.

O altă dovadă este "rămânerea" lui Reidman şi Domenti în PCRM, despre care toată lumea ştie că sunt oamenii de bază a lui Plahotniuc din acest partid, şi care au decis multe mişcări şi acţiuni ale lui Voronin din ultimii 3-4 ani.

Desigur, nu s-a lăsat mult aşteptată nici reacţia lui Ghimpu cu privire la exodul organizat din PCRM şi s-a grăbit să spună că el nu va face alianţă niciodată cu comuniştii, oriunde nu s-ar duce ei.

În realitate, Ghimpu va face exact ceea ce-i va spune Plahotniuc, cum de fapt a procedat şi până acum.

Şi ca argument o să vă aduc doar câteva declaraţii a lui Ghimpu, pe care niciodată nu şi l-ea respectat, din contra, a făcut exact invers. Mihai Ghimpu este cel care, înainte de a ajunge deputat, pleda pentru reunirea cu România, ca mai apoi să dea interviuri la posturi tv ruseşti şi să spună că unirea cu România se află sicriu. Chiar mai mult, a şi scos dezideratul unirii din programul Partidului Liberal.

Faptul că a spus că nu face alianţă cu comuniştii oriunde n-ar merge aceştia, este ori o minciună sfidătoare la adresa oamenilor, ori o prostie spusă de Ghimpu ca multe altele. Ori, Marian Lupu, Sergiu Sârbu, Valeiu Lazăr şi mulţi alţii ce sunt? Nu tot comunişti evadaţi din PCRM cum sunt şi cei 14 plecaţi azi? Însuşi Plahotniuc, cu care Ghimpu preferă să facă alianţe peste alianţe şi i se supune în totalitate este inventat şi crescut de comunistul Voronin!

Tot Mihai Ghimpu era cel care cu exact un an în urmă cerea procuror european şi alte condiţii de bun simţ, spunând că doar aşa va face alianţă cu PD şi PLDM, ca la doar câteva luni mai târziu să zică că nu mai vrea procuror european, că e bun şi un moldovean cu cetăţenie europeană.

Nu în ultimul rând, să ne amintim că, cu doar câteva săptămâni în urmă, pro-românul şi pro-europeanul Ghimpu, prin intermediul oamenilor săi din CCA i-a oferit licenţă televiziunii lui Dodon, care va retransmite NTV-ul rusesc, un post tv propagandistic al lui Putin.

Şi de data aceasta Ghimpu va uita de declaraţiile făcute azi şi va vota alături de cei 14 ex-comunişti, de grupul Leancă şi PD, un premier al lui Plahotniuc, astfel ducând la bun sfârşit planul diabolic pus la cale de acesta în noaptea de duminică spre luni.

De altfel, prin acest pas, se demonstrează câtă mârșăvenie e în politica moldovenească și cum Voronin, „dușmanul politic de moarte al lui Ghimpu”, își sacrifică partidul tocmai pentru a-l ajuta pe președintele PL să justifice intrarea în alianță.

Plahotniuc i-a găsit un nou rol lui Usatîi

Cred că toată lumea își amintește cum la 12 septembrie, sâmbătă seara, cadavrul politic Iurie Roșca a postat pe Facebook cât de mult îi iubește el pe cei din Platforma Demnitate și Adevăr, cum își ia cortul și se duce a doua zi în PMAN, când se pregătea un nou protest de amploare.

Joi seară, la TV 7, la o oră de maximă audiență, Renato Usatîi, revenea triumfător într-un studiou pe care-l părăsea acum o lună cu coada între vine, neputând explica de ce Plahotniuc se joacă cu el precum un șoricel.

Numai că de data aceasta, Usatîi n-a mai părăsit studioul, dar chiar și-a permis de câteva ori să silabisească cuvântul Plahotniuc. Desigur, nu a spus nimic concret despre nașul mafiei moldovenești, doar lăudându-se că Plahotniuc s-ar teme de el.

Însă pe lângă show-ul său obișnuit, Renato a avut la un moment dat câteva ieșiri care au bulversat opinia publică și au creat subiecte de știri pentru bloggerii lui Plahotniuc. Vezi Doamne, cică el în Parlament ar face alianță numai cu Platforma DA și că tare l-ar simpatiza pe Andrei Năstase, liderul acesteia.

Pe loc mi-a venit în minte istoria de la 12 septembrie, cu declarația lui Roșca și campania mediatică de pe toate site-urile lui Plahotniuc: Roșca e cu Platforma DA.

Cam la fel s-a întâmplat și acum, iar odată cu aceste declarații, se pare că Plahotniuc i-a găsit un nou rol lui Usatîi, cel de a lupta cu cei din Platforma Demnitate și Adevăr – singurul adversar real al Păpușarului.

Și dacă până acum lui Plahotniuc nu i-a reușit deloc strategia detractării, toate invențiile sale despre platformă, pe care a acuzat-o ba că e cu unioniștii, ba cu rușii, ba cu teroriștii, ba cu kgb-iștii, acționând ca un bumerang, acum a început o nouă stratagemă – aceea de a o băga în aceleași ape cu Usatîi.

Pentru că orice laudă din partea unui asemenea individ nu poate să facă nimic altceva decât să te murdărească, mai ales că platforma s-a transformat acum în partid politic, iar electoratul său este format din intelectualitate, oameni care niciodată nu ar avea ochi pentru asemenea specimene.

 Renato mai repetă de vreo 2-3 ori ideea aceasta, iar televiziunile lui Plahotniuc vor titra non-stop această gogoriță a făleșteanului.

În final nu pot decât să îi sfătui pe cei din platformă să fie mai atenți cu această slugă umilă a lui Plahotniuc, care timp de trei ani n-a avut decât un singur rol – cel de a lupta cu dușmanii nașului.

Așadar, mă aștept ca-n următoarele luni Usatîi să plece tot mai rar pe la Moscova, Plahotniuc i-a găsit un nou rol, cel de a murdări Platforma prin asocierea cu oamenii de acolo. Doar că eu cred că dacă și are de făcut cu cineva alianțe, atunci Renato trebuie să le facă doar cu Filat și Plahotniuc, de preferat în penitenciarul 13.

Va putea Timofti să-i aplice lovitura de grație lui Plahtoniuc?

Președintele Timofti prinde tot mai mult la curaj. În sfârșit, după trei ani și jumătate de tăcere totală și acceptare fără crâcnire a tot dezmățului filato-plahotniucist, îl vedem să ia poziție.

Într-un comunicat de presă al președinției, remis ieri, în urma unei discuții cu ambasadorii, am văzut că Timofti chiar a vorbit despre „oligarhie”, care prin șantaj pune presiune pe el pentru a obține controlul total al țării.

Totuși, Timofti a vorbit deschis despre acest șantaj la adresa sa abia după ce președintele Platformei Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, a spus marți, la un post de televiziune, că Plahotniuc are deja pregătit un dosar în care este implicat unul dintre fii săi.

Ulterior, informația a fost confirmată de Streleț, Sturza și de președinte, în urma întâlnirii cu ambasadorii.

Primind ceva susținere, Timofti iată că, în sfârșit, a dat dovadă de ceva curaj.

Totuși, adevăratele probleme abia acum încep. Pentru că indiferent că va insista Plahotniuc până la capăt, asta incluzând demisia președintelui și preluarea atribuțiilor sale de către Candu, ori va propune o marionetă precum Leancă, diferență practic nu va exista.

Am văzut că trepădușii lui Plahotniuc din politică, de peste tot, de la stânga la dreapta, că încep tot mai vehement să bată într-un Timofti în care abia-abia de se înfiripă ceva curaj.

Spre exemplu Usatîi, cel care făcea frigărui la Condrița în timp ce Plahotniuc îl strângea cu ușa pe Timofti să-l desemneze premier, persifla aseară la televizor acțiunile acestuia, punându-le pe seama „dorului față de Filat”.

Deși moderatoarea încerca aproape cu disperare să mai scoată ceva din el despre Plahotniuc, aventurierul „nostru” se întorcea de fiecare dată la același Filat, care zace la pușcărie și chiar nu mai are nicio treabă cu ce se întâmplă.

Cu siguranță în următoarele zile vor fi reactivați Voronin și Ghimpu, care au avut răgaz câteva zile, iar tirul va continua.

Totuși, din toată chestia asta avem și câteva lucruri încurajatoare. Partenerii externi, iar aici mă refer la postarea europarlamentarului Andi Cristea, care a dat de pământ cu PD-ul, dar și ambasadorii care s-au văzut cu Timofti, dau semne tot mai clare de trezire.

De asemenea, și populația activă, puținii jurnaliști independenți, activiști, au dat dovadă de o mobilizare exemplară împotriva oligarhului.

În tot acest scenariu macabru, există și o luminiță la capătul tunelului care începe să se zărească. Este însă nevoie de alegeri anticipate și o alternativă pro-europeană veritabilă, organizată și puternică, care începe să se prefigureze în Platforma Demnitate și Adevăr.

Lovitura de grație lui Plahotniuc, acum, i-o poate însă aplica doar Timofti. Care, ar fi cazul să iasă public, să dea cărțile pe față și să dezvăluie întregii țări teroarea plahotniucistă.

Iar apoi să creeze premizele organizării unor anticipate pe cât posibil libere şi corecte.