Cauze şi efecte

Cu toţii am aşteptat azi prima rundă de negocieri între liderii Alianţei, foşti patru, rămaşi trei. Speram că în sfârşit se vor lăsa orgoliile, mofturile, condiţionările, şantajele. Se pare însă că sunt încă impedimente în realizarea acestor aşteptări ale oamenilor, ale celor 60 % din cei care s-au prezentat la urne. De ce nu şi a celorlalţi 40 %, despre care am spus ce era de spus în postarea anterioară, care la urma urmei sunt şi ei cetăţeni ai acestei ţări şi nu trebuie deloc neglijaţi, ci ajutaţi pentru a fi aduşi pe calea corectă.

Dar să trecem la politicienii noştri. Sincer, m-am aşteptat la mai puţin orgoliu de la Ghimpu şi de la mai multă raţiune de la Lupu.

De ce mai puţin orgoliu? Păi tocmai asta a fost problema principală a lui Ghimpu până la, şi în timpul aceste campanii electorale. Prima doză de orgoliu prostesc a fost arătată de Ghimpu atunci când s-a încăpăţinat să rămână la şefia partidului. Atunci a fost evidentă frustrarea lui Ghimpu şi frica că ar putea pierde şefia partidului. Altfel ar fi parcurs lucrurile în această perioadă cu un Dorin Chirtoacă sau cu un Anatol Şalaru în fruntea PL-ului.

O altă problemă a lui Ghimpu a fost că uneori şi-a luat prea în serios funcţia de şef interimar al statului. Ori, el prin acest comportament al său nu prea a arătat ca un liberal, ci mai mult a dat dovadă de încercări autoritare. Au fost două momente, după consumarea cărora, Ghimpu a arătat cel puţin jenant. Prima dată s-a întâmplat cu defilarea ruşinoasă a trupelor noastre pe Piaţa Roşie. Din punct de vedere istoric, sunt de acord că nu am avut ce căuta acolo. Doar că Mihai Ghimpu trebuia să se consulte, sau cel puţin să afle şi părerea celorlalţi, să nu se grăbească cu declaraţii categorice. Totuşi, era unul contra doi. La început Filat şovăia în privinţa asta, ca apoi să fie al treilea în luarea deciziei respective. Astfel, Ghimpu în urma acestei situaţii a fost văzut ca un om pripit, pierzând-u-şi mult din importanţă în Alianţă.

A doua situaţie penibilă s-a petrecut la 28 iunie şi imediat după asta. Spun penibilă nu pentru Ghimpu, ci pentru noi toţi. Un adevăr istoric, care Mihai Ghimpu a vrut să-l pună în legalitate, a fost declarat drept un neadevăr, prin hotărârea ruşinoasă a Curţii Constituţionale. În urma acestei situaţii, noi, poporul am avut de pierdut de două ori. 1. Curtea Constituţională prin hotărârea sa a făcut şi mai necredibil în faţa oamenilor adevărul despre ocupaţia şi ororile sovietice. 2. Ruşii atât au şi aşteptat, au şi impus embargou la importul de vin moldovenesc. Foarte dubios a fost şi comportamentul Curţii Constituţionale, care, deşi era firesc cum va acţiona în această situaţie, nu a dat verdictul privind Decretul din 28 iunie, decât după ce ruşii au început a se răţoi. Ce a urmat, cunoaşteţi cu toţii. Plecarea pompoasă a lui Lupu la Moscova şi culegerea roadelor (voturilor) din aşa zisa deblocare a vinurilor moldoveneşti din vamă. Şi de data asta Ghimpu a ieşit într-o lumină proastă. Filoruşii l-au acuzat de denigrarea “adevărului” lor sovietic, iar Lupu, deşi voalat de blocarea exporturilor în Rusia.

O altă greşeală a PL-ului şi a membrilor acestuia, începând cu cei de vârf şi până la cei “mici” a fost atacurile frecvente, unele mai voalate, altele mai directe asupra PLDM-ului. Acuze precum că Filat merge prea des la Moscova, că o ia spre centru şi nu mai este partid de dreapta etc. Şi asta a fost una din cele mai mari prostii de care a dat dovadă PL-ul. În încercarea de a mai rupe ceva voturi de la PLDM, nu făceau altceva decât să aducă simpatizanţi acestora, deoarece pe moldoveni nu-i deranjează faptul că Filat merge la Moscova, odată ce ei îşi pot vinde produsele şi merge uşor la “strokă”. Moldovenii nu văd nimic rău în faptul că Filat merge la Memorial, odată ce Curtea Constituţională a spus că ruşii ne-au eliberat. Foarte regretabilă această situaţie, dar acesta e adevărul. Şi imaginaţi-vă ce se întâmpla dacă Filat ar fi făcut-o şi el pe cel mai mare naţionalist, n-ar fi arătat simpatii pentru Rusia. Vă imaginaţi câte procente ar fi luat PL-ul dacă şi Filat ar fi mizat doar pe electoratul de dreapta? Exista riscul ca acum să avem doar 3 partide parlamentare. Acest fapt le-am spus-o chiar personal, să se bucure că PLDM-ul trece spre stânga şi n-o să rupă de la PL. Nu au înţeles şi s-a văzut şi rezultatul la alegeri.

Mult au tras în urmă partidul şi simpatizanţii şi membrii PL-ului, care în tot acest an de guvernare a AIE au stat pe forumuri şi au tot împroşcat cu noroi în ceilalţi membri ai Alianţei, cu precădere în PLDM. Ori cei care au acces la internet sunt oameni informaţi, cei mau mulţi dintre ei inteligenţi, care nicicum nu au agreat ceea ce se întâmpla printre forumiştii noştri. Şi, deşi campania era în toi, aceşti simpatizanţi erau tot în număr mare pe net, în loc să fie în teritoriu să discute cu oamenii de la ţară, nu să se certe cu cei de pe internet.

O alt greşeală a PL-ului a fost şi strategia acestora din campanie. Agitatorii acestora numai agitaţie nu se numea ceea ce făceau ei. Se prezentau la uşă şi cu o vădită paliditate abia reuşeau să adreseze câteva întrebări referitor la preferinţele politice ale oamenilor şi alte tâmpenii. Întrebând-u-i de ce nu mă conving să votez cu PL şi dacă ei doar pe forumuri strigă în gura mare, mi-au răspuns că ei nu fac agitaţie şi că le deschid uşa mulţi comunişti care se cam înfurie când aud că pomenesc de PL. Ce ţine de strategie, mai sunt şi spoturile electorale, care unele din ele, chiar nu au fost deloc reuşite, cu profesori de educaţie fizică în rolul principal şi copii rezemaţi de gard, care în ciuda tragsimului din acel spot, mai aveau puţin şi pufneau în râs.

Un scenariu neplăcut este şi acesta în care Ghimpu tot îi cântă în strună lui Lupu, atacând PLDM-ul. Votanţilor PL le e scârbă de acest Lupu, iar ceea ce a făcut Ghimpu prin susţinerea continuă şi necondiţionată a PD-ului a îndepărtat nespus de mulţi votanţi. Este dubioasă această situaţie, căci PL-ul nu are nimic în comun cu PD-ul, sunt două partide total diferite. Poate Mihai Ghimpu are ceva în comun cu Lupu de-i tot suflă atât în borş. Dar asta să ne spună el, până nu au aflat alţii despre aceste legături dintre ei şi să le facă publice. Cel mai rău este că Ghimpu este încăpăţinat şi nu termină cu aceste prostii, ceea ce e total în defavoarea PL-ului.

Au mai fost multe greble călcate de cei de la PL, dar nu le voi înşirui pe toate aici. O bună parte le-am spus deja în articolul anterior. Totuşi, aş vrea să mă opresc puţin la o situaţie cel puţin jenantă în care s-a pus Ghimpu, dar şi pe România, atunci când în seara semnării Tratatului de Frontieră Ghimpu nu a avut nimic de replicat, ca în zilele imediat următoare să strige în gura mare că Tratatul de Frontieră nu este constituţional. Fiind întrebat de ce şi-a schimbat părerea peste noapte, Ghimpu a spus că nu a cunoscut care sunt împuternicirile externe ale premierului. Păi domnule Ghimpu, ori sunteţi jurist, ori nu sunteţi? România a fost pusă într-o situaţie jenantă în faţa Europei, creând impresia că a încheiat un tratat ilegal şi încearcă să mintă partenerii europeni. O urmare a acestei situaţii poate fi şi faptul că, de data sta nu am văzut o susţinere directă a PL-ului din partea lui Băsescu, aşa cum se întâmpla în alte dăţi.

Cam acestea sunt cauzele principale care a tras în urmă PL-ul. Efectul îl cunoaştem cu toţii.

Lupu ar trebui să dea dovadă măcar acum de puţină raţiune, căci în timpul campaniei electorale şi înainte a cam dat-o în bară. Să nu pretindă la prea multe în următoarea guvernare ţinând cont de cum s-a comportat în acest an şi ceva de guvernare AIE. Şantaje, blocări de reforme, Procuratură şi CCCEC sub papucul lor, care nu au făcut nimic bun în această perioadă. Lupu să nu uite şi de numărul mic de mandate care i-a revenit, conform încrederii arătate de către populaţie. Ceea ce ţine de încrederea populaţiei, aceasta a scăzut mult în urma introducerii lui Plahotniuc în liste. Lupu şi PD-ul nu merită mai nimic în această guvernare şi pentru faptul că nu a luat nimic din electoratul comuniştilor, scop principal declarat de aceştia.

O altă prostie a PD-ului a fost felul cum se prezentau ei în faţa alegătorilor la dezbaterile televizate. Atâta dispreţ arătau faţă de celelalte componente AIE atunci când cu o aroganţă de neînchipuit se prezentau drept cei mai tari, dumnezeii moldovenilor, cum că ei o să fie cei care vor hotărî în următoarea alianţă, că vor pune condiţii etc. Cetăţenii sunt sătui de astfel de grimase la televizor. Efectul s-a văzut - v-au taxat.

Ce ţine de PLDM, ai putea spune că aceştia au fost aproape perfecţi ţinând cont de scorul aproape dublu înregistrat de această formaţiune.

Totuşi, nici pe departe nu este aşa. Faptul că PLDM a primit cu hurta toţi comuniştii în partid nu a făcut decât să îndepărteze mulţi alegători cu opţiuni de dreapta. În acest timp, din cauza migraţiei masive de comunişti la această formaţiune, PLDM-ul a pierdut mulţi membri extrem de importanţi care ar fi ajutat mult partidul şi ar fi adus multe voturi. De o mare nesimţire au dat dovadă şi atunci când pur şi simplu au ignorat oameni, care au adus grosul voturilor la 5 aprilie şi 29 iulie 2009.

Chiar azi, Filat a recunoscut că suferă de o boală incurabilă pentru el – optimism. Ceea ce nu vrea el să recunoască însă, este faptul că el mai suferă de ceva. Nu are destul curaj pentru un premier. A dat dovadă atunci când a fost vorba de PD, Lupu şi Plahotniuc. Datorită lipsei lui de curaj a ajuns Procuratura, CCCEC-ul şi alte structuri importante de stat sub talpa lui Plahotniuc. Consecinţele le cunoaşteţi cu toţii.

Tot de laşitate a dat dovadă şi în special de bătaie de joc la adresa celor care l-au adus la conducere, atunci când l-a pus la conducerea MAI pe Catan, un om slab, care nu va fi în stare să ia măsuri cu angajaţii lui care au bătut, maltratat şi omorât tineri în aprilie 2009. Foarte urât  a arătat şi spectacolul de prost gust cu aşa-zisa demitere a acelor poliţişti care se fac vinovaţi de ororile din aprilie 2009, ca mai apoi aceştia să fie puşi în fotolii şi mai moi, şi mai confortabile.

O bătaie de joc la adresa oamenilor a fost şi faptul că în fruntea Ministerului Sănătăţii l-a pus pe Hotineanu, un corupt şi incompetent. Acesta nu numai că nu a rezolvat problema în privinţa medicamentelor, ci le-a scumpit şi mai mult, iar pentru aceasta fiind de vină şi fiul acestuia care face parte din mafia medicamentelor. Şi situaţia creată de gripa porcină a gestionat-o destul de nereuşit. Declaraţiile acestuia cum că oamenii ar fi murit şi aşa, chiar dacă ajungea sau nu ambulanţa la timp, cred că le cunoaşteţi cu toţii.

De multă aroganţă şi chiar sfidare a dat dovadă şi Filat în unele situaţii, când, lua decizii  fără să se consulte cu ceilalţi membri ai AIE, ceea ce şi aducea imediat replici dure din partea lui Ghimpu şi neînţelegeri în cadrul AIE. Tocmai aceste disensiuni dintre ei, provocate când de unii, când de alţii a şi adus la scorul nesperat de mare pentru comunişti. Moldovenii sunt un popor paşnic, căruia nu-i plac deloc aceste certuri. Ştiţi care e principalul motiv invocat de oameni când îi întrebi de ce votează comuniştii? Pe lângă sperietoarea comuniştilor cu neplata salariilor şi pensiilor de către democraţi(care deja a căzut în anul acesta de guvernare), unirea cu România şi alte tâmpenii, mai este şi această ceartă dintre partidele liberal-democratice. Şi treaba cu cearta şi neînţelegerile dintre aceştia este un adevăr, nu o tâmpenie a moldoveanului. Au mai fost şi alte exemple prin anii ‘90, când în urma certurilor interminabile dintre democraţi au ajuns la conducere comuniştii.

Revenind la problema cu care am început acest articol, ţin să le amintesc politicienilor noştri să de-a dovadă de raţiune, să lase la o parte mofturile, condiţionările, şantajele. Coborâţi cu picioarele pe pământ şi cei care au luat mai multe mandate şi cei cu puţine, dar care se cred prea importanţi şi aşteaptă să vină alţii să se roage de ei. Nu aţi fost votaţi să arătaţi care din voi e mai tare la figuraţii. Apucaţi-vă de treabă, nu creaţi alte cauze, căci vor exista din nou efecte.