12 situaţii petrecute azi pe care nu trebuie să le trecem cu vederea

Am ajuns în sfârşit şi la ziua 28, de data asta decembrie. Cum era şi de aşteptat, nici după şedinţa Parlamentului de azi nu am făcut mari progrese. Totuşi, azi s-au petrecut nişte situaţii cel puţin ciudate, care ar trebui să ne dea de înţeles unele lucruri, să ne îngrijoreze, sau să ne bucure. Dar să le luăm pe rând.

1. Lupu şi-a continuat pe mai departe şarada sa cu comuniştii, de data asta în secret, la reşedinţa PCRM. Din cauza asta a întârziat mai bine de jumătate de oră la întâlnirea stabilită cu PLDM şi PL. Secret ar fi rămas această întrevedere dintre PD şi PCRM dacă nu exista Jurnal tv să ofere această informaţie.

2. Despre cele 15 minute în care PL, PLDM şi PD au fost în spatele unor uşi închise, nu prea se merită de menţionat. Probabil Lupu s-a prezentat doar pentru a face un anunţ celorlalte două partide, anunţ de care mi-e frică să-l spun acum.

3. A urmat şedinţa din Parlament. Aici am putut observa multe, pentru care trebuie să mulţumim din nou adevăratelor televiziuni de la noi, care au ţinut să ne arate aproape în detaliu fiecare mimică, gest, discuţii ale/şi dintre politicienii noştri.

4. De departe se putea observa o vădită îngrijorare pe feţele politicienilor PLDM şi PL. Filat a încercat să mai mimeze nişte momente fericite, chipurile venite în urma glumelor făcute cu cei de la PD, care îi erau vecini de fotolii.

5. PD-ul şi-a învăţat bine lecţia de acasă. A încercat în permanenţă să pară destinşi, relaxaţi, să dea de înţeles că la ei totul este clar, stabilit şi sunt stăpâni pe situaţie, chiar stăpânii lumii. Cel mai bine i-a ieşit acest lucru lui Plahotniuc. PD-ul a încercat să pună presiune pe celelalte partide şi atunci, când în pauze se întreţinea amical cu comuniştii. Lupu a dat dovadă încă odată cât de lipsit de onoare poate fi. După ce Voronin la terfelit şi la numit în cele mai urâte feluri pe Lupu, acesta nu a evitat să se dea în faţa unui stat întreg, drept cel mai bun amic al lui Voronin. Poate a ţinut pentru cei care sunt uşor de manipulat, dar oricine cu puţină raţiune îşi poate da seama că Lupu este tratat de Voronin doar ca o marionetă, pe care oricând o poate terfeli şi abandona şi la fel oricând o poate lua din nou la manevrat.

6. Despre discursul lui Voronin în calitate de preşedinte al şedinţei este puţin de spus. Acesta a dat dovadă ca şi până acum că nu s-a schimbat nimic la el. A venit cu un discurs din start greşit. A avut un discurs mai degrabă de şef de partid, decât de conducător al unei şedinţe a legislativului, prioritate obţinută doar datorită vârstei sale înaintate. Ce a încercat el să citească mai departe cu reunificarea societăţii şi alte lucruri, au fost umbrite de ieşirile necontrolate de tiran ale lui Voronin, lipsindu-le din start de orice credibilitate.

7. Televiziunile nu l-au scăpat deloc din vizor nici pe Mihai Ghimpu. Ceea ce am văzut la el este de-a dreptul jenant. Pe lângă îngrijorarea mimată de acesta, putem înţelege lesne ruşinea care îl macină, încât pe tot parcursul şedinţei nu a ridicat ochii din pământ, ba mimând că citeşte nu ştiu ce, ba făcând alte lucruri. Da, ar trebui să vă fie ruşine şi teamă de popor pentru că sunteţi la un pas de a le lua viitorul prin ceea ce aţi făcut atunci când v-aţi trezit că vreţi MAI-ul. Tot Ghimpu este acela care repeta într-una că lui nu-i trebuie nimic, doar să se refacă alianţa. Şi chiar dacă a spus acestea a primit mai mult decât era posibil să primească. Şi tot dacă vrea o instituţie de drept, de ce nu pretinde la CCCEC, PG, SIS, Ministerul Justiţiei?

8. Încă odată am văzut cât de avid poate fi Lupu după funcţii, atunci când a ieşit să prezinte raportul de constituire a fracţiunii, iar el s-a dat în spectacol cu bulbucăraia lui specifică, cu care deja ne provoacă greaţă şi, culmea, fără ca măcar să se fi format fracţiunile, fără să se fi pus în discuţie pe ordinea de zi alegerea Preşedintelui Parlamentului, acesta s-a autopropus la această funcţie.

9. Deşi suntem obişnuiţi cu glumele de prost gust ale lui Voronin, totuşi trebuie să fim atenţi la unele din ele. Gluma făcută la adresa lui Ghimpu privind microfoanele, trebuie să ne pună în gardă. Acesta nu a făcut altceva decât să spună că a trecut timpul lui Ghimpu şi cu el şi a AIE, atunci când comuniştilor le erau închise microfoanele de către Ghimpu. Prin acest gest, Voronin a vrut să dea de înţeles că partidele liberale nu vor avea niciun cuvânt de spus în viitoarea guvernare. Sper totuşi să mă înşel, sau dacă nu, să se schimbe situaţia şi să ne putem bucura în continuare de drumul european pe care am pornit acum un an şi jumate.

10. Totuşi se poate întrezări o speranţă. Atunci când Voronin a anunţat că aşteaptă anunţarea unei majorităţi parlamentare şi eram la o secundă de numirea lui Lupu ca preşedinte de Parlament de către democraţi şi comunişti, astfel având şi majoritatea dorită de Voronin, şi totodată şi coaliţia de centru-stânga, Diacov a ieşit şi i-a dat o palmă lui Lupu prin solicitarea unei pauze până joi. Din această situaţie putem înţelege două lucruri. 1. Între Lupu şi Diacov nu prea există mari simpatii şi în general în PD sunt disensiuni privind drumul pe care urmează să-l ia partidul. Să-şi îngroape viitorul în alianţă cu comuniştii, ori să se dezvolte în continuare şi să devină un partid puternic întro alianţă cu PLDM şi PL. Cum ştim că Diacov ţine mult la PD, care este şi proiectul său de suflet, îmi este greu să cred că ar alege dispariţia acestuia de pe scena politică, intrând în cârdăşie cu comuniştii. 2. La fel, putem crede că tot acest scenariu a fost regizat din timp şi prin aceste mişcări nu s-a făcut decât să se pună presiune pe Filat, dându-i de înţeles că dacă nu cedează şi MAI-ul, la următoarea şedinţă nu va mai exista Diacov care să ceară pauză pentru consultaţii. De fapt a fost sesizabil cu ochiul liber cum Filat s-a făcut mic, aproape a intrat în fotoliul său, atunci când Voronin a adus vorba de formarea majorităţii parlamentare.

11. În sprijinul celor spuse de mine la punctul 7, vine şi declaraţiile de după şedinţa Parlamentului ale PL-ului, care de această dată nu a mai avut curajul să le dea Mihai Ghimpu aşa cum ne-a obişnuit de obicei, ci l-a trimis pe Hadârcă să fie ciuca bătăilor. Cam aşa s-a şi întâmplat, atunci când jurnaliştii îi luau fără nicio jenă microfoanele din faţă. A fost mult deranjat Ion Hadârcă de această situaţie şi pe drept. De ce ar trebui să tragă el pentru neghiobiile lui Ghimpu? De o lipsă totală de cultură au dat dovadă şi purtătoarele de microfoane când au procedat aşa. Ok, poate nu e de apreciat ca om politic acest Ion Hadârcă, dar să-i purtăm totuşi respect ca om, şi mai ales ca om de cultură, de care în ultimul timp ducem tot mai mult lipsă.

12. O să închei cu declaraţiile de presă ale lui Filat. Nu am desluşit nimic nou din cele spuse de el. Că nu va ceda, că a cedat prea mult până acum îi dăm dreptate. PLDM-ul a făcut, poate mai mult ca toate celelalte partide ca alianţa să continue. Ce m-a deranjat, este faptul că Filat, nici acum în al 12-lea ceas nu a lăsat deoparte aroganţa sa de multe ori insuportabilă. Faptul că l-a ofensat pe Ghimpu cu medaliile lui interminabile nu a făcut altceva decât să înrăutăţească şi mau mult situaţia. Acum, când trebuie să fie cât mai atent la orice mimică, gest, declaraţie pentru a nu-l porni şi mai mult pe Ghimpu împotriva lui, Filat face glume deloc potrivite. Nici atitudinea sa faţă de instituţiile de stat, atunci când a făcut aluzie la maşini şi “bunătatea” lor, nu-i face deloc cinste.

În fine am ajuns de unde am pornit…vorba moldoveanului, democraţii nu ştiu să se comporte atunci când e vorba de putere, nu sunt în stare să se înţeleagă şi sunt mereu puşi pe ceartă.