Am avut dreptate, Timofti este un om de nimic!

"În cele ce urmează, aşa cum v-am promis în prima parte, vă voi vorbi despre cum ştie să-şi arate muşchii noul Preşedinte ales al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Ştiu că la una din emisiunile televizate la care a fost invitat a spus că este foarte obosit, iar asta ne-ar duce cu gândul la faptul că oboseala cronică de care spune că suferă, nu i-ar permite să-şi mai încordeze muşchii. Doar că situaţia nu stă chiar aşa. Desigur, se va da obosit atunci când cei din AIE în persoana lui Plahotniuc, Filat şi Ghimpu îşi vor face de cap şi vor prăda acest stat în continuare aşa cum le place lor. Da, atunci se va da obosit, va zice că e neputincios, că nu are pârghiile necesare pentru a-i astâmpăra, căci pentru asta a fost el ales Preşedinte, să tacă şi să nu intervină în niciun fel, să fie o marionetă în mâinile lor."

Acest fragment este selectat din unul din articolele scrise imediat după ce Timofti a fost trimis de Dumnezeu lui Ghimpu, Plahotniuc şi Filat, exact cu 3 luni în urmă. Recitind ceea ce am scris atunci, constat cu tristeţe că din nou am avut foarte mare dreptate atunci când am scris acele rânduri despre Nicolae Timofti. Unii probabil s-ar bucura dacă ar putea anticipa cu atâta exactitate astfel de situaţii. Eu însă nu prea am motive de bucurie. Alta era situaţia dacă spuneam că Timofti este un om de nimic, o marionetă în mâna lui Plahotniuc şi compania, iar el m-ar fi contrazis. Însă, preşedintele trimis de Dumnezeu lui Ghimpu, Plahotniuc şi Filat nu vrea să se dezmintă, el căutându-şi de treaba pentru care a fost ales, cea de a acoperi toate hoţiile celor trei infractori şi a hoţilor din jurul lor.

Dacă imediat după instalarea sa în fotoliu, Timofti a avut grijă să-şi instaleze rudele în locuri calde şi bine plătite de unde ar putea fura în linişte având protecţia ditamai preşedintelui de stat, iar foştilor colegi, în persoana judecătorilor corupţi le-a promis măriri de salariu şi protecţie în orice n-ar face ei, iată că a venit rândul ca Timofti să acopere şi să pună în legalitate şi hoţiile celor care l-au făcut preşedinte.

Probabil impus de opinia publică, de toate probele apărute în privinţa atacurilor raider, dar mai ales şi de ruşinea pe plan internaţional pe care o trage Republica Moldova având un infractor la tribuna parlamentului, în privinţa căruia s-au expus justiţia cipriotă şi cea britanică, preşedintele trimis cu atâta "dragoste" de Dumnezeu să ne osândească şi mai rău decât am fost chinuiţi până acum, s-a gândit el că n-ar fi rău să joace un pic de teatru, încordându-şi muşchii în faţa prostimii şi făcând-o şi el pe preşedintele. Din toată această scremătură a moşului din fotoliul de preşedinte, a ieşit aşa un fel de râs cu plâns, adică un fel de Consiliu de Securitate, convocat în problema atacurilor raider.

Posibil că unii s-au bucurat, că poate de data aceasta Timofti va demonstra că este preşedintele tuturor, nu doar a celor care se intitulează AIE. Însă, doar naivii puteau crede acest lucru, şi ca să-i scoată din această stare de visare cu ochii deschişi, Timofti a ieşit şi a trântit-o fără prea multă ezitare. Cică organele şi-au făcut treaba aproape exemplar şi că totul va fi bine. Cum şi-au făcut aproape exemplar treaba domnule Timofti, dacă după un an de zile nu avem niciun vinovat pedepsit, iar acţiunile celor păgubiţi nu au fost reîntoarse nici până în prezent? Totul va fi bine? Probabil că va fi bine doar pentru voi, nu şi pentru cetăţeni. Voi furaţi, vouă vă este bine.

Dar Timofti nu s.a oprit doar aici. El a vrut să demonstreze tuturor că este preşedintele lui Plahotniuc şi că este gata oricând să-i ia apărarea acestui hoţ. Cică, el juristul Timofti nu recunoaşte hotărârea unei instituţii precum este Curtea Supremă de Justiţie de la Londra. De ce? Pentru că aşa vor muşchii lui şi pentru că aşa i-a fost comandat să vorbească. Domnule jurist, nu comentaţi dezvăluirile făcute de justiţia cipriotă şi cea britanică, dar spuneţi că este de competenţa instanţelor să dea numele celor care se fac vinovaţi de preluarea ilicită a acţiunilor. Şi Curtea Supremă de la Londra, care a stabilit că Plahotniuc este cel care a furat acţiunile, ce este domnule Timofti? Este vreo "tusovcă" de-a voastră pe care ai organizato tu azi? Vă imaginaţi oameni buni, ce-şi permite acest incompetent, numit în această funcţie doar ca să facă umbră, să nu recunoască el hotărârea Curţii Supreme de la Londra, cică el aşteaptă să se expună în acest caz judecătorii lui corupţi şi procurorul lui Platotniuc, Zubco. V-aţi mai ciocnit vreodată de o aşa penibilitate şi bătaie de joc?

Din toată această "tusovcă", care s-a vrut a se numi Consiliu de Securitate s-au urmărit două lucruri. Punerea în legalitatea a infracţiunilor săvârşite de Plahotniuc: cică, eu ştiu că se fură, că se iau bănci şi alte companii cu japca, mă tem, dar nu am ce face. Deci, hoţilor în frunte cu Plahotniuc, furaţi în continuare, că Timofti ştie asta, dar nu are ce să vă facă. Ba mai mult, chiar se şi teme de voi. Al doilea lucru pe care l-au urmărit, este ca să arate prostimii că Moldova are preşedinte şi nu un oarecare preşedinte, ci unul care îşi face griji pentru popor şi organizează tusovci spre binele lui.

Astfel, Timofti a mai făcut încă o mişcare care i se permite să o facă. După punerea în funcţie a rudelor, iată că i s-a permis să treacă şi la a doua obligaţie pe care o are ca preşedinte, cea de protecţie a hoţilor.

Ştim ce urmează acum. Următoarea ieşire publică a lui Timofti, după aceasta menită să-l protejeze pe Plahtoniuc şi hoţiile lui, va fi atunci când va trebui să dea acoperire juridică şi politică altor hoţii fie ale lui Filat, fie ale lui Ghimpu. Ceea ce nu ştim însă, este cât le vom mai permite să-şi bată joc în halul acest de noi?!


P.S. Că tot vorbesc toţi de cele 100 de zile ale lui Timofti de când e preşedinte, încununate cu "succes", aveţi în articolul de faţă o parte a muncii prodigioase de 100 de zile a acestuia, iar cu cealaltă parte puteţi face cunoştinţă aici şi aici.

Discuţii de sfârşit de săptămână

Dăunăzi am avut o discuţie cu una din persoanele din lista facebook. Una din puţinele persoane, deoarece spre deosebire de alţii nu mi-am umplut lista cu persoane la întâmplare. Sunt tocmai 18 persoane. Unele apropiate mie, altele mai puţin. Ultimul introdus în listă este Constantin Cheianu, sau cel puţin acel cont poartă acest nume. Nu pot fi sigur 100% că ar fi Domnia sa, cunoscut fiind faptul că mulţi derbedei îşi fac conturi false cu nume de persoane notorii.

Revenind la discuţia mea cu acea persoană, nu ştiu dacă pot să-i spun prieten, chiar dacă acea listă se numeşte listă de prieteni, deoarece nu ne cunoaştem şi din câte îmi amintesc, este pentru prima dată când am purtat o discuţie. Persoana respectivă mă întrebase dacă eu îmi public articolele pe www.jurnal.md sau dacă le spun eu să mi le publice. I-am răspuns că nu e nici prima, nici a doua situaţie. Nu-mi public eu articolele şi nici nu le cer să o facă. Ba mai mult, nici ei nu mi-au cerut vreodată permisiunea, dar nici nu văd o problemă în acest fapt. Dacă ei consideră că ceea ce scriu eu merită atenţie şi se ridică la o anumită valoare, nu-mi rămâne decât să mă bucure acest fapt şi să le mulţumesc pentru apreciere, atât lor, celor de la Jurnal Trust Media, cât şi altor instituţii media care mai preiau uneori câte un articol de pe acest blog.

Totuşi, persoana respectivă nu s-a lăsat, întrebându-mă dacă cei de la Jurnal nu-mi plătesc pentru articole. După cum cred că v-aţi da seama din cele scrise mai sus, odată ce nu m-au contactat niciodată înainte sau după ce-mi publică articolele, este lesne de înţeles că aici nu poate fi vorba despre nicio plată. Nu am pretins niciodată nimic de la nimeni, niciun bănuţ măcar pentru ceea ce scriu. Am mai spus, dacă ei cred că ceea ce scriu eu merită atenţie şi se ridică la o anumită valoare, nu-mi rămâne decât să mă bucur de acest fapt şi să am satisfacţia că munca mea nu trece neobservată şi este apreciată la justa valoare.

Din câte cunosc, cei care scriu pentru anumite publicaţii, şi o mai fac şi bine, primesc un salariu destul de bun, salariu ce le permite să stea liniştiţi acasă, în Republica Moldova, nu să plece la munci fizice grele prin Europa, aşa cum este cazul meu. Cu acest prilej, vreau să-i întreb pe cei care mai sugerau, sau unii chiar mă acuzau că aş scrie la comanda cuiva (în lista acestora nu intră nicidecum persoana cu care am discutat pe facebook), aş mai umbla eu acum prin lumea largă în căutarea unui viitor mai bun, lăsând persoanele dragi, prietenii şi apropiaţii, deoarece acasă e aproape imposibil să ai un trai decent?

Nu voi avea nimic împotriva celor de la www.jurnal.md dacă îmi vor prelua şi în continuare articole de pe blog, la fel nici dacă nu vor mai prelua. La urma urmei este treaba lor. Este politica lor editorială şi o fac aşa cum cred ei că este mai bine. Totuşi, aş avea să le recomand câte ceva. Atunci când preiau vreun articol de pe blogul personal să mai atragă atenţia şi la alte teme, situaţii despre care scriu. O să le dau şi câteva exemple.

Articolele pe care le-am scris despre corupţia celor de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie, care se ocupă cu reacordarea cetăţeniei româneşti basarabenilor, cred eu că ar fi meritat o mai multă atenţie din partea celor de la Jurnal şi ar fi trebuit să le şi publice. Prin intermediul lor, acele dovezi de corupţie, ar fi ajuns mai uşor la cunoştinţa cetăţenilor, dar şi a organelor abilitate pentru a lua măsuri cu cei corupţi. Articolul în care am demonstrat că fiul şi soţia lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română peste capetele a peste 100 000 de basarabeni, cred eu, că ar fi meritat toată atenţia presei autohtone, deoarece era vorba despre un oficial de rang înalt, un ministru de externe care reprezintă statul în afară, implicat în acte de corupţie şi trafic de influenţă. În baza acestui articol, dar şi în baza altor articole în care am demonstrat cu probe corupţia celor de la ANC, s-a luat act despre aceste acte de corupţie şi ca rezultat procurorii români şi-au făcut treaba şi mulţi din cei de la ANC au fost destituiţi şi li s-au deschis dosare penale, fiind chiar şi arestaţi preventiv. Din păcate, ministrul nostru de externe Iurie Leancă stă bine mersi şi acum în funcţie, nimeni necerându-i socoteala şi neîntrebându-l cum a fost posibil ca soţia şi fiul să i-a cetăţenia română peste capul a sute de miii de basarabeni, deoarece presa nostră nu ştie să se axeze pe subiecte importante, ori acesta a fost un subiect adevărat şi cu bătaie lungă.

Un alt articol pe care atât cei de la Jurnal, cât şi ceilalţi nu s-au sinchisit să-i dea atenţia este cel în care, recent am demonstrat cu probe foto şi video cum se face contrabanda în vama Albiţa cu implicarea personalului vamal. Şi de această dată presa noastră nu a dat atenţie acestor probe, pe când peste Prut, în România, în baza acestui articol s-au deschis multe dosare penale, iar persoanele responsabile urmează să fie pedepsite. Nici presa română nu s-a lăsat mai prejos, astfel primind mai multe e-mail-uri de la diferite instituţii media româneşti pentru a le permite să publice materialul meu, iar unele chiar l-au preluat fără aprobarea mea. Cel mai neplăcut lucru este că, în această situaţie de contrabandă este implicată nemijlocit şi vama moldovenească, deoarece acele pachete colectate de prin arbuştii din preajma punctului de control vamal Albiţa nu au căzut din cer, ci au trecut mai întâi prin vama Leuşeni, ca ulterior să fie plasate în acele locuri pentru vameşii români. Şi de această dată presa noastră şi-a văzut de subiectele ei de mahala, iar subalternii direcţi ai lui Filat au rămas şi de data aceasta nepedepsiţi, în timp ce în rândul vameşilor români cad capete, iar vameşii noştri corupţi stau bine mersi şi-şi continuă de ilegalităţile lor.

Nu vreau să par nerecunoscător sau să pară că acord prea multă atenţie celor scrise de mine, dar vreau să-i anunţ pe cei care preiau unele articole de pe acest blog, să o facă cu mai mult curaj, căci atunci când scriu despre aceste situaţii similare cu cele descrise mai sus (corupţia de la ANC, contrabanda din vama Albiţa etc.) scriu cu cea mai mare seriozitate şi doar în baza unor probe de necontestat şi nu au de ce-şi face griji dacă vor face cunoscute aceste situaţii publicului larg prin mijloacele de informare în masă de care dispun ei.

Revenind la discuţia cu amicul meu virtual, vreau să vă spun că acesta mi-a sugerat că ar trebui să fiu mai drastic cu cei care preiau articolele mele, căci ei ar avea venit din publicarea lor, iar în rezultat mi-ar reveni şi mie pe drept ceva din asta. Încă odată menţionez că nu voi cere niciodată bani pentru ceea ce scriu, în schimb, dacă ar veni o propunere serioasă de angajare din partea unor instituţii media care mai preiau uneori articole pe care le scriu, trebuie să recunosc că nu aş spune nu. Doar cu o condiţie, să fiu lăsat şi pe mai departe să scriu doar ceea ce cred eu de cuviinţă că merită să scriu, niciodată nu voi scrie ceea ce mi se va spune, sau la comanda cuiva. Acest lucru poate m-ar ajuta şi pe mine să revin acasă, câştigându-mi existenţa alături de cei dragi, contribuind astfel prin impozitele plătite din salariu la îmbunătăţirea situaţiei din Moldova şi nu lucrând pentru alte state cum o fac în prezent.

Guvernanţii noştri sunt foarte atenţi la ce se întâmplă acum în România, iar ca rezultat vor exista consecinţe grave pentru noi

Să fii membru UE înseamnă să ai o multitudine de avantaje şi beneficii. Însă, să fii membru UE mai înseamnă să ai şi o grămadă de obligaţii, programe de îndeplinit, lupta cu corupţia, cu criminalitatea şi lista acestor angajamente poate continua încă mult, dacă e să te numeşti Grecia, Bulgaria, Ungaria sau România. Ceea ce se întâmplă acum în România, vine tocmai din cauza angajamentului statului român de a lupta cu corupţia de rang înalt şi trebuie să recunoaştem că se văd rezultate importante. Să condamni la închisoare cu executare pe un fost premier şi actual politician foarte important, chiar aş spune situat în primii 10 ca importanţă şi influenţă în România, credeți-mă că nu este deloc uşor. Totuşi, vedem că în România se poate. Şi ştiţi de ce? Pentru că România, ca şi celelalte foste state din blocul socialist şi fosta URSS este decimată de corupţie, iar pentru a îndeplini cerinţele impuse de UE pentru a intra în Schengen sunt necesare aceste acţiuni menite să taie flagelul corupţional chiar de la vărf. Imaginaţi-vă ce efect au aceste acţiuni asupra corupţilor mărunţi, când un om influent ca Adrian Năstase este condamnat la închisoare cu executare. Nu mai pomenesc de efectul internaţional pe care l-a avut această condamnare şi tentativa de sinucidere venită în urma acestei condamnări în presa internaţională, care salută acest pas important făcut de România în lupta cu corupţia.

Cu părere de rău, nu acelaşi lucru putem spune şi despre situaţia Republicii Moldova, unde, în loc să lupte cu corupţia şi criminalii din acest stat, premierul Filat cere ajutor într-un interviu la Radio Europa Liberă de la justiţia altor state pentru a face ordine în propria curte. Ori, criminalii precum Plahotniuc în loc să-şi dea demisia din orice funcţie pentru a putea fi anchetat fără a influenţa mersul anchetei şi mai ales pentru a nu se mai ascunde în spatele imunităţii de deputat şi pentru a se putea expunea justiţia altor state în care are dosare penale deschise cu duiumul, acesta stă bine mersi şi nu se deranjează de acuzele care i se aduc. Faceţi un mic efort şi încercaţi să puneţi în balanţă efectul pe plan internaţional al acestei cereri al lui Filat şi comportamentul lui Plahtoniuc deşi s-a demonstrat evident vinovăţia sa şi efectul condamnării lui Năstase în România şi gestul acestuia, probabil de ruşinea de a fi condamnat pentru actele de corupţie pe care le-a făcut.

Dar nu acest fapt este cel mai grav, căci de râs ne-am mai făcut pe plan internaţional de zeci şi sute de ori, nu este gafa lui Filat prima de acest gen. Problema constă în aceea că politicienii noştri privesc cu atenţie ce se întâmplă în România, dar şi în alte state membre ale UE, unde normalitatea este la ea acasă, sau uşor-uşor se înscăunează, cum e cazul României. Astfel, Republica Moldova şi cetăţenii ei sunt într-un real pericol de a nu ajunge niciodată acolo unde ne declară guvernanții noştri, adică membri cu drepturi depline ai comunității europene. Şi ştiţi de ce? Pentru că Filat, Ghimpu, dar mai ales Plahotniuc, Voronin şi alţi infractori ca ei, nu vor risca niciodată să ajungă în situaţia fostului premier al României. Ori, devenind membri ai UE, automat va trebui să zboare capete. Năstase nu a avut de unde şti, că dacă va ajunge România membru UE, el va ajunge în aşa situaţie. În schimb, Ghimpu care, în cei trei ani de când este la guvernare a ajuns milionar urmăreşte atent cele ce se întâmplă acum peste Prut şi atât cât va fi el la guvernare împreună cu Filat şi Plahotniuc, nu vor permite nici cu preţul pierderii electoratului ca Moldova să se apropie prea mult de UE. Vor mima doar o colaborare şi apropiere falsă de Uniunea Europeană, fără ca să se facă vreun progres spre integrarea în UE. Drept exemplu este şi mimarea rezolvării conflictului transnistrean de către Filat şi prietenia lui cu Şevciuk. Ori, atât el cât şi ceilalți de la guvernare cunosc foarte bine că Republica Moldova nu se va integra niciodată, sau cel puţin nu în următorii 20 de ani, împreună cu un teritoriu total necontrolat precum este stânga Nistrului. Deci, o lungim cu aşa-zisa rezolvare a conflictului transnistrean pentru a avea certitudinea că în curând nu pupăm Uniunea Europeană.

În cel mai bun caz vom avea în 2-3 ani un regim liberalizat de vize, pe care ni-l tot promite Filat cu Leancă, regim care nu va mai servi nimănui, deoarece cea mai mare parte a oamenilor dintre Prut şi Nistru fie au paşaport român, fie aşteaptă să-l primească, iar cei care nu îl au, sunt deja legal în Europa şi nu le serveşte deloc acest regim liberalizat de vize, care-i va obliga să vină la fiecare trei luni acasă.

Premierul Vlad Filat cere ajutorul justiţiei internaţionale pentru pedepsirea lui Plahotniuc

Paradoxal, dar aşa este. Ditamai prim-ministrul unui stat european ce se vrea a fi democratic şi cu orientare pro-europeană, cere ajutorul altor state să facă ordine la el în ţară. Toate acestea, după ce oamenii de afacere Victor şi Viorel Ţopa au demonstrat încă odată prin intermediul justiţiei britanice, dar şi cipriote, dacă mai era nevoie de demonstrat nu ştiu a câta oară, că Vladimir Plahotniuc este autorul hoţiilor ce au avut loc în ultimii 2-3 ani, numite altfel şi atacuri raider. Mai mult ca atât, el menţionează că îi sunt foarte clare lucrurile în ceea ce ţine de autorul atacurilor raider, ceea ce demonstrează încă o dată că Plahotniuc este autorul acestor atacuri raider.

Ştiţi de ce-mi aminteşte acest lucru? De perioada când lui Filat îi pompase cineva suficient sânge în instalaţie, ca acesta să aibă curajul necesar, să iasă şi să recunoască public că Plahotniuc este capul răului ce se petrece în Republica Moldova cu aceste atacuri raider. Mai mult chiar, acesta a avut curajul să ne anunţe că este gata să-l bage şi la răcoare pe infractorul numărul 1 de pe plaiurile mioritice, doar că....am rămas atunci doar cu aceste declaraţii pompoase şi cu falsa impresie, pentru scurt timp, că avem un prim-ministru cu adevărat bărbat. Ce a urmat, cunoaştem cu toţii, numai de bărbăţie nu a dat dovadă premierul nostru. O batere continuă în retragere a lui Filat în faţa lui Plahotniuc, retragere ce a culminat cu alegerea omului lui Plahotniuc în fotoliul prezidenţial. A uitat imediat Filat şi de Plahotniuc şi de demiterea lui Zubco, pe care Plahotniuc a plătit 2 milioane de euro şi de demiterea lui Lupu, dacă nu pune în discuţie în parlament demiterea lui Zubco. Pe undeva este şi de înţeles frica lui Filat de acest criminal, odată ce acesta controlează orice mişcare în acest stat, iar odată cu instalarea lui Timofti în fotoliul prezidenţial, Plahotniuc şi-a asigurat imunitatea totală faţă de toţi şi de toate.

Revenind la declaraţia lui Vlad Filat, trebuie neapărat să specificăm două lucruri. Primul este că Filat ori nu-şi dă seama de cele menţionate, ori el încă se crede undeva prin opoziţie, iar cuvântul lui nu valorează nimic atunci când vorbeşte despre ajutorul justiţiei internaţionale. Al doilea, este că Filat probabil are impresia că adresându-se instanţelor internaţionale în soluţionarea unei anumite probleme, acestea vor reacţiona la fel ca şi instanţele judiciare autohtone, controlate de Plahotniuc, care, oricât nu l-ar trece apele şi nu s-ar strofoli Filat, tot nu-i vor da ascultare. Filat nu realizează importanţa apelului pe care l-a făcut, atunci când a vorbit despre acest lucru. Sau poate a făcut-o intenţionat, deşi nu cred să dea dovadă de atâta curaj?

Probema constă în faptul că, adevărata problemă este aici, pe loc şi nu în instanţele judiciare internaţionale. Instanţele noastre judiciare şi judecătorii noştri corupţi până în măduva oaselor, a procurorilor cumpăraţi, corupţi şi supuşi de Plahotniuc prin Zubco, care, oricâte probe şi dovezi nu li s-ar prezenta despre infracţiunile lui Plahotniuc, nu vor mişca un deget pentru a-l atrage pe acesta la răspundere.

Şi dacă chiar prim-ministrul cere ajutorul justiţiei altor ţări. pentru a face regulă în propriul stat şi pentru a băga la închisoare criminali precum Plahotniuc, mă întreb şi vă întreb şi pe voi, la ce bun mai avem noi organe de drept în stat, la ce naiba ne folosesc judecătorii şi procurorii corupţi? Doar pentru a le plăti salariile, iar ei să bage la puşcărie oameni nevinovaţi, iar criminali precum Nechifor şi Şoltoianu să scape aproape basma curată, iar alţi criminali precum Gumă sau Plahtoniuc să fie condamnaţi în România, respectiv Marea Britanie şi Cipru, căci la noi nu au curajul instituţiile abilitate să-şi facă treaba.

Culmea nesimţirii este că Timofti, cel trimis de Dumnezeu lui Ghimpu şi Plahotniuc (probabil pe alocuri şi lui Filat) vrea mărirea salariilor acestor judecători corupţi până la 2000 de euro. Pentru ce domnule fost judecător şi preşedinte al lui Ghimpu, Plahotniuc şi pe alocuri şi Filat? Pentru ce să le măreşti salariile acetor infractori în robe? Poate că sunteţi la curent că, în curând se va spăla pe mâini Plahotniuc şi vă va demite din fotoliul de preşedinte şi vei redeveni judecător din nou, de data aceasta cu salariul de 2000 de euro. Sincer, alt motiv plauzibil sau merit pentru care ar mări salariile acestor corupţi nu văd.

Dacă am ajuns să ne rugăm prin gura oficialilor de cel mai înalt rang din stat, precum prim-minsitrul să ne fie atraşi la răspundere inrfactorii de judtiţia din alte state, atunci domnule fost judecător şi actual preşedinte de stat, soluţia nu este nici pe departe mărirea salariilor judecătorilor corupţi, ci desfiinţarea totală a sistemului judecătoresc şi al procuraturii, iar criminalii să ni-i judece România, Marea Britanie, Germania, Cipru şi alte state competente, dacă noi nu suntem în stare.

În final, dacă Vlad Filat a fost cu adevărat cinstit atunci când a vorbit despre condamnarea lui Plahtoniuc măcar în străinătate, dacă la noi nu este posibil, aş vrea să-i dau un sfat prim-ministrului. Un amănunt important pe care-l treceţi cu vederea: Treceţi dracului la procedura de retragere a imunităţii atât a lui Plahotniuc, cât şi a lui Gumă, dar şi a altora în cazul cărora e necesară această procedură, pentru a se putea expune cu adevărat justiţia internaţională aşa cum aţi cerut. Ori, Plahtoniuc înfunda de mult puşcăria, cel puţin în Cipru, dacă nu se ascundea după imunitatea de deputat.

Păzea! Moldovenii au dat iama la Înalta Curte de Justiţie din Londra!

Nu o să scriu despre hoțiile, delapidările din fondul statului, deposedările şi furturile din proprietatea persoanelor fizice și juridice săvârșite de criminalul numărul 1 la ora actuală, Vladimir Plahotniuc, deoarece s-a scris destul de mult despre toate asta. Nu o să scriu  nici despre crimele săvârşite de acesta în multe cazuri când a deposedat oameni nevinovaţi de afaceri şi proprietăţi.

Totuşi, deşi s-a scris atâtea, cel puţin despre celebrele atacuri şi deposedări de acţiuni de la Moldova Agroindbank, Banca de Economii, ASITO şi alte companii, Plahotniuc şi supuşii lui în permanenţă invocau lipsa de probe şi ne râdeau în faţă ca la nişte proşti. Probe au existat cu duiumul dintotdeauna, doar că Plahotniuc prin Zubco şi Chetraru avea grijă să le ascundă pe toate. Iar dacă cineva se mai încăpăţina şi-şi permitea să scoată adevărul la iveală, imediat se trezea cu vreo 10 ani de puşcărie din partea judecătorilor şi aceştia cumpăraţi de cel de Grozeşti.

Dar iată că s-au găsit şi oameni curajoşi care nu au cedat presiunilor mafiotului Plahotniuc şi şi-au căutat dreptatea altundeva decât în Republica Moldova, undeva unde nici Plahotniuc, dar nici altcineva nu ar avea putinţa să cumpere procurori, judecători, poliţie etc. Astfel avem verdictul dat de Înalta Curte de Justiţie din Londra, unde este specificat clar că Vladimir Plahotniuc este proprietarul companiilor care au stat în spatele atacurilor raider din Republica Moldova.

La apariţia acestor dovezi, societatea şi-a spus că în sfârşit s-a făcut dreptate, iar acele mult invocate dovezi de către lătrătorii lui Plahtoniuc au apărut în sfârşit. Desigur, imediat urma ca cel vizat să-şi dea demisia din funcţia de prim-vicepreședinte al parlamentului, măcar pe perioada anchetei, iar dacă era găsit vinovat, să fie atras la răspundere. Doar că, din păcate nu suntem nici Germania, unde fostul Preşedinte fiind bănuit de ilegalităţi şi-a dat imediat demisia, sau în Polonia, unde un procuror la fel fiind doar bănuit că ar fi ascultat telefoanele unor jurnalişti şi-a băgat un glonte în cap. Nu, noi suntem în RM şi avem de a face cu Plahotniuc, care ţine şi cu dinţii de funcţia pe care o are, căci aceasta îi oferă imunitate şi pârghiile necesare pentru a evita să putrezească pe merit în puşcărie.

Însă, dacă până acum politicienii noştri se mulţumeau doar cu rămânerea în funcţie, indiferent de ce săvârşeau, de data aceasta Plahotniuc atacă dur prin hămăicii lui. În prima zi la apariţia probelor care îl încriminează clar pe cel de Grozeşti, supuşii lui au împânzit internetul cu aberaţii de genul că ar lipsi o ştampilă şi acele acte doveditoare nu ar valora nimic. Sincer, am rămas dezamăgit văzând pe cine plăteşte cu bani groşi Vladimir Plahotniuc ca să-i lustruiască imaginea de zor pe toate site-urile, de impotenţa şi bâcismul de care dau aceştia dovadă, necunoscând nici măcar faptul că semnătura este cea care dă valoare unui document şi nu neapărat ştampila. Dar, asta am hotărât să o trec cu vederea, deoarece prostia celor care-i lustruiesc imagine de zor pe net lui Plahotniuc este dovedită de ani buni.

Culmea penibilului însă s-a petrecut azi, când PD-ul a ieşit cu, nu ştiu cum să-l numesc, replică, dezminţire, prin care, în stilul lor obişnuit, dau vina pe toţi şi pe toate, numai ei şi Plahotniuc sunt sfinţi şi fecioare neprihănite. Mai mult, caraghioşii aceştia chiar şi-au permis să spună, cum că verdictul dat de Înalta Curte de Justiţie din Londra ar fi un fals la comanda lui Victor şi Viorel Ţopa, atenţie: PENTRU A LE STRICA LOR "SABANTUIUL" DE LA TEATRUL DE OPERĂ ŞI BALET, pe care ei îl numesc Congres şi unde urmează ca Plahotniuc să-i dea o ultimă lovitură lui Lupu. Vă imaginaţi ce importanţă, ce greutate mondială are PD-ul lui Plahotniuc, încât pentru denigrarea lor a intrat în cârdășie cu Ţopii chiar şi justiţia britanică. Mai mult, conform celor din PD, Ţopii ar urma să cumpere şi presa britanică pentru a scrie despre infracţiunile lui Plahtoniuc. Fenomenal, senzaţional, incredibil aţi spune, nu?!

Ca să fiu mai clar. Plahtotniuc şi compania îi acuză pe Ţopi că ar fi cumpărat judecători de la Înalta Curte de Justiţie din Londra şi că ar urma să cumpere şi presa britanică. Poate că Plahotniuc şi-o fi imaginând că în Marea Britanie se cumpără şi se vinde totul la fel cum face el cu procurorii, justiţia, poliţia, mass-media moldovenească?

Cu toţii îi cunoaştem pe Victor şi Viorel Ţopa ca pe nişte oameni de afaceri prosperi (mai mult sau mai puţin controversaţi, pentru unii sau alţii), sau mă rog, erau prosperi până i-a furat Plahotniuc. Dacă ar fi să dăm crezare celor spuse astăzi de cei din PD, păi cei doi Ţopi numai oameni de afacere nu sunt. De ce? Foarte simplu. Şi cu această ocazie aş vrea să le adresez şi o întrebare celor doi: De ce aţi mers tocmai la Londra pentru a cumpăra judecătorii (să zicem că se pot cumpăra, conform aberaţiilor celor din PD), care ar costa infinit mai mult decât ai noştri şi nu aţi venit aici, în Republica Moldova să-i cumpăraţi (unde într-adevăr se cumpără şi se vinde tot), astfel nemaifiind obligaţi să fiţi fugari din cauza justiţiei lui Plahotniuc? 

Vladimir Voronin primar într-o comună ieşeană?

Se pare, că după pierderea puterii în 2009, Vladimir Voronin nu a putut sta prea mult timp fără să dețină frâiele puterii în mâini. Fie că e vorba de președintele Republicii Moldova, cum am avut marele ghinion de al avea vreo opt ani la rând până în 2009, fie că vreun pârlit de primar în vreun sat sau comună, pentru bătrânul Voronin nu contează, principalul să simtă omul că conduce ceva.

În zadar "își făceau griji" deputații prin parlament datorită situației economice "precare" ale familiei Voronin și încercau să le ofere ajutor social din partea statului, căci capul familiei Voronin era în plină campanie electorală pentru fotoliu de primar, n-o să vă vină să credeți, într-o comună din România. Știu, Voronin şi România, nu se prea leagă, dar ce nu face omul când ajunge cu afacerile la 0 (zero), asa cum a spus chiar el într-o emisiune televizată.

Culmea este că şi până în prezent, acesta a fost primar, fără ca nimeni din Republica Moldova să cunoască acest lucru, iar în data de 10 iunie curent şi-a mai încercat norocul pentru un nou mandat de primar al comunei Gorban din județul Iași.

Poate că unii citind titlul au respirat ușurat crezând că în sfârșit au scăpat de bătrânul comunist. Însă, după cum puteți vedea din imaginea a doua, este vorba doar de o persoană pe nume Ioan Leonte, care se aseamănă foarte mult cu liderul comunist de la Chișinău.

Privind aceste imagini, ne ducem cu gândul imediat la multitudinea de știri și dovezi care s-au scris despre originile românești ale lui Vladimir Voronin (Voronin fiind doar un nume împrumutat ca să-şi ascundă adevărata origine românească), origini pe care le neagă cu o vehemență de om bolnav.

Că o fi o simplă coincidență în asemănarea dintre cei doi sau nu, sau chiar o fi fiind rude mai mult sau mai puțin apropiate, aceasta nu avem de unde să știm. Însă un lucru e sigur. Acest Ioan Leonte are aceleași apucături de hoț ca și Voronin, fiind anchetat într-un dosar penal de delapidare a fondurilor europene, trafic de influență și alte infracțiuni, ceea ce ne duce cu gândul că ar fi posibil ca cei doi să fie rude. 

Foto şi video. Contrabandă la vama Albiţa.

Probabil că cititorii acestui blog s-au obişnuit deja cu articolele în care am luat atitudine faţă de corupţia şi fărădelegile ce se săvârşesc prin diferite instituţii şi organe de stat ale României. Cel mai elocvent exemplul este situaţia de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie, despre care am scris mai multe articole în care am scos la iveală corupţia şi batjocura ce se petreceau în această instituţie. Desigur că au existat şi urmări la cele scrise de mine. Organele abilitate s-au sesizat şi au zburat multe capete corupte de la ANC, iar situaţia de la această instituţie este în prezent mult mai bună. Desigur, încă este loc şi de mai bine.

Totuşi, cele scrise despre corupţia de la ANC au venit în urma unor investigaţi personale, făcute de la distanţă, niciodată nefiind în postura de a fi martor la actele de corupţie săvârşite de cei de la ANC. Însă, despre ceea ce voi scrie în cele ce urmează, trebuie să vă spun că am fost prezent personal la locul faptei, iar ca rezultat dispun de probe video şi foto, care îmi vor susţine spusele privitor la faptul că angajaţii din vama Albiţa fac contrabandă nestingheriţi fiind de nimeni. Dar să luăm lucrurile pe rând, aşa cum s-au produs.

După puţin timp petrecut acasă alături de cei dragi, m-am văzut nevoit să reiau drumurile Europei, căci în RM în prezent este aproape imposibil să-ţi faci un viitor, iar existenţa la limita sărăciei, a devenit pentru foarte mulţi concetăţeni un lux nedorit de nimeni, dar de care, totuşi se bucură că pot beneficia măcar de el.

Vama Leuşeni am trecut-o mai repede ca niciodată. În aproximativ 5 minute deja eram pe podul de pe Prut. Mare mi-a fost dezamăgirea însă, când imediat după trecerea podului am văzut cozile imense de maşini care se aflau la vama Albiţa. Unii ar spune că e paradoxal că în vama Leuşeni nu existau absolut nicio maşină la coadă, iar la Albiţa în jur de 100 de maşini. De necrezut, dar totuşi e posibil acest lucru, atunci când ai nenorocul de a ajunge în vama Albiţa la schimb de tură. Cei care au avut de a face cu aşa ceva ştiu despre ce vorbesc şi cât de repede schimbă tura vameşii români.

Era în jur de ora opt dimineaţa (joi, 07.06.2012), aşa că ne-am aşezat liniştiţi la coadă şi aşteptam. Cum, de vreun sfert de oră nicio maşină nu s-a mişcat din loc, mi-am dat seama că, curând nu vom trece vama, aşa că am început să-mi caut o ocupaţie pentru a nu simţi cât de greu trecea timpul. Nici n-am apucat bine să mă gândesc ce aş putea face, că şi-au făcut apariţia doi indivizi, care la prima vedere păreau a fi tipii responsabili cu curăţenia în vamă. Spun că păreau a fi, sau cel puţin asta ar fi trebuit să facă, odată ce purtau în mâini o mătură, făraş şi duceau după ei un coş pentru gunoi. Poate că nici nu mi-ar fi atras atenţia, dacă nu treceau nepăsători peste hârtiile aruncate pe jos, sticle şi pachete de ţigări goale, îndreptându-se puşcă către un anume punct. În câteva secunde se apropiase de un arbust (vezi foto mai jos cu arbutul respectiv), scoseseră de după el câteva cutii, le aruncaseră în ceea ce se dorea a fi coşul pentru gunoi, transformat de ei în unealtă de transportare ilegală peste vamă a unor pachete cel puţin dubioase.

Până să-mi dau seama ce se întâmplă, indivizii se şi făcuseră nevăzuţi, luând calea înapoi spre punctul vamal, unde urmau să predea pachetele colectate de prin arbuşti. Îmi păruse foarte rău că nu reuşisem să imortalizez cele petrecute cu o viteză uluitoare, ceea ce demonstra că tipii nu sunt la primul lor „transport” şi că deja erau experimentaţi cu astfel de îndeletniciri. Totuşi m-am gândit că e posibil să mai existe şi alte cutii ascunse, care aşteptau să fie trecute ilegal graniţa. Nu mi-a trebuit mult să caut cu privirea, căci în alt arbust, la câţiva metri de primul (vezi foto mai jos) se aflau alte cutii. În acel moment primul gând care-mi trecuse prin cap era să merg la vameşi şi să le spun despre cele întâmplate şi despre pachetele care urmau să fie trecute. Până să mă hotărăsc ce să fac, „transportatorii” îşi şi făcuseră apariţia după următorul „transport”. Arătau foarte suspecţi, tot privind în toate părţile dacă nu-i urmăreşte cineva, aşa că a trebuit să înregistrez cele petrecute în condiţii nu prea bune (vezi video mai jos), pentru a nu mă vedea ei şi pentru a nu le zădărnici „munca sârguincioasă” pe care o prestau.

După cum puteţi vedea din imaginile video, cei doi s-au deplasat puţin mai în spate, după care au mai luat ceva şi de acolo, nu mi-am dat seama ce căci nu se putea vedea bine din cauza maşinilor multe, apoi s-au făcut nevăzuţi. După mai multe discuţii cu rudele, care erau categoric împotrivă şi nu doreau să mă implic în toate astea, am hotărât să merg totuşi spre punctul de control pentru a spune vameşilor despre cele întâmplate, sperând că astfel voi putea împiedica ca acele pachete suspecte să intre în România. Mare mi-a fost mirarea însă, atunci când am văzut că indivizii cei doi deja predase marfa şi după câteva cuvinte schimbate cu şoferul, ultimul plecase cu maşina în trombă, fără ca măcar să reuşesc să-i fotografiez maşina. Din câte am reuşit să-mi dau seama de la distanţa de la care mă aflam, probabil era vorba de un Volkswagen Passat. Dar nu sunt sigur.

Cel mai straniu este că maşina se afla la doar 2-3 metri de punctul de control, loc rezervat pentru maşinile personalului vamal (vezi foto mai jos cu locul unde se afla maşina). Acest fapt m-a făcut să mă răzgândesc în privinţa denunţării vameşilor a ceea ce s-a petrecut, căci, cel mai sigur, chiar ei însăşi erau implicaţi, iar dacă mergeam şi le spuneam probabil nu rezolvam nimic, în special că maşina cu pachetele de contrabandă plecase deja.

De aceea am ales să aduc la cunoştinţă despre acest fapt autorităţilor române prin intermediul acestui blog, în speranţa că cei vinovaţi vor fi atraşi la răspundere, la fel cum au fost atraşi la răspundere cei de la ANC, tot în urma sesizării făcute de mine.

Sugerez autorităţilor române abilitate să se ocupe cu elucidarea a astfel de cazuri, să fie atente la faptul că acele cutii erau sigilate, sau cel puţin foarte bine lipite, ceea ce ne duce cu gândul că în interior se afla ceva de preţ. Ce anume era, este deja treaba lor să afle. Eu le-am oferit destule dovezi de unde ar putea începe investigaţiile, în special cei doi indivizi responsabili cu trecerea ilegală peste frontieră a acelor cutii.

În acest caz de contrabandă sunt implicaţi cel puţin două persoane, angajate ale vămii Albiţa (chiar dacă la prima vedere par doar nişte măturători), iar pachetele, cel mai probabil au fost predate unui vameş, care făcuse schimb de tură atunci şi la plecare spre casă introducând în ţară obiecte interzise, sau cel puţin care pot fi catalogate ca lucruri introduse ilegal în ţară.

Cunoscând problemele pe care le are România din cauza acestor cazuri de trafic de la frontiera estică şi lupta pe care o duce cu aceşti traficanţi, îmi pun toată speranţa că organele abilitate se vor sesiza, iar cei care se fac vinovaţi vor fi sancţionaţi.

Nu în ultimul rând, aş vrea să-i sugerez premierului Vlad Filat să-şi ia la întrebări subalternii direcţi de la vama Leuşeni, poate aflăm şi noi cum a fost posibil ca aceste pachete de contrabandă să treacă de vama Leuşeni şi să ajungă să fie ascunse în preajma vămii Albiţa.