Crăciun fericit tuturor, alături de cei dragi!

Fie ca sfânta sărbătoare de Crăciun să vă aducă numai bucurii şi linişte sufletească alături de cei dragi. Iar atunci când veţi simţi că ceva poate nu e aşa cum v-aţi fi dorit, să vă spuneţ în gând că sunteţi cei mai fericiţi că aveţi bucuria de a întâlni sărbătoarea de Crăciun alături de cei dragi, să nu uitaţi totuşi că mulţi, din diverse motive şi situaţii nu au bucuria de a fi de sărbători alături de familie, de cei dragi, alături de prieteni.

Mai jos vă voi oferi spre audiţie o frumoasă melodie, special pentru cei care nu au bucuria de ai avea alături pe cei dragi.

Să încercăm să fim mai buni. Sărbători fericite!

Mister Leancă se ghidează cumva după calendarul Mayaş?

Zăpadă multă pe meleagurile mioritice. Unii bucuroşi, de frumuseţea iernii, alţii scandalizaţi că nu pot ieşi din casă din cauza autorităţilor care au dat din nou cu bâta-n baltă, sau cu lopata în zăpadă şi s-au arătat din nou neputincioase în lupta cu intemperiile naturii. De fapt, la noi de plouă - ne îneacă, de e prea cald rămânem fără roadă, de ninge – stau localităţi de mai bine de o săptămână blocate, fără pâine în magazine, fără a se putea ajunge cu ambulanţa în caz de urgenţă.

Totuşi, din toate aceste necazuri sunt şi câţiva care profită şi se bucură. Unul din ei este şi cel mai competent şi lăudat ministru, sau cel puţin era până mai ieri, cel care ne promitea cu surle şi trâmbiţe că până la sfârşitul anului 2012 toţi moldovenii vor circula liber un UE, fără a avea nevoie de vize. De ce acest ministru profită din plin de splendoarea iernii? Ar fi două motive. Primul că marea noastră breaslă jurnalistică au prostul obicei de a se axa cu toţii pe unul şi acelaşi subiect, uitând cu desăvârşire şi de promisiunea lui Iurie Leancă privind regimul liberalizat de vize. Poate mass-media noastră zburdă după subiecte bombă, care le-ar aduce ceva audienţă, dar nici într-un caz nu ar trebui să uite şi de problemele cheie ale societăţii, de promisiunile politicienilor pe care niciodată nu şi le mai îndeplinesc. Un al doilea motiv de fericire pentru Leancă, mai în glumă, mai în serios, este că moldovenii nu pot pe aceste timpuri ieşi după propria poartă, dar cum să le mai treacă lor prin cap şi de regim liberalizat de vize, când nici în propria ţară nu se pot deplasa?

Astfel, în loc ca presa de la noi să-şi pună întrebarea şi în acelaşi timp să-l întrebe şi pe Leancă ce se mai aude cu regimul liberalizat de vize, presa îşi caută de mărunţişurile şi nimicurile ei, iar Leancă, de necrezut, dar adevărat, odată cu apropierea termenului când ar trebui să-şi dea demisia, aşa cum a promis că o va face de nu vom putea circula fără vize în Europa, s-a făcut nevăzut. Când a mai fost Iurie Leancă atât de absent din prim-planul politicii autohtone? Cum se mai spune, Leancă s-a dat la fund şi abia îşi mai menţine respiraţia în aşteptarea de a evita cumva „gloanţele mediatice”, care culmea iată că nu mai vin din partea presei noastre foarte independente şi echidistante.

În această situaţie, Iurie Leancă riscă să se sufoce ascuns sub apă sau cu capul înfipt adânc în nisip neavând onoarea şi bunul simţ de a-şi da demisia aşa cum a promis, dar nici puterea a patra din stat nu se oboseşte în a-i cere să se ţină de cuvânt. Dacă e să vorbim despre demisia lui Leancă, acesta trebuia să şi-o dea încă din ianuarie 2012, când am scris pe acest blog cu lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română, în faţa a cel puţin 100.000 de alţi basarabeni care nu au posibilitatea să ia cetăţenia prin pile şi corupere, aşa cum a făcut-o Iurie Leancă pentru rudele sale. Într-o ţară cu o presă sănătoasă, acest subiect ar fi stârnit un scandal monstru, s-ar fi pornit anchete de presă şi s-ar fi deconspirat toţi cei care se fac vinovaţi în acest caz de abuz săvârşit de ditamai ministru de externe. Însă, presa noastră atunci şi-a văzut de vrăbiuţele ei, astfel că am ajuns acum să aduc din nou în discuţie demisia acestui ministru corupt, dar şi mincinos, care nici măcar promisiunea de a-şi da demisia nu şi-o respectă.

Poate că distinsa noastră presă s-o fi speriat de monstruosul sfârşit al lumii, care se anunţa pentru astăzi şi au considerat că nu mai e cazul să mai ceară omului demisia, că oricum vine sfârşitul lumii şi odată cu el şi sfârşitul încălzirii fotoliului de ministru de externe pentru Iurie Leancă. Că tot suntem deja scăpaţi de oricare sfârşit, al lumii, al universului, nu ar fi că rău ca presa să readucă în discuţie acest subiect, nu în speranţa că Leancă ar avea atâta bun simţ să-şi dea demisia, dar măcar să fie scos la lumină, de acolo de unde s-a pitit şi stă bine ascuns, fără să dea socoteala pentru minciunile şi promisiunile pe care le-a spus. Să ne spună şi nouă ce se aude cu promisiunea lui, să ne lumineze şi pe noi, prostimea, că poate noi nu înţelegem ceva. Şi dacă, de prima promisiune nu s-a putut ţine, cea legată de călătoria fără vize în UE, suntem siguri că de promisiunea că-şi dă demisia în caz de eşec se poate ţine oricând, fără prea mari eforturi, doar să dea dovadă de puţin bun simţ.

În final, aş vrea să-l întreb pe Iurie Leancă, poate dumnealui atunci când s-a hazardat promiţând regim liberalizat de vize până la sfârşitul lui 2012, el vedea acest sfârşit în data de 21.12.2012, astfel sperând că nu va mai fi nevoit să se ţină de promisiune? Sau poate Iurie Leancă nu şi-a dus până la sfârşit gândul când a spus că până la sfârşitul anului 2012 veţi călători fără vize în UE, uitând să spună şi condiţia pentru aceasta: Doar dacă luaţi cu toţii paşaportul românesc, la fel ca şi rudele mele!

Efectul de turmă la români

Steaua Bucureşti este echipa de fotbal pe departe, cea mai iubită din România. Fiind cea mai iubită echipă din România, este cumva normal să aibă cel mai mare număr de suporteri. Şi are. Sondaje neoficiale spun că ar avea mai multe milioane de suporteri doar în România. Problema însă apare atunci când îi întrebi de ce iubesc Steaua, sau mai corect de ce ţin cu Steaua, căci nu prea ştiu ei ce înseamnă iubire de microbist. O bună parte din ei vor răspunde pentru că le place Steaua şi prietenilor mei, rudelor, tatăl meu era stelist etc.

Ei bine, poate în asemenea situaţii, nu prea ai avea ce să le reproşezi acestor persoane. Dacă ei iubesc Steaua sau altă echipă, alt sport etc. pentru că aşa le place şi prietenilor lor, este alegerea lor şi asta nu-i poate afecta nici pe ei, dar nici pe alţii. Nici nu-şi bat joc de viitorul lor, cum  însă se întâmplă în cazul în care mergi la vot şi votezi aşa cum votează, prietenul, vecinul, soacra, din simplu motiv că aşa votează şi ei.

Duminică au avut loc alegeri parlamentare în România. Astăzi s-au dat rezultatele oficiale ale votării, un rezultat care vine să demonstreze încă odată cele spuse de mine mai sus: românul votează după ureche, după cum aude el că va vota turma şi atunci de ce să nu se alăture şi el turmei. Cu regret, nici românii din străinătate nu prea s-au lăsat de acest obicei urât de turmă. Discutând cu câţiva din ei (români născuţi în graniţele actuale ale României), mare mi-a fost mirarea să aud că unii din ei nici nu ştiau că sunt alegeri în România. Atenţie, români tineri, până în 30 de ani. Alţii mi-au spus tranşant că vor vota cu Ponta. La întrebarea mea de ce fac această alegere, au răspuns că aşa au vorbit ei cu cei de acasă şi le-au spus că aşa votează toată România şi ei nu pot fi diferiţi de ceilalţi.

Mă aştepatm că USL-ul va aduna multe voturi, tocmai datorită acestui efect de turmă. Însă am sperat că de această maladie periculoasă nu suferă atât de mulţi români. Altfel nu pot să-mi explic cum poţi să-ţi oferi votul unui Ponta dirijat din umbră, de multe ori chiar şi făţiş de un cancer al României precum este Ion Ilescu? Să mai reamintesc şi de teza de doctor plagiată, de furtul intelectual pe care l-a făcut acest decreţel pe nume Victor Ponta? Cum dragi români puteţi vota cu un individ pe nume Crin Antonescu, Căcărău, sau cum i se mai spune lui prin presa din România? Ce om sănătos la cap şi bine intenţionat şi-ar da votul pentru un om ca Antonescu, care colcăie de vicii şi neajunsuri? Acest om nu ar fi bun nici de cioban, căci la boala somnului de care suferă acesta, la sigur i-ar păpa lupul oile, dar şi pe el odată cu ele, căci nu ar face nici lupul diferenţa dintre el şi celelalte patrupede. Dragi români, un astfel de om vi-l doriţi voi drept al doilea om în stat, care a atentat şi la postul de Preşedinte al României cu câteva luni în urmă?

Ca motiv principal al supărării acestei turme este faptul că Guvernul Boc le-a tăiat salariile cu vreo 25%. Însă, turma nu vrea să înţeleagă că, foarte simplu ar fi putut Guvernul Boc să nu ia aceste măsuri de austeritate pe care a fost nevoit să le ia, mai ales că erau în an electoral. Aşa şi turma nu ar fi fost supărată şi PDL-ul nu ar fi căzut în sondaje. Însă, ar fi căzut rău de tot România într-un hău poate şi mai adânc decât în cel în care se află acum Grecia sau alte state mai dezvoltate din UE.

Ştiţi de ce mi-e frică mie dragi români? Mi-e frică de faptul că aceşti usl-işti aflaţi de 7 luni la guvernare, în acest timp nu au luat absolut nici o măsură de redresare a economiei României, iar cel mai târziu în primăvară, după o iarnă care se anunţă dezastruoasă din toate punctele de vedere, Ponta al vostru o să fie nevoit să vă taie nu 25% din salariile şi aşa mici, ci peste 50% din banii munciţi de voi vă vor fi luaţi din salarii.

P.S. Multă lume vorbeşte despre sfârşitul lumii, care cică va veni peste câteva zile, însă multe lume nu vede că sfârşitul în România a început deja de ieri!

De ce aş face prostia de ai vota pe Eugen Tomac sau Viorel Badea?

Duminică, 9 decembrie 2012, ŢARA îşi cheamă cetăţenii la vot. Când spun cetăţenii, mă refer la toţi românii, atât cei aflaţi în prezent din graniţele actuale ale României, cât şi cei din Republica Moldova, dar şi cei împrăştiaţi prin toată lumea.

Ca un bun român ce mă consider, statut pentru care fac tot posibilul să-l merit, am datoria de a merge la vot şi de a hotărî, alături de alte multe milioane de români pentru soarta Ţării şi pentru viitorul meu. Pentru cei care au mai citit articolele de pe acest blog, nu poate fi o noutate faptul că sunt susţinător al lui Traian Băsescu, cu ajunsurile şi neajunsurile lui. L-am susţinut şi-l susţin şi în continuare, poate şi pentru faptul că el este unicul Preşedinte al României post decembriste, care are mai puţine neajunsuri şi e mai puţin corupt, comparativ cu ceilalţi şi care a manifestat un real interes şi pentru soarta noastră românilor din Basarabia.

Până aici, parcă totul ar părea bine şi frumos şi nu ar trebui să am nicio reţinere în a merge duminică la vot şi a vota candidaţii propuşi de ARD pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Problema însă apare, atunci când aruncăm o privire asupra acestora. În Colegiul 1 Camera Deputaţilor (care cuprinde ţările din UE) îl găsim pe William Brânză. Tot în acest Colegiu, la Senat suntem obligaţi să-l votăm pe Viorel Badea. Românii din Republica Moldova care face parte din Colegiul 2, simpatizanţi ai PDL, implicit ARD, la Camera Deputaţilor sunt nevoiţi să-l voteze pe Eugen Tomac. În Senatul României, românii basarabeni, ar urma să fie reprezentaţi de profesorul Eugen Roventa. În vârstă de 66 de ani, acesta este profesor şi doctor în matematici aplicate al Universităţii din Timişoara, predând de 20 de ani la Facultatea Glendond a Universităţii York, din Toronto, conform www.ziare.com. Este susţinut de un CV impunător, domnul profesor Eugen Roventa, însă nu ştiu pe cât de util ne-ar fi acest CV şi nouă, celor din Basarabia, care am urma să-i oferim votul nostru.

Totuşi, dacă profesorului Eugen Roventa nu am prea putea să-i reproşăm prea multe, nu acelaşi lucru putem vorbi despre alţi doi candidţi ai ADR: Eugen Tomac şi Viorel Badea, ultimul fiind cunoscut ca un activ şobolan care tot părăseşte corăbiile în derivă sau în prag de naufragiu. Astfel, Badea şi-a luat fotoliul cald de senator în 2008 pe listele PNL, ca apoi să migreze la PDL. În cei patru ani de încălzit fotoliul de senator, Badea a mai migrat încă odată la PNL, atunci când guvernarea a trecut în mâinile USL, ca pe ultima sută de metri să se reîntoarcă cu coada între vine le PDL. Acestui individ, pe nume Viorel Badea i se mai pot imputa încă multe lucruri urâte, deturnare de fonduri româneşti pentru românii din diaspora, în special bani mari, destinaţi promovării românismului în Basarabia. Mulţi poate o să spuă că toţi care au avut acces la astfel de bani i-au folosit în interes propriu, începând cu Iurie Roşca, Mihai Ghimpu Vitalia Pavlicenco şi mulţi alţi aşa-zişi mari români şi unionişti. Chiar şi regretatului Grigore Vieru i se aduc acuze că şi-ar fi făcut fiul, pe Călin Vieru mare om de afaceri din bani româneşti, destinaţi promovării românismului în Republica Moldova. Totuşi, toate acest lucruri nu pot în niciun fel să-i scadă din vina pe care o poartă acest hoţ şi organizator de chefuri şi beţii din bani publici româneşti.

Presa scrie multe lucruri urâte şi despre Eugen Tomac, despre care se spune că la o vârstă destul de fragedă (doar 31 de anii) şi-ar fi însuşit averi de milioane, la fel prin deturnări de fonduri şi diverse scheme frauduloase. Mai mult, unele voci spun că Tomac ar fi disperat să obţină fotoliul de deputat, care i-ar oferi imunitate parlamentară pentru a nu fi condamnat la ani grei de închisoare în România pentru toate infracţiunile săvârşite.

Nu ştiu pe cât de adevărate sunt cele expuse mai sus, însă un lucru îl ştiu sigur. Cel puţin acestor doi le e în cot de problemele noastre, ale basarabenilor şi niciodată nu au mişcat un deget pentru îmbunătăţirea situaţiei în care ne aflăm, deşi de fiece dată oamenii le oferă votul lor şi aşa ajung în fotolii calde.

O situaţie reală şi doveditoare că aceşti doi şarlatani doar vor voturile noastre este şi cea cu care m-am ciocnit eu, dar şi mai multe persoane, unele din ele apropiate mie, cel puţin în ultimele 12-15 luni. Astfel, pe tot parcursul anului 2012, dar şi sfârşitul anului 2011, pe acest blog am scris o mulţime de articoledespre incompetenţa şi corupţia celor de la ANC. Paralel cu aceste articole, dar şi altele, atât eu, cât şi alte persoane s-au adresat de nenumărate ori atât lui Eugen Tomac cât şi lui Viorel Badea, aducându-le la cunoştinţă situaţia dezastruoasă din cadrul ANC, corupţia de acolo şi procesul dezastruos prin care trebuiau să treacă majoritatea celor care doreau redobândirea cetăţeniei române. Atât Badea, cât şi Tomac de cele mai multe ori nici nu au luat în seamă aceste adresări, iar uneori când le mai răspundeau celor care se adresau la ei, o făceau superficial, bineînţeles fără să mişte vreun deget pentru a ajuta basarabenii care doreau să redevină cetăţeni români cu acte în regulă.

Doar adesându-ne Administraţiei Prezidenţiale a României lucrurile au început să se îmbunătăţească, iar în baza probelor de corupţie adresate de mine, cât şi în baza altor dovezi, organele competente s-au sezizat, iar cei vinovaţi au fost atraşi la răspundere.

Atitudinea batjocuritoare atât a lui Eufen Tomac, cât şi a lui Viorel Badea, atunci când mă adresam cu rugămintea de a interveni în această problemă dă dovadă încă odată că ei vor voturile noastre doar pentru fotoliile din Camera Deputaţilor şi Senatul României, nicidecum pentru a ne reprezenta drepturile şi a ne ajuta. Faptul că aceşti doi nu au intervenit la timp pentru a stopa corupţia din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie, a afectat pe mulţi oameni. În special pe mine personal, neintervenţia lor şi tergiversarea la nesfârşit a oferirii cetăţeniei, practic mi-a dat peste cap viaţa, făcându-mi mult rău mie şi unor persoane apropiate.

Poate că sunt subiectiv în această situaţie, dar altfel nici nu pot fi. Atunci când eu şi alte zeci de mii de persoane au avut nevoie de ajutorul lor, ei s-au făcut că plouă, ignorându-ne şi neajuntându-ne în niciun fel. În această situaţie îi întreb pe respectivii dacă nu le este ruşine să ne ceară acum votul nostru, ştiind foarte bine cum s-au comportat ei atunci când au avut obligaţia de a ne reprezenta drepturile?

Duminică cel mai probabil voi merge la vot, deşi va trebui pentru aceasta să mă deplasez mai multe zeci de km. Sigur însă, nu voi oferi în niciun caz votul lui Viorel Badea, deoarece el candidează în Colegiul în care voi vota eu şi nu aş fi votat niciodată nici pentru Eugen Tomac, dacă m-aş fi aflat în Moldova.

Totuşi ţin să-i îndemn pe toţi românii, indiferent în care colţ al lumii nu s-ar afla, să meargă la vot, să nu lase pe alţii să decidă în locul lor. Poate ei, acolo unde se află în prezent, au posibilitatea de a vota oameni mult mai competenţi, profesionişti şi mai cumsecade decât Eugen Tomac şi Viorel Badea.

Adevăratele motive ale demiterii lui Şleahtiţchi

Abia ajuns la domiciliu, ca şi în fiece zi, deschid calculatorul pentru a mă informa ce se mai întâmplă pe acasă, ce mai este nou. Prima ştire care mi-a sărit în ochi, a fost cea cu cererile de demisie ale lui Şleahtiţchi şi Roibu. Mi s-a părut puţin straniu, că aşa din pod doi miniştri să-şi dea pur şi simplu demisia, fără a fi implicaţi în mari scandaluri, fără a li se cere demisia public cum a fost în cazul lui Focşa în nenumărate rânduri, al lui Şalaru, Lazăr sau Leancă. Pur şi simplu nu este în firea moldoveanului să se lase atât de uşor de fotoliul pe care-l deţine. Aşa că am mai “răsfoit” internetul şi, cum mă şi aşteptam, ministrul Educaţiei nici habar nu are de aşa-zisa demisie pe care Filat spune că ar fi depus-o acesta.

Dacă e să fiu sincer, îl ştiam pe Filat drept un om slab de caracter, chiar fricos, un om care nu-şi ţine niciodată promisiunile făcute atât alegătorilor, cât şi celor din jurul său. Însă, nu am crezut că poate fi şi mincinos. Odată ce Şleahtiţchi spune că el nu şi-a depus nicio demisie, înseamnă că unul din cei doi minte şi nu cred că Şleahtiţchi ar spune că nu şi-a depus demisia, odată ce pe masa lui Filat ar exista vreo cerere de demisie din partea acestuia.

Mai mult chiar, Filat le-ar fi găsit deja şi înlocuitori celor doi. Aruncând o privire asupra activităţii lui Dorin Receanu, posibil viitor ministru de interne şi Maia Sandu la educaţie, am rămas perplex. Un absolvent al ASE şi lector, mai mare peste “menţii” moldoveni. Cum ar putea să facă ordine într-un minister precum MAI o persoană precum este Dorin Receanu? Ori, “menţii” noştri trebuie conduşi de o mână de fier, un om incoruptibil şi care ar avea curajul să demită toţi boşorogii corupţi din poliţie, care poartă pe umeri multe steluţe care mai de care mai sclipitoare şi care-i fac aproape invincibili în faţa celor precum Receanu.

E de neînţeles cât ne va mai duce de nas Filat tot mimând reforme în cadrul MAI, schimbând doar miniştrii acestui minister şi lăsându-i în funcţie pe toţi corupţii care activează unii încă de pe timpul Uniunii Sovietice. Am crezut că odată întors din Georgia, Filat va prinde puţin la curaj şi va purcede la demiterea a cel puţin 80 % din poliţiştii corupţi, după modelul georgian. Desigur, Roibu de mult timp trebuia demis şi odată cu el cea mai mare parte a poliţiştilor corupţi.

Nu însă acelaşi lucru îl putem spune despre ministrul Educaţiei Mihail Şleahtiţchi, despre care cea mai mare parte a societăţii are o părere relativ bună, salutând modul în care a organizat anul acesta BAC-ul şi încercările lui de a stopa corupţia şi mita din timpul acestui examen extrem de important. Motivele pentru care se încearcă demiterea lui Şleahtiţchi sunt diverse şi nu au nicio treabă cu felul cum şi-a făcut el treaba la Educaţie. Dar să le luăm pe rând.

1. Filat ne tot promite remanieri şi ca să mai pară câtuşi de puţin credibil în faţa oamenilor, iată că se apucă de demiteri, doar acolo unde are voie. Da, aşa este, căci pe lângă Roibu trebuiau neapărat demişi Anatol Şalaru de la Transporturi, Focşa, celălalt Şalaru de la Ecologie (nici nu-i ştiu prenumele la cât de eficient este la ministerul care-l conduce), Lazăr şi Marinuţă în special pentru contrabanda cu armament. Marinuţă, probabil simţindu-şi fotoliul în pericol, a hotărât să le ofere o zi de distracţie unor bloggeri din bugetul de stat, pentru a avea susţinere din partea acestora într-o eventuală încercare de demitere a sa. Şi Ciobanul de la Tineret doar face umbră şi dacă în primul mandat a mai avut nişte ieşiri stângace, în cel de-al doilea mandat a devenit un  anonim, iar despre proiecte menite să îmbunătăţească situaţia tinerilor şi a sportului din Republica Moldova nici nu se poate pomeni. Aceşti miniştri meritau de demis, poate şi alţii, nici într-un caz Mihail Şleahtiţchi.

2. Şleahtiţchi a deranjat pe foarte mulţi prin încercarea sa de a stopa corupţia de la BAC. Cu toţii am rămas uimiţi de curajul de care a dat dovadă Şleahtiţchi apelând la cei de la Anticorupţie pentru a zădărnici cumpărarea BAC-ului. În această operaţiune au căzut multe capete, printre care profesori cu “crâşă”, care au promis şi se pare că s-au ţinut de cuvânt că vor scăpa de un ministru precum Şleahtiţchi care le strică lor business-ul de la BAC. În urma acestei destinderi, au avut de păgubit şi mulţi funcţionari înalţi din cadrul ministerului Educaţiei, la care trebuiau să ajungă sumele enorme adunate din vinderea BAC-ului. Ori, la noi dacă-ţi “bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala”, aşa cum a făcut-o Şleahtiţchi, rişti să o păţeşti rău.

Au fost multe voci care l-au acuzat pe ministrul Educaţiei pentru numărul mare de incompetenţi care nu au fost în stare să promoveze BAC-ul anul acesta, măcar cu o notă de 5, astfel picându-l Aceste acuze cad din start, deoarece Şleahtiţchi este în funcţie de doi ani de zile, iar aceşti incompetenţi au avut timp să fie elevi buni timp de 12 ani, plus cei 7 ani de acasă, de care se pare că duc lipsă cu desăvârşire. Cu ce este de vină Şleahtiţchi că avem elevi mediocri şi poate şi profesori lipsiţi de profesionalism? Cu ce este de vină Şleahtiţchi că moldovenii au în sânge boala furatului, a copiatului, a mitei şi în loc să înveţe pentru BAC ei s-au bazat pe multele sute de euro pe care le vor plăti părinţii lor ca ei să-l promoveze? Cu ce este de vină ministrul Educaţiei că profesorii noştri în loc să le ofere educaţie timp de 12 ani acelor elevi mediocri, ei se mulţumesc cu acei 500 de euro pe care-i primesc la BAC şi pe care-i împart cu cei de mai sus ca ei, directorul liceului, membri ai comisiei, şefi de comisii, funcţionari ai ministerului Educaţiei?

3. Istoria Românilor printre cauzele principale ale demiterii lui Şleahtiţchi. Cu toţii am rămas plăcut surprinşi de curajul de care a dat dovadă Mihail Şleahtiţchi când a hotărât ca disciplina Istoria să fie înlocuită cu Istoria Românilor. Când am spus plăcut surprinşi, m-am referit la oamenii de bună credinţă, care au o ţâră de logică şi-şi dau seama că suntem români şi Istoria nu ne poate fi alta decât Cea a Românilor. Nu la fel s-a întâmplat cu o altă categorie a societăţii, întunecată şi prea debilizată mai întâi de propaganda, minciunile şi falsurile sovietice, acum de cele ale voroninilor, şelinilor, stepaniucilor, crâlovilor, dodonilor, etc. Foarte dubioasă mi-a părut şi reacţia lui Filat, care a spus că Şleahiţchi a luat hotărârea de a numi disciplina Istoria Românilor fără a se consulta cu partidul şi că vor exista consecinţe pentru aceasta. Şi iată că sunt. Vă imaginaţi, partidul lui Filat trebuie să hotărască ce istorie trebuie să învăţăm noi la şcoală! Cu ce drept v-aţi asumat această responsabilitate domnule Filat? Cine vă credeţi să ne spuneţi nouă ce istorie este bine să învăţăm?

O altă situaţie ruşinoasă legată de această supărare faţă de Istoria Românilor este Igor Dodon. Da, însuşi acest buboi este o situaţie ruşinoasă, o gravă maladie a Republicii Moldova. Acesta, după ce a luat milioane de euro de la Filat şi Plahotniuc pentru a-l vota pe Timofti, a mai pus şi unele condiţii în schimbul votului său. Una din aceste condiţii este demiterea lui Şleahiţchi pentru “neruşinarea” acestuia de a hotărî ca elevii să studieze adevărata noastră istorie pe băncile şcolii. Nu cred că cititorii acestui blog au uitat cum, acum câteva săptămâni Dodon se tot lăuda că a mai racolat 1-2 deputaţi care sunt gata să voteze pentru demiterea lui Şleahtiţchi, ca după să poată ei redenumi disciplina Istoria Românilor în istoria burkina-fasonienilor, sau cum dracu le-o mai fi plăcând lor să-i spună. Cum Filat iubeşte la nebunie să-şi asume el toate “reuşitele şi roadele”, probabil a stabilit cu Dodon să o lase mai moale cu demiterea lui Şleahtiţchi, căci va avea el, Filat, grijă ca imediat ce deputaţii intră în vacanţă să-l demită pe cel ce a avut marea nesimţire de a hotărî ca elevii să înveţe Istoria Românilor, fără să-l consulte pe el.

În final, vreau să reamintesc că motivele demiterii ministrului Educaţiei nu sunt nicidecum pe criterii profesionale, ci datorită faptului că a deranjat pe unii sus-puşi prin încercarea sa de a stopa corupţia de la BAC, a supărat pe cei care văd negru în faţa ochilor când aud cuvântul ROMÂN, şi nu în ultimul rând, datorită faptului că Filat a vrut să-şi arate muşchii în faţa propriilor miniştri, căci de cei ai lui Plahotniuc sau Ghimpu, care merită demişi, nu are curajul să se ia!

PS. Se pare că bolşevicii Dodon şi compania deja jubilează şi hotărăsc care este şi prima acţiune a viitorului ministru al Educaţiei: SCOATEREA ISTORIEI ROMÂNILOR din curriculumul şcolar. Bravo Filat pentru performanţa de a sta drept la ordinele venite de la Moscova prin intermediul lui Dodon!

Cu teza lui Stepaniuc ce facem?!

Întreaga Românie şi nu numai, este bulversată de plagierea tezei de doctor a actualului premier al României. Nenumărate comisii, oameni de ştiinţă, savanţi în domeniu s-au expus clar în privinţa furtului intelectual săvârşit de Ponta acum vreo 8 ani, când, avându-l drept conducător ştiinţific pe Adrian Năstase, un alt politician extrem de controversat, care acum îşi ispăşeşte pedeapsa cu închisoarea, fiind condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul calităţii”.

 

În privinţa plagiatului lui Ponta s-au expus şi numeroase surse media din Europa, revista “Nature” fiind cea care a descoperit plagierea. Nici oficialii europeni nu au trecut cu vederea furtul intelectual al actualului premier al României, unii din ei mergând până la cererea demisiei lui Victor Ponta. Mai mult chiar, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a mers mai departe, spunând că Victor Ponta este pasibil de pedeapsa penală pentru furtul intelectual pe care l-a făcut.

 

Cu părere de rău, nici la noi situaţia nu este mai bună. În 2007, comunistul din acea vreme, Victor Stepaniuc îşi susţinea cu mare vâlvă aşa-zisa teză de doctor în istorie. Această teză, dacă pot să o numesc aşa, trebuia respinsă din start, doar citindu-i denumirea tendenţioasă de “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană”. Cunoscută fiind înverşunarea comunisto-bolşevică împotriva a tot ceea ce românesc pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, care predomină deja de vreo 200 de ani, Stepaniuc prin falsul său nu a urmărit altceva decât să legitimeze toată aceste minciuni şi fals istoric despre aşa-zisa naţiune moldovenească, statalitate moldovenească şi alte inepţii stalinisto-bolşevice.

 

Cunoscută fiind situaţia politică din anul 2007, când comuniştii guvernau după bunul lor plac Republica Moldova şi lipsa de demnitatea naţională şi curaj a membrilor Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acest fals istoric a fost ridicat la grad de “adevăr ştiinţific”. Desigur, după cum ştim, conferirea gradului de doctor în istorie lui Stepaniuc pentru plagiatul său şi distorsionarea adevărului istoric după bunul său plac, a avut loc după mai multe amânări şi demiteri a membrilor CNAA care se opuneau acordării gradului ştiinţific falsului lui Stepaniuc.

 

Nu sunt un expert, nu mă ridic la nivelul membrilor CNAA care au acordat acest grad ştiinţific falsului lui Stepaniuc, dar la o simplă citire a celor îndrugate de acest politruc în fiţuica sa numită teză, îţi dai seama de falsul din această lucrare, denaturarea adevărului după bunul plac, scoaterea din context a a diferitelor citate istorice şi interpretarea lor după bunul plac al lui Stepaniuc.

 

Nu am avut timp, dar nici răbdarea şi nervii necesari pentru a citi toată această tevătură, pe care Stepaniuc o numeşte teze de doctor, dar o să încerc să vă dau câteva exemple, de unde o să vă daţi seama de falsul de care dă dovadă acesta şi contradicţiile inacceptabile.

 

Astfel, Stepaniuc la pagina 72 susţine că Actul Unirii a fost de fapt doar o anexare cu forţa a Republicii Democratice Moldoveneşti de către România.  “Pentru ziua de 27 martie chestia unirii a fost pusă la ordinea zilei în urma insistenţelor dlui Marghiloman, sosit la 26 martie cu acest scop”, ceea ce este un fals şi orice istoric adevărat poate să o dovedească. Tot aici, falsul istoric susţine că:  “Această generalizare, formulată de istoricul I. Ţurcanu, caracterizează pe deplin lipsa de orice temeiuri politico-juridice ale „unirii”: NU Sfatul Ţării, cel mai înalt aşezămînt al Statului Moldovenesc, modifică şi redactează proiectul “unirii”, ci prim-ministrul României, care era direct interesat în a imprima actului de anexare o nuanţă, „democratică” “. Faptul că a luat în “” UNIREA, o poate observa oricine şi v-aţi dat seama şi de rostul “”, care au scopul de a invalida Marea Unire, care a fost cel mai mare eveniment din istoria tuturor românilor de pretutindeni. Un alt aspect la care trebuie să atragem atenţia din acest citat prezentat mai sus, este importanţa care îi este oferită aici Sfatului Ţării. Imediat, la pagina 74, falsul istoric deja lipseşte Sfatul Ţării de orice importanţă şi spune : “Reieşind din faptul că Sfatul Ţării nu a fost ales de întreaga populaţie a Basarabiei, mai are oare rost să fie dezbătută problema referitor la faptul, dacă un organ nelegitim …”. Din cele prezentate mai sus, observă cu ochiul liber, cum acest om fals dă dovadă de total subiectivism în cele scrise de el, neconcordanţă în cele spuse şi prezentare a lucrurilor aşa cum îi este lui pe plac, pentru a induce în eroare cititorul şi pentru a conferi prin orice metode, acel dram de credibilitatea falsului său. În logica sa de bolşevic bolnav, Sfatul Ţării, atunci când vrea el este un organic legitim, cu toate împuternicirile posibile, iar când doreşte el, Sfatul Ţării devine imediat un organ ilegitim, fără puteri de a hotărî în numele poporului etc.

 

Cu astfel de falsuri şi contradicţii este plină această adunătură de minciuni pe care Stepaniuc o vrea teză de doctor. Nu am plăcerea şi nici posibilitatea de analiza acum fiece prostie scrisă de acest politruc şi nici nu ţine de competenţa şi obligaţiunile mele să o fac. În cele ce urmează o să fac referire doar la unele inepţii susţinute de acest individ devenit pe nedrept doctor în istorie. Astfel o să mai întâlnim deseori luarea în derâdere a cuvântului UNIREA de la 27 martie 1918, fiind de cele mai multe ori înlocuită cu apelativul “anexarea forţată de către România a Republicii Democratice Moldoveneşti”. Eliberarea Basarabiei din iarna lui 197-1918 de către trupele româneşti de sub ocupaţia bolşevicilor, Stepaniuc o numeşte ocupaţia monarhică a românilor, ceea ce este din nou un fals. Mai grav, o să vedem că acest individ bolnav o să ofere legitimitate pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia Europa este împărţită între Germania nazistă şi Rusia bolşevică. Stimaţi academicieni, dumneavoastră aţi legalizat un aşa fals de proporţii, o Europă întreagă a condamnat acest pact, iar politrucul de Stepaniuc îl consideră ca pe un pact extrem de important, care a redat statalitatea moldovenească în componenţa URSS! Mă întreb, în acest caz cine se fac mai vinovaţi, plagiatorul şi falsul Stepaniuc, sau voi cei care aţi ridicat la grad de adevăr ştiinţific aceste denaturări şi falsuri evidente şi intenţionate?

 

Astfel bravii noştri academicieni au oferit grad ştiinţific unei lucrări cu o abordare subiectivă, declarativă, unilaterală, tendenţioasă şi politizată; substituirea sistemului de argumentare ştiinţifică cu multiple citate, de multe ori scoase din context; exagerarea unor evenimente şi desconsiderarea altora; aprecieri în contradictoriu ale unor evenimente. Sunt menţionate, totodată, un şir de erori istorico-ştiinţifice şi factologice ce ţin de denumirea corectă a unor state de atunci, de date cronologice etc.

 

Un alt fals ce ţine de lucrarea lui Stepaniuc vizează corectitudinea utilizării surselor de arhivă. Conform Bibliografiei tezei, competitorul ar fi consultat un număr impunător de materiale de arhivă. Însă confruntarea listei arhivelor nominalizate în Bibliografie cu cea specificată în notele de referinţă denotă utilizarea modestă a documentelor doar din 4 arhive, iar în registrele din arhive nu este fixat momentul folosirii lor de către Stepaniuc. De asemenea, se vede cu ochiul liber selectarea arbitrară şi accentuată a fragmentelor şi probelor demonstrative, decupate artificial din textul sursei şi scoase din context ştiinţific şi politic. Totodată, reproducerea textuală incompletă a fragmentelor citate a generat prezentarea şi tratarea unilaterală a acestora, denaturarea ideilor expuse în textele citate şi a situaţiei istorice reale.

 

Mai multe comisii, dar şi istorici s-au pronunţat şi asupra probelor de plagiat din teza lui Stepaniuc. Astfel, foarte multe fragmente din teză prezintă o dovadă reală de plagiat, iar alte fragmente de text sunt apreciate ca referinţe incorecte la sursele bibliografice.
Cunoaştem că la aproximativ un an de la conferirea titlului ruşinos lui Stepaniuc, un grup de 79 de istorici din Republica Moldova sau adresat la CNAA cu o scrisoarea deschisă “Istoricii detestă falsul, plagiatul şi incompetenţa lui Victor Stepaniuc”. Cum era şi de aşteptat, s-au găsit imediat şi un număr de 20 de specimene, la fel de istorici ca şi falsul de Stepaniuc care să-l susţină pe acesta.

 

De aici au început un lung şir de plimbări pe la Curtea de Apel, sesizată de susţinătorii acestui politruc pe nume Stepaniuc, cu numeroase amânări şi tergiversări, ca într-un târziu să se ajungă la acea ruşinoasă Tranzacţie de împăcare.

 

În cele din urmă s-a ajuns la propunerea privind iniţierea în instanţa de judecată a revocării gradului ştiinţific de doctor în istorie al lui  Stepaniuc, aceasta fiind pusă la vot secret, ceea ce a nemulţumit pe cei mai mulţi dintre membrii Comisiei. Cum Stepaniuc avea la acel timp încă o mare influenţă, iar din comisie făceau parte şi din cei care-i împărtăşeau întru tot falsurile istorice, opţiunile celor 16 membri ai Comisiei de Atestare, prezenţi la şedinţă, s-au repartizat astfel: pro au votat 7 persoane, contra – 6, abţineri – 3. Astfel, propunerea n-a trecut, n-au ajuns 2 voturi ca să fie iniţiată această procedură de judecată.

 

Ţinând cont de precedentul din România, cu plagiatul lui Ponta, este de dorit şi cerem crearea unei Comisii speciale abilitate să analizeze corect şi echidistant teza de doctor al lui Victor Stepaniuc, fapt ce ar aduce la o iminentă retragere a titlul de doctor acestui falsificator al istoriei, iar ceea ce vrea Stepaniuc să se numească teză de doctor, să fie imediat anulată şi declarată un fals, denaturarea a adevărului istoric şi o mistificaţie.

 

De altfel, riscăm să ne trezim că şi peste zeci de ani, urmaşii noştri să fie nevoiţi să se conducă după falsuri şi denaturări ale istoriei de genul celei a lui Stepaniuc, adus în mod jalnic la nivel de adevăr istoric.

O gravă greşeală făcută cu exact 40 de ani în urmă pune în pericol acum viitorul României

Despre Nicolae Ceauşescu cu toţii cunoaştem câte ceva. Unii mai multe lucruri, alţii mai puţine. Unii l-au cunoscut pe viu, sau au fost contemporani cu el, alţii l-au cunoscut din spusele primilor sau din cărţile de istorie. Unii s-au bucurat atunci când a fost executat la ordinul lui Ion Iliescu (unul din oamenii de încredere ai lui Ceauşescu) şi le pare rău acum, altora le-a părut rău şi atunci pentru asasinarea lui şi le mai pare rău şi acum. Unii au făcut averi şi au devenit mari "oameni politici" profitând de pe urma Revoluţiei din decembrie 1989, care mai degrabă a semănat cu o lovitură de stat, în timp ce peste 20 de milioane de români au rămas să o ducă la fel de rău, sau chiar şi mai rău şi după căderea lui Ceauşescu. Alţii mai nostalgici, chiar încă mai cred că Ceauşescu nu a fost asasinat în acea zi de 25 decembrie 1989, în chiar ziua de Crăciun, şi ar aştepta undeva ascuns prin Cuba momentul potrivit pentru a putea reveni în România.

Eu, ca român născut şi crescut dincoace de Prut, în Basarabia nu am avut ocazia de a trăi pe propria-mi piele dictatura şi teroarea din timpul lui Ceauşescu, aşa cum le place unora din fraţii noştri din dreapta Prutului să spună. Probabil ei nu cunosc ce e aia dicatură, teroare,  oroare, deportări, iepurare ietnică, genocid pe care le-au suportat basarabenii sub ocupaaţia dicatorială rusească. La sigur nu cunosc, căci dacă cunoşteau nu se mai plângeau de Ceauşescu.

Desigur, nu le poţi reproşa nimănui felul cum îl percep pe Ceauşescu. A fost un dictator şi va rămâne în istorie ca un dictator. Totuşi, ce se încearcă a se ascunde de istorie, este ataşamentul şi patriotismul său faţă de România, sentimente pe care nu ştiu care din predecesorii săi politici din România le au, sau le-au avut vreodată. Şi ca să-i parafrazez pe mulţi români, o să spun şi eu, că ceea ce s-a construit, făcut, dezvoltat în România pe timpul celor 22 de ani de conducere ai lui Ceauşescu, nu s-a făcut nici a zecea parte în cei 23 de ani de existenţă a României de după asasinarea sa.

În ceea ce mă rpiveşte pe mine, ca român din Basarabia, pot să spun că părerea mea despre Nicolae Ceauşescu era relativ bună. Din cele scrise de mine mai sus, poate că unii o să zică că părerea mea este chiar foarte bună despre el. Totuşi o să în cerc să-i contrazic. Da, era relativ bună până la aflarea greşelii fatale pe care a făcut-o el şi care acum ameninţă viitorul României.

Această greşeală ţine de politica sa de interzicere a avorturilor, din cauza căreia, mama lui Victor Ponta nu a avut dreptul şi nici posibilitatea să-l avorteze aşa cum a spus chiar ea însăşi că şi-a dorit foarte mult să o facă!


Această gravă greşeală ne-a adus pe cap un premier precum este acest avorton pe nume Victor Ponta. Un individ ce-i are drept mentori pe persoane precum Ion Ilescu sau Adrian Năstase şi alături de care, prin uzurparea puterii în stat încearcă să pună stăpânire totală pe toată România. O adunătură de indivizi avizi de putere în frunte cu Ponta, care pun în pericol statul de drept în România, creând o imagine extrem de gravă României în întreaga lume. Un incapabil de a-şi scrie propria teză de doctorat, pe care a copiat-o în proporţie de 85% vrea să conducă un stat precum România. O întrebare mai am pentru acest decreţel (aşa sunt numiţi cei care au fost născuţi forţat în urma Decretului de interzicere a avorturilor din 1967-1972), pe când aţi stabilit cu Ilescu următoarele mineriade în România?

P.S. O fi o simplă coincidenţă sau nu, dar celebrul Decret nr. 770 prin care au fost interzise avorturile în România a durat 5 ani, exact până în anul în care s-a născut Victor Ponta. Oare a ştiut Ceauşescu că astfel îşi asigură continuitatea ideilor sale la conducerea României chiar şi după mai bine de 20 de ani de la moartea sa? 

Peripeţiile unui lăţel cu barbă (II)

O dată poposit în neţărmurita vegetaţie verde din jurul solitarului Stejar, lăţelul cu misiuni speciale a şi trecut la treabă, doar că foarte atent să nu fie observat sau simţit de cineva, să nu bată prea tare la ochi. Să tot fi supt el aşa în linişte din verdeaţa pubiană a adversarului stăpânului său vreun an, poate doi, nu putem spune cu exactitate, căci a fost atât de nevăzut la început , încât nu vă pot spune cu exactitate.

Doar că ce naşte din iarbă rea (vedeţi prima parte) şi suge lapte stricat din alte zone decât cele recomandate, riscă să devină cel puţin la fel de rău, hapsân şi nesătul. Aşa s-a făcut că într-o zi din dorinţa sa cumplită de a avea mai mult, în loc să sugă în linişte, a muşcat cu brutalitate, astfel dându-şi de gol locaţia şi existenţa sa parazitară.

Vădit iritat de înţepătură, stăpânul falnicului Stejar verde, ce devenise cam gălbui-roşiatic între timp, îşi întoarse privirea spre partea de jos a propriului corp şi mare îi fu mirarea să vadă că l-a înzestrat careva cu paraziţi. Acum îi părea rău că a dat prea multă atenţie doar podoabei sale capilare, pe care a înzestrat-o cu niscaiva fire de păr prin străinătăţi şi că nu s-a îngrijit şi de alte părţi acoperite cu păr.

Dar era prea târziu, faptul era comis, aşa că nu-i rămânea decât să afle motivul şi scopul aflării acelui parazit  pe corpul său de proaspăt prim-ministru. Mare i-a fost mirarea când a aflat la ce râvnea lăţelul cu pricina: Ministerul Culturii. Vă imaginaţi, un parazit, un păduche lat în fruntea culturii moldoveneşti. Nu putem pretinde că s-ar ridica cultura multor moldoveni mai presus decât cultura unui păduche, dar nici un astfel de exemplar nu-şi putea permite proprietarul Stejarului peste cultura mioritică. Nu putea să-l pună şi din cauza că fotoliul râvnit de lăţelul nostru, era deja rezervat unui alt lăţel al şefului său. Astfel, enervat fiind peste măsură că a fost refuzat, lăţelul nostru a hotărât să părăsească zona pubiană verde, pentru a-şi găsi un alt loc de parazitare.

Primul loc de parazitare la care s-a gândit, a fost cel al stăpânului său, „prosperul om de afaceri”, despre care vă vorbisem în prima parte. Doar că între timp, acesta devenise prea ocupat că să-i mai dea atenţie acestuia,a cum avea pe cap probleme de diriguire a statului prin stoarcerea şi jefuirea acestuia de întreprinderi, bănci şi alte companii.

Astfel, parazitul nostru se văzuse nevoit să încerce mai multe locuri de parazitare, până ce stăpânul său îşi va aminti şi de el. Încercase el şi pe la nea Mişu Ghimpu, cel care i-a dat ideea cu suptu’, pe la televiziuni, ziare, băgându-se mai mereu în seamă, poate cineva îi va oferi şi lui un loc bun de parazitare, până ce stăpânul său îşi va întoarce privirea spre el. S-a gudurat lăţelul nostru şi pe la Jurnal TV, pe care acum vomele lui publice îl numeşte URNAl TV.

Totuşi, parazitul nostru nu a încetat să spere, aşa că până la urmă stăpânul său şi-a reamintit şi de el hotărând să-i mai dea o şansă. Doar că de data aceasta, „omul de afaceri”, devenise acum om de stat, neputând să rişte să-i mai permită unui păduche lat şi pe deasupra şi bărbos să-i mai populeze corpul. Dacă acestuia îi venea vreo idee să scoată capul din zona ruşinoasă în plină şedinţă parlamentară şi vedea un parlament întreg că cel de la tribună are paraziţi.

Astfel, „prosperul om de afaceri şi deja şi om de stat” îi venise o idee genială. De ce să nu-şi pună el păduchele în rând cu lumea, să-i ofere o pagină de internet, numită blog, unde acesta ar putea să-şi verse inepţiile în văzul tuturor, astfel având ocazia să-şi mai ponegrească adversarii politici, dar şi având un bun paznic lătrător care l-ar apăra atunci când cineva şi-ar permite să vorbească ceva urât despre el.

Doar că păduchele nostru iarăşi nemulţumit. El fiind obişnuit şi viaţa lui depinzând de locuri cât mai ascunse, intime, păroase, împădurite, întunecate, găunoase, nu putea să renunţe atât de uşor la locul său preferat de parazitare. În aceste condiţii, stăpânul său a fost nevoit să-l lase să-şi numească locul de parazitare aşa cum îi place lui, să şi-l amenajeze cât mai prielnic pentru condiţiile sale de viaţă, iar noaptea îi va permite să sugă de acolo de unde-i place lui mai mult, pentru a-i veni mai uşor inspiraţia. Zis şi făcut. Locul de parazitare a fost alcătuit dintr-un amalgam de cuvinte, blog, bârlog, doar să fie cât mai apropiat zonei prielnice de convieţuire a paraziţilor.

Mai departe păduchele pubian s-a simţit cum nu se putea mai bine în noua sa locaţie. Noaptea târziu, când se întoarce stăpânul acasă, îi permite să-şi ocupe locul său preferat pentru a suge cât mai multă inspiraţie atunci când îşi expune şi majoritatea vomelor sale pe blog, bârlog. De aceste manifestări bolnave ale păduchelui nu au scăpat nici fosta sa gazdă parazitară, omul cu Stejarul, în capul căruia a tot turnat zoi, încât, probabil că acesta îi pare rău şi acum că nu i-a satisfăcut poftele şi nu i-a dat fotoliu culturii. Nu se poate pune problema că omul cu implant capilar nu şi-ar merita zoile trântită chiar în podoaba sa capilară, doar că de astfel de zoi s-ar învrednici mulţi alţii de prin fotoliile de vârf ale statului şi în special stăpânul păduchelui pubian.

Doar că păduchele nostru, botezat mai nou MAESTRE (dacă nu folosiţi acest apelativ atunci când îi lăsaţi o scrisorică de laudă pe blog, aveţi toate şansele ca aceasta să nu treacă de moderare), a primit liber la aruncat cu zoi în toţi cei care îşi permit de a se atinge de stăpânul său. Probabil, fiind prea ocupat cu suptu’ inspiraţiei de la propriul stăpân, acesta nu vede cine este cu adevărat cel de la care se alăptează şi care, se pare că deocamdată nu vrea să-l înţarce. Indiferent cine încearcă să se ia de stăpânul său. Să prezinte probe, adevăruri despre infracţiunile acestuia, păduchele este mereu la datorie şi-i ia apărarea, murdărind şi terfelind pe toţi ceilalţi.

Lăţelul în cauză vede duşmani politici ai celui care-l alăptează în oricine. Indiferent că aceştia sunt simpli oameni, dar care au suficientă logică şi raţiune pentru a-şi da seama cine şi cum este în acest stat şi cu ce se ocupă, sau politicieni, oameni de cultură,  personalităţi notorii, televiziuni, ziare, jurnalişti, bloggeri , toţi cei care îşi permit să se ridice împotriva stăpânului sunt murdăriţi din cap până în picioare.

Şi oare ce e mai neplăcut, mai urât şi mai nedrept, decât atunci când un păduche pubian murdar şi scârbos îşi permite să se dea cu părerea despre persoana ta sau a altcuiva?

Peripeţiile unui lăţel cu barbă (I)

Cu ceva timp în urmă, prin părţile Nisporeniului, un personaj, ce urma mai târziu să devină un „prosper om de afaceri”, îşi începea munca silnică de agonisire a averii. Şi-i mergea bine acestui nisporenean. Îi mergea bine într-o perioadă în care majoritatea oamenilor, mai că nu avea ce pune seara în farfuriile copiilor săi. Iar averea sa creştea cu fiece transport de struguri trecut peste Prut în România. Banii au început să devină mari, când omul nostru s-a reorientat spre alte tipuri de transporturi, cum ar fi cele cu camioane de ţigări, toate trecute prin contrabandă peste Prut. Toate acestea se întâmplau, acum mai bine de un deceniu.


Dar, după cum bine cunoaştem firea moldoveanului, iar despre care vă vorbesc aici este un adevărat moldovean cu acte, sau mai bine zis cu mai multe acte şi identităţi, omul nostru a hotărât că nu e de nasul lui să se mai complice cu mărunţişuri precum contrabanda cu ţigări. Asta şi din cauza că între timp apăruse un concurent feroce, care se arăta foarte dornic să-i fure afacerea. Acest concurent, avea să ajungă peste mai mulţi ani foarte pragmatic, pe alocuri chiar asumându-şi funcţia de Prim al fâşiei de pământ dintre Prut şi Nistru! Dar nu reprezintă acesta pe moment nici un interes, oricât de pragmatic ar fi, iar pa alocuri chiar asumat.


Vorbeam despre omul nostru, care schimbase transportul de ţigări pe….transportul de femei. Doar că de data aceasta omul nostru nu se mai oprea doar în România, căci fraţii noştri de peste Prut le au pe ale lor, cu care nu ştiu ce să mai facă. Nu o să mă axez acum pe toate destinaţiile balcanice şi nu numai pe unde îşi plasa omul nostru transportul de carne vie. Asta ţine domeniul altora, care deocamdată cât sunt în aşternut cu nisporeneanul nostru nu ne vor destăinui aceste destinaţii, dar şi alte lucruri.


Şi aşa i-a înflorit afacerea omului nostru afacerea, iar banii au curs gârlă. Pentru el nu conta că aceşti bani sunt acoperiţi de suferinţe, lacrimi de părinţi rămaşi fără copilele lor, sau chiar sânge. Pentru el conta că banii curgeau gârlă, el devenea cunoscut, influent în cercul lui de oameni josnici. Aşa omul nostru a distribuit „marfă” pentru oameni importanţi pe care mai târziu îi putea şantaja datorită slăbiciunilor lor pentru basarabencele noastre frumoase.


Doar că pe la noi este o vorbă „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Aşa i s-a întâmplat şi omului nostru. Cum se spune, i s-a înfundat. Dar staţi liniştiţi, nu a fost prins sau condamnat pentru trafic de carne vie, dacă se întâmpla aşa, nu mai aveam acum neplăcerea de a-i înghiţi zâmbetul de hienă de la tribuna parlamentului. Alta era cauza, alta era pacostea care dăduse peste omul nostru. După cum este cunoscut prin lumea traficanţilor de femei, proxeneţi sau peşti cum le mai spun alţii, aceştia trebuie să „probeze marfa” ei mai întâi, pentru a fi sigur că nu vor rămâne dezamăgiţi clienţii. Astfel, tot săltând din floare în floare, din buruiană în buruiană, căci nu numai de flori a avut parte cel cu rânjetul de hienă, s-a întâmplat că s-a trezit într-o zi cu o comoară de paraziţi, care mai de care mai diferiţi. Li se mai spune lăţei în popor, sau păduchi laţi. Dându-şi seama că nu va putea scăpa aşa uşor de ei, Shrek de Nisporeni s-a hotărât să-i plaseze care şi pe unde. Pe unii lăţei i-a pus pe supt în organele de vârf ale statului, pe alţii paznici ai averii sale in fruntea unor organe de forţă. Ăn cele din urmă le găsise tuturor ocupaţii, cu excepţia unuia singur. Este vorba de un LĂŢEL CU BARBĂ, foarte pretenţios, care nici în ruptul capului nu vroia să-i părăsească zona pubiană.


După mai multe discuţii şi rugăminţi, lăţelul bărbos a acceptat că lasă zona pubiană a stăpânului său, numai şi numai în schimbul altei pădurici. La auzul acestei dorinţe a lăţelului, omului nostru i-au sclipit ochii de bucurie. BINGO. Îşi adusese aminte de vechiul său concurent, care la acel moment îşi creştea o frumuseţe de pădurice în jurul unui Stejar falnic şi de o verdeaţă nemaipomenită. Atunci şi-a spus omul nostru că locul cel mai potrivit pentru păduchele său lat, bărbos şi pretenţios, era chiar verdeaţa pubiană a marelui său rival. Zis şi făcut. Odată ajuns în verdeaţa pubiană a rivalului său, principala misiune a lăţelul bărbos era să sugă, să sugă şi iar să sugă, vorba lui nea Mihai Ghimpu. Nu vă gândiţi la prostii, la altceva mă referisem. Să sugă informaţii utile chiar din mijlocul verdeţii rivalului său, informaţie care mai târziu l-ar fi ajutat să-i defrişeze serios acestuia păduricea verde, cu timpul devenită cam roşiatică.


Însă, despre peripeţiile lăţelului bărbos din verdeaţa pubiană, dar şi alte peripeţii, vă voi povesti în partea a doua. Aşa că ţineţi aproape!


P.S. Păduchii pubieni (lăţei / păduchi laţi) se găsesc în părţile acoperite de păr ale corpului, în special în jurul organelor genitale. Ouăle lor pot fi observate la rădăcina părului. Se răspândesc pe cale sexuală, dar şi prin folosirea în comun a hainelor cu o persoană infectată

Ghimpu spune că fură şi e corupt ca să ajungă în UE!

Orice om sănătos la cap şi cu puţină logică va spune că ceea ce spune titlul acestui articol este ceva ieşit din comun şi neconform cu realitatea. Ţin să le dau perfectă dreptate celor care vor susţine acest lucru, pentru că aşa este şi firesc. Ori, corupţia, hoţia şi alte infracţiuni cu care se îndeletnicesc Ghimpu, Plahotniuc, Filat, Şalaru şi restul hoţilor din jurul lor, nu au nicio treabă cu instituţia UE, iar cei care practică astfel de îndeletniciri nici nu trebuie să spere la o apropiere de comunitatea europeană.

Însă, după cum ne-au obişnuit deja guvernanţii noştri aşa-zişi pro-europeni, ei se ghidează în activităţile lor "prodigioase", de tot ce vor ei, numai nu de bunele maniere şi de corectitudine. Că avem poate una din cea mai coruptă guvernare din istoria recentă a Republicii Moldova, o ştim cu toţii. O ştim şi am şi spus acest lucru ori de câte ori am avut ocazia. Doar că de data aceasta vine să susţină cele menţionate de noi într-un interviu la Europa Liberă, chiar Mihai Ghimpu, cel mai corect om de pe această planetă, cel mai neprihănit şi sărac politician de pe plaiurile mioritice. Nu o să vă vină să credeţi, dar chiar el a recunoscut că cei de la guvernare fură şi sunt corupţi, iar el ca cel mai cumsecade om din lume, le acoperă hoţiile. Culmea culmilor, pentru a ajunge în Uniunea Europeană!

Sincer să vă zic, am mai auzit de la acest individ mediocru o groază de prostii, una mai mare decât alta. Însă prostia pe care a putut să o scoată pe gură cu furatul pentru a ajunge în UE, deja ne face să ne punem pe gânduri că acestui om ceva îi lipseşte. Fie cei 7 ani de acasă, căci îşi permite nesimţirea de a ne spune în faţă că da, eu fur, sunt corupt şi aşa sunt şi prietenii mei de alianţă! Ce-o să ne faceţi, o să se adreseze Filat justiţiei altor state ca şi în cazul lui Plahotniuc, ca să ne atragă la răspundere? O altă problemă  care pare să se adeverească la acest individ ajuns la guvernare călcând pe sentimentele naţionale a sute de mii de oameni şi batjocorind în cel mai urât hal tot ceea ce este românesc, este ceea ce se vehiculează prin presă şi de către alţi politicieni, cum că în tinereţe ar fi vizitat anumite instituţii specializate în domeniu psihiatric.

Oricare ar fi problema acestui individ, un lucru este cert. De când a ajuns la guvernare, acest Mihai Ghimpu a ajuns milionar, iar mass-media a scris despre mai multe afaceri bănoase apărute peste noapte şi multe altele pe care nu mă apuc acum să le înşirui aici. Acum vreau să întreb pe orice om de afaceri prosper, fie el din Republica Moldova, fie de oriunde, este posibil ca în mai puţin de 3 ani de zile să porneşti de la sapă de lemn şi sa ajungi prin mijloace cinstite milionar şi cu afaceri în cele mai prospere domenii? Nu e posibil aşa ceva, din care cauză Ghimpu tace atunci când are cunoştinţă de acte de corupţie şi alte infracţiuni comise de prietenii lui de alianţă, deoarece el însuşi este parte la acestea, ceea ce l-a şi ajutat să ajungă milionar în timp record. Nici un om sănătos la cap nu ar fura şi ar proteja pe alţii care o fac, ca să ajungă în UE. Alta e situaţia dacă aceşti idioţi mai fură acum cât încă Moldova nu e parte a UE şi acest lucru mai este posibil de făcut, fără a fi atras la răspundere şi a face ani grei de puşcărie, aşa cum ar şi merita cu toţii să facă.

Aceşti indivizi care ne sug sângele acum din fotoliile lor confortabile (vorba lui Ghimpu), în care tot noi i-am adus, ştiu că într-adevăr Republica Moldova are un traseu bine definit, cel de apropiere şi integrare în UE. Doar că prin hoţie şi corupţie, aşa cum spune Ghimpu, nu vom adera niciodată la această instituţie. Ori, un exemplu elocvent este România, unde, deşi cad capete importante din cauza corupţiei de care încă suferă ţara, totuşi ei încă au mari probleme în implimentarea unor programe şi îndeplinirea unor obligaţiuni impuse de UE pentru a adera la zona Schengen. 

Dacă nu cunosc acest fapt, vreau să le spun lui Ghimpu şi compania, că una din principalele condiţii impuse pentru integrarea în UE, este abolirea corupţiei! Ori Ghimpu are impresia că europenii nu cunosc situaţia de la noi şi el va putea merge de dragul hoţiei şi a prietenilor săi astfel în Europa? Nu ştie Europa de Plahotniucdupă dezvăluirile făcute de Curtea Supremă de Justiţie din Londra, nu ştie Europa de dosarele penale ale prim-vicepreşedintelui parlamentului Republicii Moldova din Cipru şi nu numai? Nu domnule Ghimpu, în UE nu ajungem ascunzând şi protejând corupţia şi jaful pe care îl faceţi voi, iar prostiile pe care le-ai spus sunt doar pentru a vă acoperi infracţiunile pe care le săvârşiţi şi pentru a prosti lumea!

În final, vreau să-i reamintesc încă odată lui Ghimpu, dar şi celorlalţi care fură pe lângă şi împreună cu el, că există un caz Năstase, un precedent care îi paşte fără niciun dubiu.Iar dacă Ghimpu, cel care e ochi şi urechi la tot ce se întâmplă în România, continuă să fure şi să acopere hoţii şi pentru care mi-am riscat sănătatea mea şi a apropiaţilor mei aducându-l la conducere, în speranţa că în sfârşit vom deveni şi noi un stat normal fără hoţi şi corupţi la conducere, nu-mi rămâne decât să-i doresc soarta lui Adrian Năstase. Şi încă ceva, să fie bărbat şi să aibă grijă să nu-i tremure mâna la fel ca şi lui Adrian Năstase!

România campioană europeană la fotbal! Moldova semifinalistă!

Ştiu că mulţi dintre cititori vor veni cu diverse contraargumente, cu o puzderie de surse media şi de tot felul şi vor spune că de fapt Spania este noua şi vechea campioană a Europei, iar italienii sunt medaliaţii cu argint. Desigur, nu vă pot contrazice, aveţi perfectă dreptate, dar nu mai puţin decât voi am şi eu dreptate când spun că România a devenit şi ea campioană a Europei la fotbal, tot ieri şi tot în Ucraina, doar că la Lvov şi nu la Kiev.

Pe teren nu au fost Mutu, Raţ, Marica sau Torje şi cei care la fiecare meci îi susţin pe tricolori. An de an, la sfârşit de iunie, ultraşii lasă torţele şi încălţă ghetele, iar în loc de schiţele de coregrafie apar planurile pentru 4-4-2 sau 4-1-3-2. Pe scurt, EURO 2012 al fanilor, în titulatura sa completă Silpo EUROFAN.

La a şasea ediţie, competiţia s-a desfăşurat tot în Ucraina, iar finala a avut loc tot ieri, la fel ca cea în care au jucat Balotelli şi Xavi, dar la Lvov. Şi mai e o diferenţă faţă de meciul de la Kiev, aici au câştigat românii! Selecţionata suporterilor români, formată în totalitate din ultraşii dinamovişti din Peluza Cătălin Hîldan, a învins în finală, după loviturile de departajare, echipa gazdă, Ucraina. Dar ce mai trebuie ştiut? La competiţie au participat 21 de echipe, trei dintre ele reprezentante ale gazdelor, s-a jucat 11 contra 11 pe teren de dimensiuni normale, iar toţi tricolorii au ştiut imnul, titrează cei de la prosport.ro.

Poate că unii o să-mi reproşeze că am scris despre acest campionat european al fanilor, că ar fi prea neînsemnat. Totutşi, ţin să-i contrazic. Acest turneu are o foarte mare importanţă pentu noi. O importanţă istorică, patriotică, sentimantală dacă vreţi. Tricolorii basarabeni au ştiut şi ei IMNUL. şi nu oricare IMN, ci IMNUL adevărat al tuturor românilor, iar în semifinala jucată cu România şi pierdută cu 3:1, jucătorii care au făcut parte din selecţionata Republicii Moldova au ţinut mâinle la inimă şi au cântat alături de jucătorii României imnul Deşteaptă-te române!

Citind despre aceşti tineri şi despre acest eveniment important, trebuie neapărat să spun că se poate, că suntem români, că avem viitor. Ne lipsesc doar mai mulţi astfel de tineri, precum aceştia care-şi iubesc ŢARA şi şi-au cinstit imnul chiar şi pe pământ mai puţin prietenesc nouă!

Am avut dreptate, Timofti este un om de nimic!

"În cele ce urmează, aşa cum v-am promis în prima parte, vă voi vorbi despre cum ştie să-şi arate muşchii noul Preşedinte ales al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Ştiu că la una din emisiunile televizate la care a fost invitat a spus că este foarte obosit, iar asta ne-ar duce cu gândul la faptul că oboseala cronică de care spune că suferă, nu i-ar permite să-şi mai încordeze muşchii. Doar că situaţia nu stă chiar aşa. Desigur, se va da obosit atunci când cei din AIE în persoana lui Plahotniuc, Filat şi Ghimpu îşi vor face de cap şi vor prăda acest stat în continuare aşa cum le place lor. Da, atunci se va da obosit, va zice că e neputincios, că nu are pârghiile necesare pentru a-i astâmpăra, căci pentru asta a fost el ales Preşedinte, să tacă şi să nu intervină în niciun fel, să fie o marionetă în mâinile lor."

Acest fragment este selectat din unul din articolele scrise imediat după ce Timofti a fost trimis de Dumnezeu lui Ghimpu, Plahotniuc şi Filat, exact cu 3 luni în urmă. Recitind ceea ce am scris atunci, constat cu tristeţe că din nou am avut foarte mare dreptate atunci când am scris acele rânduri despre Nicolae Timofti. Unii probabil s-ar bucura dacă ar putea anticipa cu atâta exactitate astfel de situaţii. Eu însă nu prea am motive de bucurie. Alta era situaţia dacă spuneam că Timofti este un om de nimic, o marionetă în mâna lui Plahotniuc şi compania, iar el m-ar fi contrazis. Însă, preşedintele trimis de Dumnezeu lui Ghimpu, Plahotniuc şi Filat nu vrea să se dezmintă, el căutându-şi de treaba pentru care a fost ales, cea de a acoperi toate hoţiile celor trei infractori şi a hoţilor din jurul lor.

Dacă imediat după instalarea sa în fotoliu, Timofti a avut grijă să-şi instaleze rudele în locuri calde şi bine plătite de unde ar putea fura în linişte având protecţia ditamai preşedintelui de stat, iar foştilor colegi, în persoana judecătorilor corupţi le-a promis măriri de salariu şi protecţie în orice n-ar face ei, iată că a venit rândul ca Timofti să acopere şi să pună în legalitate şi hoţiile celor care l-au făcut preşedinte.

Probabil impus de opinia publică, de toate probele apărute în privinţa atacurilor raider, dar mai ales şi de ruşinea pe plan internaţional pe care o trage Republica Moldova având un infractor la tribuna parlamentului, în privinţa căruia s-au expus justiţia cipriotă şi cea britanică, preşedintele trimis cu atâta "dragoste" de Dumnezeu să ne osândească şi mai rău decât am fost chinuiţi până acum, s-a gândit el că n-ar fi rău să joace un pic de teatru, încordându-şi muşchii în faţa prostimii şi făcând-o şi el pe preşedintele. Din toată această scremătură a moşului din fotoliul de preşedinte, a ieşit aşa un fel de râs cu plâns, adică un fel de Consiliu de Securitate, convocat în problema atacurilor raider.

Posibil că unii s-au bucurat, că poate de data aceasta Timofti va demonstra că este preşedintele tuturor, nu doar a celor care se intitulează AIE. Însă, doar naivii puteau crede acest lucru, şi ca să-i scoată din această stare de visare cu ochii deschişi, Timofti a ieşit şi a trântit-o fără prea multă ezitare. Cică organele şi-au făcut treaba aproape exemplar şi că totul va fi bine. Cum şi-au făcut aproape exemplar treaba domnule Timofti, dacă după un an de zile nu avem niciun vinovat pedepsit, iar acţiunile celor păgubiţi nu au fost reîntoarse nici până în prezent? Totul va fi bine? Probabil că va fi bine doar pentru voi, nu şi pentru cetăţeni. Voi furaţi, vouă vă este bine.

Dar Timofti nu s.a oprit doar aici. El a vrut să demonstreze tuturor că este preşedintele lui Plahotniuc şi că este gata oricând să-i ia apărarea acestui hoţ. Cică, el juristul Timofti nu recunoaşte hotărârea unei instituţii precum este Curtea Supremă de Justiţie de la Londra. De ce? Pentru că aşa vor muşchii lui şi pentru că aşa i-a fost comandat să vorbească. Domnule jurist, nu comentaţi dezvăluirile făcute de justiţia cipriotă şi cea britanică, dar spuneţi că este de competenţa instanţelor să dea numele celor care se fac vinovaţi de preluarea ilicită a acţiunilor. Şi Curtea Supremă de la Londra, care a stabilit că Plahotniuc este cel care a furat acţiunile, ce este domnule Timofti? Este vreo "tusovcă" de-a voastră pe care ai organizato tu azi? Vă imaginaţi oameni buni, ce-şi permite acest incompetent, numit în această funcţie doar ca să facă umbră, să nu recunoască el hotărârea Curţii Supreme de la Londra, cică el aşteaptă să se expună în acest caz judecătorii lui corupţi şi procurorul lui Platotniuc, Zubco. V-aţi mai ciocnit vreodată de o aşa penibilitate şi bătaie de joc?

Din toată această "tusovcă", care s-a vrut a se numi Consiliu de Securitate s-au urmărit două lucruri. Punerea în legalitatea a infracţiunilor săvârşite de Plahotniuc: cică, eu ştiu că se fură, că se iau bănci şi alte companii cu japca, mă tem, dar nu am ce face. Deci, hoţilor în frunte cu Plahotniuc, furaţi în continuare, că Timofti ştie asta, dar nu are ce să vă facă. Ba mai mult, chiar se şi teme de voi. Al doilea lucru pe care l-au urmărit, este ca să arate prostimii că Moldova are preşedinte şi nu un oarecare preşedinte, ci unul care îşi face griji pentru popor şi organizează tusovci spre binele lui.

Astfel, Timofti a mai făcut încă o mişcare care i se permite să o facă. După punerea în funcţie a rudelor, iată că i s-a permis să treacă şi la a doua obligaţie pe care o are ca preşedinte, cea de protecţie a hoţilor.

Ştim ce urmează acum. Următoarea ieşire publică a lui Timofti, după aceasta menită să-l protejeze pe Plahtoniuc şi hoţiile lui, va fi atunci când va trebui să dea acoperire juridică şi politică altor hoţii fie ale lui Filat, fie ale lui Ghimpu. Ceea ce nu ştim însă, este cât le vom mai permite să-şi bată joc în halul acest de noi?!


P.S. Că tot vorbesc toţi de cele 100 de zile ale lui Timofti de când e preşedinte, încununate cu "succes", aveţi în articolul de faţă o parte a muncii prodigioase de 100 de zile a acestuia, iar cu cealaltă parte puteţi face cunoştinţă aici şi aici.

Discuţii de sfârşit de săptămână

Dăunăzi am avut o discuţie cu una din persoanele din lista facebook. Una din puţinele persoane, deoarece spre deosebire de alţii nu mi-am umplut lista cu persoane la întâmplare. Sunt tocmai 18 persoane. Unele apropiate mie, altele mai puţin. Ultimul introdus în listă este Constantin Cheianu, sau cel puţin acel cont poartă acest nume. Nu pot fi sigur 100% că ar fi Domnia sa, cunoscut fiind faptul că mulţi derbedei îşi fac conturi false cu nume de persoane notorii.

Revenind la discuţia mea cu acea persoană, nu ştiu dacă pot să-i spun prieten, chiar dacă acea listă se numeşte listă de prieteni, deoarece nu ne cunoaştem şi din câte îmi amintesc, este pentru prima dată când am purtat o discuţie. Persoana respectivă mă întrebase dacă eu îmi public articolele pe www.jurnal.md sau dacă le spun eu să mi le publice. I-am răspuns că nu e nici prima, nici a doua situaţie. Nu-mi public eu articolele şi nici nu le cer să o facă. Ba mai mult, nici ei nu mi-au cerut vreodată permisiunea, dar nici nu văd o problemă în acest fapt. Dacă ei consideră că ceea ce scriu eu merită atenţie şi se ridică la o anumită valoare, nu-mi rămâne decât să mă bucure acest fapt şi să le mulţumesc pentru apreciere, atât lor, celor de la Jurnal Trust Media, cât şi altor instituţii media care mai preiau uneori câte un articol de pe acest blog.

Totuşi, persoana respectivă nu s-a lăsat, întrebându-mă dacă cei de la Jurnal nu-mi plătesc pentru articole. După cum cred că v-aţi da seama din cele scrise mai sus, odată ce nu m-au contactat niciodată înainte sau după ce-mi publică articolele, este lesne de înţeles că aici nu poate fi vorba despre nicio plată. Nu am pretins niciodată nimic de la nimeni, niciun bănuţ măcar pentru ceea ce scriu. Am mai spus, dacă ei cred că ceea ce scriu eu merită atenţie şi se ridică la o anumită valoare, nu-mi rămâne decât să mă bucur de acest fapt şi să am satisfacţia că munca mea nu trece neobservată şi este apreciată la justa valoare.

Din câte cunosc, cei care scriu pentru anumite publicaţii, şi o mai fac şi bine, primesc un salariu destul de bun, salariu ce le permite să stea liniştiţi acasă, în Republica Moldova, nu să plece la munci fizice grele prin Europa, aşa cum este cazul meu. Cu acest prilej, vreau să-i întreb pe cei care mai sugerau, sau unii chiar mă acuzau că aş scrie la comanda cuiva (în lista acestora nu intră nicidecum persoana cu care am discutat pe facebook), aş mai umbla eu acum prin lumea largă în căutarea unui viitor mai bun, lăsând persoanele dragi, prietenii şi apropiaţii, deoarece acasă e aproape imposibil să ai un trai decent?

Nu voi avea nimic împotriva celor de la www.jurnal.md dacă îmi vor prelua şi în continuare articole de pe blog, la fel nici dacă nu vor mai prelua. La urma urmei este treaba lor. Este politica lor editorială şi o fac aşa cum cred ei că este mai bine. Totuşi, aş avea să le recomand câte ceva. Atunci când preiau vreun articol de pe blogul personal să mai atragă atenţia şi la alte teme, situaţii despre care scriu. O să le dau şi câteva exemple.

Articolele pe care le-am scris despre corupţia celor de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie, care se ocupă cu reacordarea cetăţeniei româneşti basarabenilor, cred eu că ar fi meritat o mai multă atenţie din partea celor de la Jurnal şi ar fi trebuit să le şi publice. Prin intermediul lor, acele dovezi de corupţie, ar fi ajuns mai uşor la cunoştinţa cetăţenilor, dar şi a organelor abilitate pentru a lua măsuri cu cei corupţi. Articolul în care am demonstrat că fiul şi soţia lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română peste capetele a peste 100 000 de basarabeni, cred eu, că ar fi meritat toată atenţia presei autohtone, deoarece era vorba despre un oficial de rang înalt, un ministru de externe care reprezintă statul în afară, implicat în acte de corupţie şi trafic de influenţă. În baza acestui articol, dar şi în baza altor articole în care am demonstrat cu probe corupţia celor de la ANC, s-a luat act despre aceste acte de corupţie şi ca rezultat procurorii români şi-au făcut treaba şi mulţi din cei de la ANC au fost destituiţi şi li s-au deschis dosare penale, fiind chiar şi arestaţi preventiv. Din păcate, ministrul nostru de externe Iurie Leancă stă bine mersi şi acum în funcţie, nimeni necerându-i socoteala şi neîntrebându-l cum a fost posibil ca soţia şi fiul să i-a cetăţenia română peste capul a sute de miii de basarabeni, deoarece presa nostră nu ştie să se axeze pe subiecte importante, ori acesta a fost un subiect adevărat şi cu bătaie lungă.

Un alt articol pe care atât cei de la Jurnal, cât şi ceilalţi nu s-au sinchisit să-i dea atenţia este cel în care, recent am demonstrat cu probe foto şi video cum se face contrabanda în vama Albiţa cu implicarea personalului vamal. Şi de această dată presa noastră nu a dat atenţie acestor probe, pe când peste Prut, în România, în baza acestui articol s-au deschis multe dosare penale, iar persoanele responsabile urmează să fie pedepsite. Nici presa română nu s-a lăsat mai prejos, astfel primind mai multe e-mail-uri de la diferite instituţii media româneşti pentru a le permite să publice materialul meu, iar unele chiar l-au preluat fără aprobarea mea. Cel mai neplăcut lucru este că, în această situaţie de contrabandă este implicată nemijlocit şi vama moldovenească, deoarece acele pachete colectate de prin arbuştii din preajma punctului de control vamal Albiţa nu au căzut din cer, ci au trecut mai întâi prin vama Leuşeni, ca ulterior să fie plasate în acele locuri pentru vameşii români. Şi de această dată presa noastră şi-a văzut de subiectele ei de mahala, iar subalternii direcţi ai lui Filat au rămas şi de data aceasta nepedepsiţi, în timp ce în rândul vameşilor români cad capete, iar vameşii noştri corupţi stau bine mersi şi-şi continuă de ilegalităţile lor.

Nu vreau să par nerecunoscător sau să pară că acord prea multă atenţie celor scrise de mine, dar vreau să-i anunţ pe cei care preiau unele articole de pe acest blog, să o facă cu mai mult curaj, căci atunci când scriu despre aceste situaţii similare cu cele descrise mai sus (corupţia de la ANC, contrabanda din vama Albiţa etc.) scriu cu cea mai mare seriozitate şi doar în baza unor probe de necontestat şi nu au de ce-şi face griji dacă vor face cunoscute aceste situaţii publicului larg prin mijloacele de informare în masă de care dispun ei.

Revenind la discuţia cu amicul meu virtual, vreau să vă spun că acesta mi-a sugerat că ar trebui să fiu mai drastic cu cei care preiau articolele mele, căci ei ar avea venit din publicarea lor, iar în rezultat mi-ar reveni şi mie pe drept ceva din asta. Încă odată menţionez că nu voi cere niciodată bani pentru ceea ce scriu, în schimb, dacă ar veni o propunere serioasă de angajare din partea unor instituţii media care mai preiau uneori articole pe care le scriu, trebuie să recunosc că nu aş spune nu. Doar cu o condiţie, să fiu lăsat şi pe mai departe să scriu doar ceea ce cred eu de cuviinţă că merită să scriu, niciodată nu voi scrie ceea ce mi se va spune, sau la comanda cuiva. Acest lucru poate m-ar ajuta şi pe mine să revin acasă, câştigându-mi existenţa alături de cei dragi, contribuind astfel prin impozitele plătite din salariu la îmbunătăţirea situaţiei din Moldova şi nu lucrând pentru alte state cum o fac în prezent.

Guvernanţii noştri sunt foarte atenţi la ce se întâmplă acum în România, iar ca rezultat vor exista consecinţe grave pentru noi

Să fii membru UE înseamnă să ai o multitudine de avantaje şi beneficii. Însă, să fii membru UE mai înseamnă să ai şi o grămadă de obligaţii, programe de îndeplinit, lupta cu corupţia, cu criminalitatea şi lista acestor angajamente poate continua încă mult, dacă e să te numeşti Grecia, Bulgaria, Ungaria sau România. Ceea ce se întâmplă acum în România, vine tocmai din cauza angajamentului statului român de a lupta cu corupţia de rang înalt şi trebuie să recunoaştem că se văd rezultate importante. Să condamni la închisoare cu executare pe un fost premier şi actual politician foarte important, chiar aş spune situat în primii 10 ca importanţă şi influenţă în România, credeți-mă că nu este deloc uşor. Totuşi, vedem că în România se poate. Şi ştiţi de ce? Pentru că România, ca şi celelalte foste state din blocul socialist şi fosta URSS este decimată de corupţie, iar pentru a îndeplini cerinţele impuse de UE pentru a intra în Schengen sunt necesare aceste acţiuni menite să taie flagelul corupţional chiar de la vărf. Imaginaţi-vă ce efect au aceste acţiuni asupra corupţilor mărunţi, când un om influent ca Adrian Năstase este condamnat la închisoare cu executare. Nu mai pomenesc de efectul internaţional pe care l-a avut această condamnare şi tentativa de sinucidere venită în urma acestei condamnări în presa internaţională, care salută acest pas important făcut de România în lupta cu corupţia.

Cu părere de rău, nu acelaşi lucru putem spune şi despre situaţia Republicii Moldova, unde, în loc să lupte cu corupţia şi criminalii din acest stat, premierul Filat cere ajutor într-un interviu la Radio Europa Liberă de la justiţia altor state pentru a face ordine în propria curte. Ori, criminalii precum Plahotniuc în loc să-şi dea demisia din orice funcţie pentru a putea fi anchetat fără a influenţa mersul anchetei şi mai ales pentru a nu se mai ascunde în spatele imunităţii de deputat şi pentru a se putea expunea justiţia altor state în care are dosare penale deschise cu duiumul, acesta stă bine mersi şi nu se deranjează de acuzele care i se aduc. Faceţi un mic efort şi încercaţi să puneţi în balanţă efectul pe plan internaţional al acestei cereri al lui Filat şi comportamentul lui Plahtoniuc deşi s-a demonstrat evident vinovăţia sa şi efectul condamnării lui Năstase în România şi gestul acestuia, probabil de ruşinea de a fi condamnat pentru actele de corupţie pe care le-a făcut.

Dar nu acest fapt este cel mai grav, căci de râs ne-am mai făcut pe plan internaţional de zeci şi sute de ori, nu este gafa lui Filat prima de acest gen. Problema constă în aceea că politicienii noştri privesc cu atenţie ce se întâmplă în România, dar şi în alte state membre ale UE, unde normalitatea este la ea acasă, sau uşor-uşor se înscăunează, cum e cazul României. Astfel, Republica Moldova şi cetăţenii ei sunt într-un real pericol de a nu ajunge niciodată acolo unde ne declară guvernanții noştri, adică membri cu drepturi depline ai comunității europene. Şi ştiţi de ce? Pentru că Filat, Ghimpu, dar mai ales Plahotniuc, Voronin şi alţi infractori ca ei, nu vor risca niciodată să ajungă în situaţia fostului premier al României. Ori, devenind membri ai UE, automat va trebui să zboare capete. Năstase nu a avut de unde şti, că dacă va ajunge România membru UE, el va ajunge în aşa situaţie. În schimb, Ghimpu care, în cei trei ani de când este la guvernare a ajuns milionar urmăreşte atent cele ce se întâmplă acum peste Prut şi atât cât va fi el la guvernare împreună cu Filat şi Plahotniuc, nu vor permite nici cu preţul pierderii electoratului ca Moldova să se apropie prea mult de UE. Vor mima doar o colaborare şi apropiere falsă de Uniunea Europeană, fără ca să se facă vreun progres spre integrarea în UE. Drept exemplu este şi mimarea rezolvării conflictului transnistrean de către Filat şi prietenia lui cu Şevciuk. Ori, atât el cât şi ceilalți de la guvernare cunosc foarte bine că Republica Moldova nu se va integra niciodată, sau cel puţin nu în următorii 20 de ani, împreună cu un teritoriu total necontrolat precum este stânga Nistrului. Deci, o lungim cu aşa-zisa rezolvare a conflictului transnistrean pentru a avea certitudinea că în curând nu pupăm Uniunea Europeană.

În cel mai bun caz vom avea în 2-3 ani un regim liberalizat de vize, pe care ni-l tot promite Filat cu Leancă, regim care nu va mai servi nimănui, deoarece cea mai mare parte a oamenilor dintre Prut şi Nistru fie au paşaport român, fie aşteaptă să-l primească, iar cei care nu îl au, sunt deja legal în Europa şi nu le serveşte deloc acest regim liberalizat de vize, care-i va obliga să vină la fiecare trei luni acasă.

Premierul Vlad Filat cere ajutorul justiţiei internaţionale pentru pedepsirea lui Plahotniuc

Paradoxal, dar aşa este. Ditamai prim-ministrul unui stat european ce se vrea a fi democratic şi cu orientare pro-europeană, cere ajutorul altor state să facă ordine la el în ţară. Toate acestea, după ce oamenii de afacere Victor şi Viorel Ţopa au demonstrat încă odată prin intermediul justiţiei britanice, dar şi cipriote, dacă mai era nevoie de demonstrat nu ştiu a câta oară, că Vladimir Plahotniuc este autorul hoţiilor ce au avut loc în ultimii 2-3 ani, numite altfel şi atacuri raider. Mai mult ca atât, el menţionează că îi sunt foarte clare lucrurile în ceea ce ţine de autorul atacurilor raider, ceea ce demonstrează încă o dată că Plahotniuc este autorul acestor atacuri raider.

Ştiţi de ce-mi aminteşte acest lucru? De perioada când lui Filat îi pompase cineva suficient sânge în instalaţie, ca acesta să aibă curajul necesar, să iasă şi să recunoască public că Plahotniuc este capul răului ce se petrece în Republica Moldova cu aceste atacuri raider. Mai mult chiar, acesta a avut curajul să ne anunţe că este gata să-l bage şi la răcoare pe infractorul numărul 1 de pe plaiurile mioritice, doar că....am rămas atunci doar cu aceste declaraţii pompoase şi cu falsa impresie, pentru scurt timp, că avem un prim-ministru cu adevărat bărbat. Ce a urmat, cunoaştem cu toţii, numai de bărbăţie nu a dat dovadă premierul nostru. O batere continuă în retragere a lui Filat în faţa lui Plahotniuc, retragere ce a culminat cu alegerea omului lui Plahotniuc în fotoliul prezidenţial. A uitat imediat Filat şi de Plahotniuc şi de demiterea lui Zubco, pe care Plahotniuc a plătit 2 milioane de euro şi de demiterea lui Lupu, dacă nu pune în discuţie în parlament demiterea lui Zubco. Pe undeva este şi de înţeles frica lui Filat de acest criminal, odată ce acesta controlează orice mişcare în acest stat, iar odată cu instalarea lui Timofti în fotoliul prezidenţial, Plahotniuc şi-a asigurat imunitatea totală faţă de toţi şi de toate.

Revenind la declaraţia lui Vlad Filat, trebuie neapărat să specificăm două lucruri. Primul este că Filat ori nu-şi dă seama de cele menţionate, ori el încă se crede undeva prin opoziţie, iar cuvântul lui nu valorează nimic atunci când vorbeşte despre ajutorul justiţiei internaţionale. Al doilea, este că Filat probabil are impresia că adresându-se instanţelor internaţionale în soluţionarea unei anumite probleme, acestea vor reacţiona la fel ca şi instanţele judiciare autohtone, controlate de Plahotniuc, care, oricât nu l-ar trece apele şi nu s-ar strofoli Filat, tot nu-i vor da ascultare. Filat nu realizează importanţa apelului pe care l-a făcut, atunci când a vorbit despre acest lucru. Sau poate a făcut-o intenţionat, deşi nu cred să dea dovadă de atâta curaj?

Probema constă în faptul că, adevărata problemă este aici, pe loc şi nu în instanţele judiciare internaţionale. Instanţele noastre judiciare şi judecătorii noştri corupţi până în măduva oaselor, a procurorilor cumpăraţi, corupţi şi supuşi de Plahotniuc prin Zubco, care, oricâte probe şi dovezi nu li s-ar prezenta despre infracţiunile lui Plahotniuc, nu vor mişca un deget pentru a-l atrage pe acesta la răspundere.

Şi dacă chiar prim-ministrul cere ajutorul justiţiei altor ţări. pentru a face regulă în propriul stat şi pentru a băga la închisoare criminali precum Plahotniuc, mă întreb şi vă întreb şi pe voi, la ce bun mai avem noi organe de drept în stat, la ce naiba ne folosesc judecătorii şi procurorii corupţi? Doar pentru a le plăti salariile, iar ei să bage la puşcărie oameni nevinovaţi, iar criminali precum Nechifor şi Şoltoianu să scape aproape basma curată, iar alţi criminali precum Gumă sau Plahtoniuc să fie condamnaţi în România, respectiv Marea Britanie şi Cipru, căci la noi nu au curajul instituţiile abilitate să-şi facă treaba.

Culmea nesimţirii este că Timofti, cel trimis de Dumnezeu lui Ghimpu şi Plahotniuc (probabil pe alocuri şi lui Filat) vrea mărirea salariilor acestor judecători corupţi până la 2000 de euro. Pentru ce domnule fost judecător şi preşedinte al lui Ghimpu, Plahotniuc şi pe alocuri şi Filat? Pentru ce să le măreşti salariile acetor infractori în robe? Poate că sunteţi la curent că, în curând se va spăla pe mâini Plahotniuc şi vă va demite din fotoliul de preşedinte şi vei redeveni judecător din nou, de data aceasta cu salariul de 2000 de euro. Sincer, alt motiv plauzibil sau merit pentru care ar mări salariile acestor corupţi nu văd.

Dacă am ajuns să ne rugăm prin gura oficialilor de cel mai înalt rang din stat, precum prim-minsitrul să ne fie atraşi la răspundere inrfactorii de judtiţia din alte state, atunci domnule fost judecător şi actual preşedinte de stat, soluţia nu este nici pe departe mărirea salariilor judecătorilor corupţi, ci desfiinţarea totală a sistemului judecătoresc şi al procuraturii, iar criminalii să ni-i judece România, Marea Britanie, Germania, Cipru şi alte state competente, dacă noi nu suntem în stare.

În final, dacă Vlad Filat a fost cu adevărat cinstit atunci când a vorbit despre condamnarea lui Plahtoniuc măcar în străinătate, dacă la noi nu este posibil, aş vrea să-i dau un sfat prim-ministrului. Un amănunt important pe care-l treceţi cu vederea: Treceţi dracului la procedura de retragere a imunităţii atât a lui Plahotniuc, cât şi a lui Gumă, dar şi a altora în cazul cărora e necesară această procedură, pentru a se putea expune cu adevărat justiţia internaţională aşa cum aţi cerut. Ori, Plahtoniuc înfunda de mult puşcăria, cel puţin în Cipru, dacă nu se ascundea după imunitatea de deputat.

Păzea! Moldovenii au dat iama la Înalta Curte de Justiţie din Londra!

Nu o să scriu despre hoțiile, delapidările din fondul statului, deposedările şi furturile din proprietatea persoanelor fizice și juridice săvârșite de criminalul numărul 1 la ora actuală, Vladimir Plahotniuc, deoarece s-a scris destul de mult despre toate asta. Nu o să scriu  nici despre crimele săvârşite de acesta în multe cazuri când a deposedat oameni nevinovaţi de afaceri şi proprietăţi.

Totuşi, deşi s-a scris atâtea, cel puţin despre celebrele atacuri şi deposedări de acţiuni de la Moldova Agroindbank, Banca de Economii, ASITO şi alte companii, Plahotniuc şi supuşii lui în permanenţă invocau lipsa de probe şi ne râdeau în faţă ca la nişte proşti. Probe au existat cu duiumul dintotdeauna, doar că Plahotniuc prin Zubco şi Chetraru avea grijă să le ascundă pe toate. Iar dacă cineva se mai încăpăţina şi-şi permitea să scoată adevărul la iveală, imediat se trezea cu vreo 10 ani de puşcărie din partea judecătorilor şi aceştia cumpăraţi de cel de Grozeşti.

Dar iată că s-au găsit şi oameni curajoşi care nu au cedat presiunilor mafiotului Plahotniuc şi şi-au căutat dreptatea altundeva decât în Republica Moldova, undeva unde nici Plahotniuc, dar nici altcineva nu ar avea putinţa să cumpere procurori, judecători, poliţie etc. Astfel avem verdictul dat de Înalta Curte de Justiţie din Londra, unde este specificat clar că Vladimir Plahotniuc este proprietarul companiilor care au stat în spatele atacurilor raider din Republica Moldova.

La apariţia acestor dovezi, societatea şi-a spus că în sfârşit s-a făcut dreptate, iar acele mult invocate dovezi de către lătrătorii lui Plahtoniuc au apărut în sfârşit. Desigur, imediat urma ca cel vizat să-şi dea demisia din funcţia de prim-vicepreședinte al parlamentului, măcar pe perioada anchetei, iar dacă era găsit vinovat, să fie atras la răspundere. Doar că, din păcate nu suntem nici Germania, unde fostul Preşedinte fiind bănuit de ilegalităţi şi-a dat imediat demisia, sau în Polonia, unde un procuror la fel fiind doar bănuit că ar fi ascultat telefoanele unor jurnalişti şi-a băgat un glonte în cap. Nu, noi suntem în RM şi avem de a face cu Plahotniuc, care ţine şi cu dinţii de funcţia pe care o are, căci aceasta îi oferă imunitate şi pârghiile necesare pentru a evita să putrezească pe merit în puşcărie.

Însă, dacă până acum politicienii noştri se mulţumeau doar cu rămânerea în funcţie, indiferent de ce săvârşeau, de data aceasta Plahotniuc atacă dur prin hămăicii lui. În prima zi la apariţia probelor care îl încriminează clar pe cel de Grozeşti, supuşii lui au împânzit internetul cu aberaţii de genul că ar lipsi o ştampilă şi acele acte doveditoare nu ar valora nimic. Sincer, am rămas dezamăgit văzând pe cine plăteşte cu bani groşi Vladimir Plahotniuc ca să-i lustruiască imaginea de zor pe toate site-urile, de impotenţa şi bâcismul de care dau aceştia dovadă, necunoscând nici măcar faptul că semnătura este cea care dă valoare unui document şi nu neapărat ştampila. Dar, asta am hotărât să o trec cu vederea, deoarece prostia celor care-i lustruiesc imagine de zor pe net lui Plahotniuc este dovedită de ani buni.

Culmea penibilului însă s-a petrecut azi, când PD-ul a ieşit cu, nu ştiu cum să-l numesc, replică, dezminţire, prin care, în stilul lor obişnuit, dau vina pe toţi şi pe toate, numai ei şi Plahotniuc sunt sfinţi şi fecioare neprihănite. Mai mult, caraghioşii aceştia chiar şi-au permis să spună, cum că verdictul dat de Înalta Curte de Justiţie din Londra ar fi un fals la comanda lui Victor şi Viorel Ţopa, atenţie: PENTRU A LE STRICA LOR "SABANTUIUL" DE LA TEATRUL DE OPERĂ ŞI BALET, pe care ei îl numesc Congres şi unde urmează ca Plahotniuc să-i dea o ultimă lovitură lui Lupu. Vă imaginaţi ce importanţă, ce greutate mondială are PD-ul lui Plahotniuc, încât pentru denigrarea lor a intrat în cârdășie cu Ţopii chiar şi justiţia britanică. Mai mult, conform celor din PD, Ţopii ar urma să cumpere şi presa britanică pentru a scrie despre infracţiunile lui Plahtoniuc. Fenomenal, senzaţional, incredibil aţi spune, nu?!

Ca să fiu mai clar. Plahtotniuc şi compania îi acuză pe Ţopi că ar fi cumpărat judecători de la Înalta Curte de Justiţie din Londra şi că ar urma să cumpere şi presa britanică. Poate că Plahotniuc şi-o fi imaginând că în Marea Britanie se cumpără şi se vinde totul la fel cum face el cu procurorii, justiţia, poliţia, mass-media moldovenească?

Cu toţii îi cunoaştem pe Victor şi Viorel Ţopa ca pe nişte oameni de afaceri prosperi (mai mult sau mai puţin controversaţi, pentru unii sau alţii), sau mă rog, erau prosperi până i-a furat Plahotniuc. Dacă ar fi să dăm crezare celor spuse astăzi de cei din PD, păi cei doi Ţopi numai oameni de afacere nu sunt. De ce? Foarte simplu. Şi cu această ocazie aş vrea să le adresez şi o întrebare celor doi: De ce aţi mers tocmai la Londra pentru a cumpăra judecătorii (să zicem că se pot cumpăra, conform aberaţiilor celor din PD), care ar costa infinit mai mult decât ai noştri şi nu aţi venit aici, în Republica Moldova să-i cumpăraţi (unde într-adevăr se cumpără şi se vinde tot), astfel nemaifiind obligaţi să fiţi fugari din cauza justiţiei lui Plahotniuc?