Timpul care nu mai este deja nevoie să ajungă la timp - chiar deloc!

Cu puţin timp în urmă am scris un articol în care mi-am prezentat indignarea faţă de ziarul de buzunar Timpul, care, prin satele noastre se întâmplă să ajungă şi cu întârzieri de 3-4 zile link. Asta deşi este plătit de sărmanii noştri ţărani din ultimii bani pe care-i au. Şi ştiţi cum au procedat stimabilii noştri de la timpul? În loc să întreprindă ceva în rezolvarea aceste probleme, ei chiar mi-au blocat accesul, nemaiputând posta mesaje la articolele apărute în variantă online.

Acum cred că voi merge din nou la rudele mele la ţară şi-i voi convinge să renunţe la Timpul. Aşa cum, acum câţiva ani i-am convins să se aboneze la acest ziar, aşa îi voi convinge acum să renunţe la el. Voi face asta pentru că Timpul s-a transformat într-un fel de Flux al lui Roşca, doar că mai periculos, ţinând cont de cei cărora le lustruieşte imagine Tănase senior acum. Mai multe despre aceste puteţi găsi aici şi aici. La fel vă puteţi da seama de situaţia în care se află acum ziarul timpul şi citind câteva articole postate în varianta online, dacă cele prezentate în postările la care am făcut trimitere nu v-au convins.

Cert este că rămânem de pe zi pe zi tot mai puţini care să apărăm idealurile pentru care am luptat de-a lungul anilor, ceea ce ne va face şi mai grea misiunea în preajma alegerilor din toamnă. Cu această ocazie vreau să fac apel la PLDM, PL şi AMN să-şi unească încă odată forţele aşa cum au făcută şi după 05.04.2009, să lase atacurile reciproce şi să găsească de comun acord un candidat pentru prezidenţiale, care ar fi în stare să-i devanseze pe comunişti şi pe Marian Ilici.

Pochii noştri şi business-ul lor bilingv

Vreau să vă spun de la bun început că nu sunt un vizitator frecvent al bisericilor de pe la noi, care de la un timp au apărut ca ciupercile după ploaie. Nu că nu aş fi credincios sau de alt cult religios. Sunt un creştin ca şi mulţi alţii, cu o doză echilibrată de credinţă. Nu frecventez bisericile din două motive:

1. Pentru mine popa nu este un intermediar între mine şi Dumnezeu. Dacă am necesitatea de a mă ruga la Dumnezeu o pot face şi acasă, într-o ambianţă plăcută şi intimă, fără a mă da în spectacol vizitând bisericile.

2. Refuz să cotizez şi eu la business-ul şi aşa prosper al escrocilor în sutană care se numesc preoţi. De ce le spun escroci? Păi cum altfel să-i numeşti, dacă fără taxele exagerate impuse de ei, nici nu ai ce căuta la biserică pentru efectuarea oricărui ritual. Dumnezeu nu-mi cere şi nici nu-mi va cere niciodată bani pentru a mă ajuta. Şi nici în Biblie nu veţi întâlni nicăieri faptul că trebuie să-l plăteşti pe popă pentru faptul că ar fi intermediarul dintre tine şi Dumnezeu.

Poate că nu aş fi fost la biserică nici acum, dacă nişte persoane dragi mie nu şi-ar fi unit zilele astea destinele, şi conform obiceiurilor, este nevoie şi de cununia religioasă.

Ajunşi la biserică la ora stabilită, am fost nevoiţi să aşteptăm cel puţin 30 de minute până să înceapă cununia religioasă.

Am rămas foarte neplăcut surprins şi chiar revoltat atunci când am văzut că pe lângă cuplul nostru şi-au mai făcut apariţia încă alte cinci perechi cu alaiul lor. Desigur că m-am revoltat, dar am fost rugat de una din rude să nu insist pe această problemă, să nu supăr omul cu business-ul (a se înţelege preotul care oficia cununiile). Totuşi de ce la noi dacă plăteşti pentru a te bucura în linişte de un ritual ortodox şi ţi se aduce pe cap alte zeci de persoane, care la fel nu au nicio vină, şi care, multe dintre ele nu mai aveau mult până la leşin datorită căldurii insuportabile şi a aerului aproape irespirabil, creat şi din cauza caniculei, dar şi din cauza numărului mare de oameni. Ori nu i-am plătit omului cu afacerea suficienţi bani? Noi doar am respectat taxa care ni s-a impus “creştineşte” la intrare. Este ca şi cum ai închiria o cameră la hotel împreună cu familia, o plăteşti, iar cei de la hotel îţi aduc alte zeci de persoane în camera ta, se înghesuie cu tine în pat şi-ţi ocupă propriul loc de la masa, la fel plătită.

Şi de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, omul nostru cu business-ul a vrut să ne demonstreze că Dumnezeu, cârmuitorul şi stăpânul întregii lumi, nu cunoaşte limba română în unele cazuri, şi s-a apucat ca un apucat să facă un haos din ceea ce se dorea a fi şase cununii, încâlcind limba română cu cea rusă, câştig de cauză având desigur cea rusă, deşi din cele şase cupluri, doar unu şi jumate erau ruşi. De ce spun unu şi jumate? Pentru că într-un cuplu, el era vorbitor de limba română şi ea vorbitoare de limba rusă. M-am crucit, când am văzut cum unuia îi cânta în română şi altuia în rusă. Această bâlbâială bilingvă a fost cel mai greu de înţeles pentru mine.

Din această mică aventură a mea, m-am convins încă odată că pochii noştri sunt în stare să facă orice pentru bani. S-a încercat să mi se impună că Dumnezeu în unele cazuri nu cunoaşte limba română, încercare soldată cu eşec. Aceste lucruri mă fac şi mai mult să mă îndepărtez de biserică şi să am şi mai puţin respect faţă de oamenii în sutană.

PS: Asta însă nu mă va face să renunţ de la vizitarea mănăstirilor frumoase, ori de câte ori voi avea ocazia şi unde totuşi se mai păstrează şi un pic de credinţa, nu torul se rezumă la business.

PPS: Cu această ocazie ţin să mulţumesc încă odată tinerilor căsătoriţi pentru frumoasa şi plăcuta petrecere şi ambianţă de care am avut ocazia să mă bucur pe tot parcursul petrecerii şi nu numai!

Clash of the Titans – Înfruntarea titanilor

Un copil care nu a citit Legendele Olimpului poate considera că nu a avut o copilărie adevărată. Un om ajuns la maturitate care nu a citit Legendele Olimpului poate considera că nu este împlinit spiritual.

Eu fac parte din rândul celor fericiţi, care au avut ocazia de a se delecta în copilărie cu aceste poveşti frumoase. Şi asta datorită fratelui meu, care în copilărie era furnizorul meu de literatură de calitate.

Cu toate acestea nu am ezitat nicio clipă să privesc filmul Înfruntarea titanilor, care, doar din denumirea sa m-a dus cu gândul la copilăria mea şi la frumoasele momente de lecturare a Legendelor Olimpului. Mi-am zis că acum voi avea ocazia să pot vedea şi pe ecran ceea ce am citit cu plăcere în copilărie. Bineînţeles, acest film poate cuprinde doar o mică parte din numeroasele legende şi într-o manieră mai mult sau mai puţin reuşită.

Desigur, regizorul nu a ţinut să-şi realizeze filmul urmând cu stricteţe paginile legendei, incluzând şi ceva nou, ceea ia oferit filmului un ritm bun şi captivant, o poveste interesantă cât să te ţină până la final, efecte reuşite, decorul realizat bine şi o distribuţie cu nume sonore.

Un film despre demnitate, curaj, trădare, altruism, toate pe fundalul Greciei Antice. Efectele speciale sunt punctul forte, acţiunea este bine conturată, personajele mitice, fără o prea mare complexitate sunt uşor de urmărit. Avem un Sam Worthington mai puţin carismatic decât în Avatar, însă se descurcă.

Una peste alta, este un film reuşit, plăcut vizionării, care merită de privit.

Vizionare plăcută celor care am reuşit să-i conving!

În atenţia celor care vor vota altundeva decât la locul de domiciliu!

Deşi până la referendumul constituţional mai este puţin timp (aproximativ o lună), totuşi nu prea putem spune că peste o lună va avea loc un scrutin electoral, care ar putea rezolva situaţia politică actuală în care ne aflăm. Prea puţin este mediatizat în presă, prea puţină importanţă i se acordă şi din partea politicienilor noştri.

Trist este şi faptul că, deşi mai sunt doar trei zile până la data limită când pot fi depuse declaraţia de şedere, oamenii încă au multe semne de întrebare privind la procedura de depunere a acestei declaraţii, data limită, locul unde poate fi depusă declaraţia.

Recent am dat peste o ştire a autointitulatului site nr. 1 de ştiri din Moldova, redactată în stilul lor specific COPY/PASTE, care doar a pus şi mai mult în ceaţă alegătorii. În cele ce urmează voi încerca să răspund la unele întrebări apărute în urma ştirii COPY/PASTE la genericul comentarii:

Întrebarea nr. 1:
"1)unde e posibila inregistrarea;
2)zilele de lucru, orele de lucru, ora mesei;"

Întrebarea nr. 2:
"Asa shi nu am inteles.
Eu daca stau in chisinau da am viza in balti, tot pot sa pun declaratia?
SHi unde la chirtoaca in cabinet? ca asa si nu am inteles.
La Balti sigur nu ma duc, dar la referendum as participa, dar cred ca nu am s-o fac deoarece nu mi se creeaza conditii."

Răspuns la întrebările nr. 1 şi 2:
Înregistrarea sau depunerea declaraţiei de şedere se poate face la Pretura sectorului în care locuiţi în prezent, sau la alegere, acolo unde o sa vă aflaţi în ziua referendumului. Zilele de lucru, orele de lucru sunt cele obişnuite, cu specificarea că nu sunt ore ale mesei.

Întrebarea nr. 3:
"Dar daca abia am implinit 18 ani si alegerile trecute nu am participat, tot trebuie sa ma inregistrez???"
Răspuns la întrebarea nr. 3:
Persoanele care abia au împlinit vârsta de 18 ani sunt incluse automat în listele electorale de către autorităţile publice locale, la locul de domiciliu. Eventual, aceştia se pot adresa tot la Pretură, unde se depun declaraţiile de şedere pentru a afla secţia de votare unde vor putea vota. Totuşi, ştiind situaţia de la noi şi birocraţia înfloritoare, ar fi bine să verificaţi listele electorale atunci când vor fi afişate la secţiile de votare, sfat valabil pentru oricare din alegători.

Cei care depun acum declaraţia de şedere, vor fi nevoiţi să o mai facă încă odată şi pentru alegerile care se anunţă a avea loc în noiembrie, asta în cazul în care referendumul va fi validat, Parlamentul va fi dizolvat şi vor fi numite alegeri repetate.

Unii îi au din belşug, noi măcar să-i admirăm

Zilele astea se face mare zarvă pe seama unora, la ordinul cărora se mişcă orice în ţara asta sau nu se mişcă, în funcţie de cum le vrea muşchiul lor. Şi asta datorită relaţiilor pe care le au, dar în special a banilor cărora nici nu le ştiu numărul.

Tocmai despre bani vreau să vorbesc şi eu în această postare. Dar nu doar despre euro şi dolari, preferaţi de Plahotniucii şi Voroninii de la noi, ci despre bani frumoşi, ca aspect, nu ca număr şi valoare.

În cele ce urmează voi încerca să vă arăt cele mai frumoase bancnote din lume conform The Telegraph, care face o scurtă prezentare a acestora.

Astfel, o bancnotă de cinci colones din Costa Rica care îl reprezintă pe Rafael Yglesia Castro, preşedinte al Costa Rica între 1894 - 1902 şi o orhidee Guaria Morada, floarea naţionala din Costa Rica.

O bancnotă canadiana de cinci dolari, reprezentând copii care joacă hochei pe gheaţă. Pe spate este o poveste scurtă de Roch Carrier: "iernile copilăriei mele au fost multe. Am trăit în trei locuri - şcoală, biserică şi patinoar -. Dar viaţa noastră reală a fost la patinoar".

Urmează o colorată bancnotă de cinci dolari australieni. În 1965, Australia a adoptat numele "royal" pentru moneda sa, dar a fost ulterior abandonat în favoarea dolarului.

O bancnotă de o liră egipteană. Toate bancnotele egiptene sunt bilingve.

O bancnotă 100 dirham din Emiratele Arabe Unite, arătând World Trade Centre. Un watermark cu un soim este introdus pe toate bancnotele din Emiratele Arabe Unite pentru a ajuta la prevenirea fraudelor.

O bancnotă de cinci rupii din Pakistan. Portul descris este portul Gwadar, care a fost deschis în 2008

O bancnotă de cinci ringitt din Malaezia. Are pe ea imaginea Aeroportului Internaţional Kuala Lumpur, Petronas Twin Towers, şi Multimedia Super Corridor.

O bancnotă de 20 de rand din Africa de Sud. Fiecare din această serie de bancnote are un animal diferit pe ea.

O colorată şi florală bancnotă de 1.000 de franci din Polinezia Franceza.

O bancnotă de 500 baht din Thailanda. Aceasta este echivalentă cu aproximativ 10 lire sterline.

O bancnotă de zece dolari din Surinam. Dolarul a înlocuit guldeni surinamezi în ianuarie 2004.

O bancnotă de o lempira din Honduras. Lempira a fost introdusă în 1931 şi este numită după al 16-lea conducător, care a condus rezistenţa împotriva spaniolilor.

O bancnotă de cinci dolari din Noua Zeelanda, cu imaginea unui hoiho, un pinguin cu ochii galbeni, reprezentativ pentru această ţară.

O bancnotă de un dolar din Bahams, arătând prima linie a poliţiei regale.

O bancnotă de un dinar din Libia. Dinarul a înlocuit lira în 1971.

O bancnotă indoneziană de 1.000 de rupiah. Termenul de rupiah derivă din indianul "rupie". Această bancnotă prezintă case tradiţionale în oraşul Palembang.