De la un timp, parcă începusem să trăim cu o vagă iluzie că lucrurile la noi uşor-uşor încep să meargă pe un făgaş normal. Limba română îşi intra puţin în drepturi la ea acasă, parcă se întrevedea şi o apropiere firească de România, de valorile europene. Apăruse-ră chiar şi primele dosare pentru purtătorii de secere şi ciocane atât pe piept, drapele, dar şi înfipte adând în creierul lor încă de pe timpul propagandei brutale a fostei URSS.
Da, Parlamentul prinsese în sfârşit la curaj şi votase scoaterea din legalitate a simbolurilor secera şi ciocanul, sub egida cărora am fost rupţi de la Patrie, sub ideologia cărora ne-au fost deportaţi buneii şi părinţii. Secera şi ciocanul pe care soldaţii ruşi, dar şi cei care ordonau le purtau la loc de cinste atunci când au fost organizate genocide asupra populaţiei băştinaşe din Basarabie, dar şi din alte state precum Ucraina, Bielarus, Kazahstan. Secera şi ciocanul, simboluri criminale, care au stat la baza ideologiei bolşevico-comuniste care au exterminat zeci de milioane de oameni numai în spaţiul ex-sovietic.
Alexandru Tănase însă ieri nu a ţinut cont de acest lucru. Lui nu i-a păsat de strămoşii lui care au avut de suferit datorită ideologiei acestor simboluri, care au fost, sunt şi vor fi mult mai distrugătoare, nocive şi periculoase decât simbolurile fasciste. Şi numărul de victime făcut de URSS sub aceste simboluri este cel puţin dublu decât numărul de victime făcut de fascism şi nazism. Totuşi nu au fost condamnate pe plan mondial aşa cum au fost condamnate cele fasciste din simplu motiv că bolşevicii cu secerea şi ciocanul au fost declaraţi învingători în cel de-al Doilea Război Mondial.
Alexandru Tănase, care se autointitulează un jurist de succes ar trebui să ştie că justiţia internaţională nu poate fi luată întotdeauna drept reper pentru justiţia autohtonă. Comisia de la Venezia, dar şi alţii nu au simţit pe pielea lor ceea ce am simţit noi sub seceră şi ciocan. Justiţia poate fi oarbă, dar nu şi cei care o înfăptuiesc. Tănase ieri a încercat să o facă şi el pe orbul, doar că nu i-a ieşit.
Hotărârea de ieri a Curţii Constituţionale şi vă rog să fiţi foarte atent la ce voi scrie în continuare, a fost o mulţumire a lui Vladimir Plahotniuc pentru Vladimir Voronin pentru faptul că acesta din urmă nu a făcut alianţă cu PLDM-ul, ceea ce ar fi însemnat sfârşitul politic şi nu numai politic al lui Plahotniuc. Acest lucru îl cunosc mulţi oameni, doar că puţini au curajul să şi scrie despre aceasta, fiindu-le frică să nu se trezească târâţi prin judecată de cei de la CC. Instituţiile media care încă nu sunt subjugate de o parte sau alta interesată în această chestiune a simbolicii bolşevico-comuniste ar face bine dacă ar dezvolta acest subiect şi ar scoate la iveală toate aceste mârşăvenii făcute de cei de la Curtea Constituţională în cârdăşie cu unii aşa-zişi politicieni.
Justiţia, şi în special cea de nivel internaţional se conduce după precedente. Ieri, am avut ocazia ca printr-o Hotărâre corectă şi necumpărată de unii sau alţii, să fim drept exemplu de precedent pentru o întreagă lume. Un precedent de condamnare a simbolurilor bolşevico-comuniste şi a atrocităţilor făcute de aceştia asupra umanităţii, care ar fi servit şi pentru alte state, ca în final să aruncăm trecutul negru sovietic şi simbolurile acestuia la gunoiul istoriei, alături de fascism. Nu a fost însă să fie aşa, pentru că avem nişte gunoaie şi putreziciunea societăţii în fruntea, dar şi în componenţa Curţii Constituţionale!
