Căpuşile şi lăţeii lui Plahotniuc au scos capul la lumină

Preţ de vreo trei săptămâni, presa din Republica Moldova, oamenii politici, comentatori, analişti, bloggeri s-au împărţit în două tabere. Prima tabără sunt cei cărora nu le este indiferent de soarta acestui stat, cei care încă nu au fost cumpăraţi de Plahotniuc, care au încă demnitate şi onoare, puterea şi curajul de a-l înfrunta pe Plahotniuc-Ulinici şi care-şi doresc neapărat debarcarea acestuia din prezidiul parlamentului şi pedepsirea lui pentru nenumăratele infracţiuni săvârşite .

Ştiu că risc să mă repet la nesfârşit atunci când readuc în atenţia oamenilor simpli care citesc cele scrise aici, dar ştiu că doar spunându-le şi reamintindu-le mereu cine este acest criminal pe numele său Plahotniuc, sau Ulinici sau naiba să-l ia cum l-o mai fi chemând, vom reuşi să-i ajutăm să vadă adevărul despre acest infractor. De data aceasta îl voi parafraza pe I Hadârcă (nu ştiu dacă această persoană are vreo legătură de rudenie cu I. Hadârcă din PL), care a spus într-un articol al său, citez: “Nu am spațiu și nici plăcerea de a enumera toate faptele abjecte ale acestui individ demn de a sta pe banca acuzaților într-un proces imparțial și echitabil, în care judecătorii să nu-i dea sentințe exagerate ci doar pe cele pe care le merită cu prisosință. Căratul de «parașute», plastic vorbind, atacurile de tip raider, condamnarea la închisoare a unor oameni nevinovați, traficul cu de toate, de la carne la metale feroase, implicarea în crima organizată, mulgerea mecanizată a întreprinderilor de stat de genul FRAZELUȚA și Moldtelecom, dar și a magazinului GEMENII, sunt doar un vârf de aisberg a ceea ce înseamnă rechizitoriul acestui individ multiplu. Subjugarea și capturatea statului de drept ar constitui o altă crimă, pentru ca procuratura, CCCEC, CNA. CNI. CCA, Curtea de Apel Chișinău, Curtea Supremă de Justiție și alte judecătorii de nivel inferior au fost paralizate și puse în serviciul ticăloșiei sale.”

Dar acestea sunt doar o parte din infracţiunile comise de cel care acum ne zâmbeşte în batjocură din prezidiul parlamentului, dar mai sunt multe altele, printre care preluarea cu forţa a afacerilor de la alţi oameni de afaceri prin intermediul bandiţilor săi Nichifor, Sajin şi mulţi alţii. Ameninţarea cu răfuiala fizică a celora care refuzau să-i cedeze de bună voie afacerile, răfuiala fizică, violarea soţiilor celora care au încercat să-l sfideze pe Plahotniuc şi să nu i se supună. Poate vă întrebaţi de ce acestui pitic diabolic îi trebuiesc armate întregi care să-l păzească. Tocmai pentru faptul că unii care au avut de suferit din urma lui, le-au fost distruse familiile, violate soţiile care, la rândul lor, din ruşine au fost nevoite să se sinucidă, nu-şi vor găsi liniştea până nu vor răzbuna moartea persoanelor dragi. Din frica de a nu le reuşi răzbunarea acestor victime, Plahotniuc şi-a subjugat instituţiile statului, judecători, procurori, poliţişti etc. şi şi-a creat adevărate armate de oameni bine instruiţi şi antrenaţi care să-l apere.

Cele menţionate mai sus se întâmplau acum câţiva ani, când Plahotniuc era un simplu proxenet şi bandiţel apărat de Voronin. Acuma, când a ajuns printre primii oameni din stat, eliminându-şi chiar şi protectorul de altă dată, pe Voronin, Plahotniuc operează deja cu alte modalităţi de intimidare, şantaj şi răfuieli, modalităţi demne de un adevărat mafiot şi nu de un mărunt traficant de femei cum era odinioară. Astfel, pe lângă subjugarea organelor de forţă din stat, Plahotniuc a înţeles că are nevoie şi de lustruirea propriei imagini pentru a da bine în faţa electoratului. Aşa au apărut căpuşele şi lăţeii, care sug orice le oferă Plahotniuc: bani, posturi înalte, ziare şi televiziuni, partide căpuşă pe care le finanţează tot el. Tocmai aceşti păduchi pubieni şi căpuşe fac parte din tabăra a doua, despre care am scris chiar în primele rânduri ale acestui articol.

Aceste căpuşe şi lăţei nu s-au lăsat prea mult aşteptate şi au scos capetele sugătoare la lumină, să-şi manifeste mare îngrijorare pentru viitorul AIE, pe care, o bună parte din ei până acum o criticau şi o atacau vehement. Sau cel puţin unele componente ale AIE, care nu sunt tocmai pe placul lui Plahotniuc.

Pe departe, căpuşa de bază s-a dovedit a fi Mihai Ghimpu. Cu încă un dram de credibilitate în faţa propriilor alegători, cărora le-a scuipat în suflet prin cârdăşiile pe care le face cu Plahotniuc, ieri Mihai Ghimpu a ieşit într-o conferinţă de presă în care a debitat vreo oră vrute şi nevrute, de la deportări la familia sa Ghimpu, de la ADR la AIE, ca într-un final, toate aceste aberaţii ale acestui liberal vândut şi cumpărat să aibă un scop: cel de a-i lustrui papucii lui Plahotniuc. În imaginaţia bolnavă a acestui om alianţa de guvernare înseamnă Plahotniuc, dacă dispare acesta, dispare şi AIE. Toate aceste tertipuri au scopul de a speria lumea, de a o duce în eroare şi de a nu mai cere insistent demiterea criminalului Plahotniuc. Mihai Ghimpu, în disperarea sa de a-l apăra pe Plahotniuc îşi bate joc chiar de familia sa, de fratele său Gheorghe Ghimpu, care s-a dovedit a fi un adevărat luptător împotriva sovieticilor (pe care Mihai Ghimpu îi numeşte simplu comunişti, tot cu intenţia de a mai speria populaţia cu un cadavru în putrefacţie, care sunt acum comuniştii în frunte cu Voronin). Spun că-şi bate joc, deoarece Mihai Ghimpu are marea neruşinare de a se compara cu fratele său în lupta împotriva totalitarismului sovietic. Ori, în timp ce Gheorghe Ghimpu era deţinut politic, Mihăiţă se plimba nestingherit şi aduna informaţie compromiţătoare împotriva celor care erau împotriva Uniunii Sovietice. Astfel Mihai Ghimpu minte când spune că el personal nu a fost cumpărat de KGB şi mai mult minte când spune că nu se află în buzunarul de la spate a lui Plahotniuc.

O altă căpuşă, ce se vrea şi ea importantă este Vitalia Pavlicenco, care la fel ca şi Mihai Ghimpu, ascunzându-se după idealurile unioniste şi-a tras partid unionist, finanţat în totalitate de Plahotniuc. Aceasta, în schimbul finanţării partidului său, a oferirii de pază de corp şi a mijloacelor de transport de către Plahotniuc, are menirea de a-i crea spăla imaginea acestuia şi de a-i da o alură de mare român şi unionist. În acelaşi timp, Pavlicenco are şi scopul bine stabilit de a murdări, ataca, acuza tot ceea ce este pe neplacul lui Plahotniuc. O ţintă oreferată a Vitaliei Pavlicenco este Vlad Filat. Acesta a devenit ţinta preferată a acesteia datorită greşelii pe care a făcut-o acum vreo 7 ani când a refuzat de a o mai plăti pe Pavlicenco pentru a ieşi la microfonul parlamentului cu proiectele de lege pregătite de chiar el. În rezultat, Pavlicenco s-a reorientat rapid, găsându-şi un alt finanţator, în persoana lui Plahotniuc, care a făcut-o şef de partid, i-a oferit pază de corp şi automobil.

Un alt parazit, care a fost cunpărat la pachet de către Plahotniuc cu alţi paraziţi, fie din PLDM fie din PCRM, doar că în perioade de timp diferite, este Mihai Godea. Acesta a fost acontat de păpuşar pentru a slăbi şi a lua din credibilitatea PLDM-ului, dar şi pentru a-i avea la mână atât pe Ghimpu, cât şi pe Pavlicenco. Godea s-a orientat spre electoratul pro-românesc şi pro-european, tocmai pentru a-i ţine în şah pe ceilalţi doi aşa-zişi mari unionişti. Godea, la fel ca şi cei menţionaţi mai sus îşi manifestă marea îngrijorare pentru existenţa AIE, adevărata lui îngrijoare fiind însă soarta şefului său Plahotniuc şi existenţa PAD-ului său care depinde strict de soarta păpuşarului.

Un alt lăţel, păduche pubian, care s-a dovedit a fi cel mai vehement apărător al lui Plahotniuc, manifestându-se extrem de bolnăvicios, agresiv chiar la adresa tuturor celor care-i denigrează stăpânul, gazda pubiană de unde suge cu zor, este Traian Vasilcău. Acest personaj cu aere de mare Maestru şi despre soarta căruia am mai scris aici şi aici aruncă cu zoi în absolut oricine încearcă să se ia de stăpânul său Plahotniuc. Din vocabularul autointitulatului maestru nu lipsesc apelative precum gay, poponar şi multe altele.

Din categoria acestor căpuşe şi lăţei mai fac parte Constantin Tănase cu “Timpul” lui plahotniucian, diverşi Hămăieşi şi alţi lătrători din fotoliile de pe la televiziunile subordonate lui Plahotniuc sau din faţa calculatoarelor care au ca principal scop murdăriea mediului online prin osanalele lor aduse lui Plahotniuc şi încercarea disperată de a mai salva ceva din imaginea acestuia.

În final vreau să aduc sincere mulţumiri celor care au dat dovadă de curaj şi corectitudine în lupta pentru aflarea adevărului despre dezmăţul din Pădurea Domnească, soldat cu moartea şi tăinuirea morţii unui om. De apreciat este faptul că presa liberă, deşi au trecut deja trei săptămâni de când Sergiu Mocanu a anunţat despre asasinatul de la acea vânătoare, nu au abandonat acest subiect aşa cum se întâmpla deseori cu alte subiecte importante. Cu toţii împreună trebuie să avem grijă ca această gravă situaţie să nu se epuizeze şi să fie uitată, abandobată la fel ca şi multe altele. Să dăm dovadă de curaj şi să fim mai lucizi decât toat aceste căpuşe ale lui Plahotniuc şi să nu-i lăsăm să devieze atenţia societăţii civile spre alte probleme create artificial de ei aşa cum încearcă deocamdată fără succes. Să nu ne lăsăm până nu vom vedea că păpuşarul a fost lăsat fără pârghii de manipulare şi subjugare a tot ce mişcă în acest stat. Doar prin demiterea şi pedepsirea lui Plahotniuc acest stat poate avea viitor şi dacă vreţi, AIE mai poate fi salvată şi demafiotizată, atingându-şi scopul anunţat, cel de apropiere al Republicii Moldova de Uniunea Europeană.

Ghimpule, jurist de doi bani, om mizerabil ce eşti, tu nu asculţi niciodată de vocea poporului?!

Am scris de nenumărate ori că acest specimen pe nume Mihai Ghimpu, care şi-a asumat în mod abuziv tot ce e pro-românesc în acest stat, ori suferă de vreo maladie psihiatrică, ori banii lui Plahotniuc îi dictează întocmai ce trebuie să spună şi cum să-şi apere stăpânul cu orice preţ.

Se pare că nu au fost de ajuns discuţiile sale cu Decebal de prin peşterile din munţii României şi vacanţa sa prelungită, în timp ce la Chişinău fierbea opinia publică şi că moartea unui om, în acest caz al lui Sorin Paciu tare l-a mai deranjat şi nu s-a putut odihni în pace. Vă imaginaţi, un politician să iasă şi să spună în faţa jurnaliştilor că moartea unui om are importanţă pentru el doar pentru faptul că i-a stricat lui vacanţa. Pe lângă toate aceste aberaţii demne de un bolnav internat la psihiatrie (deşi se ştie că şi el a fost client fidel a astfel de instituţii medicale), astăzi acest om cu un caracter mârşav, pe nume Mihai Ghimpu iese din nou şi cu ultimele sale eforturi, ultimele zvâcniri ale neuronului său spune că Plahotniuc trebuie lăsat în pace şi nu trebuie demis, că altfel acest criminal de Grozeşti se va răzbuna rău pe toţi. Da, ştim că acest criminal dispune de grupări înarmate de bandiţi, dotate cu armament şi muniţie mai ceva decât armata naţională şi că în orice moment ar putea da o lovitură de stat, dar asta nu înseamnă că deja trebuie să ne ascundem cu toţii şi de frica lui Plahotniuc, să-l lăsăm să facă din acest stat tot ce vrea el.

Marele jurist Ghimpu cere demisia tuturor celor care au participat la acea vânătoare. Vă imaginaţi, juristul Ghimpu cere pedepsirea unor martori la săvârşirea unei crime, dar îl apără cu mare zel pe infractorul principal Plahotniuc, cel ce a tăinuit şi a ordonat tăinuirea aceastei crime oribile. Domnul Ghimpu, domnul jurist Ghimpu, poate ne explicaţi şi nouă unde este raţiunea dumneavoastră de simplu om în acest caz, nemaivorbind de mare jurist cum vă autointitulaţi. Cum cereţi domnule pedepsirea martorilor la acea crimă din Pădurea Domnească şi în acelaşi timp spuneţi că, criminalul principal nu trebuie pedepsit, ci lăsat în pace?!

Motivele pentru care Ghimpu îl apără pe Plahotniuc sunt diverse, nu voi stărui aici asupra lor, căci marea majoritate a oamenilor cunosc cârdăşiile pe care le fac aceştia împreună. Totuşi, în această situaţie Ghimpu speră la un ciolan mare şi anume funcţia de Procuror General. Procurorul interimar, Andrei Pîntea, care până acum a deţinut funcţia de prim-adjunct al Procurorului General, a revenit prin algoritm PL-ului. Astfel, Ghimpu speră acum la un cât mai lung interimat al lui Pîntea, ca în final acesta să fie ales Procuror General. În cazul unui astfel de scenariu, Ghimpu fie se va alege cu Procuratura Generală, pe care şi-a dorit-o foarte mult, fie speră la repetarea scenariului din 2009 când Plahotniuc i-a dat lui Urechean 2 milioane de euro pentru Zubco, doar că de data aceasta, cunoscută fiind situaţia, Ghimpu speră la mult mai multe milioane în schimbul funcţiei de Procuror General.

Acest comportament mârşav al lui Ghimpu din ultimii 2 ani, dar în special din ultimele săptămâni nu este demn deloc de cei care l-au ales şi care sunt total împotriva cârdăşiei lui cu Plahotniuc şi PD. Ori, votanţii PL-ului sunt în mare măsură oameni intelectuali, profesori, oameni cu aspiraţii pro-europene şi pro-româneşti. Ghimpu prin acest comportament îi discreditează total pe aceşti votanţi sinceri, devotaţi unei cauze nobile, le scuipă în suflet, chiar mai rău decât a făcut-o altă dată Iurie Roşca.

Filat şi Plahotniuc la un pas de bătaie? Putem spune că suntem pe drumul cel bun.

În ultimele zile spiritele s-au încins la maxim pe scena politică din Republica Moldova, în special între liderii AIE, Filat şi Plahotniuc. Dacă e să-i dăm crezare lui Marian Lupu, se pare că Plahotniuc în disperarea sa din aceste zile, văzând că pământul îi fuge de sub picioare şi că scapă lucrurile tot mai mult de sub control, chiar ar fi fost la un pas să sară la bătaie la Filat. Lupu chiar a spus că Filat era la un pas să ia la moacă de la Plahotniuc. Un pic cam deplasată această afirmaţie din partea primului om din stat, dar şi cam neverosimilă, deoarece, doar cine nu-l cunoaşte pe Plahotniuc, ar putea crede că acesta ar da dovadă de suficientă bărbăţie pentru a se lupta cu un alt bărbat. Plahotniuc mai degrabă şi-ar pune garda de corp, sau bandiţii lui să bată pe cineva şi niciodată nu ar îndrăzni să se răstească la un alt bărbat dacă nu ar fi flancat din toate părţile de gărzile lui de corp. Dar nu asta e important şi nici nu vreau să insist asupra acestui fapt. Important este că lui Plahotniuc îi fuge pământul de sub picioare şi în disperare de cauză recurge la astfel de gesturi necontrolate. Dar să vedem şi câteva circumstanţe care au adus la aceste crize ale celui care până acum dădea dovadă de mult calm şi stăpânire de sine.

Plahotniuc este încolţit de presă şi de unii analişti politici, bloggeri şi de societatea civilă

După cum am mai scris şi în alte rânduri, Plahotniuc suferă de un traumatism psihologic din cauza marginalizării sale în copilărie, dar şi de la începutul carierei sale de bandit, proxenet, traficant şi alte “profesii” pe care le-a mai practicat el până să ajungă ditamai politicianul de astăzi. Ajuns atât de sus, Plahotniuc nu mai vrea şi nici nu mai poate să accepte să fie acuzat, să se vorbească de rău despre el nici de presă, dar în speciald de aşa zişii colegi de alianţă. Mulţi din cei care îl cunosc susţin că Plahotniuc îşi doreşte să ajungă cât mai influent în stat pentru a se putea răzbuna pe toţi cei care l-au umilit atunci când ycesta era un simplu proxenet sau bandiţel. De aici şi până la încăierarea de azi cu Filat, dacă e să-i dăm crezare lui Lupu, a fost doar un pas. Faptul că Filat până acum nu a îndrăznit să-l supere pe Plahotniuc prea tare, dar şi atunci când a făcut-o şi-a retras imediat afirmaţiile, acuma când acesta îl sfidează pe faţă şi-i cere public demisia, mai şi ameninţând că nu se va lăsa până nu-l va demite, se pare că l-a făcut pe Plahotniuc să-şi piardă calmul său cu care ne-a obişnuit de când e mare politician. Felul cum a reacţionat Ulinici, recurgând la răfuiala fizică ne dă speranţa că, odată cu demiterea lui Zubco, acesta pierde din influenţa sa şi nu mai are pârghiile necesare pentr a-l şantaja pe Filat şi pentru a-l convinge să renunţe la a-i mai cere demisia.

Lupu -  paravan împotriva demiterii lui Plahotniuc

Este cel puţin jenant, cum un preşedinte de parlament îşi apără subalternul (subaltern doar oficial, în realitate situaţia este exact inversă), pe Plahotniuc de la demitere. Lupu invocă la nesfârşit Regulamentul parlamentului, care îi oferă şansa de a nu permite deputaţilor să-l demită pe Plahotniuc, un Regulament alcătuit şi adoptat cred de nişte analfabeţi, care oferă mai multe drepturi vice-preşedinţilor parlamentului, decât însuşi preşedintelui, Lupu neluând în considerare că apără un infractor dovedit. Spun un infractor dovedit, deoarece toate dovezile ce ţin de hoţiile care s-au făcut în ultimii 6-7 ani în RM duc spre Plahotniuc. Numai faptul că până în 2009 a fost protejat de Voronin, iar după de slugile sale din sistemul judecătoresc şi procuratură a făcut posibil ca până acum Plahotniuc să nu stea la închisoare. Dar, chiar făcând abstracţie de toate aceste infracţiuni, Plahotniuc trebuie demis şi judecat pentru faptul că se face părtaş la crima din Pădurea Domnească. Doar la ordinul său, Zubco şi ceilalţi au fost nevoiţi să ascundă această crimă de opinia publică. Iată că Zubco a fost demis, din păcate nu şi Plahotniuc. Lupu prin comportamentul său se denigrează pe el însuşi, dar şi imaginea PD-ului, ceea ce-i va costa enorma la următoarele alegeri.

Ghimpu recită poezii şi visează cu ochii deschişi la milioanele lui Plahotniuc

Comportamentul inadecvat al lui Mihai Ghimpu din ultimele săptămâni ne face să credem că acest om fie are probleme de ordin psihologic, iar discuţiile sale cu Decebal de prin peşterile din munţii României i-au agravat aceste probleme şi mai rău, fie a fost cumpărat complet de Plahotniuc. Un om ce stă bine din puct de vedere psihologic, psihiatric niciodată nu ar spune, după vacanţa sa prelungită, în timp ce în la Chişinău fierbea opinia publică, că moartea unui om, în acest caz al lui Sorin Paciu tare l-a mai deranjat şi nu s-a putut odihni în pace. Vă imaginaţi, un politician să iasă şi să spună în faţa jurnaliştilor că moartea unui om are importanţă pentru el doar pentru faptul că i-a stricat lui vacanţa.

Pe de altă parte, Ghimpu, dar şi PL fac front comun cu Lupu în apărarea şefului lor comun, Plahotniuc. În acelaşi timp, Ghimpu cere demisia tuturor celor care au participat la acea vânătoare. Vă imaginaţi, juristul Ghimpu cere pedepsirea unor martori la săvârşirea unei crime, dar îl apără cu mare zel pe cel ce a tăinuit această crimă oribilă. Domnul Ghimpu, domnul jurist Ghimpu, poate ne explicaţi şi nouă unde este raţiunea dumneavoastră de simplu om în acest caz, nemaivorbind de mare jurist cum vă autointitulaţi.

Motivele pentru care Ghimpu îl apără pe Plahotniuc sunt diverse, nu voi stărui aici asupra lor, căci marea majoritate a oamenilor cunosc cârdăşiile pe care le fac aceştia împreună. Totuşi, în această situaţie Ghimpu speră la un ciolan mare şi anume funcţia de Procuror General. Procurorul interimar, Andrei Pîntea, care până acum a deţinut funcţia de prim-adjunct al Procurorului General, a revenit prin algoritm PL-ului. Astfel, Ghimpu speră acum la un cât mai lung interimat al lui Pîntea, ca în final acesta să fie ales Procuror General. În cazul unui astfel de scenariu, Ghimpu fie se va alege cu Procuratura Generală, pe care şi-a dorit-o foarte mult, fie speră la repetarea scenariului din 2009 când Plahotniuc i-a dat lui Urechean 2 milioane de euro pentru Zubco, doar că de data aceasta, cunoscută fiind situaţia, Ghimpu speră la mult mai multe milioane în schimbul funcţiei de Procuror General.

Acest comportament mârşav al lui Ghimpu din ultimii 2 ani, dar în special din ultimele săptămâni nu este demn deloc de cei care l-au ales. Ori, votanţii PL-ului sunt în mare măsură oameni intelectuali, profesori, oameni cu aspiraţii pro-europene şi pro-româneşti. Ghimpu prin acest comportament îi discreditează total pe aceşti votanţi sinceri, devotaţi unei cauze nobile, le scuipă în suflet, chiar mai rău decât a făcut-o altă dată Iurie Roşca.

Filat trebuie susţinut, dar şi impus de către opinia publică să meargă până la capăt, să nu dea din nou dovadă de laşitate şi frică

Cel puţin până în acest moment, pe lângă societate şi o mare parte a presei, pentru demisia lui Plahotniuc sau expus şi Filat prin intermediul PLDM-ului, dar şi comuniştii. Nici PLDM, dar nici comuniştii nu întrunesc separat voturile pnecesare pentru a-l demite pe Plahotniuc, ceea ce necesită un vot comun al acestora. Un vot comun pentru demiterea lui Plahotniuc nu înseamnă nici pe departe o alianţă PLDM-PCRM, cu atât mai puţin o guvernare a acestor două partide. Un vot pentru demiterea lui Plahotniuc înseamnă salvarea Republicii Moldova şi continuarea acesteia pe un drum pro-european. Un vot comun pentru demiterea lui Plahotniuc înseamnă însăşi salvarea AIE. De aceea, fie Lupu va trebui să iasă de sub talpa lui Plahotniuc şi să supună votului demiterea acestuia, fie trebuie modificat Regulamentul parlamentului, astfel încât Plahotniuc în calitatea sa de prim-vice să nu mai dispună de mai multe drepturi decât însuşi Preşedintele parlamentului şi să poată fi demis de deputaţi, fără să mai poată Lupu să-i fie pe post de paravan.

După refuzul PLDM-ului de a participa la şedinţa de astăzi, multe voci, printre care şi cei mai înverşunaţi contestatari ai lui Plahotniuc l-au învinuit pe Filat că a dat înapoi şi a renunţat la demiterea lui Plahotniuc. Totuşi trebuie să recunoaştem că mişcare PLDM-ului de astăzi este una foarte bine gândită. Dacă ar fi participat la această şedinţă, oricum nu ar fi fost posibilă demiterea lui Plahotniuc, Lupu ar fi citit şi recitit la nesfârşit Regulamentul său preferat. Aşa s-a evitat un scenariu urât, când Lupu ar fi respins iniţiativa de demitere a prim-vicelui, iar o nou proiect de lege în acest domeniu ar fi fost mult mai greu de înregistrat în parlament.

Analizând cu atenţie evenimentele întâmplate zilele acestea pe scena politică, evenimente ce au culminat cu încercarea de răfuială fizică a lui Plahotniuc asupra lui Filat, nu trebuie decât să ne bucure acest fapt şi să înţelegem că Plahotniuc a epuizat toate metodele de şantaj şi intimidare la adresa lui Filat. În sfârşit cred că putem spune că suntem pe drumul cel bun şi că metode de salvare pentru Plahotniuc nu prea mai sunt!

De ce trebuie demis Plahotniuc

În ultimul articol am scris despre schema lui Plahotniuc care constă în promiterea opoziţiei a trei instituţii importante din stat: Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală şi Procuratura Generală. Pentru cei care nu au înţeles încă ce urmăreşte acest om, o să încerc să mai explic încă odată de ce a recurs Plahotniuc la acest pas. De fapt, Plahotniuc nu a renunţat niciodată la funcţia de procuror general. Nici chiar la Valeriu Zubco nu a renunţat încă, astfel că mâine am putea avea surprize de genul refuzului lui Marian Lupu de a accepta demisia procurorului general.

Astfel, în cazul unui refuz al lui Lupu se va trece la vot pentru a-l demite pe Zubco,iar aici e neapărată nevoie de voturile comuniştilor.Dar aici a intervenit Plahotniuc şi le-a cam tăiat din elanul pe care-l luase comuniştii în susţinerea demiterii lui Zubco, sau chiar şi al lui Plahtoniuc. Acuma comuniştii, după propunrea lui Plahotniuc au de ales între a vota necondiţionat demiterea lui Zubco şi a lui Plahotniuc sau în a încerca de a se alege cu două din cele trei instituţii promise de Plahotniuc. Spun două din trei, deoarece Plahotniuc nu va renunţa niciodată la Procuratura Generală. Să piardă această instituţie de forţă, înseamnă să înfunde puşcăria, sau în cel mai bun caz să fugă undeva să stea ascuns prin offshore-urile lui. Plahotniuc, în cel mai rău caz ar renunţa la CC şi CEC în favoarea comuniştilor şi şi-ar păstra PG şi fotoliul de la tribuna parlamentului.

După cum ne putem da lesne seama, acest Ulinici de Grozeşti şi-a asigurat sau cel puţin încearcă să-şi asigure fotoliul pe care-l deţine acum, dar şi procurorul general care l-ar proteja în continuare pentru infracţiunile care le-a săvârşit, dar şi pentru cele care urmează să le mai săvârşească în cazul în care Filat nu va da mâine dovadă de suficient curaj pentru a-l demite.

Analizând cu atenţie situaţia în care ne aflăm acum, singura salvare a acestui stat este stârpirea de la rădăcini a răului, întruchipat în acest caz de Vladimir Plahotniuc. Iar odată demis din fucţia de prim-vice, să i se retragă imunitatea parlamentară şi cu un nou procuror general, altul decât vreo sculă de-al lui Plahotniuc, cum a fost Zubco până acum, să poată fi atras la răspundere.

În cazul în care, mâine în şedinţa parlamentului scenariul se va derula altfel decât cum e normal să se întâmple şi Plahotniuc nu va fi demis, atunci acest infractor se va răzbuna crunt pe toţi cei care au îndrăznit să-i tulbure liniştea şi confortul în care se afla el până pe 6 ianuarie 2013.

Plahotniuc trebuie demis nu numai din această cauză, ci şi din multe altele. Cu un Plahontiuc în primiii cinci oameni din stat cum se află el acum oficial, dar real e cel care hotărăşte tot în acest stat, ne putem lua adio de la investitori străini, de la o funcţionare normală a instituţiilor de stat, în special a celor de forţă şi nu în ultimul rând de la o apropiere de UE.

Degeaba încearcă Lazăr şi cu întreg Ministerul Economiei să aducă investitori în acest stat când un hoţ precum Plahotniuc abia aşteaptă să mai pună mâna pe afacerile prospere indiferent că acestea sunt deţinute de stat, de oameni de afaceri de la noi sau de străini. După atacurile raider de la bănci şi alte instituţii de stat sau proprietăţi private, un număr foarte mare de investitori au plecat din Republica Moldova şi mulţi alţii care aveau de gând să investească aici au renunţat, fiindu-le frică de situaţia instabilă de la noi şi de hoţiile pe care le fac demniarii de stat în frunte cu Plahotniuc.

De asemenea, degeaba încearcă MAI-ul lui Dorin Recean să facă lumină în cazul morţii lui Sorin Paciu, când Plahotniuc a interzis categoric implicarea Ministerului de Interne în acest caz. La fel se întâmplă şi în multe alte cazuri şi situaţii când diverse instituţii de stat nu sunt lăsate să-şi facă treaba aşa cum prevede legea pentru a nu-i deranja pe indivizii precum Ulinici sau alţii.

Degeaba încearcă Oleg Efrim să facă puţină regulă printre judecătorii corupţi, când Plahotniuc din fucnţia sa de prim–vice are în mâini jumate din sistemul judecătoresc şi-i protejează pe judecătorii corupţi care dau sentinţe aşa cum le ordonă el.

Zadarnic Iurie Leancă în cele vreo 3-4 limbi străine pe care le cunoaşte, încearcă să facă imagine frumoasă Republcii Moldova în faţa UE, când la tribuna parlamentară stă un infractor dat în urmărire generală prin toată Europa. Vă mai amintiţi cu cât entuziasm priveau instituţiile internaţionale spre Republica Moldova după ce am reuşit să scăpăm de un senil precum Voronin şi cu câtă reticenţă ne privesc acum, mai ales după dezmăţul din Pădurea Domnească? De ce credeţi că Iurie Leancă promitea cu atâta patos regim liberalizat de vize până la sfârşitul anului 2012? Promitea aceste lucruri, deoarece şi lui îi promitea Filat că va scăpa încă de acum mai bine de un an de Zubco, iar odată cu acesta va fi atras la răspundere şi Plahotniuc, aşa cum o cere UE dar şi alte state în care acesta este urmărit penal. Atunci Filat a făcut pe el de frică şi a renunţat la scăparea Republicii Moldova de Zunco şi Plahotniuc, iar în rezultat am avut situaţia de la sfârşitul lui decembrie 2012.

Acuma Plahotniuc este rănit, dar nu învins. Dacă mâine nu vor da dovadă de curajul necesar pentru a i se aplica lovitura decisivă şi nu va fi demis, atunci acesta se va întoarce şi mai puternic şi mai decis de a distruge acest stat şi pe toţi cei care au îndrăznit să-i rănească orgoliul. Imaginaţi-vă dacă Plahotniuc a fost nevoit în 2009 să dea 2 milioane de euro pentru instalarea lui Zubco ce dezmăţ şi ce hoţii au urmat după asta pentru aşi recupera investiţia făcută în Zubco, acuma, când îi va fi mult mai greu să-şi pună o altă marionetă cel puţin la fel de loială ca Zubco şi va fi nevoit să dea mult mai multe milioane, oare la ce să ne aşteptăm? De data asta de unde-şi va mai scoate investiţia făcută, cu ce riscuri pentru Republica Moldova şi câte victime va mai face pentru asta?

Salvarea RM constă nu doar în eliminarea unor pioni cum se încearcă acum

A câştigat oare presa liberă în lupta cu demnitarii corupţi implicaţi în odiosul dezmăţ din Pădurea Domnească? Ne îndreptăm uşor spre normalitate odată cu demisiile Procurorului General Valeriu Zubco şi a directorului „Moldsilva”, Ion Lupu? Vor urma şi alte demisii precum cele ale lui Ion Pleşca, Preşedintele Curţii de Apel Chişinău şi a altor demnitari de stat, judecători, consilieri municipali care au participat la acel dezmăţ din 23 decembrie 2012? Vor fi pedepsiţi penal (nu doar demişi) cei care se fac vinovaţi de moartea lui Sorin Paciu, dar şi de tăinuirea acestui omor? Şi când mă refer la toţi cei care se fac vinovaţi de acest omor, fie el şi din imprudenţă, îi includ în această listă pe Plahotniuc, care a făcut tot posibilul ca această crimă să fie ascunsă, să nu afle nimeni de ea, dar şi Filat, care a ştiut de acest omor, dar a preferat să tacă, din frică, sau din alte motive ştiute doar de el. Şi nu în ultimul rând, ne mulţumim doar cu eliminarea pionilor şi lăsăm acest sistem corupt şi mafiot să-i înlocuiască cu alţi pioni cel puţin la fel de docili?

Acestea, dar şi altele trebuie să fie întrebările care ar trebui să ne frământe şi pe care trebuie să şi le pună societatea, dar şi presa în perioada imediat următoare. Desigur, dacă am trăi într-un stat cu adevărat democratic, unde legea e mai presus decât toate, răspunsul la aceste întrebări nu ar trebui să fie altul decât unul AFIRMATIV, cu excepţia ultimei întrebări. Însă, cum bine ştim ce întorsătură ar putea lua lucrurile la noi, teamă mi-e că unii din noi am dat dovadă de prea mult entuziasm şi optimism după ştirile apărute în presă astăzi legate de demisiile lui Zubco şi Lupu.  În cele ce urmează să încercăm să facem un exerciţiu de imginaţie şi să anticipăm paşii pe care ar putea să-i facă Plahotniuc, aruncând o privire şi asupra celor întâmplate până în prezent, pentru aşi proteja pionii care au căzut, sau care ar urma să cadă.

Reglări de conturi la nivel înalt soldate cu victime umane?

În acea zi neagră au fost omorâţi doi oameni. Sau cel puţin, în acea zi s-a atentat la viaţa lor. În cazul directorului schimbului valutar s-a dovedit a fi intenţie, iar acesta a decedat pe loc. În cazul lui Sorin Paciu, cel puţin oficial este omor din imprudenţă şi a decedat ulterior la spital. Nu voi intra în detaliile acestui dublu asasinat din raionul Făleşti, dar voi insista pe faptul că omorul din faţa schimbului valutar a avut loc imediat după ce Sorin Paciu a fost împuşcat accidental. Cunoaştem cu toţii câte a făcut Plahotniuc şi organele de forţă subordonate acestuia pentru a tăinui moartea lui Paciu, iar asasinatul directorului acelui schimb valutar le-a picat cum nu se poate mai bine pentru a distrage atenţia de la împuşcarea şi apoi moartea lui Sorin Paciu. Întrebarea care apare aici, este pe cât de întâmplătoare a fost asasinarea directorului schimbului valutar din Făleşti? Mi-e greu şi nici nu vreau să cred, că guvernanţii noştri ar merge până la săvârşirea de omoruri, doar pentru a se asigura că sunt protejaţi astfel ei şi pionii săi.

Cunoscând rivalitatea dintre Filat şi Plahotniuc şi lupta acestora pentru acapararea instituţiilor de forţă din stat, apar dubii şi asupra rănirii accidentale, sau din imprudenţă a lui Sorin Paciu, care a adus la decesul acestuia. Şi iarăşi, nu vreau să cred, că pentru a fi demis Zubco, care de la bun început când s-a dovedit supunerea sa faţă de Plahotniuc, au murit doi oameni. Primul pentru a fi demis Zubco şi al doilea pentru a se distrage atenţia de la moartea primului. Nu sunt decât un simplu cetăţean şi nu am posibilitatea de a afla adevăratele motive ale acestui dublu asasinat, dar fac un apel către puţina presă liberă care mai există la noi să facă o investigaţie jurnalistică pe aceste două omoruri, căci s-ar putea să descopere lucruri îngrozitoare.

Încercările disperate de a distrage atenţia de la omorul lui Sorin Paciu

Ceea ce ne face să credem că această demisie a lui Zubco poate fi o farsă sunt şi încercările disperate ale lui Plahotniuc realizate prin presa şi pionii săi de a distrage atenţia de la dezmăţul din Pădurea Domnească. Astfel, în timp ce presa bubuia iar opinia publică era oripilată de crima de la vânătoare, Publika tv încerca cu disperare să întoarcă atenţia spre diploma falsă a ministrului Dorin Recean. Marian Lupu pe de altă parte, dând dovadă de o prostie nemaiîntâlnită, încerca să devieze subiectul spre contrabanda din vămile moldoveneşti şi chiar se dădea scandalizat că UE şi SUA prin reprezentanţii săi au dat o aşa mare importanţă morţii lui Sorin Paciu şi au uitat de contrabanda cu ţigări. O altă încercare de a distrage atenţia presei şi a societăţii de la crima din Pădurea Domnească a fost şi dosarele penale deschise pe numele lui Usatîi legate de gajarea ilegală a unor spaţii din Spitalul Republican unei anumite bănci din Republica Moldova. Nu încerc acum să-i iau apărarea lui Usatîi, care după primele dezvăluiri pare să se facă vinovat de toate aceste învinuiri, doar că toate aceste vânzoleli ale organelor de drept, par mai degrabă un angajament în răfuielile de la nivel înalt care se duc între Filat şi Plahotniuc şi o încercare disperată de a induce în eroare opinia publică şi de a o distrage de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm. În disperarea sa, media supusă lui Plahotniuc cred că ar fi preferat să pună pe post 24/24 subiecte incendiare legate de divorţul dintre Corneliu Botgros şi Adriana Ochişanu, numai să nu fie nevoită să pomenească ceva despre dezmăţul din Pădurea Domnească.

Reformatorul Plahotniuc

În sfârşit, după mai multe săptămâni de tăcere Plahotniuc a deschis gura, aducând în discuţie oferirea opoziţiei a funcţiile de Procuror General, preşedinte al Curţii de Conturi şi de preşedinte al Comisiei Electorale Centrale. Aici trebuie să menţionăm că Plahotniuc a făcut o mişcare foarte avantajoasă pentru el, iar cel care i-a sugerat această mişcare, trebuie să recunoaştem că dispune de o eminenţă cenuşie remarcabilă. Dar să vedem cine este opoziţia căruia el se oferă să le dea aceste funcţii. Igor Dodon, Vadmi Mişin şi Mihai Godea pe deoparte, care-i sunt supuşi total şi pe de altă parte Partidul Comunist, pe care îi are la mână în proporţie de vreo 80%? Însuşi cu senilul Vladimir Voronin se află încă în relaţii foarte bune, fapt dovedit şi de tăcerea lui Voronin când toţi îl acuză pe Plahotniuc de cele mai odioase infracţiuni.

Astfel, reformatorul nostru din Grozeşti nu urmăreşte nici pe departe să cedeze funcţia de Procuror General, fără de care înfundă imediat puşcăria. Plahotniuc de fapt urmăreşte să-i sufle lui Filat prin această mişcare Curtea de Conturi şi CEC-ul şi să şi le subjuge. În condiţiile în care Curtea de Conturi este instituţia care ar mai putea scoate la iveală fraudele care se fac în ministerele şi departamentele deţinute de PD, iar noi suntem în an preelectoral, Curtea de Conturi şi CEC-ul sunt instituţii de o importanţă indispensabilă pentru Plahotniuc.

Prin această mişcare Plahotniuc i-a aplicat o lovitură năucitoare lui Filat. Vă spun şi de ce. Luni, la acea şedinţă a parlamentului, Lupu se poate încăpăţina şi poate să nu accepte demisia lui Zubco invocând două motive. Primul ar fi că Zubco nu-şi poate depune demisia în momentul în care se află în concediu, situaţie similară cu cea a autosuspendării, iar de aici ar apărea diverse speculaţii pe marginea legislaţiei în această privinţă, ceea ce le-ar oferi ceva timp de alte manevre Un alt motiv ar fi că Lupu poate hotărî după bunul său plac dacă acceptă demisia lui Zubco sau nu, la fel cum a făcut şi Filat în cazul lui Iurie Leancă. În această situaţie, Filat ar avea nevoie de voturile comuniştilor pentru a-l demite pe Zubco, iar comuniştii, acum când Plahotniuc le-a ridicat mingea la fileu vor condiţiona la maximum oferirea votului lor.

Dar să presupunem că Zubco nu se mai întoarce, ceea ce ar fi şi normal într-o societate normală. În această situaţie, Plahotniuc este conştient că Filat nu va mai accepta sub nici o formă ca Zubco să fie înlocuit cu un alt pion al său, Cel puţin nu în mod direct şi la vedere. Aici intervine propunerea lui Plahotniuc către opoziţie, care vrea sau nu vrea Filat, va trece şi fără voturile PLDM-ului. Dilema în această situaţie este cum va proceda Filat. Va mai dori ca Procuratura să fie luată de la PD şi oferită din nou PD-ului, doar că de data aceasta prin intermediul opoziţiei comuniste şi nu al lui Urechean cum s-a întâmplat în 2009, contra sumei de 2 milioane de euro, astfel pierzând şi Curtea de Conturi şi CEC-ul, sau va ceda din nou cum obişnuieşte să facă şi-l va lăsa pe Plahotniuc să-şi numească direct un alt pion în fruntea Procuraturii Generale?

Cum n-am da-o şi cum nu am face, vedem că Plahontiuc şi-a asigurat din nou funcţia de Procuror General. Mai rămâne de văzut dacă-şi trece în subordine şi Curtea de Conturi şi CEC-ul. Concluzia, dragi concetăţeni este că nu trebuie să extirpăm tumoarea doar parţial, prin eliminarea lui Zubco, căci riscăm ca această tumoare cancerogenă să se răspândească în tot corpul, iar în cazul de faţă să acapareze şi puţinele instituţii de stat care încă nu sunt total bolnave.