Despre curve la general

Meseria de curvă, sau îndeletnicirea, spuneţi-i cum vreţi, este una din cele mai vechi apucături ale omenirii. Prima curvă, după cum bine ştim, a fost Eva, care şi-a înşelat soţul, pe Adam. Nefiind în acele vremuri o altă vietate-om, în afară de Adam şi Eva, iată că stimabila noastră primă doamnă de la care provenim se spune că provenim cu toţii, nu a ezitat mult şi şi-a înşelat omul cu o târâtoare, un şarpe, care a atras-o în păcat. Păcat pentru care, chiar şi noi, cei din ziua de azi suntem blestemaţi să-l ducem în spate şi pe care, cea mai mare parte din omenirea de acum nu se sfieşte de a-l face şi în prezent.

Însă, de atunci şi până acum au trecut mii de ani. Lucrurile au evoluat nespus de mult, inimaginabil pentru acea vreme. De la plimbările prin rai, în “costumul lui Adam şi Eva”, până la bălăcăreala pământească din ziua de azi în cele mai scumpe şi extravagante boarfe (a se înţelege haine), în cele mai fiţoase maşini, prin cele mai luxoase hoteluri, saune, sau băi armeneşti (se include şi ridicarea săpunului de jos). Desigur, unele curve sunt mai puţin fiţoase şi se mulţumesc cu una scurtă pe centură (a se înţelege Albişoara în cazul nostru, sau, se pare că mai nou şi gara feroviară), cu soţ/soţie acasă, ori trimis/ă pe undeva prin străinătăţi să o/îl întreţină în timp ce ea sub diferite pretexte, ca ore la universitate, ieşiri cu “prietenele” la pizza, ori “prietenii la bere” şi alte motive inventate îşi vede de viaţa ei/lui de curvă, pentru că aşa este ea/el şi aşa şi va muri, în cel mai fericit caz călcat de o maşină, aruncată de la vreun balcon, sau de vreo boală venerică.

Odată cu evoluţia firească (sau poate involuţia, căci moral şi spiritual, marea majoritatea au degradat total), a evoluat şi meseria de curvă. Astfel, au apărut diferite tipuri de curve. Curva de lux, curva de ocazie, curva politică sau curva de pe centură, alţii mai numindu-le şi prostituate. Totuşi, cea mai mârşavă curvă este cea cu soţ/soţie, prieten/ă, iubit/ă, care fără pic de scrupule îşi înşeală aproapele, punându-şi propria viaţă în pericol, dar şi pe cea a prietenului/ei, soţului/ei, sau chiar a propriilor copii. Dacă celelalte tipuri de curve mai sunt pe undeva de înţeles, căci câteva categorii din ele o fac pentru bani, iar curva politică o face pe undeva şi pentru bani, dar şi pentru curvia sa politică, curva angajată într-o relaţie nu este de înţeles şi de iertat cu nimic. Desigur, sunt şi din alea care au o familie şi tot sunt curve care se vând pe bani, din care cauză toate merită băgate în aceeaşi oală.

Tipul de curvă, pe alocuri casnică, la fel se împarte în mai multe categorii. Sunt curve care pur şi simplu îşi caută de treaba lor, nestingherite de nimeni, având alături de ea un bărbat sau o femeie, care fie habar nu are cine este ea/el şi îi acordă încredere totală, fie ştie că nu se mai poate de făcut nimic pentru readucerea acestei curve pe drumul cel bun şi nici nu se mai deranjează să-i mai interzică ceva. În cel mai bun caz îşi caută şi el sau ea de drumul său pentru a trece mai uşor peste cele întâmplate cu jumătatea sa. De ce nu-şi vede de treaba lui/ei să nu mai aibă parte de astfel de curve? Motivele pot fi diverse. Fie au o familie, sau mai bine zis nişte copii de crescut, care vor avea doar de suferit dacă vor creşte într-o familie dezmembrată, fie din stimă şi milă faţă de ea/el sau rudele acesteia/acestuia, asta şi obligându-l/o să continue această relaţie.

Un alt tip de curvă este cea care face totul făţiş, fără niciun pic de ruşine fără să se ascundă de cineva sau ceva. Pur şi simplu o face pentru că aşa e firea ei/lui de curvă şi până nu şi-o scarpină cu mai mulţi/multe într-un oarecare interval de timp, pur şi simplu nu poate. Nu-şi vede existenţa şi viaţa în alt mod. De obicei, în asemenea cazuri se sfârşeşte de cele mai multe ori urât. Fie se lasă cu divorţuri cu scandal, fie cu urme grave asupra fizicului şi/sau psihicului ei/lui. Cu acest tip de curve este cel mai uşor. Pentru astfel de gunoaie ale societăţii nu poţi avea sentimente de milă şi compasiune. În asemenea cazuri nu te mai poţi gândi la copii (dacă sunt), că le-ar fi mai bine în familia unită, căci, continuând în astfel de familie le poţi face doar rău. În asemenea cazuri, dacă ai stăpânire de sine, calm şi un cap pe umeri, o termini repede printr-o separe prin divorţ sau o simplă despărţire, în cazul în care nu eşti căsătorit/ă. În situaţia celor mai puţin raţionali se pot întâmpla multe, iar cu astfel de cazuri ne ciocnim deseori în societate, sau ne sunt prezentate cu lux de amănunte în mijloacele de informare în masă.

Urmează cel mai periculos specimen de curvă. Specimenul de curvă care pare a fi la prima vedere îngeraş. Care îţi spune mereu că te iubeşte, care e gata să-şi dea viaţa pentru tine. De fapt, ea îşi dă ceva, şi nu viaţa. Se oferă fără pic de jenă primului/primei din cale. Sau mă rog, uneori poate fi şi mai mofturoasă, să mai aleagă. La fel ca şi în cazul celorlalte, această curvă nu poate trăi fără a se umili în faţa celora cu care te înşeală, fără a deveni cârpa de şters picioarele pentru ei/ele. Altfel nu-mi explic situaţia. Odată ce totul merge bine în relaţia sau familia respectivă, un alt motiv decât că vrea să devină un gunoi al societăţii prin astfel de comportament, pur şi simplu nu pot vedea.

Dar, este o vorbă foarte înţeleaptă în popor. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Fie se uzează, fie se sparge. Astfel stau lucrurile şi în situaţia dată. Fie curva respectivă se uzează, adică devine cârpa care şi-a dorit, gunoiul societăţii, devenind folosită şi uzată la extrem, dotată din plin cu tot felul de ciuperci, herpesuri, boli venerice mai mult sau mai puţin periculoase. Apoi se sparge. Fie mai înzestrează cu bogăţiile pomenite mai sus şi pe cel de alături, fie pur şi simplu toată această batjocură faţă propria persoană şi de persoana de alături iese la iveală. Adică este prinsă cu mâţa în sac, vorba unui celebru politician de pe la noi.

În cele din urmă vine momentul adevărului. Un adevăr crud pentru toate tipurile de curve enumerate mai sus, sau uitate de mine să le enumer. Şi pentru ce toate aceste lucruri? La ce le foloseşte? Că s-au murdărit pentru un ban la fel de murdar prin hoteluri, saune sau pur şi simplu la colţ de stradă? Că s-au curvit politic, pentru că aşa vedea el sau ea viitorul său politic? Şi-o fi imaginat că mult timp îi va merge să conducă din această postură de curvă politică? Că s-a murdărit şi a devenit gunoiul societăţii că aşa se simte mai bine, în timp ce prietenul/prietena fie se afla la serviciu căci se gândea la viitorul lor împreună, fie plecat peste hotare, tot cu gândul la un viitor frumos? Că soţul sau soţia la fel îşi şubrezea viaţa şi sănătatea muncind sau întreţinând familia în timp ce el/ea devenea cârpa cuiva, din cauză că aşa e gândirea lui/ei de curvă şi până nu şi-o scarpină cu mai mulţi/multe într-un oarecare interval de timp, pur şi simplu nu poate. Nu-şi vede existenţa şi viaţa în alt mod.

La ce bun toate astea? La ce ajută?…………..Nu pot să zic decât doar atât…..MI-E SCÂRBĂ de astfel de specimene.

Exclusiv: Marian Lupu lăutarul

Trăim timpuri grele în plină criză economică, iar dacă te mai culci şi pe o ureche, rişti să te mănânce câinii. Tocmai de asta, Marian Lupu a hotărât să-şi găsească alt job care i-ar asigura existenţa de zi cu zi. S-a apucat de cântat pe la nunţi şi nu oriunde, ci tocmai în România, pe teritoriu ostil lui, sau cel puţin aşa reiese din diferitele declaraţii ale sale cu referire la România.

Mai jos vă invit să audiaţi o melodie a formaţiei Marian Lupu interpretată chiar la una din numeroasele nunţi la care a cântat deja.

P.S. Mulţumim celor de la Union.md, care au descoperit talentul muzical deosebit al formaţiei Marian Lupu

Avem nevoie de preşedinte sau de o umbră în cel mai important fotoliu din stat?

Azi s-a mai jucat o piesă din Teatrul Absurdului din politica moldovenească. Constrânşi de situaţie, presaţi de timp şi de aşteptările oamenilor care le-au oferit votul, cei din AIE au mai scos un as din mânecă, doar că de data asta, la prima vedere pare a nu fi de vină mâneca lui Ghimpu.

Veronica Bacalu şi Ion Ababii. Vă spun ceva aceste nume? Probabil unii dintre cititorii acestui blog sau interesat puţin despre aceste două nume şi cunosc deja câte ceva despre persoanele respective, deoarece a trecut ceva timp de când cei din AIE au rostit aceste nume…. surpriză, la cea mai înaltă funcţie de stat, cea de Preşedinte al Republicii Moldova.

După aflarea acestei hotărâri a celor din AIE, apare o întrebare. De fapt mai multe. Ori cei din AIE au vrut să fie extrem de originali şi au ieşit cu nişte nume pe care nimeni nu şi le-ar fi imaginat vreodată şi de care 99% din populaţie nici habar nu au cine sunt, ori aleşii noştri ne iau de proşti şi fac ce vor ei, înaintând candidaţi la funcţia de preşedinte total nepotriviţi. De asemenea s-a scris despre aceste candidaturi că ar fi de fapt nişte oameni uşor de manipulat, nişte simple marionete, care doar vor încălzi fotoliul preşedintelui. Indiferent de care din aceste ipoteze s-ar apropia mai mult de adevăr, un lucru este cert. Cei din AIE se tem de un preşedinte puternic care le-ar încurca în hoţiile şi fărădelegile pe care le fac acum.

Este simplu. Filat o vrea pe Veronica Bacalu pentru a avea măcar această funcţie importantă în stat, în comparaţie cu rivalul său Plahotniuc, care are sub conducerea sa aproape toate structurile de forţă, astfel încercând să-i mai tempereze din fărădelegile pe care le face raiderul numărul 1 la ora actuală. Filat îşi doreşte un preşedinte în persoana Veronicăi Bacalu nu în ultimul rând pentru a-şi asigura pe viitor funcţia pe care o ocupă acum.

Plahotniuc îşi doreşte ca preşedintele statului să fie tot al lui, la fel ca şi multe altele, pentru că deţinând această funcţie iar putea administra lovitura de graţie lui Filat. Nu e o noutate pentru nimeni că Plahotniuc îşi doreşte nespus de mult funcţia de premier. Un preşedinte ca Ion Ababii iar asigura lui Plahotniuc şi controlul total al forţelor armate, deoarece preşedintele statului este şi Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

În dependenţă de cine va ieşi câştigător din această luptă şi care din cei doi va fi înaintat la funcţia supremă în stat, depinde şi viitorul acestui stat. Desigur, există şi posibilitatea ca să nu se ajungă la un numitor comun, iar această zarvă creată de aceşti doi anonimi să fie un tertip ieftin care le-ar mai oferi ceva timp, la fel cum a fost şi cu arătarea buletinului de vot şi anularea alegerilor de către CC, la fel cum a fost cu acel referendum ridicol sau cu teatrul pe care îl joacă acum Ghimpu, încercând să facă pe supăratul, astfel tergiversând cât mai mult posibil stabilirea datei alegerilor şefului statului.

La fel cum a fost şi cu acel referendum, când majoritatea absolută a cetăţenilor au fost împotrivă, la fel şi acum populaţia nu va dori să aibă preşedinte unul din cei doi necunoscuţi, care nu au nicio treabă cu această funcţie. Or fi ei buni pentru funcţiile pe care le deţin, dar nicidecum nu au ce căuta în fotoliul de preşedinte al statului. Avem nevoie de un preşedinte care ne-ar reprezenta pe toţi, care să deţine calităţi potrivite cu această funcţie importantă.

Aceste porniri ale lui Filat şi Plahotniuc, desigur pot fi stopate. Pentru aceasta este nevoie ca Ghimpu să demonstreze că nu a fost cumpărat total de Plahotniuc şi că nu-i ascultă întocmai ordinele, să iasă public şi să spună că el nu este de acord cu aceste două candidaturi şi nici nu le va vota. Motive ar fi multe pentru a face acest pas. În primul rând să arate că dispune de coloană vertebrală şi poate lua hotărâri nefiind influenţat de nimeni şi în al doilea rând, pentru că cei doi, Ababii şi Bacalu nu întrunesc absolut nicio cerinţă înaintat de el şi PL. Nu sunt cunoscuţi, aşa cum a cerut el, nu sunt reprezentativi, nu se cunoaşte orientarea lor în plan extern vest sau est. Chiar sunt voci care ar susţine că Ababii este un pro-Kremlin înverşunat, acesta fiind şi ministru în guvernul Tarlev. Desigur, ar putea şi Ghimpu să propună o candidatură.

Nu în ultimul rând, Oazu Nantoi ar trebui să mai dea odată dovadă de curaj şi hotărâre şi să-şi înainteze candidatura la funcţia de preşedinte. Asta îi va pune în încurcătură pe guvernanţii noştri, deoarece ar fi puşi să aleagă dintre nişte anonimi precum Ababii şi Bacalu pe deoparte şi Nantoi pe de altă parte. Iar dacă reuşeşte să găsească cele 15 voturi necesare susţinerii candidaturii sale, putem fi siguri că mulţi dintre deputaţi vor trece peste cuvântul şefilor de partid şi vor vota pentru Oazu Nantoi.

Unde s-a ajuns oameni buni şi încotro mergem?

Ceea ce am citit şi văzut astăzi despre bătrâna de 90 de ani din Căuşeni este nespus de dureros şi de necrezut că se întâmplă în anul 2012, într-un stat precum Republica Moldova, stat cu aspiraţii europene şi cu într-o Moldovă fără sărăcie, precum ni se promitea pompos în campaniile electorale de care nu ducem deloc lipsă.

Această situaţie a bătrânei din Căuşeni este cu atât mai neverosimilă, cu cât avem un Minister al Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei. Doamnă Buliga, ce fac asistenţii sociali ai dumneavoastră? Cum de permiteţi aşa specimene de oameni care să spună că cică “e hotărârea dumneaei că ea nu vrea să facă focul şi că nu au dreptul să meargă la ea acasă să-i facă focul …….”. Păi nu ai dreptul, ai obligaţia să mergi să îngrijeşti aceşti oameni năpăstuiţi de soartă. Asistenţii sociali pentru asta şi sunt. Să meargă pe al aceste persoane şi să le ofere ajutorul de care au nevoie. Din ce să facă focul, dacă primarul spune că această sărmană bătrână nu a nimerit în lista celor care să beneficieze de lemne de foc? Şi cum se fac aceste liste, cine au prioritate? Rudele, apropiaţii? Cum o sărmană ca această bătrână să nu fie inclusă în lista celor care să beneficieze de ajutor? Cei 60 din listă respectivă sunt mai sărmani ca ea? Se poate şi mai rău ca atât într-o ţară fără sărăcie?

Oare câţi astfel de oameni mai există în RM? De ce trebuie să meargă presa să-i găsească, să-i arate, dar asistenţii sociali şi ceilalţi responsabili de soarta lor nu îi văd? De ce nu se autosesizează persoanele responsabile să vadă cum sunt aleşi oamenii care beneficiază de ajutor social. Sunt sigur, că cel puţin în această listă de 60 de persoane se vor găsi multe încălcări.

Dacă până acum vedeam că doar politicienii de la vârful piramidei, cei din guvernarea de vârf au o atitudine batjocoritoare faţă de cei care îi votează, acum vedem că nici cei mai mărunţi nu fac excepţie. Suntem o societate bolnavă, căreia nu ne pasă de cei din jurul nostru. Este incredibil unde s-a ajuns. Se poate şi mai rău de atât? Încotro ne îndreptăm oameni buni?

Mulţumim Domnului Preşedinte Traian Băsescu şi celor din Administraţia Prezidenţială!

Cu câteva minute înainte de a scrie acest articol, mi-am verificat e–mail-ul, în speranţa că cineva s-ar fi interesat între timp de identitatea mea (vezi articolul anterior). Trebuie să menţionez şi faptul că acum este pentru prima dată când îmi verific azi adresa electronică, astfel că la ora scrierii precedentului articol nu eram la curent cu e-mail-ul primit din partea Administraţiei Prezidenţiale a României, care are următorul conţinut:

 Domnule  Valentin,
Am luat cunostinta din petitia adresata Presedintelui Romāniei, Domnul Traian Basescu, despre solicitarea dumneavoastra.
Īn vederea analizarii problemelor semnalate, petitia dumneavoastra a fost trimisa la  Ministerul Justitiei.
Urmeaza ca, īn termenul legal, institutia sesizata sa comunice, Administratiei Prezidentiale si dumneavoastra, solutia adoptata.
Consilier de Stat
G.-C. P. (numele este scris în întregime, dar am preferat să dau doar iniţialele)

Ţin să menţionez că am trimis mai multe e-mail-uri la mai multe instituţii de stat din România, care ar fi putut interveni întru stoparea fărădelegilor care au loc la ANPC, fără însă a primi vreun răspuns. Un lucru paradoxal, dacă ar fi să-l privim prin ochii senatorului Viorel Badea, ar fi că cei de la Administraţia Prezidenţială nu umblă după identităţile oamenilor. Deşi nu i-aş spune petiţie acestei adresări ale mele, ei totuşi au considerat-o ca pe o petiţie şi s-au angajat să o analizeze.

Trebuie să recunoaştem, că în ciuda faptului că sângele apă nu se face şi că în noi toţi curge acelaşi sânge de român (chiar dacă la unii ar mai fi amestecat cu ceva sânge rusesc, ucrainean, unguresc, bulgăresc, ţigănesc etc.), totuşi unicul căruia îi pasă de soarta fraţilor săi de sânge, indiferent de locul aflării lor, este Preşedintele Traian Băsescu. Se pare că Domnia Sa a reuşit să inspire acest lucru şi celor din jurul său. Acum rămâne de văzut şi rezultatele acestei adresări/petiţii, dacă se vor lua careva măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale.

Bancuri răsuflate şi din nou bătaie de joc

În cele ce urmează nu o să scriu despre interminabilele dispute de pe scena politică autohtonă, despre suflători în saxofoane, sau despre ameninţări cu “îmi vreau funcţia de spicher înapoi”, dacă nu faceţi cum vreau eu. Despre asta au relatat şi scris deja mai multe instituţii media, analişti politici sau bloggeri.

Problema pe care o voi descrie mai jos, este una care mă preocupă îndeosebi şi despre care am scris mai multe articole. Această problemă preocupă în special pe o mare majoritate a populaţiei dintre Prut şi Nistru şi de asta vă puteţi da seama şi din această postare. Citind cu atenţie aceste trei postări pe care vi le-am prezentat mai sus, veţi putea observa o nesimţirea crasă a autorităţilor române şi o batjocură fără margini la adresa celor care solicită pe drept redobândirea cetăţeniei române.

Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns această situaţie jenantă şi umilitoare la adresa noastră, s-a găsit o cunoscută prezentatoare de ştiri de la un post tv apreciat de mine (despre JurnalTV este vorba), care, s-a gândit probabil că n-ar strica să mai toarne şi ea sare pe rană sărmanilor care stau zile întregi în plin ger la cozile interminabile de la Consulatul României, pentru aşi recăpăta un drept care le aparţine şi care li s-a luat cu forţa încă acum multe decenii.

Vreau să menţionez că nu am nimic cu această prezentatoare de ştiri tv. Este o domnişoară bine, simpatică, dă bine pe ecranele tv, citeşte bine de pe prompter, de cele mai multe ori fără gafe şi bâlbe şi se descurcă bine şi cu celelalte profesii pe care le are. Însă, această domnişoară s-a gândit că n-ar fi rău să o dea şi un pic în bară prin ultima sa “capodoperă” de pe blogul personal. Cică nu ar putea dormi nopţile tot gândindu-se ce fac oare basarabenii după ce-şi redobândesc cetăţenia. O cetăţenie, pe care de fapt o are chiar domnişoara în cauză. Ea nu vrea să ne spună ce face cu paşaportul românesc, căci poate şi pe noi ne interesează astfel de lucruri, dacă ea nu mai poate dormi de grija noastră. Nu cunosc detalii despre aceasta, o fi căsătorită, ori nu o fi, nici nu e relevant aceasta, dar dacă nu e aşa, o sfătuiesc să-şi găsească jumătatea pentru a avea ocupaţii noaptea să nu mai ducă grija celor, care prin eforturi supraomeneşti reuşesc să redevină cetăţeni români cu acte în regulă.

Desigur, cea mai mare parte a celor care primesc paşaportul românesc pleacă în unde-i duc ochii şi picioarele, pentru aşi asigura viitorul şi pentru a nu suferi de foame în acest stat. Sunt o mică parte care iau cetăţenia română din sentimente patriotice faţă de România şi de tot ceea ce e românesc, printre care, trebuie să recunosc că mă regăsesc şi eu.

Însă, nu aceasta este problema principală. Chiar dacă majoritatea românilor-basarabeni percep ca pe o salvare paşaportul românesc, de ce ar trebui să le interzicem acest lucru? Cum majoritatea românilor de peste Prut beneficiază de dreptul de a călători liber în Europa, de ce oare n-am avea şi noi acest drept? Oare om fi noi mai puţin români decât ei (bine, un număr cam mic, dar tot suntem). Sau or fi având majoritatea basarabenilor sentimente mai puţin plăcute faţă de România? Vă sugerez să mergeţi prin România să vedeţi “cât de mult îşi iubesc” ţara românii din România şi vă garantez că o să aveţi mari surprize. Nu în ultimul rând, nu românii dintre Prut şi Nistru sunt cei care-şi fac ţara România de râs prin toată Europa. Dar, acesta e un subiect delicat, care nu merită generalizat şi nici adus în discuţie, căci va crea prea multe polemici şi neplăceri pentru unii.

Dar să revenim la problema cetăţeniei româneşti şi la problemele celor care o aşteaptă de ani buni. Marele senator român Viorel Badea, cel care ne-a asigurat că ne va reprezenta drepturile tuturor românilor din afara graniţelor actuale ale României, în instituţiile Ţării, tace mâlc. El doar se interesează de identităţile celor care îşi permit să scoată la iveală şi să arate la toată lumea incompetenţa şi corupţia celor de la ANPC. Pe el nu-l interesează că fiul şi soţia lui Iurie Leancă iau cetăţenia română peste capetele a peste o sută de mii de basarabeni (vedeţi aici), în timp record de 2-3 luni, toate acestea în situaţia în care, oamenii simpli aşteaptă şi câte 2-3 ani. El reproşează că nu ia în serios petiţii ale celor fără identitate. Am o întrebare către cititori. Acest articol şi celelalte la care am făcut trimitere aici, par oare a fi petiţii? Nu cred. Asta i-am spus-o şi dumnealui, că e un material despre un fapt consumat de corupţie, cu probe concludente că s-a încălcat legea, iar lor nu le rămâne decât să ia măsuri, să se intereseze de ce se întâmplă astfel de lucruri şi să fie atraşi la răspundere persoanele care se fac responsabile.

Tot senatorul Viorel Badea mai că nu se bătea cu pumnul în piept că, citez: ”Statistica arată că lunar își redobândesc cetățenia română peste 12000 persoane. Trendul este ascendent și sper să se mențină până când ultimul cetățean al Republicii Moldova va redobândi cetățenia Română”. Trebuie să constatăm că, ori statistica este greşită, ori Badea nu este sincer. În cele ce urmează vă voi da câteva cifre, care, vor demonstra că domnul senator nu prea obişnuieşte să fie sincer cu noi. Astfel, pentru luna februarie 2012, din care deja s-au scurs aproape 3 săptămâni, tocmai 582 de persoane şi-au redobândit cetăţenia şi tocmai 2 Ordine s-au obosit cei de la ANPC să publice în aproape o lună întreagă. Cum credeţi, în puţinele zile care ne-au mai rămas din februarie ajungem la cifra de 12.000? Chiar să o întrecem căci trendul e ascendent, aşa cum ne asigură senatorul în cauză. Dar poate exagerez eu şi cei de la ANPC îşi fac treaba şi fiind sărmanii foarte epuizaţi, au hotărât să mai ia o pauză pentru luna în curs. Deci, nu ne rămâne decât să trecem la luna ianuarie 2012. Surpriză: 3781 de persoane au redevenit români şi asta în condiţiile în care de pe data de 22 decembrie 2011 şi până la data de 16 ianuarie 2012 niciun basarabean nu a luat cetăţenia română. Această situaţie continuă şi în celelalte luni ale anului 2011. Cine are ceva timp liber, îi sugerez să acceseze acest site, facă ceva matematică şi să vadă dacă s-au ridicat vreodată numărul cetăţeniilor acordate basarabenilor la 12.000, aşa cum ne asigură Viorel Badea.

Între timp batjocura continuă. Oamenii aşteaptă ani buni redobândirea unui drept ce le aparţine din moşi-strămoşi şi pentru care sunt nevoiţi să scoată bani foarte mulţi. Prezentatoare de ştiri tv, pe care mulţi oameni o ascultă probabil cu admiraţie când le citeşte ştirile de pe prompter, îşi permite să-i ia în batjocură şi să se întrebe la mişto oare ce fac ei cu cetăţeniile româneşti. Iar Viorel Badea, el se ocupă cu aflarea de identităţi a bloggerilor români, căci le-a rezolvat toate problemele românilor de pretutindeni şi nu mai are alte ocupaţii.

P.S. Dacă încă nu ştie cine sunt, deşi mă îndoiesc la cât de bine îşi fac treaba SIE-ul românesc, îi sugerez domnului Badea să mă contacteze pe mail şi-i voi dezvălui cu mare plăcere identitatea mea atât de buclucaşă.

P.P.S. Situaţia de astăzi nu mi-a schimbat deloc părerea despre Jurnal Trust Media şi angajaţii de acolo, astfel continuând să-i urmăresc şi să-i citesc cu plăcere, chiar şi pe bloggeriţa în cauză.

Ce nu s-a văzut cu ochiul liber în emisiunea de aseară de la Moldova 1

Aseară la emisiunea lui Mircea Surdu s-a produs ceva mai puţin întâlnit în ultimul timp. Cei trei lideri, Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi Marian Lupu, după mai mult timp au acceptat să iasă toţi trei, împreună într-o emisiune publică, chiar la televiziunea publică, Moldova 1.

Au optat pentru Moldova 1 din mai multe motive

Unul ar fi pentru că e o televiziune cu acoperire naţională şi au şansa să-i vadă toată ţara, aşa cum s-a exprimat şi Lupu foarte optimist că se uită la el câteva milioane de oameni. Eu totuşi aş fi puţin mai sceptic în privinţa numărului de privitori ai emisiunii lui Mircea Surdu, ţinând cont că Moldova 1 este în cădere liberă la capitolul audienţă. Unde mai pui că în Republica Moldova de toţi, copii, bătrâni şi tinerii care au rămas şi nu şi-au luat lumea în cap, nu ştiu dacă trec de 2 milioane jumate. Să mai pomenesc şi ce ar prefera aceştia să vadă la televizor într-o vineri seară? Nu cred că mai e nevoie. Dar nu acesta este cel mai important.

Un alt motiv bine ştiut de toţi, este că liderii AIE cel mai bine se simt la televiziunea din dealul Schinoasei, unde no li se vor adresa întrebări “stânjenitoare”, astfel putându-se manifesta în voie, se pot învârti în jurul cozii, întorcând o problemă de zeci de ori, aruncând cu cuvinte la nimereală, fără ca măcar să se cunoască adevăratul lor sens, ca până la urmă să nu mai înţeleagă omul simplu ce a vrut să spună ditamai demnitarul de stat de doi metri. Tot aici putem privi problema în profunzime, analizând-o pe undeva, sau pe altundeva, bineînţeles fără să uităm să fim şi pragmatici. Nu în ultimul rând, putem lua o faţă gravă, de om serios, cu aere de adevărat politician, ca în cel mult 5 minute să facem glume de prost gust, savurând ropotul ca de cai flămânzi ai aplaudacilor aduşi în studioul lui Mircea Surdu. Şi cel mai important, să dăm vina de toate relele pe comunişti, să mai mimăm un pic lupta cu aceştia, căci asta aşteaptă electoratul gravului nostru politician. Nu se pune problema că comuniştii nu s-ar face vinovaţi de majoritatea celor ce se întâmplă pe la noi, doar că deja ne-am săturat să ni se spună asta, fără a se lua şi careva măsuri ca aceste lucruri să fie stopate.

Nu în ultimul rând, politicienii noştri au venit aseară la televiziunea publică pentru că aşa dă bine la public, pentru că aşa se practică în statele democratice, ca guvernanţii să vină la televiziunea publică şi să anunţe poporul despre cele mai importante lucruri care se petrec şi care urmează să se petreacă. Însă, asta oare au făcut şi guvernanţii noştri aseară? Au transmis ei ceva important aseară oamenilor, ceva nou? Aparent, parcă nu, dar dacă e să facem o analiză la rece, cu o atenţie sporită a mesajelor transmise de cei trei aseară, o să avem unele surprize.

Filat împăciuitorul

Dacă aţi analizat cu atenţie cele spuse de Filat aseară, mimica feţei, repetările la nesfârşit de genul “aşa cum a spus domnul Ghimpu….eu vin să-i dau dreptate….să adaug că…”, putem observa că acesta încerca prin mai multe moduri să-i intre în voie lui Ghimpu, să-l readucă în “albia” AIE, să-l împace cumva. Filat nu a ascuns nici faptul că a pus un cuvânt bun pe lângă Dodon, ca acesta să nu-l mai supere pe Ghimpu, numindu-l extremist şi să-şi ţină în frâu ieşirile necontrolate.

Ghimpu şi “puritatea” sa

De la bun început Ghimpu luase un aer grav, vădit supărat pe ceilalţi doi lideri AIE, că, chipurile ar fi trecut peste capul lui nişte înţelegeri, fără a fi consultat şi el. Însă, după cum ne-a obişnuit salvatorul Mircea Surdu, nici de data asta nu l-a lăsat la greu pe Ghimpu, aproape rugându-l să spargă tăcerea şi să spună şi el ceva, căci vezi Doamne până atunci vorbise numai Lupu şi Filat. Ce a urmat, am putut vedea cu toţii. Binecunoscuta faţă de îngeraş neprihănit al lui Ghimpu a luat locul politicianului grav de până atunci, încercând cum îi este în obicei să dea vina pe oricine, numai să pară el cel mai corect om din univers. Faptul că, comuniştii sunt unicii vinovaţi de toate, deja o ştim prea bine de la Ghimpu, dar, aseară am putut auzi, ce-i drept foarte voalat, că şi colegii lui de alianţă sunt vinovaţi, numai el desigur nu. Şi desigur, multe aplauze şi oftări de înaltă apreciere.

Lupu a spus mai multe decât au reuşit să spună ceilalţi doi împreună

Deşi ne-am obişnuit din partea lui Marian Lupu cu veşnicul amalgam de cuvinte trântite aiurea, doar ca să fie spuse şi să ameţească şi mai mult omul simplu pentru a nu mai înţelege ce vrea să spună, aseară am reuşit să observăm că Lupu a transmis ceva foarte important şi probabil nesesizat de mulţi dintre noi. Acesta a ţinut să specifice că legea le permite multe comuniştilor în ceea ce fac ei acum, prin acest proteste gălăgioase şi de cele mai multe ori la limita legii, ţinând cont de comportamentul acestora agresiv şi felul cum dau buzna peste tot. Totuşi, deşi acum suntem liberi să facem multe, în comparaţie cu perioada lui Voronin, Lupu nu a ţinut secret că pe undeva s-a sărit calul şi că primele sancţiuni pentru cei care au încălcat legea sunt în stadiu de pregătire-finalizare. Însă cel mai important mesaj al lui Lupu fost cel transmis lui Roşca, atunci când a readus în discuţie aşa-zisa răpire a lui Cubreacov. Ori, prin acest fapt, Lupu i-a transmis lui Roşca să stea în banca lui şi să termine cu zbieratul în plin ger prin PMAN, căi riscă să fie scos de la naftalină cazul Cubreacov.

Pe undeva este şi de înţeles reacţia acestora, odată ce ei au făcut pasul înapoi şi au renunţat la referendum. Acum e rândul lui Roşca şi comuniştilor să se facă nevăzuţi pentru o perioadă, cel puţin până prin martie. Scopul? Pentru a nu crea şi mai multă isterie în societate, căci este nevoie de linişte pentru a se putea ajunge la un compromis în ceea ce priveşte alegerea şefului statului.

Am avut dreptate, referendumul nu va avea loc

După cum am şi scris pe acest blog, încă din postarea din 25 ianuarie acest referendum nu va avea loc. Atunci am prevăzut acest lucru, susţinut de argumente solide şi iată că acum liderii alianţei au confirmat ceea ce am spus eu încă cu două săptămâni în urmă.

Nu ştiu dacă e bine să ne bucurăm sau să fim precauţi cu gândul la cele ce vor urma. Cert este că, cei din AIE au fost în stare să dea ascultare majorităţii populaţiei care erau total împotriva unui astfel de referendum, care nici măcar nu avea cum să treacă.

Am văzut că un aşa-zis politician cu blog, fost comunist şi actual…nici nu ştiu ce mai este acum şi-a asumat această hotărâre a celor din AIE drept un succes al lui. Această hotărâre, să nu uite domnul politician, aparţine în totalitate populaţiei şi din cauza că a exercitat presiuni asupra AIE, convingându-i să renunţe la referendum, dar şi datorită faptului, că aceşti lideri ai AIE au vorbit în numele societăţii care i-a mandatat prin votul oferit acestora.

Prin renunţarea la referendum, cei din AIE au făcut un pas important înainte. Acum urmează să vedem cum va şti să gestioneze această situaţie şi cum vor acţiona în continuare.

Trebuie să menţionăm faptul, că prin această hotărâre li s-a luat lui Roşca şi comuniştilor un os pe care ei îl tot împărţeau de câteva săptămâni. Ori, aceştia protestau în special împotriva acestui referendum, având aparent, motiv de nemulţumire şi proteste. Dacă AIE continua cu acest referendum riscau să se compromită şi mai mult, dând astfel apă la moară comuniştilor şi îngroşând rândul votanţilor lor.

Indiferent de faptul dacă va fi sau nu ales preşedintele (sunt de părere că sunt şanse mari să nu fie ales nici de data asta), ori AIE, ori o altă formulă de guvernare care va fi în toamnă (sunt şanse mari să se schimbe şi formula de guvernare în caz de nealegere a preşedintelui şi declanşarea a alegerilor anticipate), va trebui neapărat organizeze atunci un referendum pentru modificarea procedurii de alegere a preşedintelui. De data asta le va permite şi legislaţia (vor expira cei doi ani prevăzuţi de art. 174 Cod electoral), dar şi oamenii vor fi mult mai receptivi şi vor ieşi la vot. În sprijinul acestei opinii vin mai multe sondaje prin care se vede clar că oamenii vor să-şi aleagă direct preşedintele. Concludent este şi rezultatul sondajului de pe acest blog, unde până în prezent au votat 100 de persoane, dintre care doar 11 împotriva alegerii directe a preşedintelui direct de către cetăţeni. O majoritatea zdrobitoare, în condiţiile în care virtualul este bântuit de susţinători ai PD şi PL care s-au exprimat clar pentru alegerea preşedintelui în parlament de către 51 de deputaţi.

În cele din urmă, nu ne rămâne decât să sperăm că Ghimpu nu va mai găsi prin mâneci vreun as expirat, Plahotniuc nu se va folosi de metodele sale specifice de presiune şi şantaj (şi aici mă opresc, căci şirul cu metode specifice lui poate continua), iar Filat nu va face zel de pragmatism şi nu vor mai inventa iar vreun tertip de genul celui cu arătarea buletinului de vot sau a unui referendum din start eşuat.

Mulţumesc cititorilor pentru aprecieri

Am hotărât, ca la fiecare 50 de voturi oferite de către cititori în sondajul din partea stângă a acestui blog, cu întrebarea “Cum vi se par informaţiile, postările de pe acest blog?”, să scriu câte ceva şi să fac un mic total al opiniilor cititorilor despre ceea ce se scrie pe acest blog.

Până acum au votat 58 de persoane, dintre care:

Extrem de interesante şi utile – 11 voturi (18 %). Vreau să mulţumesc tuturor care au apreciat în această măsură cele citite pe acest blog. Aprecierile înalte ale voastre îmi dau speranţe şi mă vor ajuta ca postările de pe acest blog pe viitor să se ridice la un nivel cât mai înalt.

Opţiunea Interesante şi utile au bifato 14 persoane (24 %). Le sunt recunoscător celor care apreciază cele citite la această valoare şi le promit ca pe viitor să aibă posibilitatea să citească pe acest blog informaţii cel puţin la fel de interesante şi utile.

20 de persoane (34 %) au considerat că articolele de pe acest blog Merită de citit. Le mulţumesc din suflet şi acestor persoane şi dacă consideră că se merită de citit acest blog, îi invit să-l acceseze în fiece zi, iar eu voi încerca să le ofer aproape zilnic câte ceva care să merite de citit. După cum vedem, aceştia şi sunt cei mai numeroşi, ceea ce mă pune în gardă că ar trebui, pe undeva să mai îmbunătăţesc câte ceva.

După cum era şi de aşteptat, nu s-au lăsat mai prejos nici nemulţumiţii, astfel însumându-se şi 4 voturi (6 %) în dreptul opţiunii Irelevante. E de înţeles pe undeva aceste opţiuni, odată ce, pe acest blog sunt destul de multe postări critice la adresa actualei guvernări, a opoziţiei, dar şi a altor instituţii şi persoane. Le mulţumesc şi acestor 4 persoane care au depus efortul de a bifa această opţiune. Totuşi, aş dori să-i întreb dacă ştiu ce au vrut să spună când au ales această opţiune?

Şi în sfârşit, avenit şi rândul celor mai nemulţumiţi. Sau cel puţin asta au încercat să spună prin opţiunea aleasă de ei Plictisitoare – în număr de 9 voturi (15 %). Totuşi mă roade curiozitatea, cum au reuşit ei să-şi dea seama că opiniile, informaţiile expuse de pe acest blog sunt plictisitoare? De altfel, pentru a aprecia ceva drept plictisitor, trebuie să intri în esenţa acelui lucru, situaţii, să citeşti/asculţi/priveşti până la capăt. Ori, odată ce ai avut răbdarea să intri în esenţa unui lucru/situaţii, mai poate fi apreciat drept plictisitor? Ţin să precizez, că la această opţiune au apărut vreo 6-7 voturi imediat după ultimul articol cu Înlocuitorul lui Lupu. Oare atât de plictisitor să le fi părut acel iepuraş drăgălaş şi nevinovat, şi care a adunat milioane de vizualizări pe YouTube?

În fine, le mulţumesc tuturor pentru votul lor şi îi invit să-mi mai acceseze blogul, în speranţa că pe viitor voi putea să aduc pe placul mai multora ceea ce se scrie pe acest blog, deşi sunt conştient că niciodată nu-i voi putea mulţumi pe toţi.

P.S. Probabil unii se întreabă de ce nu am scris nimic despre cele întâmplate azi la CC. Din simplu motiv că mă dezgustă ceea ce a avut azi loc în cea mai înaltă instanţă din RM. Totuşi, nu e uşor de trecut cu vederea show–ul făcut azi de Alexandru Tănase cu acea recuzare pusă la cale tocmai pentru a putea ieşi el basma curată, nefiind silit să voteze împotriva unei iniţiative înaintate chiar de el. Îşi merită omul Lexus-ul!

Iată un contracandidat pe măsură pentru Lupu

După cum bine ştim, în orice stână trebuie să existe şi oiţe, mai multe, sau mai puţine, deja diferă de la caz la caz. Tot un lucru firesc este şi ca în fiecare stână să existe şi măcar un câine, care să le păzească de Lup(i).

Totuşi, putem spune că există cel puţin două abateri de la regula generală. Una o veţi vedea în video-ul de mai jos, unde un iepuraş drăgălaş o face pe paznicul unei mici turme de oi.

O altă abatere de la regulă o putem întâlni la noi, unde câteva mioare, bine motivate şi cu intenţii deloc curate, tare se mai încăpăţinează să pună paznic împotriva lupilor, chiar un Lup.

După vizionarea acestui video, am şi eu o întrebare către cititorii acestui blog. Dacă aceşti oameni au găsit o alternativă atât de drăgălaşă împotriva Lupului/ilor nesătul/i (de obicei de jertfe de tot felul, în cazul nostru de jertfe umane şi Fotolii), oare noi, un stat întreg, nu putem găsi un om competent în locul Lupului nostru?

Chris Huhne, Boris Focşa şi 5 motive pentru care la noi nu e la fel ca în Marea Britanie

Ministrul britanic al Energiei, Chris Huhne, a demisionat, vineri, la puţin timp după ce Parchetul a afirmat că va fi cercetat pentru că a încercat să ascundă că a depăşit viteza legală.

Ministrul liberal-democrat Chris Huhne este bănuit că i-ar fi cerut fostei neveste să îşi asume ea punctele de penalizare pentru depăşirea vitezei.

Huhne va compărea în faţa unui tribunal la 16 februarie pentru a răspunde acuzaţiilor de ,,obstrucţionare a justiţiei", la fel ca şi fosta sa soţie, a precizat procurorul Keir Starmer într-o declaraţie televizată.

,,Sunt nevinovat", a declarat el în faţa domiciliului său din Londra. ,,Pentru a evita orice implicaţii asupra funcţiilor mele oficiale şi pentru a mă concentra asupra apărării mele, demisionez", a adăugat ministrul liberal-democrat, ne informează adevarul.ro

Citind aceste rânduri de mai sus, ne putem gândi că oricine greşeşte, e omeneşte, principalul este că ministrul britanic al energiei (în acest caz), demisionează, tocmai pentru ai fi mai uşor să-şi demonstreze nevinovăţia şi pentru a nu influenţa prin funcţia pe care o deţine mersul anchetei şi emiterea unei hotărâri judecătoreşti corecte şi în baza legii.

Suntem mulţumiţi, satisfăcuţi, oamenii de stat pe care îi plătesc britanicii sunt oameni corecţi şi nu numai ei, dar cazuri la fel se întâlnesc în mai toate statele democratice, unde la cele mai mici abateri de la lege sau morală aceştia îşi dau demisia de onoare.

Locuim şi noi într-un stat democratic, numit Republica Moldova, unde legile sunt respectate, demnitarii de stat….. Dar,….auu…parcă m-a lovit ceva exact în moalele capului, mi-am revenit din visare, m-am ciupit un pic şi mi-am dat seama că da, locuim în Republica Moldova, doar că….. avem şi noi miniştri şi unul special, al culturii pe nume Boris Focşa.

Făcând o paralelă între incidentul cu Chris Huhne şi comportamentul imoral şi lipsit de orice scrupule al ministrului de cultură Boris Focşa, o să vedem o asemănare izbitoare, dar şi multe deosebiri, deosebirile venind ca rezultat al comportamentului de ultimă speţă al lui Focşa.

Şi Huhne şi Focşa au încălcat mai multe norme legale privind modul de folosire şi exploatare în diferite situaţii al mijlocului de transport. Ambii şi-au băgat la înaintare soţiile pentru a scăpa ei basma curată, astfel încercând să ascundă încălcarea comisă. Trebuie să recunoaştem că în acest ultim caz, ambii au dat dovadă de mare bădărănie.

Şi cam astea au fost situaţiile care coincid în cazul ambilor miniştri, unul totuşi doar ministru al energiei, care totuşi a dat dovadă de mult mai multă moralitate şi cultură decât însuşi ministrul nostru, care cică e responsabil pe cultură.

În continuare, ministrul britanic al energiei a rămas fără funcţie în urma propriei demisii şi urmează să se înfăţişeze în faţa judecătorilor pentru a da socoteală pentru o încălcare mult mai minoră decât al ministrului moldovean al culturii. Legal, conducerea unui automobil în stare de ebrietate este o încălcare mult mai gravă decât conducerea unui automobil cu depăşirea limitei legale de viteză, dar şi moral este mult mai grav, în special pentru un ministru al culturii.

Ce face însă imoralul nostru ministru al culturii?Desigur că nu demisionează. Pe miniştrii noştri nici morţi nu-i dai jos de pe fotoliul cald de care se ţin şi cu dinţii. Se foloseşte în continuare de funcţia pe care nu o merită pentru a influenţa mersul anchetei în cazul său şi pentru a ieşi basma curată.

Trebuie să nu uităm, că Focşa, pe lângă infracţiunea de conducere a unui automobil în stare de ebrietate avansată (nu, nu e vorba de o contravenţie administrativă, căci starea în care se afla el la volan cade sub incidenţa art. 264¹ alin.1 al Codului penal şi nu a Codului contravenţiilor administrative), el mai săvârşeşte alte două infracţiuni grave. Cea de eschivare de la testarea alcoolemiei (art. 264¹ alin. 3 CPRM) şi infracţiunea de trafic de influenţă (art. 326 CPRM), căci acest individ, după cum ştim cu toţii se afla la sediul poliţiei rutiere pentru a scoate un alt alcoolic ca şi el de la ananghie, folosindu-se de funcţia de ministru pe care o deţinea şi culmea nesimţirii, o mai deţine şi acum. Eu aş încadra comportamentul lui Focşa de la sediul PR şi drept infracţiune de abuz de putere sau abuz de influenţă, prevăzut la art. 327 CPRM. Dar, deoarece jurişti cu experienţă s-au limitat doar la primele trei infracţiuni menţionate de mine, să fie şi aşa cum spun ei, căci şi acele trei erau mult prea suficiente pentru ca Focşa să-şi dea demisia, iar acum să fie pus sub urmărire penală.

Astfel, avem un ministru britanic al energiei, demisionat în urma unei contravenţii administrative şi un ministru al culturii moldovean, care în ciuda săvârşirii a cel puţin trei infracţiuni grave, încă stă bine mersi şi răspunde de cultura din Republica Moldova.

Ştiu, dacă ar citi un britanic acest articol şi alte zeci de surse din zeci de media online şi nu numai din Moldova, ar zice că acestea, toate la un loc, ori mint cu neruşinare, ori în statul acesta nu există lege şi fiecare face ce vrea şi cum îl duce capul. Doar că, legea există şi este destul de aspră, desigur, doar cu oamenii simpli, nu şi cu indivizi precum Focşa. De ce se întâmplă toate astea?

1. Pentru că are în spate un criminal în lege precum Plahotniuc, care şi-a scos mâna dreaptă pe Nichifor aproape basma curată pentru omorul unui om cu o armă automată, acesta luând doar 5 ani (următoarea instanţă ierarhic superioară la sigur îl achită şi stabileşte să i se plătească şi nişte daune morale considerabile). Şi dacă a fost Plahotniuc în stare de asemeni năzdrăvănii în cazul ucigaşului Nechifor, păi escapadă lui Focşa, prins beat mort la volan este floare la ureche pentru el şi judecătorii lui supuşi.

2. Astfel de lucruri se întâmplă şi din cauză că Focşa îl are în spate şi pe naşul său Ion Diacov, procuror al municipiului Chişinău şi frate cu Dumitru Diacov, membru PD şi deputat, care are grijă ca expertiza medico-legală în cazul finului său “să iasă aşa cum trebuie”.

3. Focşa nu demisionează şi pentru că în subordinea Ministerului Culturii se află şi unele edificii istorice din centru capitalei şi nu numai, care valorează sute de milioane de euro, şi pe care nu se lasă Plahotniuc până nu şi le trece în proprietate privată, cum a făcut şi cu alte zeci de asemeni imobile.

4. Poate că toate aceste lucruri menţionate la primele 3 puncte nu ar fi avut nicio importanţă, dacă am avea un prim-ministru, bărbat adevărat, cu sânge în instalaţie, care ar avea curajul să pună piciorul în prag, astfel ca Focşa să fi fost demis de mult timp şi tras la răspundere.

5. Şi nu în ultimul rând, se întâmplă astfel de lucruri şi Focşa s-a comportat şi se comportă ca un bădăran (a se vedea şi cazurile cu şefa aparatului şi cu răzbunarea lui Focşa), deoarece sunt alte câteva zeci de bădărani, care, fie în schimbul banilor, fie din alte motive subiective, îi lustruiesc de zor imaginea acestui incult şi imoral ministru pe la televiziuni, ziare, dar mai ales în mediul online, încercând de a crea impresia că nimic ieşit din comun nu s-a întâmplat şi că ministrul Focşa nu s-ar face vinovat de nimic.

Cert este însă, că trebuie să fii cel puţin la fel de josnic ca şi Focşa, ca să-ţi permită conştiinţa să-i iei apărarea unui astfel de parvenit şi imoral.

Din nou despre situaţia din România şi unele consecinţe asupra Republicii Moldova, sau răspuns unui cititor al acestui blog

La precedentul articol în care am scris despre situaţia din România şi consecinţele acesteia asupra Republicii Moldova, un cititor cu numele DDAN şi-a expus părerile asupra celor scrise de mine, unele destul de argumentate, de aceea am ţinut să revin asupra acestei probleme cu nişte specificări.

Desigur, părerea oricui, are dreptul la viaţă. Doar că o să-mi expun şi eu părerea referitor la cele expuse de acest cititor, poate reuşesc să-i fac atât pe el, cât şi pe alţii care cred la fel, să vadă un pic altfel lucrurile. O să aştern aici ideile în dependenţă de cele expuse de acest cititor aici.

1. Dacă rămâneau la conducere alde PSD, credeţi-mă că nici nu avea cu cine compara ambasadorul american ceea ce s-ar fi putut întâmpla acum în România. Nici măcar Gaddafi nu şi-a permis să scoată minerii să omoare tinerii care protestau împotriva lui, aşa cum a făcut-o Iliescu. Dacă rămânea PSD la conducere, României îi trebuia o categorie aparte, un fel de lume a patra, dacă pot să mă exprim aşa, în care să o includă americanii. Şi desigur, uitam cu toţii de UE şi circulaţie liberă în Europa şi nu numai.

2. TVA-ul a crescut că aşa a crescut în toată UE. Statul trebuie să-şi salveze cumva economia în astfel de situaţii la limită, şi, din păcate o face pe seama sărmanilor oameni. Aşa se procedează peste tot.

3. Cât ţine de colectarea taxelor de la cine nu trebuie…tocmai din cauza asta şi este vânat Băsescu de oligarhi, că a început să colecteze taxele şi de la cine trebui şi nu doar taxe. Ceea ce nu am menţionat eu în articolul precedent este tocmai această luptă pe care o duce Băsescu cu oligarhii şi pe care riscă să o piardă dacă protestatarii continuă să-i susţineţi, ieşind în stradă. Exemple sunt de ordinul zecilor, poate chiar sutelor. Vântul este unul din cei vizaţi. Ioan Niculae un alt hoţ care a furat zeci de ani de la statul Român etc. etc. Atrageţi atenţia că sunt traşi la răspundere chiar primari din PD-L. Această situaţie este fără precedent în România, sau chiar în multe state democratice, ca oamenii de la guvernare să fie atraşi la răspundere dacă fură sau sunt corupţi.

4. Ceea ce s-a întâmplat acum prin condamnarea lui Adrian Năstase, s-a creat un precedent. S-a terminat cu neatingerea de foştii guvernanţi corupţi, din frica, că atunci când vor pleca de la puterea să nu fie şi ei, la rândul lor traşi la răspundere de alţii. Dacă Băsescu e corupt aşa cum spun unii, fiţi siguri că imediat ce va pleca de la puterea va fi tras la răspundere, aşa cum merită băgat la zdup Năstase şi alte sute sau mii ca el.

5. Femeile altor guvernanţi au umblat şi mai umblă în ţoale de mii de euro. Dacă erau psd-eii, era mai rău şi cu contractele despre care vorbeşti

6. Ţiganii....hmm, marea problemă a României. Nu trebuia Iliescu să-l omoare pe Ceauşescu aşa cum a făcuto şi poate reuşea el să o scoată la capă cu ţiganii. Doar Ceauşescu a fost în stare să-i pună la respect. Oricine nu ar veni la conducere în România nu s-ar schimba lucrurile. Ei se bucură de drepturi anti-discriminare şi se face exces de acestea, deoarece se ajunge ca aşa-zişii discriminaţi, să fie de fapt ei cei care discriminează. Aceasta e situaţia cu ţiganii. Prin democraţie şi respectarea drepturilor omului nu li se poate face nimic, nu pot fi opriţi. Pentru ei ar trebui un regim cum e acel din China, să nu li se permită să nască mai mult de un copil. Altfel, România chiar riscă să ajungă în timpul apropiat ţara ţiganilor, cum este numită pe nedrept acum.

7. Cât ţine de situaţia Greciei şi a României, Grecia chiar este în prăpastie, deja căzută. Europenii se chinuie să o readucă sus. România încă e pe marginea prăpastiei. Iar aceşti usl-işti nu urmăresc altceva decât aducerea României în situaţia Greciei, poate chiar şi mai rău, prin instaurare de regimuri armate, cum debitează idioţi din ăia cu epoleţi, pe care românul necunoscător şi spălat pe creier îi ridică la gradul de eroi naţionali.

8. Desigur că e mai preferabil o apropiere de UE, căci e mai aproape decât SUA, dar nici ajutorul SUA nu e de neglijat. Ori, o prezenţă puternică a SUA în zonă (România, Bulgaria, Polonia, sper curând şi Republica Moldova), ne asigură liniştea şi ne lasă să dormim liniştiţi noaptea. Nu stăm cu frica unei invazii a ruşilor aşa cum le stă lor în obişnuinţă. Rusia trebuie marginalizată, slăbită şi aceasta e posibil doar cu ajutorul americanilor. Celelalte state ca Germani sau Franţa tremură în faţa Rusiei din frica de a nu rămâne fără gaze, dar şi din alte motive pe care noi nu le cunoaştem.

9. Cât ţine de Republica Moldova şi moldoveni.... da, într-adevăr aici e mai problematic. Vă spun şi care e principala lor problemă. Aceştia au fost obişnuiţi în perioada sovietică să trăiască ca în patriarhat, dacă pot să-i spun aşa. Adică să aibă un tătucă care să-i supravegheze, să le spună ce au voie să facă şi ce nu, ce au voie să mănânce şi ce nu, ce televiziuni şi radiouri au voie să privească sau să asculte etc. Aşa sunt şi o parte din oamenii din România, care încă plâng după Iliescu sau acoliţii lui. Revenind la moldoveni, trebuie de spus, că din această cauză s-au simţit ei rău în perioada 1989-2001, până la venirea tătucăi Voronin. Din această cauză, deja de aproape 3 ani o bună parte din ei plâng după tătuca Voronin şi acum. Aici mai este un amănunt. Moldovenii au două tipuri de tătuci. Voronin pe plan local şi atotputernicul tătucă mondial, pe nume Vladimir Putin.
Totuşi, observăm că, cu trecerea timpului, moldovenii încep să devină mai diverşi în ale gusturilor. Astfel, unii migrează din tabăra celor "ocrotiţi" de Voronin spre tabără proeuropeanului Vlad Filat. Ori, Filat în ultimul timp s-a cam transformat şi el într-un altfel de tătucă (deocamdată mai mic decât Voronin) al moldovenilor. Şi toate astea numai după ce li s-a dovedit moldovenilor că pot exista şi altfel de tătuci decât Voronin. De ce nu ar fi posibil de schimbat părerea lor şi în privinţa tătucăi Putin?

Aici intervine România cu susţinerea SUA, căci de una singură nu se poate descurca în problema Republicii Moldova, iar pe ajutorul europenilor, am spus şi mai sus, nu se prea poate baza. Astfel, este nevoie de o influenţă cât mai mare a României în Republica Moldova, ceea ce s-a şi realizat în ultimul timp, lucru confirmat şi de fostul ministru de externe, Teodor Baconschi. Moldoveanului trebuie să-i demonstrezi că ai muşchi, că eşti mai tare decât judoistul Putin, că te poţi ridica la nivelul Rusiei. În această privinţă s-au făcut mari progrese prin nenumăratele ajutoare necondiţionate oferite de România Republicii Moldova, prin cetăţenia română, oferită chiar şi etnicilor ruşi, ucraineni şi altora din Republica Moldova. Nici rezultatele nu se lasă. deja se observă o mică schimbare de atitudine faţă de România. Şi faptul că moldovenii au mers în număr mare pentru al vota pe Băsescu la ultimele alegeri, demonstrează că există o apropiere a locuitorilor dintre Prut şi Nistru faţă de România şi toate astea doar datorită lui Băsescu. Acest lucru trebuie continuat, aşa vom scăpa de fobia faţă de România care vine dintre Prut şi Nistru. Ori, acest lucru nu va fi niciodată posibil sub guvernarea PSD-ului, amintindu-ne de perioada 2000-2004, când sub conducerea lui Iliescu a avut loc o îndepărtare fără precedent a României faţă Republica Moldova.

Revenind la situaţia politică actuală, nu-mi rămâne decât să constat că Băsescu este răul cel mai mic posibil, cel puţin acum, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova, iar o revenire a psd-iştilor la guvernare, ar arunca România, cel puţin cu un deceniu în trecut.