Zăpadă multă pe meleagurile mioritice. Unii bucuroşi, de frumuseţea iernii, alţii scandalizaţi că nu pot ieşi din casă din cauza autorităţilor care au dat din nou cu bâta-n baltă, sau cu lopata în zăpadă şi s-au arătat din nou neputincioase în lupta cu intemperiile naturii. De fapt, la noi de plouă - ne îneacă, de e prea cald rămânem fără roadă, de ninge – stau localităţi de mai bine de o săptămână blocate, fără pâine în magazine, fără a se putea ajunge cu ambulanţa în caz de urgenţă.
Totuşi, din toate aceste necazuri sunt şi câţiva care profită şi se bucură. Unul din ei este şi cel mai competent şi lăudat ministru, sau cel puţin era până mai ieri, cel care ne promitea cu surle şi trâmbiţe că până la sfârşitul anului 2012 toţi moldovenii vor circula liber un UE, fără a avea nevoie de vize. De ce acest ministru profită din plin de splendoarea iernii? Ar fi două motive. Primul că marea noastră breaslă jurnalistică au prostul obicei de a se axa cu toţii pe unul şi acelaşi subiect, uitând cu desăvârşire şi de promisiunea lui Iurie Leancă privind regimul liberalizat de vize. Poate mass-media noastră zburdă după subiecte bombă, care le-ar aduce ceva audienţă, dar nici într-un caz nu ar trebui să uite şi de problemele cheie ale societăţii, de promisiunile politicienilor pe care niciodată nu şi le mai îndeplinesc. Un al doilea motiv de fericire pentru Leancă, mai în glumă, mai în serios, este că moldovenii nu pot pe aceste timpuri ieşi după propria poartă, dar cum să le mai treacă lor prin cap şi de regim liberalizat de vize, când nici în propria ţară nu se pot deplasa?
Astfel, în loc ca presa de la noi să-şi pună întrebarea şi în acelaşi timp să-l întrebe şi pe Leancă ce se mai aude cu regimul liberalizat de vize, presa îşi caută de mărunţişurile şi nimicurile ei, iar Leancă, de necrezut, dar adevărat, odată cu apropierea termenului când ar trebui să-şi dea demisia, aşa cum a promis că o va face de nu vom putea circula fără vize în Europa, s-a făcut nevăzut. Când a mai fost Iurie Leancă atât de absent din prim-planul politicii autohtone? Cum se mai spune, Leancă s-a dat la fund şi abia îşi mai menţine respiraţia în aşteptarea de a evita cumva „gloanţele mediatice”, care culmea iată că nu mai vin din partea presei noastre foarte independente şi echidistante.
În această situaţie, Iurie Leancă riscă să se sufoce ascuns sub apă sau cu capul înfipt adânc în nisip neavând onoarea şi bunul simţ de a-şi da demisia aşa cum a promis, dar nici puterea a patra din stat nu se oboseşte în a-i cere să se ţină de cuvânt. Dacă e să vorbim despre demisia lui Leancă, acesta trebuia să şi-o dea încă din ianuarie 2012, când am scris pe acest blog cu lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română, în faţa a cel puţin 100.000 de alţi basarabeni care nu au posibilitatea să ia cetăţenia prin pile şi corupere, aşa cum a făcut-o Iurie Leancă pentru rudele sale. Într-o ţară cu o presă sănătoasă, acest subiect ar fi stârnit un scandal monstru, s-ar fi pornit anchete de presă şi s-ar fi deconspirat toţi cei care se fac vinovaţi în acest caz de abuz săvârşit de ditamai ministru de externe. Însă, presa noastră atunci şi-a văzut de vrăbiuţele ei, astfel că am ajuns acum să aduc din nou în discuţie demisia acestui ministru corupt, dar şi mincinos, care nici măcar promisiunea de a-şi da demisia nu şi-o respectă.
Poate că distinsa noastră presă s-o fi speriat de monstruosul sfârşit al lumii, care se anunţa pentru astăzi şi au considerat că nu mai e cazul să mai ceară omului demisia, că oricum vine sfârşitul lumii şi odată cu el şi sfârşitul încălzirii fotoliului de ministru de externe pentru Iurie Leancă. Că tot suntem deja scăpaţi de oricare sfârşit, al lumii, al universului, nu ar fi că rău ca presa să readucă în discuţie acest subiect, nu în speranţa că Leancă ar avea atâta bun simţ să-şi dea demisia, dar măcar să fie scos la lumină, de acolo de unde s-a pitit şi stă bine ascuns, fără să dea socoteala pentru minciunile şi promisiunile pe care le-a spus. Să ne spună şi nouă ce se aude cu promisiunea lui, să ne lumineze şi pe noi, prostimea, că poate noi nu înţelegem ceva. Şi dacă, de prima promisiune nu s-a putut ţine, cea legată de călătoria fără vize în UE, suntem siguri că de promisiunea că-şi dă demisia în caz de eşec se poate ţine oricând, fără prea mari eforturi, doar să dea dovadă de puţin bun simţ.
În final, aş vrea să-l întreb pe Iurie Leancă, poate dumnealui atunci când s-a hazardat promiţând regim liberalizat de vize până la sfârşitul lui 2012, el vedea acest sfârşit în data de 21.12.2012, astfel sperând că nu va mai fi nevoit să se ţină de promisiune? Sau poate Iurie Leancă nu şi-a dus până la sfârşit gândul când a spus că până la sfârşitul anului 2012 veţi călători fără vize în UE, uitând să spună şi condiţia pentru aceasta: Doar dacă luaţi cu toţii paşaportul românesc, la fel ca şi rudele mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu