Opiniile, sugestiile, propunerile le aştept la valentyn26@gmail.com

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 6 iulie 2012

Peripeţiile unui lăţel cu barbă (II)


O dată poposit în neţărmurita vegetaţie verde din jurul solitarului Stejar, lăţelul cu misiuni speciale a şi trecut la treabă, doar că foarte atent să nu fie observat sau simţit de cineva, să nu bată prea tare la ochi. Să tot fi supt el aşa în linişte din verdeaţa pubiană a adversarului stăpânului său vreun an, poate doi, nu putem spune cu exactitate, căci a fost atât de nevăzut la început , încât nu vă pot spune cu exactitate.

Doar că ce naşte din iarbă rea (vedeţi prima parte) şi suge lapte stricat din alte zone decât cele recomandate, riscă să devină cel puţin la fel de rău, hapsân şi nesătul. Aşa s-a făcut că într-o zi din dorinţa sa cumplită de a avea mai mult, în loc să sugă în linişte, a muşcat cu brutalitate, astfel dându-şi de gol locaţia şi existenţa sa parazitară.

Vădit iritat de înţepătură, stăpânul falnicului Stejar verde, ce devenise cam gălbui-roşiatic între timp, îşi întoarse privirea spre partea de jos a propriului corp şi mare îi fu mirarea să vadă că l-a înzestrat careva cu paraziţi. Acum îi părea rău că a dat prea multă atenţie doar podoabei sale capilare, pe care a înzestrat-o cu niscaiva fire de păr prin străinătăţi şi că nu s-a îngrijit şi de alte părţi acoperite cu păr.

Dar era prea târziu, faptul era comis, aşa că nu-i rămânea decât să afle motivul şi scopul aflării acelui parazit  pe corpul său de proaspăt prim-ministru. Mare i-a fost mirarea când a aflat la ce râvnea lăţelul cu pricina: Ministerul Culturii. Vă imaginaţi, un parazit, un păduche lat în fruntea culturii moldoveneşti. Nu putem pretinde că s-ar ridica cultura multor moldoveni mai presus decât cultura unui păduche, dar nici un astfel de exemplar nu-şi putea permite proprietarul Stejarului peste cultura mioritică. Nu putea să-l pună şi din cauza că fotoliul râvnit de lăţelul nostru, era deja rezervat unui alt lăţel al şefului său. Astfel, enervat fiind peste măsură că a fost refuzat, lăţelul nostru a hotărât să părăsească zona pubiană verde, pentru a-şi găsi un alt loc de parazitare.

Primul loc de parazitare la care s-a gândit, a fost cel al stăpânului său, „prosperul om de afaceri”, despre care vă vorbisem în prima parte. Doar că între timp, acesta devenise prea ocupat că să-i mai dea atenţie acestuia,a cum avea pe cap probleme de diriguire a statului prin stoarcerea şi jefuirea acestuia de întreprinderi, bănci şi alte companii.

Astfel, parazitul nostru se văzuse nevoit să încerce mai multe locuri de parazitare, până ce stăpânul său îşi va aminti şi de el. Încercase el şi pe la nea Mişu Ghimpu, cel care i-a dat ideea cu suptu’, pe la televiziuni, ziare, băgându-se mai mereu în seamă, poate cineva îi va oferi şi lui un loc bun de parazitare, până ce stăpânul său îşi va întoarce privirea spre el. S-a gudurat lăţelul nostru şi pe la Jurnal TV, pe care acum vomele lui publice îl numeşte URNAl TV.

Totuşi, parazitul nostru nu a încetat să spere, aşa că până la urmă stăpânul său şi-a reamintit şi de el hotărând să-i mai dea o şansă. Doar că de data aceasta, „omul de afaceri”, devenise acum om de stat, neputând să rişte să-i mai permită unui păduche lat şi pe deasupra şi bărbos să-i mai populeze corpul. Dacă acestuia îi venea vreo idee să scoată capul din zona ruşinoasă în plină şedinţă parlamentară şi vedea un parlament întreg că cel de la tribună are paraziţi.

Astfel, „prosperul om de afaceri şi deja şi om de stat” îi venise o idee genială. De ce să nu-şi pună el păduchele în rând cu lumea, să-i ofere o pagină de internet, numită blog, unde acesta ar putea să-şi verse inepţiile în văzul tuturor, astfel având ocazia să-şi mai ponegrească adversarii politici, dar şi având un bun paznic lătrător care l-ar apăra atunci când cineva şi-ar permite să vorbească ceva urât despre el.

Doar că păduchele nostru iarăşi nemulţumit. El fiind obişnuit şi viaţa lui depinzând de locuri cât mai ascunse, intime, păroase, împădurite, întunecate, găunoase, nu putea să renunţe atât de uşor la locul său preferat de parazitare. În aceste condiţii, stăpânul său a fost nevoit să-l lase să-şi numească locul de parazitare aşa cum îi place lui, să şi-l amenajeze cât mai prielnic pentru condiţiile sale de viaţă, iar noaptea îi va permite să sugă de acolo de unde-i place lui mai mult, pentru a-i veni mai uşor inspiraţia. Zis şi făcut. Locul de parazitare a fost alcătuit dintr-un amalgam de cuvinte, blog, bârlog, doar să fie cât mai apropiat zonei prielnice de convieţuire a paraziţilor.

Mai departe păduchele pubian s-a simţit cum nu se putea mai bine în noua sa locaţie. Noaptea târziu, când se întoarce stăpânul acasă, îi permite să-şi ocupe locul său preferat pentru a suge cât mai multă inspiraţie atunci când îşi expune şi majoritatea vomelor sale pe blog, bârlog. De aceste manifestări bolnave ale păduchelui nu au scăpat nici fosta sa gazdă parazitară, omul cu Stejarul, în capul căruia a tot turnat zoi, încât, probabil că acesta îi pare rău şi acum că nu i-a satisfăcut poftele şi nu i-a dat fotoliu culturii. Nu se poate pune problema că omul cu implant capilar nu şi-ar merita zoile trântită chiar în podoaba sa capilară, doar că de astfel de zoi s-ar învrednici mulţi alţii de prin fotoliile de vârf ale statului şi în special stăpânul păduchelui pubian.

Doar că păduchele nostru, botezat mai nou MAESTRE (dacă nu folosiţi acest apelativ atunci când îi lăsaţi o scrisorică de laudă pe blog, aveţi toate şansele ca aceasta să nu treacă de moderare), a primit liber la aruncat cu zoi în toţi cei care îşi permit de a se atinge de stăpânul său. Probabil, fiind prea ocupat cu suptu’ inspiraţiei de la propriul stăpân, acesta nu vede cine este cu adevărat cel de la care se alăptează şi care, se pare că deocamdată nu vrea să-l înţarce. Indiferent cine încearcă să se ia de stăpânul său. Să prezinte probe, adevăruri despre infracţiunile acestuia, păduchele este mereu la datorie şi-i ia apărarea, murdărind şi terfelind pe toţi ceilalţi.

Lăţelul în cauză vede duşmani politici ai celui care-l alăptează în oricine. Indiferent că aceştia sunt simpli oameni, dar care au suficientă logică şi raţiune pentru a-şi da seama cine şi cum este în acest stat şi cu ce se ocupă, sau politicieni, oameni de cultură,  personalităţi notorii, televiziuni, ziare, jurnalişti, bloggeri , toţi cei care îşi permit să se ridice împotriva stăpânului sunt murdăriţi din cap până în picioare.
Şi oare ce e mai neplăcut, mai urât şi mai nedrept, decât atunci când un păduche pubian murdar şi scârbos îşi permite să se dea cu părerea despre persoana ta sau a altcuiva?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu