O dată poposit în neţărmurita vegetaţie verde din
jurul solitarului Stejar, lăţelul cu misiuni speciale a şi trecut la treabă,
doar că foarte atent să nu fie observat sau simţit de cineva, să nu bată prea
tare la ochi. Să tot fi supt el aşa în linişte din verdeaţa pubiană a
adversarului stăpânului său vreun an, poate doi, nu putem spune cu exactitate,
căci a fost atât de nevăzut la început , încât nu vă pot spune cu exactitate.
Doar că ce naşte din iarbă rea (vedeţi prima parte)
şi suge lapte stricat din alte zone decât cele recomandate, riscă să devină cel
puţin la fel de rău, hapsân şi nesătul. Aşa s-a făcut că într-o zi din dorinţa
sa cumplită de a avea mai mult, în loc să sugă în linişte, a muşcat cu
brutalitate, astfel dându-şi de gol locaţia şi existenţa sa parazitară.
Vădit iritat de înţepătură, stăpânul falnicului
Stejar verde, ce devenise cam gălbui-roşiatic între timp, îşi întoarse privirea
spre partea de jos a propriului corp şi mare îi fu mirarea să vadă că l-a
înzestrat careva cu paraziţi. Acum îi părea rău că a dat prea multă atenţie
doar podoabei sale capilare, pe care a înzestrat-o cu niscaiva fire de păr prin
străinătăţi şi că nu s-a îngrijit şi de alte părţi acoperite cu păr.
Dar era prea târziu, faptul era comis, aşa că nu-i
rămânea decât să afle motivul şi scopul aflării acelui parazit pe corpul său de proaspăt prim-ministru. Mare
i-a fost mirarea când a aflat la ce râvnea lăţelul cu pricina: Ministerul
Culturii. Vă imaginaţi, un parazit, un păduche lat în fruntea culturii
moldoveneşti. Nu putem pretinde că s-ar ridica cultura multor moldoveni mai
presus decât cultura unui păduche, dar nici un astfel de exemplar nu-şi putea
permite proprietarul Stejarului peste cultura mioritică. Nu putea să-l pună şi
din cauza că fotoliul râvnit de lăţelul nostru, era deja rezervat unui alt
lăţel al şefului său. Astfel, enervat fiind peste măsură că a fost refuzat,
lăţelul nostru a hotărât să părăsească zona pubiană verde, pentru a-şi găsi un
alt loc de parazitare.
Primul loc de parazitare la care s-a gândit, a fost
cel al stăpânului său, „prosperul om de afaceri”, despre care vă vorbisem în
prima parte. Doar că între timp, acesta devenise prea ocupat că să-i mai dea
atenţie acestuia,a cum avea pe cap probleme de diriguire a statului prin
stoarcerea şi jefuirea acestuia de întreprinderi, bănci şi alte companii.
Astfel, parazitul nostru se văzuse nevoit să încerce
mai multe locuri de parazitare, până ce stăpânul său îşi va aminti şi de el.
Încercase el şi pe la nea Mişu Ghimpu, cel care i-a dat ideea cu suptu’, pe la
televiziuni, ziare, băgându-se mai mereu în seamă, poate cineva îi va oferi şi
lui un loc bun de parazitare, până ce stăpânul său îşi va întoarce privirea
spre el. S-a gudurat lăţelul nostru şi pe la Jurnal TV, pe care acum vomele lui
publice îl numeşte URNAl TV.
Totuşi, parazitul nostru nu a încetat să spere, aşa
că până la urmă stăpânul său şi-a reamintit şi de el hotărând să-i mai dea o
şansă. Doar că de data aceasta, „omul de afaceri”, devenise acum om de stat,
neputând să rişte să-i mai permită unui păduche lat şi pe deasupra şi bărbos
să-i mai populeze corpul. Dacă acestuia îi venea vreo idee să scoată capul din
zona ruşinoasă în plină şedinţă parlamentară şi vedea un parlament întreg că
cel de la tribună are paraziţi.
Astfel, „prosperul om de afaceri şi deja şi om de
stat” îi venise o idee genială. De ce să nu-şi pună el păduchele în rând cu
lumea, să-i ofere o pagină de internet, numită blog, unde acesta ar putea să-şi
verse inepţiile în văzul tuturor, astfel având ocazia să-şi mai ponegrească
adversarii politici, dar şi având un bun paznic lătrător care l-ar apăra atunci
când cineva şi-ar permite să vorbească ceva urât despre el.
Doar că păduchele nostru iarăşi nemulţumit. El fiind
obişnuit şi viaţa lui depinzând de locuri cât mai ascunse, intime, păroase,
împădurite, întunecate, găunoase, nu putea să renunţe atât de uşor la locul său
preferat de parazitare. În aceste condiţii, stăpânul său a fost nevoit să-l
lase să-şi numească locul de parazitare aşa cum îi place lui, să şi-l amenajeze
cât mai prielnic pentru condiţiile sale de viaţă, iar noaptea îi va permite să
sugă de acolo de unde-i place lui mai mult, pentru a-i veni mai uşor
inspiraţia. Zis şi făcut. Locul de parazitare a fost alcătuit dintr-un amalgam
de cuvinte, blog, bârlog, doar să fie cât mai apropiat zonei prielnice de
convieţuire a paraziţilor.
Mai departe păduchele pubian s-a simţit cum nu se
putea mai bine în noua sa locaţie. Noaptea târziu, când se întoarce stăpânul
acasă, îi permite să-şi ocupe locul său preferat pentru a suge cât mai multă
inspiraţie atunci când îşi expune şi majoritatea vomelor sale pe blog, bârlog.
De aceste manifestări bolnave ale păduchelui nu au scăpat nici fosta sa gazdă
parazitară, omul cu Stejarul, în capul căruia a tot turnat zoi, încât, probabil
că acesta îi pare rău şi acum că nu i-a satisfăcut poftele şi nu i-a dat
fotoliu culturii. Nu se poate pune problema că omul cu implant capilar nu şi-ar
merita zoile trântită chiar în podoaba sa capilară, doar că de astfel de zoi
s-ar învrednici mulţi alţii de prin fotoliile de vârf ale statului şi în
special stăpânul păduchelui pubian.
Doar că păduchele nostru, botezat mai nou MAESTRE
(dacă nu folosiţi acest apelativ atunci când îi lăsaţi o scrisorică de laudă pe
blog, aveţi toate şansele ca aceasta să nu treacă de moderare), a primit liber
la aruncat cu zoi în toţi cei care îşi permit de a se atinge de stăpânul său.
Probabil, fiind prea ocupat cu suptu’ inspiraţiei de la propriul stăpân, acesta
nu vede cine este cu adevărat cel de la care se alăptează şi care, se pare că
deocamdată nu vrea să-l înţarce. Indiferent cine încearcă să se ia de stăpânul
său. Să prezinte probe, adevăruri despre infracţiunile acestuia, păduchele este
mereu la datorie şi-i ia apărarea, murdărind şi terfelind pe toţi ceilalţi.
Lăţelul în cauză vede duşmani politici ai celui
care-l alăptează în oricine. Indiferent că aceştia sunt simpli oameni, dar care
au suficientă logică şi raţiune pentru a-şi da seama cine şi cum este în acest
stat şi cu ce se ocupă, sau politicieni, oameni de cultură, personalităţi notorii, televiziuni, ziare,
jurnalişti, bloggeri , toţi cei care îşi permit să se ridice împotriva
stăpânului sunt murdăriţi din cap până în picioare.
Şi oare ce e mai neplăcut,
mai urât şi mai nedrept, decât atunci când un păduche pubian murdar şi scârbos
îşi permite să se dea cu părerea despre persoana ta sau a altcuiva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu