Discuţii de sfârşit de săptămână

Dăunăzi am avut o discuţie cu una din persoanele din lista facebook. Una din puţinele persoane, deoarece spre deosebire de alţii nu mi-am umplut lista cu persoane la întâmplare. Sunt tocmai 18 persoane. Unele apropiate mie, altele mai puţin. Ultimul introdus în listă este Constantin Cheianu, sau cel puţin acel cont poartă acest nume. Nu pot fi sigur 100% că ar fi Domnia sa, cunoscut fiind faptul că mulţi derbedei îşi fac conturi false cu nume de persoane notorii.

Revenind la discuţia mea cu acea persoană, nu ştiu dacă pot să-i spun prieten, chiar dacă acea listă se numeşte listă de prieteni, deoarece nu ne cunoaştem şi din câte îmi amintesc, este pentru prima dată când am purtat o discuţie. Persoana respectivă mă întrebase dacă eu îmi public articolele pe www.jurnal.md sau dacă le spun eu să mi le publice. I-am răspuns că nu e nici prima, nici a doua situaţie. Nu-mi public eu articolele şi nici nu le cer să o facă. Ba mai mult, nici ei nu mi-au cerut vreodată permisiunea, dar nici nu văd o problemă în acest fapt. Dacă ei consideră că ceea ce scriu eu merită atenţie şi se ridică la o anumită valoare, nu-mi rămâne decât să mă bucure acest fapt şi să le mulţumesc pentru apreciere, atât lor, celor de la Jurnal Trust Media, cât şi altor instituţii media care mai preiau uneori câte un articol de pe acest blog.

Totuşi, persoana respectivă nu s-a lăsat, întrebându-mă dacă cei de la Jurnal nu-mi plătesc pentru articole. După cum cred că v-aţi da seama din cele scrise mai sus, odată ce nu m-au contactat niciodată înainte sau după ce-mi publică articolele, este lesne de înţeles că aici nu poate fi vorba despre nicio plată. Nu am pretins niciodată nimic de la nimeni, niciun bănuţ măcar pentru ceea ce scriu. Am mai spus, dacă ei cred că ceea ce scriu eu merită atenţie şi se ridică la o anumită valoare, nu-mi rămâne decât să mă bucur de acest fapt şi să am satisfacţia că munca mea nu trece neobservată şi este apreciată la justa valoare.

Din câte cunosc, cei care scriu pentru anumite publicaţii, şi o mai fac şi bine, primesc un salariu destul de bun, salariu ce le permite să stea liniştiţi acasă, în Republica Moldova, nu să plece la munci fizice grele prin Europa, aşa cum este cazul meu. Cu acest prilej, vreau să-i întreb pe cei care mai sugerau, sau unii chiar mă acuzau că aş scrie la comanda cuiva (în lista acestora nu intră nicidecum persoana cu care am discutat pe facebook), aş mai umbla eu acum prin lumea largă în căutarea unui viitor mai bun, lăsând persoanele dragi, prietenii şi apropiaţii, deoarece acasă e aproape imposibil să ai un trai decent?

Nu voi avea nimic împotriva celor de la www.jurnal.md dacă îmi vor prelua şi în continuare articole de pe blog, la fel nici dacă nu vor mai prelua. La urma urmei este treaba lor. Este politica lor editorială şi o fac aşa cum cred ei că este mai bine. Totuşi, aş avea să le recomand câte ceva. Atunci când preiau vreun articol de pe blogul personal să mai atragă atenţia şi la alte teme, situaţii despre care scriu. O să le dau şi câteva exemple.

Articolele pe care le-am scris despre corupţia celor de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie, care se ocupă cu reacordarea cetăţeniei româneşti basarabenilor, cred eu că ar fi meritat o mai multă atenţie din partea celor de la Jurnal şi ar fi trebuit să le şi publice. Prin intermediul lor, acele dovezi de corupţie, ar fi ajuns mai uşor la cunoştinţa cetăţenilor, dar şi a organelor abilitate pentru a lua măsuri cu cei corupţi. Articolul în care am demonstrat că fiul şi soţia lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română peste capetele a peste 100 000 de basarabeni, cred eu, că ar fi meritat toată atenţia presei autohtone, deoarece era vorba despre un oficial de rang înalt, un ministru de externe care reprezintă statul în afară, implicat în acte de corupţie şi trafic de influenţă. În baza acestui articol, dar şi în baza altor articole în care am demonstrat cu probe corupţia celor de la ANC, s-a luat act despre aceste acte de corupţie şi ca rezultat procurorii români şi-au făcut treaba şi mulţi din cei de la ANC au fost destituiţi şi li s-au deschis dosare penale, fiind chiar şi arestaţi preventiv. Din păcate, ministrul nostru de externe Iurie Leancă stă bine mersi şi acum în funcţie, nimeni necerându-i socoteala şi neîntrebându-l cum a fost posibil ca soţia şi fiul să i-a cetăţenia română peste capul a sute de miii de basarabeni, deoarece presa nostră nu ştie să se axeze pe subiecte importante, ori acesta a fost un subiect adevărat şi cu bătaie lungă.

Un alt articol pe care atât cei de la Jurnal, cât şi ceilalţi nu s-au sinchisit să-i dea atenţia este cel în care, recent am demonstrat cu probe foto şi video cum se face contrabanda în vama Albiţa cu implicarea personalului vamal. Şi de această dată presa noastră nu a dat atenţie acestor probe, pe când peste Prut, în România, în baza acestui articol s-au deschis multe dosare penale, iar persoanele responsabile urmează să fie pedepsite. Nici presa română nu s-a lăsat mai prejos, astfel primind mai multe e-mail-uri de la diferite instituţii media româneşti pentru a le permite să publice materialul meu, iar unele chiar l-au preluat fără aprobarea mea. Cel mai neplăcut lucru este că, în această situaţie de contrabandă este implicată nemijlocit şi vama moldovenească, deoarece acele pachete colectate de prin arbuştii din preajma punctului de control vamal Albiţa nu au căzut din cer, ci au trecut mai întâi prin vama Leuşeni, ca ulterior să fie plasate în acele locuri pentru vameşii români. Şi de această dată presa noastră şi-a văzut de subiectele ei de mahala, iar subalternii direcţi ai lui Filat au rămas şi de data aceasta nepedepsiţi, în timp ce în rândul vameşilor români cad capete, iar vameşii noştri corupţi stau bine mersi şi-şi continuă de ilegalităţile lor.

Nu vreau să par nerecunoscător sau să pară că acord prea multă atenţie celor scrise de mine, dar vreau să-i anunţ pe cei care preiau unele articole de pe acest blog, să o facă cu mai mult curaj, căci atunci când scriu despre aceste situaţii similare cu cele descrise mai sus (corupţia de la ANC, contrabanda din vama Albiţa etc.) scriu cu cea mai mare seriozitate şi doar în baza unor probe de necontestat şi nu au de ce-şi face griji dacă vor face cunoscute aceste situaţii publicului larg prin mijloacele de informare în masă de care dispun ei.

Revenind la discuţia cu amicul meu virtual, vreau să vă spun că acesta mi-a sugerat că ar trebui să fiu mai drastic cu cei care preiau articolele mele, căci ei ar avea venit din publicarea lor, iar în rezultat mi-ar reveni şi mie pe drept ceva din asta. Încă odată menţionez că nu voi cere niciodată bani pentru ceea ce scriu, în schimb, dacă ar veni o propunere serioasă de angajare din partea unor instituţii media care mai preiau uneori articole pe care le scriu, trebuie să recunosc că nu aş spune nu. Doar cu o condiţie, să fiu lăsat şi pe mai departe să scriu doar ceea ce cred eu de cuviinţă că merită să scriu, niciodată nu voi scrie ceea ce mi se va spune, sau la comanda cuiva. Acest lucru poate m-ar ajuta şi pe mine să revin acasă, câştigându-mi existenţa alături de cei dragi, contribuind astfel prin impozitele plătite din salariu la îmbunătăţirea situaţiei din Moldova şi nu lucrând pentru alte state cum o fac în prezent.