Opiniile, sugestiile, propunerile le aştept la valentyn26@gmail.com

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 30 martie 2012

Muşchii lui Timofti (II)

Ce are şi ce nu are voie să facă Preşedintele Nicolae Timofti

În cele ce urmează, aşa cum v-am promis în prima parte, vă voi vorbi despre cum ştie să-şi arate muşchii noul Preşedinte ales al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Ştiu că în una din emisiunile televizate la care a fost invitat a spus că este foarte obosit, iar asta ne-ar duce cu gândul la faptul că oboseala cronică de care spune că suferă, nu i-ar permite să-şi mai încordeze muşchii. Doar că situaţia nu stă chiar aşa. Desigur, se va da obosit atunci când cei din AIE în persoana lui Plahotniuc, Filat şu Ghimpu îşi vor face de cap şi vor prăda acest stat în continuare aşa cum le place lor. Da, atunci se va da obosit, va zice că e neputincios, că nu are pârghiile necesare pentru a-i astâmpăra, căci pentru asta a fost el ales Preşedinte, să tacă şi să nu intervină în niciun fel, să fie o marionetă în mâinile lor.

Însă i s-au lăsat şi unele poziţii de manevră. Una din acestea este sistemul judecătoresc, pe care tare îl mai iubeşte Nicolae Timofti şi din fruntea căruia încă nu a demisionat, deşi a devenit peste noapte şi Preşedinte de stat. Astfel, oricât de corupt ar fi acesta, oricât de mult ar prejudicia statul alde Colenco şi compania, el se va comporta “omeneşte” (cuvântul omeneşte în RM este înţeles mult diferit decât altundeva) şi nu-i va pedepsi. Mai mult, ajuns şef de stat, Timofti începe să-şi rate muşchii fleşcăiţi, dar umflaţi de steroizii sistemului judecătoresc moldovenesc şi se răţoieşte la televiziunea celui care l-a făcut preşedinte, că judecătorii nu trebuie şi nici nu vor fi lipsiţi de imunitate niciodată. În susţinerea neruşinării sale, stimabilul dă exemplu imunitatea deputaţilor şi a altor funcţionari de rang înalt. Numai că noul şef de stat al R. Moldova uită că se discută intens şi chiar s-a pregătit un proiect de lege privind lipsirea de imunitatea parlamentară şi pentru deputaţi.

Şi ca nesimţirea să fie şi mai mare, stimabilul domn care ocupă fotoliul de şef de stat, mai vine cu o bombă. Judecătorii cu salarii de până la 2000 de euro, căci aşa ar fi auzit el că se practică prin Europa. Ce nu ştie Nicolae Timofti sau nu vrea să spună, este că în Europa judecătorii nici pe departe nu sunt corupţi, la fel cum sunt judecătorii pe care el îi protejează cu o grijă de mămucă înrăită. Niciun stat din Europa Occidentală, unele mai mari de zeci de ori decât  R. Moldova nu are atâtea cazuri pierdute la CEDO câte are statul nostru. Ce nu vrea să spună actualul şef de stat (nou nouţ ales, dar deja cu muşchii la vedere), este că deşi în statele europene judecătorii au multe mii de euro salariu şi cetăţenii de rând au la fel de multe mii de euro salarii, sau poate  unii şi mai multe decât judecătorii.

Scriind fraza de mai sus, mi-a sărit în ochi momentul când Nicolae Timofti era prezentat triumfător de către cei trei, drept candidatul AIE la preşedinţie. Atunci a fost lăsat de către “trokă” să spună doar că el va fi preşedintele întregului popor. Acum vă întreb pe voi dragi cititori despre ce fel de preşedinte al poporului ne vorbeşte acest neică, când poporul moare de foame, oamenii nu au serviciu şi cei care mai au, nu au salarii mai mari de 100-150 de euro? Al cui preşedinte este Nicolae Timofti, al nostru care avem 150 de euro salarii şi nici nu pomeneşte de mărirea lor, sau al judecătorilor, care în prezent au peste 300 euro şi el vrea să le dea deja, tocmai 2000 de euro?

Motivaţia distinsului preşedinte al AIE şi al judecătorilor ar fi, că judecătorii sunt corupţi din cauza că au salarii mici. Iar soluţia fenomen găsită de el este ridicarea salariilor tocmai la 2000 de euro. Nu domnule Nicolae Timofti, nu aceasta este soluţia. Şi ştiţi de ce? Pentru că cei ca alde Colenco şi compania, care au fost învăţaţi pe timpurile sovietice să fure cu sacul, căruţa sau remorca (în dependenţă de statutul care-l aveau în acea vreme), iar în ultimii 20 de ani să li se “mulţumească” pentru deciziile părtinitoare cu sacoşele cu bani, aceste bube ale societăţii nu mai pot fi vindecate. Acestora dacă le dai şi salarii de 10.000 de euro, tot corupţi vor fi, deoarece aşa sunt învăţaţi şi sunt încurcaţi cu mafia de care nu pot scăpa aşa uşor fără să-i mai slujească sârguincios. Singura lor vindecare este destituirea din funcţie şi ani grei de puşcărie pentru cei care merită. Soluţia este însă, aducerea în locul acestor corupţi a tinerilor specialişti, care din cauza buboilor care ocupă acum funcţii de judecători nu se pot angaja ei înşişi. Iată acestor tineri li se pot da şi salarii de 2000 de euro, pentru că ei nu vor fi corupţi ca şi actualii. Ei, spre deosebire de actualii se vor mulţumi cu salariul de 2000 de euro, fără a mai lua decizii în dependenţă de cine plăteşte mai mult.

De ce totuşi Nicolae Timofti la doar câteva zile se manifestă în asemenea hal şi încearcă să blocheze reforma judecătorească, care prevede neapărat şi lipsirea de imunitate a judecătorilor? E simplu. Pentru că aşa i s-a spus să procedeze. Pentru ca Plahotniuc şi ceilalţi să se poate manifesta în continuare în voie, să fure şi să raiderizeze în continuare, fără ca partenerii lor de hoţii, judecătorii să fie atraşi la răspundere penală. Cel mult să primească o mustrare aspră de ochii lumii.

Timofti îşi foloseşte muşchii şi la promovarea rudelor în funcţii importante

Nici n-a reuşit bine să se acomodeze noul şef de stat cu noua funcţie deţinută, că deja în conducerea de vârf a raionului Floreşti au şi avut loc răsturnări neaşteptate (sau poate că de unii abia aşteptate) de situaţii. Comuniştii destituiţi din funcţii de conducere, ce-i drept, cei care se asociază cu PCRM de mult trebuiau să rămână fără funcţii de conducere, doar că aceste lucruri abia acum se întâmplă şi tocmai la Floreşti, unde, surpriză în calitate de consilier era şi cumnatul lui Nicolae Timofti. Spun era, căci mai nou a devenit vicepreşedinte de raion. Oare să aibă ocuparea funcţiei de vicepreşedinte de raion de către cumnat vreo legătură cu alegerea lui Nicolae Timofti ca şef de stat? Nu pot să vă răspund la această întrebare, însă ceea ce vă pot spune este că această situaţie nu poate fi doar o simplă coincidenţă. La fel cum nu este o simplă coincidenţă nici numirea în funcţia de preşedinte de raion a altui consilier de pe listele PD-ului. Vedeţi în toate astea legătura? Nici “eu nu o văd”, doar că, paradoxal, şeful PD-ului (nu preşedintele) este Plahotniuc, cel care l-a făcut şi pe Timofti oleacă de şef de stat.

Şi iar mă duce gândul la momentul în care Nicolae Timofti a zis că va fi preşedintele întregului popor, nu doar a unor grupuri. Ehh…preşedintele AIE, preşedinte al judecătorilor şi vedem că şi al rudelor.

Apropo de rude. Petru Licinschi are doi băieţi şi pe timpul când era acesta Preşedinte, Republica Moldova a fost totalmente distrusă, împărţită, privatizări ilicite, distrugeri de fabrici şi uzine. În acelaşi timp cu această debandadă din ţară, Sergiu, unul din fii săi şi despre care acum nu se aude nimic, juca milioanele pe la cazinourile din Moscova. Un altul Chiril, devenea un “prosper om de afaceri”, cum este de fapt şi acum, doar că spre deosebire de celălalt fiu al lui Petru Lucinschi, este şi recunoscut.

În cei opt ani de zile ai lui Vladimir Voronin, Republica Moldova a devenit cea mai sărac stat din Europa. În acelaşi timp, unicul său fiu Oleg devine miliardar în euro. Circula şi un banc în acele timpuri, că numai fiul Taisiei şi lui Vladimir Voronin lucrează în ţara asta.

Despre ambii şi Petru Lucinschi şi Vladimir Voronin nu s-a auzit chiar din primele zile să-şi promoveze în asemenea hal rudele.

Lucinschi are doi băieţi, Voronin unul şi am ajuns cine am ajuns pe timpul lor. Oare ce ne aşteaptă de la Nicolae Timofti cu cei trei fii ai săi?

joi, 29 martie 2012

Muşchii lui Timofti

Despre persoana Nicolae Timofti, atât în calitatea sa de candidat (trimis de Dumnezeul Plahotniuc pentru Ghimpu), dar şi după ce a fost ales Preşedinte al R. Moldova, prin trădare, aşa cum a spus-o tot juristul Mihai Ghimpu cu câteva săptămâni în urmă, m-am cam abţinut să scriu.

Nu am scris, nu din cauza că nu aş fi avut ce scrie, căci despre un preşedinte al CSM care a protejat judecătorii corupţi din ţară, ar fi destule de scris. Iar despre Colenco, banditul numărul 1, care a prejudiciat statul R. Moldova cu zeci de milioane de euro, a zis că pur şi simplu l-a iertat că aşa este el Timofti, iertător din fire. Domnule Timofti, dacă fac şi eu nişte fraude de milioane, pot sta liniştit că mă veţi ierta şi pe mine? Sau eu şi ceilalţi oameni de rând nu ne ridicăm la nivelul lui Colenco, nu avem aceleaşi drepturi?

AIE şi-a tras Preşedinte de stat

Am evitat să scriu despre această persoană şi datorită faptului că alţii au scris destule despre el. Unii l-au numit trimisul lui Dumnezeu (am spus mai sus al cărui Dumnezeu), alţii că ar fi o persoană bună, blândă, iertătoare şi chiar au avut dreptate, odată ce Nicolae Timofti, preşedintele CSM a fost paradoxal de bun, blând şi iertător cu hoţi în lege precum Colenco şi alţii. Au existat şi persoane care nu-l idolatrizează nici pe Ghimpu, dar nici pe dumnezeii lui şi care au scris destul de dur despre noul nostru preşedinte. Unii l-au numit preşedintele lui Filat, alţii al lui Plahotniuc, ca în fine să se demonstreze că Ghimpu a fost cel ce l-a înaintat pe Timofti în calitate de candidat la preşedinţie. Paradoxal, dar chiar dacă aparent pare ca unii să nu aibă dreptate, în realitate au avut parţial dreptate când au zis că Timofti este preşedintele lui Plahotniuc. Chiar dacă acesta, aparent a fost înaintat de Mihai Ghimpu, este cunoscut că cel din urmă nu face nicio mişcare fără aprobarea lui Vlad Plahotniuc.

Poate că am creat un pic de confuzie prin cele scrise mai sus, dar ca să fiu mai clar, indiferent de cine nu ar fi fost propus sau înaintat Nicolae Timofti, un lucru este sigur, sau era sigur până acum câteva zile, Nicolae Timofti este preşedintele AIE, adică al lui Plahotniuc, Ghimpu şi pe la teatru, prin beciuri pe la Cricova, este şi preşedintele lui Filat.

Puţin mai sus am spus despre faptul că Nicolae Timofti nu este în totalitate numai al lui Plahotniuc şi asta nu din cauza că ar fi parţial şi al lui Ghimpu şi Filat. Altul este motivul pentru care am spus acest lucru. Timofti nu este numai preşedintele lui Plahotniuc şi AIE, căci el este şi preşedintele judecătorilor. Nu, nu este preşedintele CSM, este preşedinte de stat (deşi nu ştiu dacă şi-a dat sau nu demisia din fruntea CSM), un preşedinte de stat al AIE şi al sistemului judecătoresc, al judecătorilor, mai simplu spus. La fel cum R. Moldova, teritorial este împărţită în cel puţin trei bucăţi (unii le-ar spune chiar state), Transnistria, Găgăuzia şi ce mai rămâne restul Republica Moldova (doar că nici de acest rest de teritoriu nu mai suntem siguri după tentativele separatiste ale celor din Bălţi), tot în cel puţin trei categorii este împărţită ca şi populaţie. Ca să fiu mai clar. Există AIE şi neamurile, există sistemul judecătoresc (care s-a proclamat stat în stat şi care acum are şi propriul preşedinte) cu judecătorii şi mafioţii pe care îi protejează şi mai rămânem şi noi, sărmanii locuitori ai acestui teritoriu dintre Prut şi Nistru. Bine, mai nou vedem că se conturează şi o nouă categorie socială, Timofti şi neamurile de la Floreşti, dar deocamdată este prea firavă, aşa că nu-i vom da prea mare atenţie acum.

Prin alegerea lui Nicolae Timofti preşedinte ne-am întors cu cel puţin 12 ani în urmă

Întorcându-ne puţin în timp, în special prin anii 1999, 2000 începutul lui 2001, o să ne amintim că şi atunci a mai fost o încercare de a-şi pune judecătorii propriul lor preşedinte. Atunci era vorba despre Pavel Barbalat. Însă, această tentativă a eşuat, iar noi ne-am ales pe cap cu pacostea pe nume Vladimir Voronin. Nu pot să spun dacă ar fi fost mai bine sau mai rău dacă Pavel Barbalat devenea preşedinte în locul lui Voronin. Nu am cunoscut, decât din puţinele surse scrise persoana Pavel Barbalat şi nu mă pot exprima în privinţa defunctului, căci între timp a plecat de printre noi, iar despre cei decedaţi, este o vorbă din bătrâni, ori pomenim de bine, ori deloc.

Ceea ce vreau însă să spun, este că, atunci la început de nou mileniu, odată cu guvernarea Sturza lucrurile începuse uşor-uşor să revină la normal. Bandiţii anilor ‘90, care terorizau populaţia până atunci începeau să fie chemaţi în faţa legii. Iar cum legea la noi era reprezentată de alţi bandiţi, doar că puşi în lege (a se înţelege judecătorii), cei din urmă erau puşi în situaţia de a începe să respecte legea, iar respectând legea, deranjau pe ceilalţi bandiţi ca: Karamalak, Zelenîi,  Micu, Makena, Plahotniuc etc. Astfel, pentru a  nu avea probleme s-a încercat de a obţine protecţia de la cel mai înalt nivel, adică de la preşedintele statului, prin însuşi Pavel Barbalat, care era preşedintele Curţii Constituţionale în acea vreme.

După cum bine ştim, această tentativă a eşuat, iar la conducere a ajuns Voronin cu clanul lui de bandiţi. Ce s-a întâmplat cu renumiţii bandiţi ai anilor ‘90, se cunosc puţine lucruri. Unii s-au eliminat reciproc unul pe altul (cele mai des întâlnite metode de eliminare era ciuruirea cu automatele în propriile maşini), alţii erau scoşi la suprafaţă după luni de zile de apele Nistrului. Unii din ei, mai norocoşi au reuşit să dispară, să ceară azil politic prin diferite state europene sau stau ascunşi prin Rusia şi Tiraspol. Mai sunt şi din cei care au înfundat puşcăria şi mai fac legea şi acum printre puşcăriaşi. Se spune că în spatele tuturor acestor răfuieli ar fi stat Oleg Voronin, susţinut de tatăl său, care devenea tot mai influent în plan politic, dar şi în rândul bandiţilor. Pe lângă categoriile de bandiţi pomeniţi mai sus, a mai fost o categorie. Cei cu caracter de femeie uşoară (curvă li se spune în popor), care au reuşit să-i intre sub piele lui Voronin şi să treacă în tabăra acestuia. Unul din aceştia, care a reuşit să supravieţuiască cu succes şi chiar să-şi detroneze mentorul şi binefăcătorul, este Vlad Plahotniuc, care din postura de traficant de carne vie şi proxenet în anii ‘90 a ajuns “om de afaceri” sau mai simplu, primul mafiot.

Astfel, datorită schimbării situaţiei de la începutul anilor 2000 şi a venirii “timpurilor noi”, unde nu mai este posibil să te manifeşti ca în anii ‘90, liderii lumii interlope s-au acomodat noua situaţie existentă pe atunci, schimbându-şi strategia de existenţă. Mascându-se sub chipul „agenţilor economici”, sumele enorme băneşti, dobândite ilicit, le investesc în proiecte de afaceri, acţiuni, bănci comerciale, valori imobiliare şi bunuri şi aşteaptă schimbarea atitudinii organelor de drept, şi îndeosebi a celor care combat criminalitatea organizată.

În prezent, la început de nou deceniu, timpurile par a se schimba iar. Astfel că foştii bandiţi, care au supravieţuit şi au devenit mai nou, mari “oameni de afaceri” prin privatizări ilegale din proprietatea statului, prin preluarea ilegală a afacerilor profitabile, prin raiderizarea băncilor şi a altor instituţii de stat şi întreprinderi, iar sunt în pericol de a fi chemaţi în faţa legii, sau cel puţin a amicilor lor, judecătorii care pretind a face legea în acest stat. Şi cum situaţia actuală pare să fie mai sumbră pentru ei decât acum 10-12 ani, deoarece acum mass-media stă cu ochii pe ei şi la orice încălcări din partea acestora pot face mare tărăboi, ajungându-se chiar şi la mustrări aspre pentru unii judecători care au furat statul de sute de milioane de euro datorită multiplelor hotărâri judecătoreşti ilegale, s-a apelat din nou la  “crâşă”, de data asta din partea lui Nicolae Timofti. Deja nu s-a apelat la Nicolae Timofti preşedintele CSM, căci din acea funcţie el nu putea împiedica dizolvarea judecătoriilor economice şi la fel nu poate împiedica nici pedepsirea penală a judecătorilor corupţi, în urma scoaterii imunităţii acestora de către tânărul şi naivul Oleg Efrim.  De aceasta dată, se va apela după protecţie deja la Nicolae Timofti, Preşedintele Republicii Moldova!

(Mâine va urma cu detalii despre cum îşi foloseşte muşchii Nicolae Timofti)

vineri, 16 martie 2012

Pe unii i-a cam luat valul

Euforie mare azi în faţa Palatului Republicii, în care, de mai bine de doi ani, politicienii noştri îşi fac de cap aşa cum vor ei, în lipsa unui sediu al parlamentului, distrus în urma protestelor din 7 aprilie 2009.

O să vă întrebaţi ce are 7 aprilie 2009 cu această zi istorică (în sens pozitiv pentru unii şi dezastruoasă pentru alţii). Am adus discuţia despre acest lucru, deoarece Filat a pomenit zilele trecute că nimeni nu-şi poate crea un viitor pe ruine şi jertfe omeneşti. Ceva de genul acesta, nu mă obosesc acum să mai caut exact cum s-a exprimat. Culmea nesimţirii este că, tocmai el, Filat şi întreaga AIE guvernează datorită jertfelor omeneşti ce au avut loc în aprilie 2009 şi de care se fac vinovaţi cu toţii şi Voronin, şi Urechean, dar şi Filat cu Ghimpu. Desigur, unii o să încerce să mă contrazică, să spună că Ghimpu este curat ca lacrima şi nu are nicio vină. Însă, mie nu-mi rămâne decât să-i rog să se abţină, să nu se enerveze să-şi strice sănătatea, căci vor avea nevoie de ea pentru a fi martorii desecretizării de peste vreo 50 de ani a evenimentelor din aprilie 2009. Bineînţeles, dacă vor dori neapărat să afle acest secret, despre care vajnicul Alexandru Tănase, fost membru PLDM şi fost ministru al justiţiei, actualmente preşedinte al CC, ne asigura cu o nesimţire crasă, la una din televiziuni, că despre 7 aprilie 2009 nu vom afla nimic niciodată, sau cel puţin nu mai devreme de 50 de ani.

Am făcut această incursiune nu numai pentru a arăta pe ce se bazează AIE-ul şi cum a ajuns la guvernare, dar şi pentru a ajunge la Alexandru Tănase şi Curtea lui, de care, de fapt şi depinde ce se va întâmpla în următoarele zile, când va trebui să se expună asupra legalităţii alegerii lui Nicolae Timofti în funcţia de şef de stat.

Revenind la valul de euforie care a dat peste unii, după cum vă spuneam şi mai sus, aş vrea să-i rog să se mai tempereze. Nu pe oamenii din faţa Palatului Republicii, căci ei sărmanii se bucurau fără nicio vină. Se bucură pentru că în sfârşit s-a terminat acest teatru al absurdului legat de alegerea nesfârşită a şefului statului. Dar oare chiar s-a terminat? Oare am scăpat de veşnica alegere a preşedintelui?

De fapt, această întrebare le este adresată guvernanţilor noştri, lui Lupu, Ghimpu şi Filat. Aţi reuşit să-l convingeţi pe Dodon în noaptea ce a trecut să voteze pentru candidatul vostru. Unii vorbesc de milioane de euro, alţii de ameninţări cu moartea. Dar asta pentru noi, muritorii de rând mai puţin contează cum se războiesc ei. Pe noi ne interesează cât de legală este alegerea lui Timofti, ţinând cont că e a nu ştiu câta tentativă de alegere a şefului statului, în cazul în care legislaţia permite cel mult două tentative de alegere de către unul şi acelaşi legislativ. Pe noi ne interesează dacă şantajul la care au fost supuşi deputaţii prin a îndoi într-un anumit mod buletinul de vot pentru a se cunoaşte cine şi cum a votat, este o procedură democratică de vot? Nu este aceasta o încălcare a dreptului la secretul votului? Nu este o ingerinţă în dreptul fiecărui cetăţean de a-şi exprima opţiunea de vot liber şi fără a fi impus de cineva cum să voteze? Oare ce s-a întâmplat azi în timpul alegerii diferă cu ceva de prostia lui Lupu cu arătarea buletinului de către deputaţi din 16 decembrie 2011? Şi acea modalitate de votare, cel puţin stranie de a vota, fără a fi votat candidatul. Adică, introducerea buletinului gol în urna de vot, fără nicio ştampilă nimic. Sunt curios, a mai avut loc vreodată, undeva în lumea asta o astfel de procedură de vot?

Ştiu că întrebările de mai sus nu vor rămâne fără răspuns, deoarece, pe lângă euforicii noştri guvernanţi mai există şi comuniştii, care la sigur vor contesta alegerea lui Nicolae Timofti la Curtea Constituţională, iar întrebările adresate de mine mai sus vor fi adresate şi de ei lui Alexandru Tănase şi compania.. Iar dacă am avea o Curte Constituţională corectă şi nu un cancer pentru Republica Moldova cum este acum această instituţie înaltă de stat, atunci, cel puţin cei patru care încă poartă ceasurile lui Voronin la mână, vor declara neconstituţională alegerea lui Timofti. Spun despre cei patru, nu pentru că ar fi ei cei corecţi, iar Alexandru Tănase şi Victor Puşcaş nu, ci pentru că probabil vor decide aşa cum le vor cere comuniştii. Desigur, au şi precedentul potrivit pentru a lua această hotărâre şi anume, decizia Curţii cu privire la alegerile din 16 decembrie 2011, care se aseamănă mult cu ceea ce s-a întâmplat azi. Plus că, comuniştii ar mai avea două argumente forte faţă de alegerile din 16 decembrie. Unul este intimidarea deputaţilor să voteze cum li s-a dictat. Ce-i drept, este mai greu de demonstrat acest lurcu, dar urna transparentă, îndoirea buletinelor intr-un anumit mod, amplasarea mesei comisiei la doar un metru în spatele cabinei de vot pentru a se putea observa cum se comportă fiecare deputat în cabina de vot sunt dovezi clare de şantaj. Un alt argument ar fi semnul de întrebare asupra legalităţii activităţii legislativului din ultimele luni, mulţi comentatori politici, dar şi jurişti, exprimându-şi în dese rânduri opinia că actualul legislativ trebuia dizolvat încă din decembrie trecut.

Unii simpatizanţi ai AIE (care, indiferent de ce porcării nu vor face cei din AIE şi indiferent de halul în care îşi vor bate joc de populaţie, ei tot îi susţin şi spun că fac bine), o să mă acuze de partizanat cu comuniştii şi că le-aş face jocul. Înainte de a face asta, o să-i rog să citească şi alte articole scrise pe acest blog şi o să se convingă ce păreri am faţă de Voronin şi adunătura lui criminali şi vânzători de ţară.

Se vor găsi şi persoane care, probabil vor zice că alegerea şefului statului este o chestiune cu greutate şi de mare importanţă şi cei de la CC nu-şi vor permite să anuleze alegerea lui Nicolae Timofti. Cum va fi, vom vedea în curând. Însă, acestor persoane vreau să le amintesc că problema instanţelor economice, lichidare cărora au anulato fără nicio remuşcare cei de la CC este o problemă cel puţin la fel de importantă ca şi alegerea şefului statului.

În final, vreau să-i întreb pe cei trei lideri AIE, dacă nu ar fi fost mai corect şi raţional să vă adresaţi mai întâi cu o sesizare la Curtea Constituţională, să se expună asupra legalităţii activităţii actualului legislativ şi a alegerii şefului statului, astfel evitând tot acest spectacol de prost gust pe care l-aţi dat azi în şedinţa plenului legislativului şi mai apoi în faţa Palatului Republicii, în faţa sărmanilor oameni care cred orbeşte în voi? Chiar merităm noi cetăţenii această bătaie de joc, în caz de înregistrarea unui nou eşec la Curtea Constituţională?

miercuri, 14 martie 2012

Cu părere de rău, din nou am avut dreptate

Despre ceea ce voi scrie în continuare, vroiam să scriu de mai multe zile. Doar speranţa că nu voi avea dreptate şi nu voi mai fi nevoit să scriu despre aceasta, m-a făcut să tot amân să scriu despre această problemă destul de gravă. Eu aş spune că, pentru unii cetăţeni ai noştri, chiar mai gravă decât alegerea sau nealegerea Preşedintelui, pe seama căreia s-a creat o adevărată isterie şi toată mass-media numai despre asta vorbeşte. Pentru nimeni nu mai contează nimic altceva, nici creşterea exagerată a preţurilor, nici că majoritatea populaţiei cu greu mai găseşte ce să pună pe masă, nici că ne mor copii în spitale din cauza medicilor, dar şi a medicamentelor contrafăcute, etc.

Despre o altă problemă decât alegerea şefului statului voi scrie şi eu. Este vorba de o problemă despre care am scris mai multe articole şi care au ajuns la urechile organelor abilitate, care s-au şi pus pe treabă. Atât sesizările repetate ale mele (într-o oarecare măsură), dar şi a altor persoane, au atras atenţia asupra celor de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie şi a încălcărilor grave care au loc acolo, astfel că deja unii din membrii ANC stau după gratii, iar alţii sunt judecaţi în libertate.

Până aici, parcă toate-s bune şi frumoase. O mare majoritate a oamenilor este mulţumită că s-au luat măsuri şi că cei vinovaţi vor fi traşi la răspundere. O mică minoritate, adică cei care trăgeau foloase din toate aceste infracţiuni care se săvârşeau în incinta ANC şi în jurul ei (acei intermediari, dar şi alte persoane, angajaţi ANC etc.) bineînţeles că sunt supăraţi că au fost lăsaţi fără o sursă enormă de scurs bani din naivii care doreau să obţină mai repede şi ilegal cetăţenia română. De fapt, au apărut supăraţi din aceştia şi la mine pe blog, unii chiar manifestându-şi supărarea prin comentarii scrise aici. Le înţeleg indignarea, dar trebuie să înţeleagă şi ei, că uşor-uşor ne îndreptăm spre normalitate, iar aceste modalităţi ilegale de a face bani de care se foloseau ei, trebuie să dispară.

Ţinând cont de destinderea procurorilor şi arestarea corupţilor de la ANC şi astfel anihilarea grupărilor infracţionale de intermediari, cu toţii am crezut că astfel lucrurile vor intra în normalitate şi că oamenii vor putea redobândi în sfârşit mai uşor cetăţenia română. Dacă e să ne gândim logic, aşa şi ar fi trebuit să se deruleze lucrurile, odată ce nu mai sunt dosare privilegiate ce erau soluţionate în detrimentul altora care aşteptau de ani de zile, datorită miilor de euro ce veneau de la oamenii sărmani prin filiera intermediarilor.

În ultimul articol în care am scris despre corupţia de la ANC, mi-am exprimat speranţa că, citez: Consultând site-ul celor de la ANPC, am văzut că nici azi nu au publicat niciun ordin începând cu data de 24.02 şi până acum. Sperăm totuşi că stimabilii noştri funcţionari nu s-au pus iar pe sărbătorit, începând cu Dragobetele şi terminând până după 8 martie, aşa cum s-a mai întâmplat şi cu ocazia altor sărbători. Însă, după cum cred că v-aţi dat bine seama din titlul postării, idioţii de la ANC aşa şi au ţinut cu tot dinadinsul să-mi dea dreptate din nou. Astfel, după trei (3) săptămâni, incompetenţii de la ANC aşa şi nu s-au deranjat să publice măcar un Ordin, măcar să-şi facă şi ei faţă că lucrează şi nu sunt plătiţi degeaba din banii contribuabililor. Să arate şi ei un pic de respect pentru sărmanii oameni care stau cu zilele la cozi pe la consulate şi dau bani grei pentru redobândirea acestor cetăţenii. Nu, ei, aşa cum am scris şi altădată, ţin cu tot dinadinsul să continue cu batjocura la adresa noastră.

Toate aceste probleme, tergiversări, mă duc cu gândul la o ştire apărută încă prin februarie dacă nu greşesc, cum că România s-ar pregăti să stopeze procesul de redobândire a cetăţeniei româneşti de către basarabeni. Imediat după, a ieşti cu o declaraţie Viorel Badea, care a zis că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, până ce ultimul basarabean va solicita cetăţenia română. Distinsul domn, din contra, ne mai măgulea încă şi cu minciuni de genul că România deja oferă până la 12.000 cetăţenii pe lună. Faza cu 12.000 de cetăţenii pe lună, ne-am dat cu toţii bine seama că a fost o minciună sfruntată spusă de ditamai senatorul român, responsabil pe problemele tuturor românilor de pretutindeni. Oare aşa se pricepe el să ne rezolve problemele, minţindu-ne?. Însă ce mă îngrijorează pe mine mai mult, este că, dacu nu cumva Viorel Badea a minţit şi atunci când a declarat că România nu va stopa procesul de redobândire a cetăţeniilor de către basarabeni.

Cu acest prilej, îl mai întreb odată pe Viorel Badea (poate măcar de data asta va avea bunul simţ şi va răspunde): unde sunt acele 12.000 de cetăţenii oferite pe lună despre care vorbeaţi?! Mai mult ca atât, în cele 2,5 luni scurse din anul 2012 ştiţi câţi basarabeni au redevenit români? Nici mai mulţi, nici mai puţini de 5415. Dacă e să-l credem pe domnul Badea, în 2,5 luni, nu s-au dat nici jumate din ceea ce ne promitea el că se vor oferi într-o singură lună. Iar dacă aveam nişte oameni competenţi la ANC şi domnul Badea avea dreptate, până acum, cel puţin 30.000 de basarabeni trebuiau să fi redevenit români. Faceţi singuri o comparaţie 30.000 şi 5415.

Nu pot spune cu exactitate ce se va întâmpla mai departe, însă ştiu cum voi proceda eu în situaţia dată. Aşa cum am reuşit să mişc carul din loc şi să fie supuşi răspunderii corupţii de la ANC (cred că am contribuit şi eu un pic la sesizarea procurorilor români) şi sper să fie traşi şi la răspundere, aşa mă voi adresa la organele abilitate pentru a se sesiza în privinţa felului cum îşi fac treaba angajaţii ANC, cât de competenţi sunt aceştia şi dacă e ceva normal ca timp de aproape o lună să nu fie publicat niciun Ordin cu persoanele care au redobândit cetăţenia română.

P.S. Mă adresez tuturor cititorilor acestui blog cu rugămintea să facă cunoscut acest material de mai sus prin toate metodele existente, facebook, twitter, prin trimitere la organele abilitate etc., ca să putem împreună să mişcăm lucrurile spre bine.

marți, 13 martie 2012

Cine costă mai mult, Dodon sau Ghimpu?

Ieri vă spuneam că Ghimpu s-a retras temporar şi rolul său ar fi fost luat cel puţin până joi de către Dodon. Se pare însă, că Ghimpu, în dorinţa sa de a se face remarcat nu s-a lăsat prea mult dat la o parte, aşa că deja şi-a luat un alt rol, doar că de data aceasta unul ascuns. Astfel, conform mai multor surse media, Mihai Ghimpu ar valora 10 milioane de euro. Nu ştiu pe cât de veridică este această informaţie, deoarece ea vine din interiorul PCRM, iar afirmaţia o face un oarecare V. Andrievski, cunoscut drept un simpatizant înflăcărat al lui Vladimir Voronin.

De ce ar da Voronin tocmai 10 milioane? Probabil, deoarece comuniştii înţeleg foarte bine că dacă se va alege preşedintele ţării, ei vor fi perdanţii principali. Dodon a spus deschis că dacă se alege preşedintele, atunci mai mulţi deputaţi (dar şi structuri locale) de la PCRM vor trece la socialişti. Logica e simplă. Unii comunişti vor considera inadecvat comportamentul PCRM, care boicotează şedinţele Parlamentului, în timp ce Legislativul va putea să mai activeze aproape trei ani. Banii la partid se termină. A spus-o şi Vladimir Voronin şi Mark Tkaciuk. Lipsa pârghiilor administrative cu care s-au deprins comuniştii îi va determina să renunţe la “opoziţia intransigentă”. Să stea în afara Parlamentului aproape trei ani? Câţi deputaţi PCRM vor rezista? Unii chiar trăiesc din salariu şi dacă potrivit modificărilor la legislaţie, ei vor rămâne fără salariu, atunci …va fi şi mai complicat

Astfel, judecând şi în dependenţă de cele întâmplate, cel puţin de când pe meleagurile noastre a revenit primăvara, putem spune că pe undeva ar putea avea dreptate acest Andrievski.

Un prim caz cel puţin ciudat, a fost când Voronin chiar la microfonul din PMAN îi numea pe toţi g….ni, în timp ce pe Mihai Ghimpu îl lăuda şi spune că este unicul “consecutiv”. Nu ştiu dacă Voronin, din cauza inculturii şi a analfabetismului de care dă dovadă a pronunţat cuvântul “consecutiv” în loc de consecvent. Sau poate Voronin când a spus “consecutiv” a ştiut foarte bine la ce s-a referit, iar prin consecutivitatea lui Ghimpu a vrut să spună despre ritmicitatea şi consecutivitatea cu care îşi schimbă acesta părerile şi opţiunile politice, în funcţie de “sponsorul” pe care îl are la momentul dat.

La cele menţionate mai sus ne duce cu gândul şi încăpăţinarea de care a dat dovadă Ghimpu până acum şi înverşunarea cu care s-a opus desemnării unui candidat, ca motiv principal fiind că nu cunoaşte acel candidat la ochi. Oare acesta să fi fost motivul principal, sau consecutivitatea schimbării sponsorilor lui Ghimpu?

Ieri, dacă nu greşesc, imediat după ce a fost prezentat Nicolae Timofti drept candidatul AIE la preşedinţie, un site de râsul găinilor, căci altfel nu poţi numi acele aberaţii, s-a şi dat în spectacol, inventând tot felul de scenarii apocaliptice pentru ziua de 16 martie, cum că PLDM-ul se pregăteşte să strice 12 voturi pentru a-l distruge pe Ghimpu. Scenarii de acest gen cică ar fi pregătite şi pentru grupul Dodon şi pentru PD. Citind acele rânduri, nu pot spune decât că m-am ciocnit de paranoia lui Plahotniuc combinată cu pupincurismul unor internauți pentru Ghimpu. Ori, această combinaţie este una fatală pentru persoane care suferă de astfel de boli incurabile. La urma urmei, dacă Ghimpu ar vrea să nu se aleagă preşedintele, sau altcineva ar da vina pe el pentru aşa ceva, de  ce ar trebui să fie stricate tocmai 12 voturi ca să atragă atenţia supra făptaşului, când sunt suficiente 3 voturi nevalabile pentru a nu se alege preşedintele?

O altă situaţie destul de interesantă a avut loc astăzi. Dodon, care a plecat cu scandal din PCRM, se linguşeşte pe lângă Voronin, sub pretextul unui dialog în privinţa alegerii preşedintelui. Şi asta în condiţiile în care Voronin a spus clar că este împotriva alegerii preşedintelui, căci acest parlament ar activa ilegal, in opinia lui. Toate aste mişcări mă duc cu gândul doar la concurenţa acerbă dintre Ghimpu şi Dodon fie pentru microfoanele din parlament, fie pentru tribunele de unde dau mereu declaraţii presei. Ţinând cont de lupta acerbă pentru “cine este cel mai bun şi mai iubit” dintre Mihai Ghimpu şi Igor Dodon, să credem că şi ieşirea linguşitoare de azi a lui Igor Dodon pe lângă Vladimir Voronin face parte tot din acest scenariu? Oare râvneşte şi Dodon la acele 10 milioane de euro despre care se vorbeşte că Voronin i le-ar fi promis lui Ghimpu dacă nu votează preşedintele?

Nu vreau să dau răspuns la aceste întrebări, pentru a nu fi acuzat de căţeii lui Ghimpu că aş fi omul Moscovei şi l-aş ataca pe sărmanul Ghimpu, fără ca acesta să aibă măcar vreo vină. În ochii lor, Ghimpu este alb imaculat, pur, nevinovat ca un îngeraş. Nu m-aş mira dacă unii din ei l-ar considera lipsit şi de acele trei păcate cu care se spune că se naşte orice copil, păcate ce ar fi transmise de la părinţii săi. Astfel, vă las pe voi să hotărâţi dacă acest Mihai Ghimpu este un Mesia, cum îl văd unii, sau un potlogar şi un vândut, care şi-a bătut joc de sentimentele oamenilor pe spatele cărora a ajuns la guvernare, iar acum îşi adună milioanele cu lopata, în urma trădărilor pe care le face.

Nu pot spune cu certitudine că Mihai Ghimpu este vinovat de toate aceste lucruri groaznice, dar dacă ar fi aşa, indiferent că se dovedeşte sau nu vina lui, îi întreb pe simpatizanţii lui în proporţie de 99% persoane culte (restul de 1% sunt derbedeii care înjură şi te numesc în fel şi chip, atunci când scrii adevărul despre idolul lor), cu sentimente unioniste: Spuneţi-mi oameni buni, cei care v-aţi dezamăgit în Roşca pentru trădarea lui, dacă Ghimpu se dovedeşte vinovat de asemenea mârşăvii, sunteţi în stare să mai suportaţi un nou şoc, similar sau mai grav decât cel din 4 aprilie 2005?

Iarăşi incertitudine?

Astăzi AIE şi-a anunţat în sfârşit şi oficial candidatul. Spun şi-au anunţat candidatul deoarece este candidatul lor şi preşedintele lor dacă vor purcede la alegerea acestuia.

Ghimpu deja îl vedea ca pe un înger coborât din cer pe acest Timofti trimis, oferit chiar de însuşi Dumnezeu. O fi având Ghimpu şi ceilalţi lideri AIE propriul Dumnezeu, căci Dumnezeul nostru, al tuturor, dacă nu şi-a întors faţa de la noi, la sigur nu ne-ar “ferici” cu o asemenea pacoste pe capul nostru. Că o fi aşa, sau altfel nu vă pot spune cu certitudine. Însă, o certitudine este că Nicolae Timofti a căzut din cer ca un înger protector al continuităţii afacerilor cu petrol şi nu numai ale lui Ghimpu, dar şi ale fărădelegilor celorlalţi. Ori, o incertitudine continuă, o luptă continuă pentru un candidat al unuia sau altuia, nu făcea decât să stea cu toţii pe un butoi cu pulbere, gata să explodeze oricând şi să se aleagă praful de tot ce a agonisit Ghimpu şi compania “în sudoarea frunţii” de doi ani de când sunt la conducere.

O altă certitudine este că Ghimpu a intrat puţin în vacanţă, iar rolul lui a fost pentru puţin suspendat, ca să-i ia locul cel puţin până joi, Igor Dodon. Aceşti guvernanţi probabil au făcut o obsesie din ţinerea în şah a populaţiei, pentru menţinerea acesteia mereu în suspans şi incertitudine. Astfel, urmează să mai stăm până spre joi cu “grija”, oare va accepta Dodon sau nu să voteze vineri pentru Nicolae Timofti. Pe undeva a încercat şi Godea să iasă în evidenţă, creând şi el un mic suspans, egal cu valoarea unui vot de care dispune acesta. De fapt, ori că votează Dodon, ori că nu votează, Godea nu contează absolut deloc.

Pe mine personal, deja nu mă mai miră nimic. Ceea ce vor ei să mă ţină sau să ne ţină în suspans, deja pentru mine a devenit o regularitate a celor din AIE şi toate aceste tertipuri ale lor mă lasă rece.

De un lucru nu putem fi siguri. Ceea ce face Dodon acum, e din cauza că i s-a cerut să procedeze aşa, de către cineva din AIE, ori, doar doreşte să mai capete nişte posturi importante, pârghii etc. în schimbul votării preşedintelui? Desigur, până joi se mai pot întâmpla încă multe, cum ar fi situaţia prezentată în postarea precedentă, cu sesizarea de către cineva a Curţii Constituţionale privind legalitatea acestui parlament şi alegerea de către acesta a preşedintelui.

Oricare dintre scenariile de mai sus s-ar întâmpla, chiar dacă şi Dodon îşi va anunţa susţinerea pentru Tomofti, sunt şanse enorme ca preşedintele să nu fie ales, căci vor exista voturi nevalabile. Miza este prea mare. Oricare dintre cei 62 de deputaţi necomunişti ar putea fi interesaţi să nu se aleagă preşedintele, cu precădere unii din PLDM şi din PD.

sâmbătă, 10 martie 2012

Chiar suntem de râsul lumii de se comportă aşa cu noi?

Poate o să vă pară puţin cam dur titlu, dar trebuie să recunoaştem cu toţii că acesta e adevărul. Deja de mai bine de jumate de an (fără încetare) şi de aproape trei ani (cu unele mici pauze), cei trei lideri ai alianţei (şi al patrulea care dictează totul, doar că din rândul doi) îşi bat joc de noi, inventând tot felul de tertipuri pentru a continua haosul acesta în care ne aflăm în prezent.

Când spun haos, nu mă refer la faptul că lipseşte Preşedintele statului, cu care ne terorizează minţile în fiece zi Ghimpu, Lupu şi Filat, plus o armată de trompete mediatice şi politice. Cu sau fără acest preşedinte, nu ne va fi nici mai rău, nici mai bine. El trebuie doar pentru a îndeplini unele cerinţe legale, ce stau la baza funcţionării unui stat de drept (avem dubii şi în privinţa RM ca stat de drept). Astfel, când spun haos, debandadă mă refer la ce încearcă să creeze ei prin această aşa-zisă apocalipsă – lipsa preşedintelui Republicii Moldova. De fapt, ei nu fac altceva decât să creeze panică în societate, să focuseze atenţia tuturor pe problema alegerii preşedintelui, în timp ce ei îşi caută nestingherit de jafurile lor din avuţia statului şi nu numai, fără să atragă atenţia cuiva.

Dacă o să privim cu atenţie la toată această batjocură la adresa societăţii, pe care şi-o permit guvernanţii, o să observăm că fiecare din ei au un rol bine stabilit. Astfel, Plahotniuc este capul tuturor relelor (şi chiar este şi rolul lui este unul real), el furând şi raiderizând tot ce a mai rămas de furat prin statul acesta. Apoi intervine Filat veşnicul supărat şi luptător cu infractorii, care promite că păpuşarul şi păpuşile care au participat la aceste jafuri vor fi atraşi la răspundere. Câteva luni de “razborci”, ca într-un final fericit să intervină împăciuitorul Lupu şi să-i împace spre binele ţării (sau mai corect, spre binele propriului buzunar).

Ce a urmat, deja ştim. Acea jumate de an de batjocură continuă (începând cu octombrie 2011 şi până în prezent), cu alegeri eşuate din cauza neînregistrării niciunui candidat. Apoi prostia lui Lupu cu arătarea buletinelor de vot şi anularea alegerilor ca să mai câştige nişte timp. De fapt, faza cu arătarea buletinului de vot a fost una premeditată, se ştia din timp ce se va întâmpla. Aici au intervenit cei doi fii rătăcitori ai PLDM-ului, Tănase junior şi Godea, mai nou, subordonaţi lui Plahotniuc. Unuia îi vine ideea de a sesiza Curtea Constituţională referitor la legalitatea scrutinului în cauză (cu buletinele de vot la vedere), iar celuilalt, pus în fruntea Curţii Constituţionale de curând, nu-i revine decât simpla formalitate de declara neconstituţionale alegerile din 16 decembrie 2011. Şi nu se opreşte aici, anulând fără niciun motiv şi data alegerilor din 15 ianuarie 2012.

Începând cu data de 15 ianuarie 2012, vine rândul altui pion să intre în forţă. Astfel, Ghimpui intră în forţă în rol cu anunţarea acelui referendum stupid, care era din start clar că nu va avea loc, sau chiar dacă va avea loc, nu va fi susţinut de către cetăţeni. Totuşi ceilalţi doi, Lupu şi Filat dau afirmativ din cap şi intră şi ei în acest joc, care a mai durat până pe la sfârşitul lui februarie. Ce s-a întâmplat în acest timp, cunoaştem cu toţii. Un alt val masiv de raiderizare a instituţiilor de stat. Doar că, de data aceasta, luptătorul numărul unul cu raiderii (a se înţelege că e vorba de Vlad Filat), şi-a înghiţit limba. Chiar mai mult, deja declarând că nu păpuşarul e de vină de data aceasta, ci alţii. Cine a stat în spatele acestor jafuri, ştim cu toţii, doar că, ca şi în alte dăţi, doar am participat neputincioşi la toate acestea, vinovaţi nu au existat, milioanele de dolari din bugetul statului au dispărut şi, paradoxal fără ca cineva să fie tras la răspundere.

Între timp venise primăvara, şi cum acesta e anotimpul trezirii la viaţă, după o iarnă estrem de grea, am crezut că şi politicienii noştri se vor trezi, îşi vor da două palme şi se vor apuca serios de treabă. Şi ei chiar au trecut serios la treabă, doar că şi de data asta în folosul lor şi în dauna societăţii.

Ne gândeam cu toţii, că gata, li s-au epuizat toate manevrele, că Ghimpu scosese toţi aşii săi de prin mânecile lui de la costumele de mii de euro şi că acum nu mai au cu ce ne amăgi şi ne duce de nas mai departe.Dar iată că nu a fost să fie aşa.

Au mai găsit un şiretlic. Şi iarăşi cu aportul nemijlocit al lui Ghimpu. Liste întregi de candidaţi şi toţi respinşi cu vehemenţă de unionistul nostru înverşunat. Unul nu i-a plăcut că a făcut parte din guvernul Tarlev. Ghimpu s-a dat cu fundul de pământ câteva zile a zis că nu-i place de el şi gata, asta deşi Ababii avea şi cetăţenia română, lucrul care ar fi trebuit să-l determine pe Ghimpu să-l accepte din start. Apoi a urmat episodul Bacalu. Şi de data aceasta Ghimpu nu-i plăcea de respectivul candidat că, cică nu l-a văzut la ochi şi nu i-a dat lui “ociotu”. Pe deoparte, trebuie să recunoaştem că Ghimpu avea dreptate, aparent, deoarece nu ai cum să votezi un preşedinte, pe care nici nu-l cunoşti.

Doar că bravul nostru Ghimpu, nu vota data alegerii preşedintelui pentru că nu o văzuse la ochi pe Bacalu, deşi deţinea multe informaţii despre ea, ca, într-un final, tot el, marele Ghimpu să voteze data alegerilor preşedintelui, fără ca măcar să existe stabilit un candidat. Staţi puţin domnule Ghimpu, explicaţi-mi şi mie cum stă treaba. Adică, pentru Bacalu, care e o persoană reală nu votaţi data alegrilor pentru că nu o cunoşteaţi suficient de bine, dar când nu există niciun candidat sigur la preşedinţie votaţi data alegerilor? Explicaţi-mi şi mie vă rog, unde este raţiunea că eu nu reuşesc să-mi dau seama?

În final, pot să pun un pariu cu cititorii acestui blog, că nici pe 16 martie nu va fi ales preşedintele. Mai mult, şi această dată va fi amânată. Deşi am crezut că parcă au epuizat toţi aşii, uite că ei au mai găsit unul. Acum va urma o altă scenă din teatrul absurdului politicii moldoveneşti. Cineva din deputaţi, cel mai probabil Godea, se va adresa la Curtea Constituţională pentru a o consulta în privinţa legitimităţii actualului parlament şi a legitimităţii unui eventual preşedinte ales de actualul parlament. Iar Curtea Constituţională va examina şi această sesizare în termenii prevăzuţi de lege. Adică, nu prea devreme.

La ce bun toate astea? Probabil pentru a mai căpăta ceva timp. Deoarece timpul pentru ei, în acest moment înseamnă salvarea de la deces. Un deces politic, care, pentru unii dintre ei va fi de neevitat la următoarele alegeri.

duminică, 4 martie 2012

A fost idolul tuturor copiilor în anii ‘90 - 2000. Îl mai recunoaşteţi?

Cred că majoritatea cititorilor acestui blog au fost cândva fani şi poate mai şi sunt şi acum ai filmelor Home Alone (Singur acasă), în special prima şi a doua parte, unde în rolul puştiului năzdrăvan se găseşte Macaulay Culkin.

Mulţi au crescut împreună cu aceste filme. Mulţi dintre noi le mai privim şi acum, a nu ştiu câta oară. Pentru unii, nici acum nu sunt de imaginat sărbătorile de iarnă fără aceste filme.

Din păcate, posibil lăcomia pentru bani, ce l-a adus până să se judece cu proprii părinţi pentru banii câştigaţi în Singur acasă 1 şi 2, apoi problemele familiale, tatăl său dependent de alcool care ia risipit toţi banii câştigaţi, iar mai apoi propria-i dependenţă de droguri şi alcool l-a adus într-o stare de neimaginat la cei 31 de ani pe care-i are acum.

Aşa îl cunoscusem noi

macaulay-culkin3_5_1450880amacaulay_culkins_singur_acasa

Aşa arată acum

macaulay_culkins_aging_timeline_640_12macaulay_culkins_aging_timeline_640_16macaulay_culkins_aging_timeline_640_19

Multe tabloide, site-uri de ştiri, dar şi persoane pe reţelele de socializare au avut multe de spus privitor la ceea ce a ajuns copilul minune al Hollywood-ului anilor ‘90.

Un singur lucru am a spune. A fost mare şi putea ajunge şi mai mare!

joi, 1 martie 2012

Am scris de multe ori despre corupţia de la ANPC. Mă bucur că autorităţile române în sfârşit au luat atitudine în problema aceasta.

După cum v-am obişnuit deja, am scris de nenumărate ori pe acest blog despre problemele oamenilor care sunt în aşteptarea cetăţeniei româneşti. Am scris şi despre atitudinea batjocoritoare a celor de la ANPC faţă de cei care doresc redobândirea cetăţeniei româneşti, despre cât de eficient şi corect îşi fac treaba aceştia. Tot pe acest blog am scris şi demonstrat cu lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română în timp record de 2-3 luni, înaintea a cel puţin 100.000 de alţi basarabeni care aşteaptă şi câte 2-3 ani această cetăţenie.

Dar, cum se spune şi în popor, ulciorul nu merge de multe ori la apă, aşa s-a întâmplat şi în cazul corupţilor de la ANPC. După mai multe adresări şi solicitări în a se face ceva pentru rezolvarea problemelor şi încălcărilor grave care au loc la ANPC, am primit răspuns de la Administraţia Prezidenţială că s-a luat act de cele prezentate de mine şi că, în curând se va adopta o soluţie referitor în această privinţă. Ţin să cred, că şi articolul în care am prezentat cu dovezi şi lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat cetăţenia română fraudulos, a pus în gardă autorităţile române şi s-au apucat de treabă, iar rezultatele s-au văzut azi, când mai mulţi funcţionari de la ANPC au fost reţinuţi pentru mai multe infracţiuni comise în procesul de acordare ilegală de cetăţenii contra a mii de euro unor solicitanţi de cetăţenie basarabeni.

Pentru a avea mai mult succes în derularea anchetei pe marginea acestui caz, le-aş sugera procurorilor români, să înceapă cu audierea ministrului de externe moldovean. Sunt sigur că vor obţine informaţii importante despre cum s-au derulat lucrurile şi vor ajunge la peştii mari, care se ocupă cu acordarea ilegală de cetăţenii. Cum n-ai da, dar un ministru de externe al unui stat, fie el şi Republica Moldova, nu se va încurca cu micii intermediari care stau prin jurul Consulatului românesc de la Chişinău. Poate aflăm lucruri interesante şi despre doamna Eucarie, şefa ANPC, aşa, ca de la un şef de instituţie de stat la un şef de minister?

Cât ţine de această doamnă, Nicoleta Eucarie, pentru prima dată am auzit de ea ieri, la o emisiunea de la Radio Chişinău, unde a fost invitată alături de Eugen Tomac pentru a se expune pe problema acordării cetăţeniei româneşti basarabenilor. Felul cum s-a prezentat această doamnă, aerul de superioritate, tonul cum se adresa basarabenilor, lasă mult de dorit. De parcă ne-ar face o favoare foarte neplăcută pentru ea, acordând aceste cetăţenii, care până la urmă, ni se cuvin pe drept. Pe de altă parte, Eugen Tomac, s-a prezentat destul de onorabil şi cu mai mult respect faţă de basarabeni, decât a făcut-o această doamnă, şefă la ANPC. Totuşi, Eugen Tomac a fost rugat pe facebook să ridice problema redobândirii cetăţeniei de către rudele lui Iurie Leancă, însă nu a ţinut să abordeze acest subiect pe parcursul emisiunii, ceea ce ne face să ne îndoim în privinţa corectitudinii şi sincerităţii sale. Însă, tot răul este spre bine. Poate această întrebare va fi adresată direct celui vizat, de către procurorii români care se află acum la Chişinău şi investighează aceste ilegalităţi comise în procesul acordării cetăţeniei româneşti.

P.S. Consultând site-ul celor de la ANPC, am văzut că nici azi nu au publicat niciun ordin începând cu data de 24.02 şi până acum. Sperăm totuşi că stimabilii noştri funcţionari nu s-au pus iar pe sărbătorit, începând cu Dragobetele şi terminând până după 8 martie, aşa cum s-a mai întâmplat şi cu ocazia altor sărbători.