Despre cum vom circula fără vize la Paştele cailor sau cum îşi fac treaba cei de la ANPC

Am scris pe acest blog de mai multe ori despre cum îşi fac treaba cei de la Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie (în continuare ANPC). Scriu despre aceste lucruri deoarece mă dezgustă comportamentul celor de la ANPC faţă de oamenii sărmani care fac tot posibilul pentru a aduna sutele de euro necesari pentru redobândirea unui drept care le aparţine pe deplin şi pentru care sunt nevoiţi să depună eforturi supraomeneşti pentru al recăpăta, în speranţa că voi mişca câtuşi de puţin lucrurile spre bine.

Trecând cu privirea pe site-ul acestei instituţii, am constatat faptul că angajaţii ANPC-ului îşi continuă batjocura la adresa noastră şi că analizează dosarele şi oferă cetăţenii în funcţie de orice criteriu, numai nu conducându-se după pomposul lor slogan Profesionalism, Eficienţă, Transparenţă. În continuare, deşi sunt persoane care au dosare cu numărul de ordine până în 5000, ANPC-ul oferă cetăţenie celor cu numere de ordinul zecilor de mii. Dacă până acum se limitau în a se arunca până pe la numărul 40 000, astăzi mi-au atras atenţia două dosare, unul cu numărul 79 991 şi 80 130 (vedeţi la numerele 180 şi 181), aceasta în condiţiile în care, vă repet, aşteaptă cetăţeniile oameni cu dosare până în 5000.

Posibil că aş fi zis câteva cuvinte de bine la adresa idioţilor de la ANPC şi cu asta basta, dacă nu mi-ar fi atras atenţia numele acestor două persoane, soţie şi fiu de înalt demnitar de la noi din ţară. Ei bine, vă spun ceva numele de Leancă Aida şi Leancă Marius? Da, desigur veţi spune că e doar o coincidenţă. Păi bine, vă spun că nu e aşa. Aceste două persoane chiar sunt soţia şi fiul ministrului moldovean de externe Iurie Leancă. Cine e acest Iurie Leancă? Nimeni altul decât acel individ care ne-a promis că demisionează dacă până la sfârşitul anului 2012, nu vom călători liber şi fără vize în UE şi să nu se mai obosească oamenii să obţină cetăţenia română. În aceste condiţii, am câteva întrebări pentru domnul ministru de externe Iurie Leancă şi pentru corupţii de la ANPC:

1. Domnule Iurie Leancă, de ce aveţi nevoie de paşapoarte româneşti pentru rudele dumneavoastră şi în timp record de scurt, dacă în curând vor putea călători liber în UE? Sau se anunţă o demisie din partea dumneavoastră (doar aţi promis că vă daţi demisia dacă nu vă ţineţi de cuvânt), iar în acest caz rămâneţi fără paşapoartele diplomatice şi nu veţi putea călători liber?

2. Domnule Leancă, cum e posibil ca soţia şi fiul dumneavoastră să facă un salt uriaş de vreo 70-75 000 de dosare (oameni) şi au luat atât de repede cetăţenia română? Să fie oare vorba de relaţii, cumătrism sau trafic de influenţă? Ştiu, o să ziceţi că nu e treaba mea, deşi este, deoarece cu toţii suntem egali în drepturi şi nu trebuie să se întâmple astfel de lucruri. Este şi treaba organelor abilitate să investigheze cum a fost posibil acest lucru. Mai ştii, poate ne mai trezim cu vreun ministru moldovean cu dosar penal deschis în România. Aceasta desigur, dacă nu vă folosiţi de funcţia de care deţineţi, ca şi în cazul ANPC-ului şi scăpaţi basma curată.

3. Pe incompetenţii şi corupţii de la ANPC îi mai întreb încă odată cum sunt posibile astfel de minuni, încât soţia şi fiul ministrului de externe moldovean Iurie Leancă să paseze tocmai vreo 75 000 de oameni şi să ia cetăţenia înaintea lor?

Referendumul totuşi nu va mai avea loc

Spre mirarea mea, am realizat că în unele situaţii am avut dreptate când am scris aici diverse scenarii ce se petrec pe scena politică autohtonă. Spun spre mirarea mea, deoarece nu mă consider un analist politic, sau mare specialist în domeniu. Pur şi simplu aşa am înţeles eu lucrurile şi am crezut de cuviinţă să-mi expun părerile pe acest blog, îndeplinindu-se uneori ceea ce am anticipat eu.

Am anticipat că Roşca va fi candidatul de compromis

Am scris pe acest blog încă din 28 decembrie 2011 că Roşca va fi candidatul de compromis. Asta şi urma să se întâmple: Roşca înaintat de PCRM la funcţia de preşedinte şi acceptat de AIE, doar că, în dimineaţa de 11 ianuarie cineva le-a stricat planurile, prin înaintarea lui Oazu Nantoi. Ori, în situaţia în care drept candidaţi erau Oazu Nantoi un om apreciat de societatea civilă şi un om potrivit pentru această funcţie şi Iurie Roşca cu “palmaresul” lui politic, desigur că AIE nu putea face greşeala fatală votându-l pe Roşca în detrimentul lui Oazu Nantoi. Astfel, Roşca nu a vrut să aibă soarta lui Lupu de a nu fi votat, iar comuniştii au mutat în ultimul moment, înaintându-l pe Leonid Talmaci. De fapt, cel din urmă a aflat că ar putea deveni preşedinte din presă. Despre această mutare Roşca-Talmaci au scris şi unele surse media în dimineaţa de 11 ianuarie.

Şi despre şansele lui Oazu Nantoi de a fi susţinut de AIE am scris şi din păcate am avut din nou dreptate când am spus că Curtea Constituţională prin Alexandru Tănase, angajatul lui Plahotniuc îl va împiedica din a candida la funcţia de preşedinte.

Despre referendum am zis că nu are nicio şansă să treacă, chiar să nu mai aibă loc

Privitor la referendum, am încercat să ofer o soluţie pentru ca acesta să aducă oamenii la vot. Au fost multe voci care au asociat soluţia mea cu referendumul care a avut loc in septembrie 2010, şi deci nu ar fi posibil. Desigur, legea e interpretabilă, iar dacă ar fi să privim lucrurile din punctul lor de vedere, şi varianta cu “alegerea preşedintelui de 51 de deputaţi” ar cădea sub incidenţa articolului 174 Cod electoral, din simplul motiv că prin referendumul din aprilie (care deja nu va mai avea loc) se urmăreşte una şi aceeaşi problemă, adică modificarea articolului 78 din Constituţie. Deci, stimaţi jurişti, de fapt cine are dreptate şi cine nu?

Revenind la referendumul din aprilie, sunt şanse enorme să fi avut dreptate din nou. Guvernarea a cedat deja în faţa opiniei publice şi au renunţat la acest referendum. Şi când spun societatea civilă mă refer la Petru Bogatu, Nicolae Negru, Igor Boţan, Oazu Nantoi, Arcadie Barbăroşie şi mulţi alţi analişti politici, bloggeri şi majoritatea absolută a populaţiei care e împotriva unui astfel de referendum şi nicidecum la câţiva hămăici plătiţi să latre pe forumuri că ei ar fi societatea civilă şi că susţin aşa-zisul referendum.

În sprijinul celor susţinute de mine vine şi declaraţia lui Dumitru Diacov, prin care a dat clar de înţeles că este împotriva acestui referendum pripit. Igor Boţan a zis că Diacov are al şaselea simţ, eu aş zice că Diacov este un mare şmecher al politicii autohtone, dar şi destul de experimentat pentru aşi da seama de gravitatea situaţiei actuale.

Şi Vlad Filat şi-a exprimat dezacordul faţă de acest referendum. De fapt, Filat şi Diacov sunt unicii, dintre cei care pot lua hotărâri la nivelul AIE, care par a fi cu picioarele pe pământ şi a fi gata să asculte societatea civilă care e împotriva acestui referendum. De la Lupu nu te poţi aştepta la multe. El vrea cu orice preţ să ajungă preşedinte şi poate trece peste orice, desigur nu şi peste Vlad Plahotniiuc, care la ora actuală hotărăşte în locul lui Lupu. Gimpu?…Ghimpu urmăreşte doar funcţiile înalte şi mărirea averii sale prin afaceri dubioase. Dar despre Ghimpu şi maladia sa de om mereu persecutat, voi scrie în zilele următoare şi vă promit să aduc detalii care ar arăta adevărata faţă a lui Ghimpu, pentru cei care încă nu s-au convins cine este acesta.

În speranţa că în AIE va învinge raţiunea şi grija faţă de oameni şi nu vor mai veni cu alte tertipuri, doar pentru a se mai menţine la guvernare în modul în care o fac acum, vreau să mă declar mulţumit că am avut şi fac şi eu parte din întreaga societate civilă, care am influenţat AIE în luarea deciziei de renunţare la referendum pe care o vor anunţa, ori mâine, ori în cel mai apropiat timp posibil.

Totuşi, vreau să menţionez că la modificare articolului 78 din Constituţie trebuie să se renunţe doar temporar. Astfel, în toamnă, după expirarea celor doi ani prevăzuţi de articolul 174 Cod electoral, cei care vor forma guvernare atunci (am specificat acest lucru, deoarece în formula de guvernare vor avea loc unele schimbări până în toamnă), să revină la ideea referendumului şi la oferirea şansei poporului de aşi alege preşedintele. Acum oamenii au mai prins la minte şi au înţeles că doar ei pot şi au dreptul să-şi aleagă preşedintele şi nu vor mai da ascultare la perietoarea cu Unirea.

În acelaşi timp, nu trebuie să uităm de obsesia lui Ghimpu şi Lupu pentru funcţia de preşedinte de parlament, respectiv preşedinte de stat, din care cauză ar trebui să ne aşteptăm la vreun alt tertip cum a fost cel cu arătarea buletinului de vot şi anularea alegerilor, sau acest referendum stupid. Doar că de data asta chiar nu mă mai ajută intuiţia, nu am habar ce-ar mai putea inventa. Poate mă ajutaţi voi, cititorii acestui blog.

Ceea ce se întâmplă acum în România ne priveşte în primul rând şi pe noi

Deja de vreo 10 zile, România este afectată de revolte, care deşi acum par a fi o adiere de vânt de la răsărit, sau un fel de “Traistă Goală”, cum este numit în popor, această situaţie riscă să degenereze, iar acest vânt să devină o adevărată catastrofă naturală, care se va lăsa cu răsturnări dramatice de situaţii în special în conducerea Ţării.

Motivele pentru care se întâmplă aceste lucruri acum nu sunt multe numeric şi nici diverse. Când am pomenit mai sus de acea adiere de vânt de la răsărit, sper că aţi înţeles ce am vrut să spun. Dar, să le luăm pe rând.

Europa şi Rusia fac front comun împotriva SUA

Recentele situaţii şi criza economică tot mai severă, au adus la situaţia că cele mai importante state din UE cum ar fi Germani şi Franţa să se alieze cu Rusia împotriva SUA. Motivele ar fi mai multe şi diverse. În primul rând că de această criză care riscă să distrugă stabilitatea UE, sau chiar întreaga comunitate europeană, se face vinovată în primul rând SUA. Recent, Franţa a fost retrogradată de agenţia americană Standard & Poor's, de la ratingul AAA la AA+ ceea ce nu i-a căzut deloc bine acesteia. Toate acestea, în condiţiile în care alte două agenţii prestigioase Moody’s şi Fitch au anunţat că nu există motive pentru retrogradarea Franţei.

Unii speculează chiar, că această criză ar fi una provocată de însuşi SUA, pentru a destabiliza situaţia din UE, care ameninţa să concureze serios pentru întâietate cu economia americană. Şi poziţia cancelarului german, Angela Merkel faţă de SUA este una destul de reticentă, totodată arătându-şi simpatiile şi apropierea faţă de Rusia. Astfel, unica ţară cu greutate şi care contează din regiune aliat de nădejde al americanilor a rămas România, şi anume Traian Băsescu, care stă ferm pe poziţii când e vorba de SUA, Rusia, Republica Moldova şi conflictul transnistrean.

Se doreşte înlocuirea lui Traian Băsescu cu persoane loiale Rusiei şi adversari ai SUA

Traian Băsescu prin firea sa directă, de cele mai multe ori spunând lucrurilor pe nume, a devenit incomod europenilor. Acest lucru se poate observa şi din atitudinea ostilă a Franţei faţă de români şi România, în condiţiile în care, Franţa a fost cel mai de nădejde aliat al României. Toate aceste lucruri sau întâmplat de când la conducerea Franţei se află Nicolas Sarkozy, un francez, care mai degrabă este maghiar, cunoscută fiind originea maghiară a acestuia. Ţinând cont de ostilitatea Ungariei faţă de România, este de înţeles pe undeva şi atitudinea lui Sarkozy la tot ceea ce înseamnă român şi România.

Cu Germania, România a avut întotdeauna relaţii mai mult reci decât de apropiere, acestea limitându-se doar la diplomaţie. Un alt stat apropiat SUA, dar foarte îndepărtat de România este Marea Britanie, pe a cărui sprijin România nu poate spera. Italia, cu Silvio Berlusconi ca premier devenise un aliat de nădejde al României, însă nu la fel stau lucrurile şi cu noul premier italian, Mario Monti. Mai mult, după înlăturarea lui Berlusconi de la conducere, în peninsulă se vorbeşte mult şi de “scoaterea” mai multor baze militare americane, sub pretextul că acestea ar fi foarte costisitor de întreţinut. De parcă până acum nu ar fi fost.

Mircea Geoană şi Crin Antonescu fac lobby în Parlamentul European şi cer sancţiuni drastice pentru propria lor ţară

Ceea ce dă de înţeles că opoziţia din România este susţinută pentru înlăturarea PD-L-ului şi a lui Traian Băsescu de la conducere, este şi adresarea sfidătoare a europarlamentarilor PSD şi PNL de a sancţiona drastic România, în cazul în care vor continua “derapajele democratice”. Astfel, România este pusă să aleagă între a renunţa la circa 6 miliarde euro pentru anul 2012 din partea UE, care ar aduce la dezvoltarea ţării şi la creşterea economică, aşa cum s-a întâmplat şi în 2011, ori la demisia actualei guvernări. Ţin să menţionez că astfel de încercări din partea opoziţiei au mai existat şi în trecut, dar nu le-au pus în practică decât acum, când probabil au toate şansele să fie luate în seamă.

Republica Moldova va fi direct afectată de revenirea la conducere a oamenilor lui Iliescu

Republica Moldova a trecut la limită de acest pericol la ultimele alegeri din România, când, pentru o noapte s-a crezut că Mircea Geoană este noul preşedinte al României. Şi când spun pericol, mă refer la perioada guvernării Iliescu-Năstase, când Republica Moldova a fost abandonată total de către România, iar Rusia încerca subjugarea totală noastră cu tot felul de uniuni Euro-Asiatice, memorandumuri Kozac şi alte tertipuri legate de istorie, limbă şi identitate naţională prin intermediul conducerii comuniste de atunci din Republica Moldova.

Tot în perioada guvernării PSD din România, procesul de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni a fost blocat total şi mai mulţi ani dosarele depuse de către basarabeni au fost pierdute şi prăfuite până când Traian Băsescu a devenit Preşedintele României.

O altă dovadă că peste Prut se întâmplă ceva şi că lucrurile ar putea lua o întorsătură neaşteptată, este şi informaţia care a circulat cu câteva zile în urmă, precum că România ar urmări sistarea oferirii cetăţeniei române pentru basarabeni, chiar blocarea dosarelor care deja au fost depuse şi pentru care oamenii au plătit bani grei ţinând cont de situaţia lor financiară. Desigur că senatorul român Viorel Badea a infirmat această informaţie şi a spus că România este dispusă să ofere cetăţenii până la ultimul basarabean care o va solicita. Desigur, domnule Bade, România lui Traian Băsescu este dispusă, nu însă şi o Românie a lui Iliescu. De fapt, Iliescu a avut şansa să rezolve această problemă a Republicii Moldova încă din anii ‘90, iar acum am fi fost o singură Ţară, Dar despre asta voi menţiona poate în alt articol. Revenind la problema cetăţeniilor, de fapt se şi observă o înrăutăţire a situaţiei, căci de aproximativ o lună se tărăgănează mult cu oferirea acestora, iar de la cele 12 000 cetăţenii cât s-a anunţat că s-au dat/se vor da pe lună, pentru luna ianuarie 2012 (care e deja pe sfârşite) nu s-a ajuns nici la 5000 de cetăţenii oferite.

În final, ţin se menţionez că o cârdăşie a UE cu Rusia împotriva României, în special împotriva lui Traian Băsescu, dusă la capăt prin intermediul acestor protestatari manipulaţi, ne-ar arunca direct în ghearele lui Putin, care de data aceasta nu va mai rata şansele pe care le-ar putea avea, aşa cum a făcuto la începutul anilor 2000.

PS. Chiar în timp ce scriam acest articol s-a anunţat demiterea lui Teodor Baconschi, ministrul de externe al României. Rămânem în speranţa că nu se va merge mai departe cu astfel de demiteri.

De ce se continuă cu dezinformarea?

Despre cele două condamnări, una pe numele lui Victor Ţopa – 10 ani pentru o presupusă infracţiune de şantaj aproape imposibil de probat şi Viorel Ţopa pentru o presupusă infracţiune de prejudiciere a Băncii de Economii cu 11 milioane de lei, ce ar fi avut loc cu mai bine de 10 ani în urmă – 8 ani de închisoare, nu o să scriu prea multe. Nu mă reţin la aceste condamnări, deoarece e clar pentru oricine are puţină logică, că sunt două condamnări politice. Totuşi, vreau să reamintesc că dosarele pe numele acestor doi au fost deschise la câteva ore după ce aceştia au ieşit cu acuzaţii grave la adresa lui Plahotniuc.

Vreau însă să atrag atenţia la ce s-a întâmplat după condamnarea lui Viorel Ţopa, din 13.ianuarie 2012, la doar o zi după ce Curtea Constituţională în frunte cu Alexandru Tănase, un alt apropiat al lui Plahotniuc, i-a dat mână liberă celui din urmă, să facă ce vrea în ţara asta.

Era evident că aceste două condamnări nu puteau trece aşa de uşor de opinia publică şi în special în faţa europenilor. Astfel, pentru a părea mai credibili au creat un fals pe care l-au şi împrăştiat peste tot, cum că cei doi, mai sus menţionaţi ar fi proprietarii companiei off-shore Merchant Outpost Company, care ar sta în spatele acelui atac raider de la MAIB.

Dubios este şi cum apare această dezinformare în presa scrisă şi online. Cu câteva zile în urmă acest fals a apărut pe unele site-uri, ca azi să se trezească şi Unimedia şi să scrie despre asta. Se dă impresia că se încearcă să tot scoată asta în faţa opiniei publice, pentru a nu se uita acest fapt. Scandalos este titlul pe care îl afişează acest site care se vrea a fi nr. 1 de ştiri, titlu care-i şi condamnă din start pe cei doi Ţopi.

Strigător la cer sunt şi presupunerile procurorilor, care, în baza unor falsuri răspândite de cineva pe internet se dau cu presupunerile”Procurorul a menționat că organul de urmărire penală presupune că cei doi Țopi sunt proprietarii companiei off-shore Merchant Outpost Company, care ar sta în spatele acelui atac raider”. Este incredibil cum această instituţie acuză doi cetăţeni ai Republicii Moldova în baza unor presupuneri, fiind gata să-i şi încarcereze, pe motiv că, aşa presupun ei că ar trebui. Asta, în timp ce criminalii care au deposedat statul de hoteluri, clădiri, bănci şi multe altele şi există şi dovezi concludente care susţin aceasta, stau bine mersi în fruntea statului şi se răfuiesc cu cei care nu le convin.

Desigur, nici căţeluşii cărora li se mai aruncă câte un os să-l lingă nu stau degeaba. Cel mai hilar este faza cu “fraţii Viorel şi Victor Ţopa”. Aceşti doi Ţopi nu numai că nu sunt fraţi, dar nici măcar rude nu sunt. Dacă se minte cu neruşinare pe acest fapt, care poate fi probat în orice moment, de ce am crede alte prostii care nu pot fi cu nimic mai credibile?

Foarte curios este şi faptul că despre aceste atacuri raider asupra băncilor au anunţat autorităţile statului chiar Mişcarea Antimafie, din care face parte şi Viorel Ţopa. Dacă e să ne luăm după aberaţiile care mişună acum pe internet şi în presă, am spune că aceşti doi Ţopi (care nu sunt rude), ar fi cei mai proşti hoţi din lumea asta. Adică, ei au ieşit şi au spus: “Atenţie, noi furăm MAIB prin atac raider, să intervină organele abilitate să ne oprească”.

Din nou e aproape extraordinar cum aceşti doi Ţopi au reuşit să-l impună pe acel judecător Nogai să emită acea hotărâre judecătorească, când ei însuşi sunt nişte victime ale judecătorilor. Şi de ce acel judecător nu a fost pedepsit pentru asemeni decizii, sau aceşti Ţopi or fi având la mâna lor şi CSM-ul şi Procuratura Generală, iar în ciuda acestui fapt sunt condamnaţi la 8 şi respectiv 10 ani de puşcărie, fiind nevoiţi să ceară azil politic în Europa pentru a nu deveni victime politice? Paradoxal, nu-i aşa? Cred că nu e nevoie să mai amintesc în mâinile cui se află aceste două instituţii şi nu numai acestea.

Acel procuror, în presupunerile demne de tanti de la piaţă, numai nu de un procuror care se respectă şi-şi cunoaşte meseria, a mai scăpat o prostie. Cică e foarte greu de depistat cine ar sta în spatele acestor atacuri. Păi bine domnule procuror înrobit şi supus să faci astfel de presupuneri, e simplu să-i iei la întrebări pe judecătorii care au emis astfel de hotărâri şi pe executorii judecătoreşti. Şi cum metodele voastre de interogare sunt foarte recunoscute şi eficiente, ar dura o nimica toată până veţi afla de la cine au luat bani aceşti judecători şi executori judecătoreşti să acţioneze astfel.

Este clar ca bună ziua, că toată această tevatură de prost gust se limitează la un simplu scop. Cineva a prins frică că ar putea fi acuzat de supunere totală a sistemului judecătoresc şi de fabricare de dosare penale la comandă, aşa că, folosindu-se de mass-media aservită, dă vina de toate relele pe aceşti doi persecutaţi politic.

Şi nu în ultimul rând, toată această dezinformare are scopul de a ascunde adevăraţii vinovaţi de aceste atacuri raider dând vina pe cei incomozi lui Plahotniuc, care de fapt este şi adevăratul raider.

Poate o să vă par subiectiv prin ceea ce am scris, dar vreau să menţionez că nu am nimic cu aceste două persoane Victor şi Viorel Ţopa, nici măcar nu-i cunosc. Cu Viorel Ţopa am avut o singură dată ocazia, preţ de câteva minute să schimb câteva opinii vizavi despre ceea ce se numeşte Mişcarea Antimafie. Pe Victor Ţopa nici măcar nu l-am văzut vreodată, decât din câteva poze sau video care circulă pe net.

Pur şi simplu sunt dezgustat de tot ce se întâmplă. Unii, poate or fi ei şi vinovaţi, nu cunosc acest fapt, (unicul lucru sigur de care sunt vinovaţi, este acela că şi-au permis să spună adevărul despre adevăraţii criminali) sunt nevoiţi să ceară azil politic pentru că sunt persecutaţi politic în ţara lor, iar adevăraţii criminali, sunt de fapt cei care comandă aceste persecutări.

Câteva precizări

În urma articolului referitor la propunerea de a introduce la referendum şi întrebarea dacă cetăţenii îşi doresc ca Preşedintele să fie ales de ei sau de cei 51 de deputaţi, au apărut mai multe neclarităţi şi o discuţie destul de constructivă pe marginea acestui subiect.

Într-adevăr, apare problema referendumului eşuat din 5 septembrie 2010, când oamenii au fost întrebaţi:“Sînteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”, de unde apare şi problema că am intra în contradicţie cu prevederile art. 174 din Codul electoral unde se specifică că “Un nou referendum  republican în aceeaşi problemă poate fi  efectuat după  expirarea  a cel puţin 2 ani de la data referendumului republican precedent”.

În realitate, ţin să menţionez că lucrurile stau cu totul altfel, deoarece, la 5 septembrie 2010 oamenii au fost consultaţi într-o altă problemă, şi anume: “Sînteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”. De data asta oamenii urmează a fi întrebaţi cum îşi doresc să fie ales Preşedintele, fie de ei, prin vot direct, fie de deputaţi prin procedura stabilită: 61, 57, sau 51 de deputaţi.

Deci:

“Sînteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”

şi/sau

Doriţi ca Preşedintele să fie ales: 1. De cetăţeni prin vot direct, şi 2. De cei 51 de deputaţi (sau o altă formulare mai pe placul lor a acestei chestiuni), nu poate fi vorba nici pe departe că e aceeaşi întrebare şi nici nu se pune problema că s-ar repeta referendumul din 2010 la mai puţin de 2 ani.

Deşi se spune că trăim în democraţie şi poporul este cel care guvernează , prin intermediul reprezentanţilor aleşi, normal ar fi ca cei delegaţi de noi să asculte vocea poporului şi să facă ceea ce li se cere. Alta e situaţia că la noi guvernanţii fac doar cum vor ei, fără să consulte voinţa poporului, sau în cel mai bun caz o fac în felul cum au de gând să o facă în aprilie, adică, vreţi sau nu vreţi, Preşedintele va fi ales cu voturile a 51 de deputaţi. Această situaţie are toate şansele să se întâmple, deoarece se zvoneşte că în cel mai apropiat timp va fi scos pragul obligatoriu de participare a cetăţenilor la vot în cazul referendumului. Astfel, dacă vor vota 10-15 mii de cetăţeni, membri şi simpatizanţi ai partidelor de guvernare la vot, iar ceilalţi vor boicota referendumul, cum au şi anunţat deja, avem toate şansele ca o mică, dar mică de tot, minoritate să hotărască pentru noi toţi.

Totuşi încă mai sper că guvernanţii noştri vor mai reveni asupra problemei înaintate la referendum şi vor introduce şi opţiunea ca cetăţeanul să poată alege Preşedintele prin vot direct. Fie o vor face din proprie iniţiativă, dacă mai dispun de puţin raţionament, fie sub presiunea opiniei publice.

Astfel vom fi siguri că referendumul va fi validat, chiar şi dacă nu se scoate pragul obligatoriu de participare, iar acest exerciţiu de consultare democratică a populaţiei va avea credibilitate, va fi legitim şi reprezentativ.

Pro sau contra referendum

Ceea ce se întâmplă în prezent pe scena politică nu este altceva decât o dureroasă agonie a actualilor guvernanţi, care, pentru a se mai menţine câteva luni la guvernare sunt în stare să inventeze orice tertipuri şi să ni le bage nouă cu forţa.

Probabil au epuizat toate şiretlicurile cu jocul de-a alegerea lui Lupu preşedinte (ba nu se înregistra nimeni şi erau anulate alegerile, ba batjocura cu arătarea buletinului de vot). Dacă se mai avântau încă odată cu stabilirea alegerilor, o dădeau mai mult ca sigur în bară, iar alegerile repetate veneau imediat după asta. Ori, un scrutin electoral prin martie e egal cu moartea lor politică. Oamenii ieşiţi cu greu dintr-o iarnă foarte grea şi cu imense datorii la întreţinere şi căldură, le-ar da mai mult ca sigur un vot de blam.

În schimb, un Referendum la sfârşitul lui aprilie, când timpul se mai încălzeşte, oamenii devin mai buni, mai uită din greutăţile din iarnă, întorşi de la un frigărui de la pădure şi cu flori de primăvară, frumos mirositoare în mâini, ar putea intra mult mai binevoitori în cabina de vot, atât la Referendum, cât şi la eventualele alegeri, căci mai mult ca sigur acest Referendum va fi respins de oameni.

Şi când spun că va fi respins, sunt sigur 100% de asta. Alta ar fi însă situaţia dacă distinşii noştri politicieni şi în special marele jurist Ghimpu (să nu fie cu supărare, dar el aşa se prezintă mereu), ar face un efort şi le-ar permite oamenilor să aibă de ales între opţiunile: 1. Preşedinte ales cu 51 de voturi în Parlament; 2. Preşedinte ales de popor.

Iată în această situaţie politicienii noştri pot fi siguri că Referendumul lor va trece mai mult ca sigur, iar noi vom avea un Preşedinte dorit şi votat de marea majoritate a populaţiei, nu de mai puţin de 10% cum este cazul lui Lupu.

Cu această ocazie le sugerez şi celor din opoziţia parlamentară sau extraparlamentară să ceară acest lucru atunci când vor ieşi la proteste în masă, aşa cum anunţă ei. Să fie introdusă la Referendum şi opţiunea ca oamenii să-şi aleagă Preşedintele.

Alăturat, în partea dreaptă de sus a acestui blog voi posta şi un sondaj unde veţi putea alege între opţiunea cu cei 51 de parlamentari, sau ca Preşedintele să fie ales de cetăţeni.

Despre un alt fel de bătaie de joc

Cum, un rău nu vine niciodată de unul singur, se pare că prin această situaţie suntem şi noi, basarabenii, nevoiţi să trecem.

Ieri, şi nu numai, am scris despre cum se pricep, şi chiar le reuşeşte de minune politicienilor de la Chişinău să-şi bată joc de această populaţie nenorocită, sărăcită şi dezgustată până la refuz de actuala şi, în aceeaşi măsură, sau poate mai mult, şi de restul guvernărilor care s-au perindat de-a lungul celor 20 de ani de aşa-zisă independenţă.

Şi cum nu era de ajuns această nenorocire, mulţi dintre noi, basarabenii dintre Prut şi Nistru, poate şi unii de dincolo de Nistru, suntem nevoiţi să mai suferim o batjocură, care de data aceasta vine de dincolo de Prut, chiar de la Bucureşti. Cu părere de bine, sau poate că nu, eu deja nu mă mai găsesc printre aceşti din urmă conaţionali, eu având deja parte de astfel de batjocură mai mult de 7 ani cât am fost nevoit să aştept pentru a reintra în dreptul istoric care îmi aparţine pe bună dreptate: cel de a fi român şi în acte, nu numai în suflet.

Scriu aceste rânduri, deoarece sunt revoltat de ceea ce fac demnitarii de la Bucureşti. După ce am scris ceva timp în urmă (a se vedea aici) şi am avut grijă ca acest lucru să ajungă şi în media românească, am trimis şi un mail la o adresă electronică, care chipurile ar fi trebuit să ajungă şi la urechile Preşedintelui României (cel puţin aşa ne asigură acel mail), culmea e că nu s-a întreprins nimic. Chiar mai rău, astăzi se fac deja 24 de zile de când funcţionarii de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie nu au publicat niciun Ordin, nici măcar un nume de persoană care ar fi (re)devenit cetăţean român. Şi toate astea în situaţia în care, sute de mii de oameni aşteaptă de ani întregi acest drept, şi iarăşi, în situaţia în care, acestora le este garantat că vor primi acest drept în maximum 5 luni.

Ştiu că sângele nu se face apă şi că nici cei de peste Prut nu sunt cu mult peste noi în multe privinţe. Dar, totuşi ar trebuie să se ţină cont, că este vorba despre un drept de care am fost privaţi şi din vina lor de acesta de mai bine de 70 de ani. Pe lângă toate astea, aceşti oameni nenorociţi de soartă ar trebui să reprimească automat dreptul de a fi român, fără a scoate din buzunar măcar un bănuţ, chiar trebuind să fie şi despăgubiţi pentru că au fost lipsiţi de acest drept. Ce primesc ei însă? Sute de euro cheltuiţi (numai depunerea dosarului îi costa 65 de euro, dacă nu s-o fi mărit iar taxa) şi ani de zile de aşteptări şi batjocură din partea autorităţilor române.

Şi toate aste în situaţia în care, însuşi Preşedintele actual al României, mai este şi acum în fruntea statului Român, doar datorită nouă, celor care l-am votat în proporţie de peste 90%.

Şi toate astea, în situaţia în care, ambasadorul român la Chişinău zilele acestea a făcut un obicei din a se pupa cu toţi popii de prin Basarabia, cum le place lor să ne numească. Oare asta înţelege el din îndeplinirea funcţiei pe care o are?

Să mai întreb ce fac cei care i-am votat să ne reprezinte în senatul României ca Tudor Panţâru sau cei de pe lângă Preşedintele României (numai amintesc acum numele acelui individ, probabil şi din cauza că a făcut enorm de multe pentru noi)?

Mulţi o să spuneţi că cei mai mulţi dintre basarabeni îşi doresc acest paşaport doar pentru a putea circula în Europa. Să fie şi aşa, dacă asta este situaţia. La urma urmei, de ce noi nu ar trebui să ne dorim acest lucru şi să-l avem, în timp ce peste 23 milioane dintre românii de peste Prut se bucură de acest drept? Am fi noi oare mai puţin vrednici de a fi cetăţeni români? Am face noi mai mult Ţara de râs peste hotare decât o fac ţiganii de peste Prut? Şi nu numai românii de etnie ţigani, dar şi ceilalţi români. Haideţi să fim serioşi, să nu intru în detalii în privinţa acestui subiect.

Sunt un om simplu, poate un nenorocit care se revoltă aiurea fără să fie ascultat de nimeni. Asta o spun celor care citesc acest blog, dar şi celor care-mi mai scriu pe mail şi mă mai întreabă ce să facă căci s-a ajuns prea departe cu această batjocură faţă de ei. Ceea ce pot eu să fac este să mai trimit nişte mail-uri, să mai fac nişte spamuri, cumva să mă fac auzit, şi prin intermediul meu şi mulţi alţi oameni, pentru a ajunge acest mesaj şi la urechile celor care ar putea schimba această situaţie.

Totuşi, în toate există o limită şi din felul cum se comportă autorităţile române, m-au adus la limita, ca din postura de aprig susţinător al românismului şi al României cu toate defectele ei, să ajung aproape să detest aceste lucruri, altădată sfinte pentru mine!

Am schiţat doar un zâmbet din silă

Da, azi nu mai ştiam cum să reacţionez la batjocura care a avut loc la Curtea Constituţională. Era clar că aşa va fi încă de când şi-a retras VREMELNIC candidatura, veşnicul nostru candidat, cu 2 metri de carne şi oase şi mai mult nimic.

Politicienii noştri, unii dintre ei trebuie să fie invidiaţi de o lume întreagă. Este incredibil câte tertipuri mai pot inventa şi câte mârşăvii mai pot face, doar, doar or mai prelungi această stare de agonie şi batjocură în care ne aflăm. Nici nu e de mirare, când totul în această ţară e condus de cel mai tare şmecher întâlnit vreodată. Acel şmecher, care prin tertipurile lui a pus mâna pe Petrom, Metro, hotele, afaceri şi pe tot ce e posibil de pus mâna în statul acesta. Pentru el nişte şmecherii din astea cu arătarea buletinului de vot, vomate pe gura prăjinii de doi metri sunt nişte nimicuri, nişte jocuri de copii. Apoi intră în acţiune un alt supus, care-i transmite mesajul uni al treilea pion al său de pe fotoliul din mijloc de la Curtea lor Constituţională.

Este incredibil, unul din slugile lui urlă pe la televiziuni că el va cere tuturor să arate buletinele de vot pentru a fi sigur, că toţi, obligaţi, forţaţi îl votează pe el, un altul se dumireşte doar după ce încălcarea a avut loc, că de fapt s-a produs o încălcare, iar un alt lacheu al său declară nevalabilă tot acest circ. Că nu e permis de lege astfel de cereri de a arăta buletinul de vot, asta o ştie oricine cu cap pe umeri. Totuşi, de ce s-a permis acest lucru şi nu s-a intervenit la timp să se stopeze această încălcare? Răspunsul e simplu. Pentru a mai căpăta ei ceva timp şi profita de acest haos, care e cel mai potrivit pentru a-şi umple buzunarele şi a fura tot ce mai e de furat.

MI-e silă de ei toţi. Nici comuniştii nu-şi permiteau asemenea batjocură la adresa societăţii. Prea optimistă părea ziua de ieri că să fie şi adevărat. De fapt am şi specificat în postarea de ieri că sunt toate şansele să se întâmple toate aceste lucruri.

Acum ce mai urmează? Stabilirea altor 2 tururi de batjocură la adresa societăţii? Sun curios ce vor mai inventa şi de data aceasta? Chiar nu-mi trece nimic prin minte.

Astăzi am mai fost în stare să schiţez un zâmbet a lehamite, nu ştiu însă cât mai sunt în stare să suport această batjocură, cât mai poate suporta societatea toate astea.

Acum, un lucru îmi doresc cel mai mult, să vină cât mai repede alegerile anticipate. Ştim cu toţii de ce!

Despre şansele lui Oazu Nantoi

Astăzi am fost un pic luaţi prin surprindere de îndrăzneala lui Oazu Nantoi de a candida la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Deja, pentru mulţi se formase o impresie că unicul candidat veşnic trebuie să fie individul ăla de doi metri.

Pe mine, personal m-a mirat acest fapt, nu din cauza acelei unice candidaturi, ci din cauza că la noi nu are voie nimeni să ia o astfel de decizie, cel puţin nu persoane destul de notorii precum Nantoi. De ce? Simplu, pentru că acest pas îi pune într-o mare încurcătură pe politicienii noştri, care se joacă “de-a ţara în bumbi” atunci când e vorba de viitorul nostru şi nici în cele mai urâte coşmaruri ale lor nu-şi imaginează să ajungă cineva preşedinte pe care ei să nu-l poată manipula uşor.

Totuşi, care sunt şansele ca Nantoi să ajungă Preşedinte? Să le luăm pe rând.

Cariera politică

Dacă e să-i reproşăm ceva lui Oazu Nantoi, acesta ar fi păcatul său cel mai mare. Deşi a format primul partid din Republica Moldova, PSDM-ul, acesta nu a reuşit niciodată să acceadă în Parlament. Poate acest lucru l-a şi obligat să cedeze formaţiunea sa lui Ion Muşuc, tatăl actualului comunist Eduard Muşuc. Mulţi îi reproşează că şi-a vândut partidul celor menţionaţi mai sus. După care, văzând în ce s-a transformat PSD-ul lui Muşuc, apoi al lui Braghiş, a hotărât să părăsească acest partid, trecând la PD.

Trecerea sa la PD ia îndeplinit visul mult râvnit, cel de a ajunge deputat. Doar că, după venirea indivizilor ca Lupu, Plahotniuc şi toata gaşca acestuia de fini, rude şi alţi criminali şi hoţi, Oazu Nantoi şi-a dat seama că rămânerea sa pe mai departe în acest partid îl va compromite.

Şansele de a fi susţinut şi votat

Revenind în prezent şi privind spre zilele care au mai rămas până la data de 15 ianuarie şi punând în balanţă şansele acestuia de a fi ales, nu prea avem de ce să fim optimişti, din mai multe motive:

1. Plahotniuc şi PD nu au niciun interes să-l voteze (cel puţin din ceea ce cunoaştem noi, dacă nu ar exista alte înţelegeri ascunse), deoarece Nantoi a părăsit acest partid spunând că nu se mai regăseşte în această formaţiune. De asemenea, acesta a spus nişte adevăruri despre Plahotniuc, adevăruri, care nu aveau cum săi fie pe plac acestuia. Plus că Plahotniuc are nevoie de o păpuşă uşor manevrabilă cum e Lupu în funcţia de şef al statului, cu care ar putea să-l şantajeze uşor pe Filat, când acesta se mai avânta la fel cum a făcut-o recent cu atacurile rider de la mai multe instituţii de stat şi private. Nu ne-am mira dacă PD nici nu-i va susţine candidatura pentru a se putea înscrie în cursa electorală.

Plahotniuc are şi pârghiile necesare pentru a-l împiedica pe Oazu Nantoi să ajungă şef de stat. Unul din acestea este Curtea Constituţională, în fruntea căreia şi-a instalat omul său şi care la primul semn ar putea anula alegerile din 16 decembrie, iar ca rezultat schimbarea datei de 15 ianuarie cu o alta. Ori acest fapt l-ar descuraja pe actualul candidat să se înscrie la nesfârşit drept candidat, la fel cum obişnuieşte Lupu să o facă.

2. Ghimpu şi loialitatea sa faţă de stăpân. O altă pârghie la îndemâna lui Plahontniuc este veşnicul său supus, Mihai Ghimpu, care pentru un os aruncat de stăpân este în stare să latre atât cât e necesar ca, până şi Nantoi, din omenia şi modestia de care dă dovadă, să fie nevoit să-şi retragă candidatura. Ghimpu nu şi l-ar dori niciodată şef de stat pe Nantoi, sau oricare altul din simplul fapt că el rămâne fără funcţia de preşedinte al parlamentului. Ori, retragerea lui Lupu de la şefia statului, nu înseamnă altceva decât rămânerea acestuia în funcţia pe care o deţine acum.

3. Nici Dodon nu l-ar vota, cunoscut fiind faptul că acesta insistă pe candidatura celeia care scotea mitraliera să ne împuşte acum aproape 3 ani. De asemenea, e cunoscut faptul că Nantoi este un pro-român convins, iar acest lucru nu îi este deloc pe plac socialistului Dodon.

4. Comuniştii nu-l vor vota şi din considerentul că în momentul în care scriu acest material şi-au înaintat propriul candidat, pe Leonid Talmaci, fostul şef al BNM. Printre altele, Talmaci este un om cu experienţă, nu duce lipsă de calităţi, dar simplul fapt că este supus trup şi suflet PCRM-ului îl discreditează mult şi nu-i oferă şansa morală de a ne fi Preşedinte.

5. Unicii, care ar putea fi dispuşi să-l susţină şi vota pe Oazu Nantoi par a fi deocamdată liberal-democraţii. Poate că Nantoi ar fi fost încurajat chiar de Vlad Filat să se aventureze în această cursă din două motive. Filat era nevoit să găsească o candidatură care ar putea fi acceptată de toţi cei din AIE după retragerea veşnicului candidat din cursă. Un alt motiv este şi amiciţia dintre Oazu Nantoi şi Vlad Filat, ori, episodul din 2007 când Nantoi a sărit cu paraşuta din elicopter pentru susţinerea lui Filat în campania electorală pentru primăria capitalei, nu cred că a fost uitat de către oameni.

Una peste alta, Oazu Nantoi este un om care merită pe deplin să ne conducă. Dispune de toate calităţile necesare acestei funcţii. Alta este problema dacă va fi şi acceptat şi susţinut de cei din conducere.

Un lucru însă este cert, acesta le-a dat o palmă lui Filat, Ghimpu, Lupu, Plahotniuc şi alţii prin candidatura sa, iar o nesusţinere a acestuia ar însemna şi o mai mare compromitere a celor de la guvernare. Acum au şansa de a demonstra dacă-şi doresc cu adevărat să ne scoată din această criză constituţională.

PS. Între timp s-a confirmat şi cele spuse mai sus, Dodon îl preferă pe statalistul Talmaci în defavoarea lui Oazu Nantoi.

Un procuror militar polonez s-a împuşcat în cap pentru o simplă bănuială. Ce-ar trebui să facă ai noştri?

Un procuror militar polonez s-a împuşcat în cap, în dimineaţa zilei de 9 ianuarie 2012, în pauza unei conferinţe de presă, susţinută la Poznan, vestul Poloniei. Mikołaj Przybył, care este grav rănit dar încă în viaţă, la ora scrierii acestui articol, dădea explicaţii cu privire la presupusa ascultare a telefoanelor unor jurnalişti care investigau prăbuşirea avionului preşedintelui Lech Kaczynski, la 10 aprilie 2010, scrie thenews.pl.

După ce a rostit o pledoarie "încărcată de emoţie", în care a respins acuzaţiile de punere sub ascultare a jurnaliştilor, procurorul militar a cerut presei să părăsească sala "pentru a o aerisi", timp în care a şi recurs la acest gest disperat.

Şi acest lucru s-a întâmplat într-o ţară mult mai civilizată ca a noastră, cu politicieni de milioane de ori mai responsabili ca ai noştri. Într-o ţară unde economia merge ca pe roate, unde legislaţia este respectată, iar cei de la guvernare îşi iubesc concetăţenii şi au grijă de viitorul lor.

Mă întreb ce-ar trebui să facă ministrul culturii, prins la volan beat şi făcând trafic de influenţă, folosindu-se de funcţia de care dispune pentru aşi scoate basma curată un subaltern alcoolic ca şi el?

Ce-ar trebui să facă cel care timp de 20 de ani a făcut trafic de fiinţe umane şi mai face şi acum, prostituând sute şi mii de femei prin toată Europa şi nu numai? Cel care şi-a tras cele mai importante hoteluri din ţară, care a luat prin metode banditeşti toate afacerile prospere de la cei care le deţineau, cel care are aproape tot ce se mişcă şi aduce bani în ţara asta? Ce ar trebui să facă de fapt acest individ ca să nu mai apară în fiece zi pe ecranele televizoarelor, astfel amintindu-le femeilor traficate de el şi celor furaţi, prin ce calvaruri au trecut din cauza lui?Ce-ar trebui să facă să nu mai sugă acest popor de ultima vlagă pe care o are?

Ce-ar trebui să facă un alt individ, care în rând cu cel de mai sus şi-au împărţit acest stat aşa cum au dorit ei? Cum ar trebui să procedeze acest tiran care a teorizat această ţară timp de un deceniu, culminând tirania lui cu jertfe umane şi tineri distruşi pentru întreaga lor viaţă?

Ce-ar trebui să facă un alt ins care ne-a promis că odată ajuns la putere (în urma jertfelor umane), îi va pedepsi pe cei despre care v-am vorbit mai sus? Tot acest individ a promis că toţi cei responsabil pentru crimele din aprilie 2009 vor înfunda ani grei de puşcărie, iar noi vom trăi în bunăstare şi prosperitate, fără sărăcie şi comunism. Cum ar trebui să procedeze el cu toţi aceşti criminali, când sunt şanse imense ca şi el să se numere printre ei?

Ce-ar trebui să facă cel care până mai ieri ne promitea Unirea cu Patria Mamă, iar acum în schimbul unor benzinării şi alte afaceri grase a intrat în cârdăşie cu cei mai mari duşmani ai acestui stat, acoperindu-le şi fiind părtaş la crimele acestora? Ce-ar trebui să facă acesta, să nu se mai ajungă şi la situaţia când în schimbul altor afaceri şi combinaţii ar putea spune că el vorbeşte limba “moldovenească” la fel ca şi stăpânul său, sau ca şi idolul său de 2 metri?

Ce-ar trebui să facă Procurorul General, care, printre altele este garantul respectării legii în acest stat, iar el are grijă ca să fie la cheremul unora din cei menţionaţi mau sus, fiind în stare să execute (şi, de fapt şi execută) pe oricine la prima comandă primită?

Desigur, lista ar putea continua încă mult. Dacă am omis pe cineva care merita de menţionat, vă rog să-i specificaţi voi cititorii.

Şi cel mai important, încercaţi să le spuneţi politicienilor noştri cum ar trebui să procedeze ei, ţinând cont de gravitatea crimelor lor, în comparaţie cu acest procuror polonez, în speranţa că vă vor şi asculta.

Americanii şi descoperirea care ne-ar putea salva

Soldaţii americani vor putea să realizeze operaţiuni militare fără a fi observaţi de inamici, graţie unei invenţii realizate de o echipă de fizicieni de elită, sponsorizată chiar de Pentagon. Oamenii de ştiinţă au reuşit să creeze o adevărată gaură în timp, care le va permite să "camufleze" anumite perioade de timp.

Rezultatul acestei cercetări a fost publicat în revista Nature, iar experimentul a fost în detaliu explicat. Cercetătorii au reuşit să mascheze, să ascundă un eveniment care avea durata a 40 de picosecunde, manipulând lumina.

Astfel,pentru a ascunde un obiect, fizicienii au curbat lumina în jurul acestuia, pentru că în momentul în care lumina nu atinge respectivul obiect, acesta nu este vizibil ochiului uman.

Însă atunci când se doreşte camuflarea anumitor evenimente, cercetătorii modifică viteza în care se deplasează lumina. Astfel, pentru a observa un eveniment, lumina emisă se deplasează dinspre evenimentul observat, spre ochiul uman, cu regularitate şi într-un ritm constant.

Cercetătorii de la Cornell au reuşit să modifice fluxul de lumină, iar evenimentul a putut trece fără a fi observat.

Acest experiment s-a petrecut în cadrul unui cablu de fibră optică, pentru a fi foarte uşor de urmărit.

Fizicienii care au pus la cale acest eveniment uluitor au declarat că pentru a masca un eveniment ce s-ar întinde pe durata unei secunde, folosindu-se de aparatura pe care au utilizat-o la acest experiment,  ar avea nevoie de o maşinărie care s-ar întinde pe o lungime de 30.000 de kilometri, scrie www.antena3.ro cu referire la  Wired.com.

Revenind la ale noastre şi la cele întâmplate chiar în prima zi a noului an pe pudul de la Vadul lui Vodă, când un copil a fost pur şi simplu ucis cu sânge rece de aşa zişii pacificatori ruşi, în realitate însă, OCUPANŢI, vreau să propun şi eu nişte soluţii pentru a scăpa de aceştia.

Am citit nenumărate articole referitor la această situaţie, mulţi acuzând, pe drept, actuala guvernare că au luat apă în gură şi nu iau atitudine faţă de această crimă. Şi culmea, alţii, probabil în dependenţă de banii primiţi, sau de gradul de pupincurism pe care-l prestează faţă de guvernanţii noştri impotenţi, chiar şi-au permis să acuze acel tânăr omorât şi susţinând tăcerea umilitoare pentru noi a lui Lupu şi Filat. Mai era un pic să strige sus şi tare că ruşii cu Kalaşnikov au procedat corect şi sunt bravo.

Dar, să revenim la soluţii, deşi destul de fantasmagorice (asta e situaţia, doar ceva de domeniul fantasticului ne-ar putea salva de ocupanţii ruşi), cunoaştem cu toţii că orice nouă descoperire necesită experimente nenumărate şi de amploare, astfel că nu ne rămâne să invităm americanii să facă aceste experimente la Nistru.

Să facă dracului să dispară aceşti ocupanţi, nu doar să-i camufleze, să creeze o gaură neagră în istorie unde să trimită tot acest cancer care ne chinuie şi omoară, începând cu anul 1812, sau măcar cu 1940.

Să nu uite şi de toţi aceşti conducători ruşi, care au fost şi mai reprezintă şi în prezent cel mai mare rău pentru întreaga omenire.

Crăciun fericit şi celor ce sărbătoresc în rit vechi!

Deşi în ultimii ani obişnuiesc să sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie, totuşi nu pot şterge cu buretele ceea ce am trăit în copilărie. Sărbătorile frumoase de acasă în rit vechi, cu bucatele gustoase pregătite de mama, cu pâinea frumos mirositoare, abia scoasă din cuptor, cu paharul de vin servit lângă purcelul abia tăiat, alături de tata şi bunelul.

Acum sunt departe de casă, nu mai am nimic din toate astea, doar amintirile frumoase şi speranţa la un viitor mai bun, când vom putea fi din nou cu toţii împreună de sărbători.

Vă doresc tuturor SĂRBĂTORI FERICITE, speranţe într-un viitor mai bun şi desigur voinţa şi puterea de a ne realiza acest viitor.

Mai joc vă puteţi delecta cu câteva colinde frumoase de Crăciun, care se adresează în special celor departe de casă