Chiar suntem de râsul lumii de se comportă aşa cu noi?

Poate o să vă pară puţin cam dur titlu, dar trebuie să recunoaştem cu toţii că acesta e adevărul. Deja de mai bine de jumate de an (fără încetare) şi de aproape trei ani (cu unele mici pauze), cei trei lideri ai alianţei (şi al patrulea care dictează totul, doar că din rândul doi) îşi bat joc de noi, inventând tot felul de tertipuri pentru a continua haosul acesta în care ne aflăm în prezent.

Când spun haos, nu mă refer la faptul că lipseşte Preşedintele statului, cu care ne terorizează minţile în fiece zi Ghimpu, Lupu şi Filat, plus o armată de trompete mediatice şi politice. Cu sau fără acest preşedinte, nu ne va fi nici mai rău, nici mai bine. El trebuie doar pentru a îndeplini unele cerinţe legale, ce stau la baza funcţionării unui stat de drept (avem dubii şi în privinţa RM ca stat de drept). Astfel, când spun haos, debandadă mă refer la ce încearcă să creeze ei prin această aşa-zisă apocalipsă – lipsa preşedintelui Republicii Moldova. De fapt, ei nu fac altceva decât să creeze panică în societate, să focuseze atenţia tuturor pe problema alegerii preşedintelui, în timp ce ei îşi caută nestingherit de jafurile lor din avuţia statului şi nu numai, fără să atragă atenţia cuiva.

Dacă o să privim cu atenţie la toată această batjocură la adresa societăţii, pe care şi-o permit guvernanţii, o să observăm că fiecare din ei au un rol bine stabilit. Astfel, Plahotniuc este capul tuturor relelor (şi chiar este şi rolul lui este unul real), el furând şi raiderizând tot ce a mai rămas de furat prin statul acesta. Apoi intervine Filat veşnicul supărat şi luptător cu infractorii, care promite că păpuşarul şi păpuşile care au participat la aceste jafuri vor fi atraşi la răspundere. Câteva luni de “razborci”, ca într-un final fericit să intervină împăciuitorul Lupu şi să-i împace spre binele ţării (sau mai corect, spre binele propriului buzunar).

Ce a urmat, deja ştim. Acea jumate de an de batjocură continuă (începând cu octombrie 2011 şi până în prezent), cu alegeri eşuate din cauza neînregistrării niciunui candidat. Apoi prostia lui Lupu cu arătarea buletinelor de vot şi anularea alegerilor ca să mai câştige nişte timp. De fapt, faza cu arătarea buletinului de vot a fost una premeditată, se ştia din timp ce se va întâmpla. Aici au intervenit cei doi fii rătăcitori ai PLDM-ului, Tănase junior şi Godea, mai nou, subordonaţi lui Plahotniuc. Unuia îi vine ideea de a sesiza Curtea Constituţională referitor la legalitatea scrutinului în cauză (cu buletinele de vot la vedere), iar celuilalt, pus în fruntea Curţii Constituţionale de curând, nu-i revine decât simpla formalitate de declara neconstituţionale alegerile din 16 decembrie 2011. Şi nu se opreşte aici, anulând fără niciun motiv şi data alegerilor din 15 ianuarie 2012.

Începând cu data de 15 ianuarie 2012, vine rândul altui pion să intre în forţă. Astfel, Ghimpui intră în forţă în rol cu anunţarea acelui referendum stupid, care era din start clar că nu va avea loc, sau chiar dacă va avea loc, nu va fi susţinut de către cetăţeni. Totuşi ceilalţi doi, Lupu şi Filat dau afirmativ din cap şi intră şi ei în acest joc, care a mai durat până pe la sfârşitul lui februarie. Ce s-a întâmplat în acest timp, cunoaştem cu toţii. Un alt val masiv de raiderizare a instituţiilor de stat. Doar că, de data aceasta, luptătorul numărul unul cu raiderii (a se înţelege că e vorba de Vlad Filat), şi-a înghiţit limba. Chiar mai mult, deja declarând că nu păpuşarul e de vină de data aceasta, ci alţii. Cine a stat în spatele acestor jafuri, ştim cu toţii, doar că, ca şi în alte dăţi, doar am participat neputincioşi la toate acestea, vinovaţi nu au existat, milioanele de dolari din bugetul statului au dispărut şi, paradoxal fără ca cineva să fie tras la răspundere.

Între timp venise primăvara, şi cum acesta e anotimpul trezirii la viaţă, după o iarnă estrem de grea, am crezut că şi politicienii noştri se vor trezi, îşi vor da două palme şi se vor apuca serios de treabă. Şi ei chiar au trecut serios la treabă, doar că şi de data asta în folosul lor şi în dauna societăţii.

Ne gândeam cu toţii, că gata, li s-au epuizat toate manevrele, că Ghimpu scosese toţi aşii săi de prin mânecile lui de la costumele de mii de euro şi că acum nu mai au cu ce ne amăgi şi ne duce de nas mai departe.Dar iată că nu a fost să fie aşa.

Au mai găsit un şiretlic. Şi iarăşi cu aportul nemijlocit al lui Ghimpu. Liste întregi de candidaţi şi toţi respinşi cu vehemenţă de unionistul nostru înverşunat. Unul nu i-a plăcut că a făcut parte din guvernul Tarlev. Ghimpu s-a dat cu fundul de pământ câteva zile a zis că nu-i place de el şi gata, asta deşi Ababii avea şi cetăţenia română, lucrul care ar fi trebuit să-l determine pe Ghimpu să-l accepte din start. Apoi a urmat episodul Bacalu. Şi de data aceasta Ghimpu nu-i plăcea de respectivul candidat că, cică nu l-a văzut la ochi şi nu i-a dat lui “ociotu”. Pe deoparte, trebuie să recunoaştem că Ghimpu avea dreptate, aparent, deoarece nu ai cum să votezi un preşedinte, pe care nici nu-l cunoşti.

Doar că bravul nostru Ghimpu, nu vota data alegerii preşedintelui pentru că nu o văzuse la ochi pe Bacalu, deşi deţinea multe informaţii despre ea, ca, într-un final, tot el, marele Ghimpu să voteze data alegerilor preşedintelui, fără ca măcar să existe stabilit un candidat. Staţi puţin domnule Ghimpu, explicaţi-mi şi mie cum stă treaba. Adică, pentru Bacalu, care e o persoană reală nu votaţi data alegrilor pentru că nu o cunoşteaţi suficient de bine, dar când nu există niciun candidat sigur la preşedinţie votaţi data alegerilor? Explicaţi-mi şi mie vă rog, unde este raţiunea că eu nu reuşesc să-mi dau seama?

În final, pot să pun un pariu cu cititorii acestui blog, că nici pe 16 martie nu va fi ales preşedintele. Mai mult, şi această dată va fi amânată. Deşi am crezut că parcă au epuizat toţi aşii, uite că ei au mai găsit unul. Acum va urma o altă scenă din teatrul absurdului politicii moldoveneşti. Cineva din deputaţi, cel mai probabil Godea, se va adresa la Curtea Constituţională pentru a o consulta în privinţa legitimităţii actualului parlament şi a legitimităţii unui eventual preşedinte ales de actualul parlament. Iar Curtea Constituţională va examina şi această sesizare în termenii prevăzuţi de lege. Adică, nu prea devreme.

La ce bun toate astea? Probabil pentru a mai căpăta ceva timp. Deoarece timpul pentru ei, în acest moment înseamnă salvarea de la deces. Un deces politic, care, pentru unii dintre ei va fi de neevitat la următoarele alegeri.