Euforie mare azi în faţa Palatului Republicii, în care, de mai bine de doi ani, politicienii noştri îşi fac de cap aşa cum vor ei, în lipsa unui sediu al parlamentului, distrus în urma protestelor din 7 aprilie 2009.
O să vă întrebaţi ce are 7 aprilie 2009 cu această zi istorică (în sens pozitiv pentru unii şi dezastruoasă pentru alţii). Am adus discuţia despre acest lucru, deoarece Filat a pomenit zilele trecute că nimeni nu-şi poate crea un viitor pe ruine şi jertfe omeneşti. Ceva de genul acesta, nu mă obosesc acum să mai caut exact cum s-a exprimat. Culmea nesimţirii este că, tocmai el, Filat şi întreaga AIE guvernează datorită jertfelor omeneşti ce au avut loc în aprilie 2009 şi de care se fac vinovaţi cu toţii şi Voronin, şi Urechean, dar şi Filat cu Ghimpu. Desigur, unii o să încerce să mă contrazică, să spună că Ghimpu este curat ca lacrima şi nu are nicio vină. Însă, mie nu-mi rămâne decât să-i rog să se abţină, să nu se enerveze să-şi strice sănătatea, căci vor avea nevoie de ea pentru a fi martorii desecretizării de peste vreo 50 de ani a evenimentelor din aprilie 2009. Bineînţeles, dacă vor dori neapărat să afle acest secret, despre care vajnicul Alexandru Tănase, fost membru PLDM şi fost ministru al justiţiei, actualmente preşedinte al CC, ne asigura cu o nesimţire crasă, la una din televiziuni, că despre 7 aprilie 2009 nu vom afla nimic niciodată, sau cel puţin nu mai devreme de 50 de ani.
Am făcut această incursiune nu numai pentru a arăta pe ce se bazează AIE-ul şi cum a ajuns la guvernare, dar şi pentru a ajunge la Alexandru Tănase şi Curtea lui, de care, de fapt şi depinde ce se va întâmpla în următoarele zile, când va trebui să se expună asupra legalităţii alegerii lui Nicolae Timofti în funcţia de şef de stat.
Revenind la valul de euforie care a dat peste unii, după cum vă spuneam şi mai sus, aş vrea să-i rog să se mai tempereze. Nu pe oamenii din faţa Palatului Republicii, căci ei sărmanii se bucurau fără nicio vină. Se bucură pentru că în sfârşit s-a terminat acest teatru al absurdului legat de alegerea nesfârşită a şefului statului. Dar oare chiar s-a terminat? Oare am scăpat de veşnica alegere a preşedintelui?
De fapt, această întrebare le este adresată guvernanţilor noştri, lui Lupu, Ghimpu şi Filat. Aţi reuşit să-l convingeţi pe Dodon în noaptea ce a trecut să voteze pentru candidatul vostru. Unii vorbesc de milioane de euro, alţii de ameninţări cu moartea. Dar asta pentru noi, muritorii de rând mai puţin contează cum se războiesc ei. Pe noi ne interesează cât de legală este alegerea lui Timofti, ţinând cont că e a nu ştiu câta tentativă de alegere a şefului statului, în cazul în care legislaţia permite cel mult două tentative de alegere de către unul şi acelaşi legislativ. Pe noi ne interesează dacă şantajul la care au fost supuşi deputaţii prin a îndoi într-un anumit mod buletinul de vot pentru a se cunoaşte cine şi cum a votat, este o procedură democratică de vot? Nu este aceasta o încălcare a dreptului la secretul votului? Nu este o ingerinţă în dreptul fiecărui cetăţean de a-şi exprima opţiunea de vot liber şi fără a fi impus de cineva cum să voteze? Oare ce s-a întâmplat azi în timpul alegerii diferă cu ceva de prostia lui Lupu cu arătarea buletinului de către deputaţi din 16 decembrie 2011? Şi acea modalitate de votare, cel puţin stranie de a vota, fără a fi votat candidatul. Adică, introducerea buletinului gol în urna de vot, fără nicio ştampilă nimic. Sunt curios, a mai avut loc vreodată, undeva în lumea asta o astfel de procedură de vot?
Ştiu că întrebările de mai sus nu vor rămâne fără răspuns, deoarece, pe lângă euforicii noştri guvernanţi mai există şi comuniştii, care la sigur vor contesta alegerea lui Nicolae Timofti la Curtea Constituţională, iar întrebările adresate de mine mai sus vor fi adresate şi de ei lui Alexandru Tănase şi compania.. Iar dacă am avea o Curte Constituţională corectă şi nu un cancer pentru Republica Moldova cum este acum această instituţie înaltă de stat, atunci, cel puţin cei patru care încă poartă ceasurile lui Voronin la mână, vor declara neconstituţională alegerea lui Timofti. Spun despre cei patru, nu pentru că ar fi ei cei corecţi, iar Alexandru Tănase şi Victor Puşcaş nu, ci pentru că probabil vor decide aşa cum le vor cere comuniştii. Desigur, au şi precedentul potrivit pentru a lua această hotărâre şi anume, decizia Curţii cu privire la alegerile din 16 decembrie 2011, care se aseamănă mult cu ceea ce s-a întâmplat azi. Plus că, comuniştii ar mai avea două argumente forte faţă de alegerile din 16 decembrie. Unul este intimidarea deputaţilor să voteze cum li s-a dictat. Ce-i drept, este mai greu de demonstrat acest lurcu, dar urna transparentă, îndoirea buletinelor intr-un anumit mod, amplasarea mesei comisiei la doar un metru în spatele cabinei de vot pentru a se putea observa cum se comportă fiecare deputat în cabina de vot sunt dovezi clare de şantaj. Un alt argument ar fi semnul de întrebare asupra legalităţii activităţii legislativului din ultimele luni, mulţi comentatori politici, dar şi jurişti, exprimându-şi în dese rânduri opinia că actualul legislativ trebuia dizolvat încă din decembrie trecut.
Unii simpatizanţi ai AIE (care, indiferent de ce porcării nu vor face cei din AIE şi indiferent de halul în care îşi vor bate joc de populaţie, ei tot îi susţin şi spun că fac bine), o să mă acuze de partizanat cu comuniştii şi că le-aş face jocul. Înainte de a face asta, o să-i rog să citească şi alte articole scrise pe acest blog şi o să se convingă ce păreri am faţă de Voronin şi adunătura lui criminali şi vânzători de ţară.
Se vor găsi şi persoane care, probabil vor zice că alegerea şefului statului este o chestiune cu greutate şi de mare importanţă şi cei de la CC nu-şi vor permite să anuleze alegerea lui Nicolae Timofti. Cum va fi, vom vedea în curând. Însă, acestor persoane vreau să le amintesc că problema instanţelor economice, lichidare cărora au anulato fără nicio remuşcare cei de la CC este o problemă cel puţin la fel de importantă ca şi alegerea şefului statului.
În final, vreau să-i întreb pe cei trei lideri AIE, dacă nu ar fi fost mai corect şi raţional să vă adresaţi mai întâi cu o sesizare la Curtea Constituţională, să se expună asupra legalităţii activităţii actualului legislativ şi a alegerii şefului statului, astfel evitând tot acest spectacol de prost gust pe care l-aţi dat azi în şedinţa plenului legislativului şi mai apoi în faţa Palatului Republicii, în faţa sărmanilor oameni care cred orbeşte în voi? Chiar merităm noi cetăţenii această bătaie de joc, în caz de înregistrarea unui nou eşec la Curtea Constituţională?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu