Cine costă mai mult, Dodon sau Ghimpu?

Ieri vă spuneam că Ghimpu s-a retras temporar şi rolul său ar fi fost luat cel puţin până joi de către Dodon. Se pare însă, că Ghimpu, în dorinţa sa de a se face remarcat nu s-a lăsat prea mult dat la o parte, aşa că deja şi-a luat un alt rol, doar că de data aceasta unul ascuns. Astfel, conform mai multor surse media, Mihai Ghimpu ar valora 10 milioane de euro. Nu ştiu pe cât de veridică este această informaţie, deoarece ea vine din interiorul PCRM, iar afirmaţia o face un oarecare V. Andrievski, cunoscut drept un simpatizant înflăcărat al lui Vladimir Voronin.

De ce ar da Voronin tocmai 10 milioane? Probabil, deoarece comuniştii înţeleg foarte bine că dacă se va alege preşedintele ţării, ei vor fi perdanţii principali. Dodon a spus deschis că dacă se alege preşedintele, atunci mai mulţi deputaţi (dar şi structuri locale) de la PCRM vor trece la socialişti. Logica e simplă. Unii comunişti vor considera inadecvat comportamentul PCRM, care boicotează şedinţele Parlamentului, în timp ce Legislativul va putea să mai activeze aproape trei ani. Banii la partid se termină. A spus-o şi Vladimir Voronin şi Mark Tkaciuk. Lipsa pârghiilor administrative cu care s-au deprins comuniştii îi va determina să renunţe la “opoziţia intransigentă”. Să stea în afara Parlamentului aproape trei ani? Câţi deputaţi PCRM vor rezista? Unii chiar trăiesc din salariu şi dacă potrivit modificărilor la legislaţie, ei vor rămâne fără salariu, atunci …va fi şi mai complicat

Astfel, judecând şi în dependenţă de cele întâmplate, cel puţin de când pe meleagurile noastre a revenit primăvara, putem spune că pe undeva ar putea avea dreptate acest Andrievski.

Un prim caz cel puţin ciudat, a fost când Voronin chiar la microfonul din PMAN îi numea pe toţi g….ni, în timp ce pe Mihai Ghimpu îl lăuda şi spune că este unicul “consecutiv”. Nu ştiu dacă Voronin, din cauza inculturii şi a analfabetismului de care dă dovadă a pronunţat cuvântul “consecutiv” în loc de consecvent. Sau poate Voronin când a spus “consecutiv” a ştiut foarte bine la ce s-a referit, iar prin consecutivitatea lui Ghimpu a vrut să spună despre ritmicitatea şi consecutivitatea cu care îşi schimbă acesta părerile şi opţiunile politice, în funcţie de “sponsorul” pe care îl are la momentul dat.

La cele menţionate mai sus ne duce cu gândul şi încăpăţinarea de care a dat dovadă Ghimpu până acum şi înverşunarea cu care s-a opus desemnării unui candidat, ca motiv principal fiind că nu cunoaşte acel candidat la ochi. Oare acesta să fi fost motivul principal, sau consecutivitatea schimbării sponsorilor lui Ghimpu?

Ieri, dacă nu greşesc, imediat după ce a fost prezentat Nicolae Timofti drept candidatul AIE la preşedinţie, un site de râsul găinilor, căci altfel nu poţi numi acele aberaţii, s-a şi dat în spectacol, inventând tot felul de scenarii apocaliptice pentru ziua de 16 martie, cum că PLDM-ul se pregăteşte să strice 12 voturi pentru a-l distruge pe Ghimpu. Scenarii de acest gen cică ar fi pregătite şi pentru grupul Dodon şi pentru PD. Citind acele rânduri, nu pot spune decât că m-am ciocnit de paranoia lui Plahotniuc combinată cu pupincurismul unor internauți pentru Ghimpu. Ori, această combinaţie este una fatală pentru persoane care suferă de astfel de boli incurabile. La urma urmei, dacă Ghimpu ar vrea să nu se aleagă preşedintele, sau altcineva ar da vina pe el pentru aşa ceva, de  ce ar trebui să fie stricate tocmai 12 voturi ca să atragă atenţia supra făptaşului, când sunt suficiente 3 voturi nevalabile pentru a nu se alege preşedintele?

O altă situaţie destul de interesantă a avut loc astăzi. Dodon, care a plecat cu scandal din PCRM, se linguşeşte pe lângă Voronin, sub pretextul unui dialog în privinţa alegerii preşedintelui. Şi asta în condiţiile în care Voronin a spus clar că este împotriva alegerii preşedintelui, căci acest parlament ar activa ilegal, in opinia lui. Toate aste mişcări mă duc cu gândul doar la concurenţa acerbă dintre Ghimpu şi Dodon fie pentru microfoanele din parlament, fie pentru tribunele de unde dau mereu declaraţii presei. Ţinând cont de lupta acerbă pentru “cine este cel mai bun şi mai iubit” dintre Mihai Ghimpu şi Igor Dodon, să credem că şi ieşirea linguşitoare de azi a lui Igor Dodon pe lângă Vladimir Voronin face parte tot din acest scenariu? Oare râvneşte şi Dodon la acele 10 milioane de euro despre care se vorbeşte că Voronin i le-ar fi promis lui Ghimpu dacă nu votează preşedintele?

Nu vreau să dau răspuns la aceste întrebări, pentru a nu fi acuzat de căţeii lui Ghimpu că aş fi omul Moscovei şi l-aş ataca pe sărmanul Ghimpu, fără ca acesta să aibă măcar vreo vină. În ochii lor, Ghimpu este alb imaculat, pur, nevinovat ca un îngeraş. Nu m-aş mira dacă unii din ei l-ar considera lipsit şi de acele trei păcate cu care se spune că se naşte orice copil, păcate ce ar fi transmise de la părinţii săi. Astfel, vă las pe voi să hotărâţi dacă acest Mihai Ghimpu este un Mesia, cum îl văd unii, sau un potlogar şi un vândut, care şi-a bătut joc de sentimentele oamenilor pe spatele cărora a ajuns la guvernare, iar acum îşi adună milioanele cu lopata, în urma trădărilor pe care le face.

Nu pot spune cu certitudine că Mihai Ghimpu este vinovat de toate aceste lucruri groaznice, dar dacă ar fi aşa, indiferent că se dovedeşte sau nu vina lui, îi întreb pe simpatizanţii lui în proporţie de 99% persoane culte (restul de 1% sunt derbedeii care înjură şi te numesc în fel şi chip, atunci când scrii adevărul despre idolul lor), cu sentimente unioniste: Spuneţi-mi oameni buni, cei care v-aţi dezamăgit în Roşca pentru trădarea lui, dacă Ghimpu se dovedeşte vinovat de asemenea mârşăvii, sunteţi în stare să mai suportaţi un nou şoc, similar sau mai grav decât cel din 4 aprilie 2005?