Astăzi, chiar de dimineaţă am citit un material pe cât de interesant, dar totodată straniu şi bizar, pe atât de actual pentru politicienii de pe Bîc. În mare, în acest articol se vorbeşte despre sindromul Koro, sau iluzia furtului de penis, denumit în cele ce urmează bărbăţie, pentru a nu fi acuzat de careva că folosesc un limbaj neadecvat pudismului lor.
Sindromul Koro este des întâlnit pe continentul african, dar este răspândit pe o scară largă şi în Asia şi constă în iluzia că organele genitale, cu precădere cele masculine se retrag în abdomen sau că au fost furate. Cauza acestui sindrom se spune că ar fi simplele atingeri din partea unui străin, cum ar fi chiar strângerea de mână.
Făcând un salt uriaş de pe continentul african până în iubita noastră republică, constatăm că suntem unicul stat din afara Africii sau a Asiei în care acest sindrom face ravagii, cu precădere asupra politicienilor noştri. Sigur, geografic vorbind nu facem parte din aceste două continente, însă economic, social, spiritual suntem chiar mult sub multe state africane.
Punând cap la cap datele despre acest sindrom Koro, care se presupune că ar fi apărut pentru prima dată în Africa începând cu anul 1998 când au fost înregistrate primele cazuri de acest gen, putem spune cu părere de rău că acest sindrom în rândul politicienilor noştri a apărut cu mult mai înainte. Nu mă pot pronunţa cum au stat lucrurile până în anul 1991 când Republica Moldova a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, dar pot spune cu siguranţă că imediat după declararea independenţei sindromul Koro a făcut ravagii printre politicienii noştri. Drept dovadă în cele menţionate de mine este comportamentul politicienilor moldoveni în relaţiile cu Rusia, sau cu politicienii ruşi. Ai noştri sărmanii mereu şi-au pierdut bărbăţia când a fost vorba să stea la aceeaşi masă cu ruşii, să-i privească în ochi şi să le fie egali. Spre deosebire de omologii lor din ţările baltice, politicienii noştri şi-au înghiţit mereu propriile penisuri, devenind în cel mai bun caz damele de companie ale ruşilor. Consecinţele acestei lipse de bărbăţie şi curvsim în în relaţiile cu omologii săi ruşi ne lovesc crunt şi în prezent şi urmează să fie simţite încă mulţi ani de acum încolo, iar situaţia Republicii Moldova în comparaţie cu cele ale statelor baltice spune totul în această privinţă.
O altă constatare gravă în privinţa sindromului Koro, pe lângă fatul că acesta îşi face prezenţa pe meleagurile noastre cu mult înainte decât în statele africane, este că Koro a suferit o mutaţie periculoasă. Dacă băştinaşilor africani le apare iluzia că le-ar fi fost furată bărbăţia după atingerile unor străini, la politicienii noştri bărbăţia le dispare fără a fi atinşi. Este nevoie de un simplu telefon, un ordin venit prin orice căi dinspre Moscova şi imediat ne şi trezim, în cel mai bun caz cu nişte hermafrodite în fruntea statului.
Dacă băştinaşilor africani li se crează impresia că le sunt furate bărbăţiile, sau că li se retrag în abdomen doar temporar, începând de la câteva ore până la câteva zile, printre politicienii noştri Koro a suferit o altă mutaţie mortală. Astfel, politicienii noştri atinşi de acest sindrom nu-şi mai revin niciodată, nu-şi mai pot recupera bărbăţia nicicând, dovadă fiind şi faptul că de mai bine de 20 de ani de la declararea independenţei ei încă nu dispun de bărbăţia necesară pentru a scoate Republica Moldova din mrejele Rusiei şi de a o aduce în rândul statelor libere şi dezvoltate cum sunt ţările imediat mai la vest decât noi.
Sindromul Koro îşi face dureros prezenţa şi în aceste timpuri la politicienii noştri. Dacă indigenilor africani le dispare bărbăţia doar la atingerea din partea oricărui străin, politicienii noştri îşi înghit propriile bărbăţii (din efectele Koro, deocamdată pare să şi le înghită doar pe ale lor) doar la simpla vedere a unui aborigen de circa 1.60 m înălţime, care la moment pare să fie principala sursă de contaminare cu sindromul Koro a politicienilor noştri.
Acest politician Koro, care şi-a adăugat mai mulţi centimetri în unele acte de identitate (de multiple acte, dar şi identităţi nu duce lipsă deloc) a reuşit prin simple priviri sau mângâieri părinteşti pe creştet să lipsească de bărbăţie judecători, procurori, poliţişti, avocaţi şi tot felul de funcţionari stat de care a avut el nevoie. Printre politicienii preferaţi, care nu au scăpat de mângâierile pe creştet se numără şi transfugii politici, care au migrat la ordinului politicianului Koro, fie la un partid sau altul, fie le-au fost făcute partide căpuşă.
Totuşi, politicianul nostru de 1.60 m are o preferinţă arzătoare. Un alt politician, aşa zis Prim-ministru în exerciţiu, pe care a reuşit să-l contamineze cu sindromul Koro deocamdată doar de la depărtare, din priviri. Invit cititorii să facă o mică retrospectivă a comportamentului acestui politician, care se vrea Prim-ministru în continuare, cum a evoluat el de la marele luptător cu mafia la un căţeluş ascultător (cer scuze că jignesc căţeluşii prin această comparaţie, care pe lângă toate mai sunt şi foarte drăgălaşi), care negociază cu cei care până ieri erau mafioţi, raideri şi cancerul Republicii Moldova şi este gata să le ofere total statul pe tavă, în speranţa că va rămâne el un Premier marionetă în mâinile acestora.
Dacă bravul nostru Premier se comportă în aşa manieră umilitoare faţă de propria persoană fără să fi avut contact fizic direct cu sursa contaminatoare de Koro, imaginaţi-vă ce se va întâmpla când cei doi îşi vor da mâna, metodă, care conform indigenilor africani este cea mai periculoasă metodă de dispariţie a bărbăţiei. Şi încă ceva, nu uitaţi că Koro la politicienii noştri a suferit mutaţii grave, ceea ce echivalează cu adevărata dispariţie totală şi pe termen nelimitat a bărbăţiei, spre deosebire de africani, la care dispariţia este doar temporară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu