Pochii noştri şi business-ul lor bilingv

Vreau să vă spun de la bun început că nu sunt un vizitator frecvent al bisericilor de pe la noi, care de la un timp au apărut ca ciupercile după ploaie. Nu că nu aş fi credincios sau de alt cult religios. Sunt un creştin ca şi mulţi alţii, cu o doză echilibrată de credinţă. Nu frecventez bisericile din două motive:

1. Pentru mine popa nu este un intermediar între mine şi Dumnezeu. Dacă am necesitatea de a mă ruga la Dumnezeu o pot face şi acasă, într-o ambianţă plăcută şi intimă, fără a mă da în spectacol vizitând bisericile.

2. Refuz să cotizez şi eu la business-ul şi aşa prosper al escrocilor în sutană care se numesc preoţi. De ce le spun escroci? Păi cum altfel să-i numeşti, dacă fără taxele exagerate impuse de ei, nici nu ai ce căuta la biserică pentru efectuarea oricărui ritual. Dumnezeu nu-mi cere şi nici nu-mi va cere niciodată bani pentru a mă ajuta. Şi nici în Biblie nu veţi întâlni nicăieri faptul că trebuie să-l plăteşti pe popă pentru faptul că ar fi intermediarul dintre tine şi Dumnezeu.

Poate că nu aş fi fost la biserică nici acum, dacă nişte persoane dragi mie nu şi-ar fi unit zilele astea destinele, şi conform obiceiurilor, este nevoie şi de cununia religioasă.

Ajunşi la biserică la ora stabilită, am fost nevoiţi să aşteptăm cel puţin 30 de minute până să înceapă cununia religioasă.

Am rămas foarte neplăcut surprins şi chiar revoltat atunci când am văzut că pe lângă cuplul nostru şi-au mai făcut apariţia încă alte cinci perechi cu alaiul lor. Desigur că m-am revoltat, dar am fost rugat de una din rude să nu insist pe această problemă, să nu supăr omul cu business-ul (a se înţelege preotul care oficia cununiile). Totuşi de ce la noi dacă plăteşti pentru a te bucura în linişte de un ritual ortodox şi ţi se aduce pe cap alte zeci de persoane, care la fel nu au nicio vină, şi care, multe dintre ele nu mai aveau mult până la leşin datorită căldurii insuportabile şi a aerului aproape irespirabil, creat şi din cauza caniculei, dar şi din cauza numărului mare de oameni. Ori nu i-am plătit omului cu afacerea suficienţi bani? Noi doar am respectat taxa care ni s-a impus “creştineşte” la intrare. Este ca şi cum ai închiria o cameră la hotel împreună cu familia, o plăteşti, iar cei de la hotel îţi aduc alte zeci de persoane în camera ta, se înghesuie cu tine în pat şi-ţi ocupă propriul loc de la masa, la fel plătită.

Şi de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, omul nostru cu business-ul a vrut să ne demonstreze că Dumnezeu, cârmuitorul şi stăpânul întregii lumi, nu cunoaşte limba română în unele cazuri, şi s-a apucat ca un apucat să facă un haos din ceea ce se dorea a fi şase cununii, încâlcind limba română cu cea rusă, câştig de cauză având desigur cea rusă, deşi din cele şase cupluri, doar unu şi jumate erau ruşi. De ce spun unu şi jumate? Pentru că într-un cuplu, el era vorbitor de limba română şi ea vorbitoare de limba rusă. M-am crucit, când am văzut cum unuia îi cânta în română şi altuia în rusă. Această bâlbâială bilingvă a fost cel mai greu de înţeles pentru mine.

Din această mică aventură a mea, m-am convins încă odată că pochii noştri sunt în stare să facă orice pentru bani. S-a încercat să mi se impună că Dumnezeu în unele cazuri nu cunoaşte limba română, încercare soldată cu eşec. Aceste lucruri mă fac şi mai mult să mă îndepărtez de biserică şi să am şi mai puţin respect faţă de oamenii în sutană.

PS: Asta însă nu mă va face să renunţ de la vizitarea mănăstirilor frumoase, ori de câte ori voi avea ocazia şi unde totuşi se mai păstrează şi un pic de credinţa, nu torul se rezumă la business.

PPS: Cu această ocazie ţin să mulţumesc încă odată tinerilor căsătoriţi pentru frumoasa şi plăcuta petrecere şi ambianţă de care am avut ocazia să mă bucur pe tot parcursul petrecerii şi nu numai!