Dă-le Doamne mintea cea de apoi jurnaliştilor moldoveni!

Multe se mai pot întâmpla pe meleagurile noastre mioritice. Vrute şi nevreute, gândite şi negândite...
Dar cu toate acestea eram obişnuiţi din partea comuniştilor, din partea unora cu un grad mai redus de raţionalitate. Dar din păcate văd că boala prostiei începe să dea şi peste unii reprezentanţi ai clasei "care ştie ce înseamnă carte" (cel puţin asta cred, sau credeam despre jurnaliştii noştri).
Şi ni se reproşează că nu ne putem rupe de trecut, că oamenii de rând sunt nostalgici după Uniunea Sovietică, după comunism, după Voronin. Şi asta ni se reproşează de cele mai multe ori de fraţii noştri de peste Prut care au invadat forumurile de pe la noi (doar unii pot fi numiţi fraţi, căci alţii la limbajul întrebuinţat la adresa noastră, numai fraţi nu pot fi numiţi). Şi ni se mai reproşează că niciodată nu vom "pupa" Europa cu atitudinea noastră...Şi continuarea cred că o cunoaşteţi cu toţii, adică cuvintele necenzurate la adresa celor nostalgici.
Ţin să dau dreptate celor ce spun că o bună parte din populaţia dintre Prut şi Nistru înca mai visează la pâine de 16 copeici şi cârnaţ de 2 ruble. Dar haideţi să vedem şi care sunt cauzele care duc la întinderea în timp a acestor nostalgii bolnave. Nu mă voi referi la toate aceste cauze, căci sunt aproape infinite ca număr. Voi vorbi doar de un fenomen foarte des întâlnit la noi, chiar zilnic, şi anume jurnalismul de doi bani care se practică pe plaiurile noastre mioritice.
Ştiu, mulţi dintre cititori o să sară cu fel de fel de acuze de genul "ce vorbeşti, că noi avem tocmai două televiziuni de ştiri în ţară". Şi la ce bun fraţilor, dacă acei oameni care-i vedem zilnic pe ecrane ne toarnă numai inepţii şi nu scapă nicio ocazie de a ne băga pe gât deşeurile comuniste, sub titulatura de PC şi membrii săi.
De ce spun asta? Cred că singuri puteţi observa asta în fiece zi. În loc să ruleze pe ecrane zi de zi documentare cu ororile şi crimele sovietice, ei ne tot arată că uite ce a vomat Petrenco azi; fiţi atent ce a râgâit Munteanu prins prin parc de jurnaliştii noştri angajaţi; nu scăpaţi ultimul grohăit al lui Voronin.
Şi de parcă astea nu ar fi fost îndeajuns, tinerele noastre jurnaliuşti l-au lăsat azi baltă pe Ghimpu şi au dat fuguliţa la Voronin, că poate, poate prind şi ele un râgâit suprem al Dumnezeului lor, poate se căpătuiesc cu vreo ocheadă de moşneag şi vreo glumă cu iz de agăţat femei pe centură de la acesta.
Păi cum naiba poţi să laşi baltă un preşedinte de stat, fie el şi interimar, pentru inepţiile unui boşorog, locul căruia este la muzee, ca să nu spun ceva mai deocheat.
Bine, nu e nici Ghimpu întruchiparea inteligenţei, nu e nici pe placul tuturor, face şi el multe gafe, o dă în bară de mule ori, dar e totuşi Preşedinte de Stat şi e mult peste Voronin din toate punctele de vedere.
Ceea ce au făcut purtătoarele de microfon astăzi este o neruşinare crasă, fie şi pentru un simplu om să-l laşi aşa baltă.
Şi ce vom vedea deseară la ştiri? Bineînţeles, inepţii de-ale lui Voronin, când bravii noştri jurnalişti l-ar fi putut întreba pe Ghimpu cum intrepretează el faptul că ruşii au luat atitudine faţă de decretul său privitor la ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940, şi se pare că se pregătesc şi de sancţiuni economice, şi cum vede preşedintele nostru ieşirea din această situaţie.

Vorba primarului, "Da-o-n mă-sa de jurnalişti de care avem noi"