Cei trei candidați ai lui Plahotniuc la funcția de președinte

După ce a reușit să-și instaureze până la urmă un Guvern, pentru Plahotniuc urmează încă un hop, cel mai important pentru a captura total statul. Este vorba de alegerea președintelui.

Un pic mai mult de o lună a mai rămas din mandatului lui Timofti, așa că pregătirile pentru instaurarea unui nou președinte sunt în toi. Mulți înaintează ideea că chiar Plahotniuc și-ar dori să ocupe această funcție. Da, el își dorește, însă de la dorință și până la realizare e drum lung. Acest lucru a fost demonstrat și în luna ianuarie, când mobilizarea extraordinară a cetățenilor l-a împiedicat pe proxenet să ajungă premier.

Așa că Plahotniuc își pregătește acum variantele de rezervă. Iar acestea sunt, după informațiile mele, două dintre cele mai fidele slugi ale sale: Andrian Candu și Alexandru Tănase.

Primul pe listă e finul Candu. Acesta îi este cel mai dedicat om lui Plahotniuc, pe care oligarhul a jucat multe cărți până acum. Pentru a-l ține în prim-plan până atunci, acesta i-a cerut lui Ghimpu să nu ceară funcția de președinte al Parlamentului până în aprilie. Iar Ghimpu a acceptat.

Însă cu Candu ar fi totuși o mare problemă, cea mai mare fiind tocmai că e finul său, așa că va fi extrem de greu de acceptat, atât de societate, nemaivorbind despre partenerii de dezvoltare UE şi SUA.

În schimb, Tănase ar fi mult mai agreabil pentru o bună parte din societate, cel puțin în accepțiunea lui Plahotniuc. Plus la toate, președintele Curții Constituționale și-a demonstrat supunerea față de oligarh în mai multe puncte cheie, în special în aprilie 2013, când a pus baza distrugerii lui Filat, dar și în decembrie 2015, când a interpretat Constituția în favoarea lui Plahotniuc și l-a salvat pe acesta de la pieire, evitând anticipatele.

El are și o imagine destul de bună pe la București, unii crezându-l, iar alții prezentându-l drept mare unionist. Așa că, în cazul (foarte probabil) în care candidaturile nr.1 (Plahotniuc) și nr.2 (Candu) cad, se va încerca propulsarea lui Tănase. Problema e că, la fel ca şi în cazul lui Filip, diferențe nu există.

Usatîi – Plahotniuc, noua combinație care le convine perfect amândurora

Usatîi a plecat din nou la Moscova. Și din nou i-a fost deschis dosar penal imediat după plecare. La fel ca în octombrie.

Atunci motivul a fost difuzarea înregistrărilor unor convorbiri telefonice. După ce a fost arestat în direct, Renato a fost eliberat după o noapte, tot în direct, cu mare tam-tam pe la toate posturile de televiziune, inclusiv sau în special cele ale lui Plahotniuc.

Acum istoria pare să se repetă. Să vedem dacă Usatîi va zăbovi la Moscova, la fel ca data trecută, vreo lună de zile și va reveni după ce Plahotniuc ar urma deja să-și înscăuneze propriul Guvern. La cum decurg lucrurile, scenariul are toate șansele să se repete. De aici, toată lumea va fi mulțumită. Plahotniuc va avea Guvern, iar Renato va motiva că nu a protestat pentru că se temea să vină în țară, ca să nu fie arestat.

După protestul de sâmbătă, în urma căruia primarul de Bălți anunța cu surle și trâmbițe că în ziua votării Guvernului el va înconjura Parlamentul, chiar aș fi vrut s-o văd și pe asta. Să văd dacă va avea tupeul să înconjoare Legislativul așa cum s-a întâmplat la arestarea lui Filat.

Iată însă că acest lucru are șanse mici să se repete. Usatîi și-a îndeplinit sâmbătă și un scop, murdărindu-i un pic pe cei din Platforma DA prin faptul că au organizat simultan protestele și la un moment dat a trecut prin PMAN. Imediat toate slugile și trolii lui Plahotniuc au dat-o pe lovituri de stat și nu știu ce înțelegeri între Platformă și acest circar.

Circar care, apropo, deși deja sunt trei luni de când Filat e la pușcărie, așa și n-a mai scos nimic despre Plahotniuc, așa cum tot ne promitea. Cu excepția câtorva declarații spumoase, pe care oricum și le permite deja oricine, Usatîi rămâne extrem de precaut atunci când vine vorba de Al Capone de Grozești.

Înțelegerea dintre cei doi, care a funcționat destul de bine în distrugerea lui Filat și propulsarea lui Usatîi la primăria Bălți pare în continuare valabilă, chiar dacă Renato spune că Plahotniuc ar fi dușmanul său. De cealaltă parte, Plahotniuc nici nu poate visa la o opoziție mai bună decât circarul și fostul său prieten Dodon, mai ales în toată această fobie mediatică declanșată în ultimele luni, cu „Mâna Moscovei”.

Ce nu înțelege Renato din treaba asta e că dosarele astea, acum intentate în joacă, se tot adună pe rafturi. Iar mai devreme sau mai târziu chiar va avea probleme.

Cum îl face Alexandru Tănase premier pe Plahotniuc

Zilele trecute discutam cu câteva persoane despre mişcarea neaşteptată a lui Plahotniuc, prin care, practic a distrus PCRM-ul lui Voronin, scoţându-i pe cei 14 deputaţi comunişti.

Mulţi probabil au văzut în ultima acţiune a lui Plahotniuc o mişcare de mare maestru şi strateg. În realitate, să distrugi un PCRM cu un Voronin total supus şi loial, care ar fi votat orice i-ai fi cerut, este o acţiunea realizată din disperare. Din disperarea de a demonstra că el are cea mai mare fracţiune din parlament, numeric mult peste celelalte fracţiuni şi de a încerca astfel să-şi impună candidatul preşedintelui Nicolae Timofti, dacă prin şantaj şi ameninţare cu puşcăria a membrilor familiei acestuia nu i-a reuşit.

Şi se pare că, cel care şi-a început „businessul" traficând femei în Ţările Balcanice şi nu numai, nu s-a limitat doar la a distruge PCRM-ul, dar a făcut o altă mişcare, şi mai disperată decât prima.

Dacă până acum Plahotniuc apela şi îşi punea în funcţie doar trepăduşii mai neimportanţi, cum sunt Ghimpu, Leancă, Voronin, Usatîi, uneori şi pe Dodon, de data aceasta Plahotniuc a apelat la artileria grea din subordonarea sa, Curtea Constituţională şi în special, la Alexandru Tănase.

Spun artileria grea, deoarece oligarhul Plahotniuc a mai apelat la Tănase în condiţii decisive şi de extremă disperare, doar odată, atunci când lui Filat i-a fost interzis să mai ocupe vreodată funcţia de premier printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

Este evident, că acest individ este în agonie şi disperare. O spun acţiunile lui, jurnaliştii şi televiziunile aflate la cheremul lui. Disperarea şi frica de a eşua şi de a fi distrus de propriul sistem pe care l-a creat poate fi observat şi în modul de a acţiona al bloggerilor şi postacilor lui aserviţi, care, altădată erau reţinuţi şi destul de civilizaţi, dar care acum sunt tot mai agresivi şi mai disperaţi.

În aceste condiţii, soarta este în mâinile noastre. În situaţia în care, chiar şi preşedintelui statului (ultima instituţie care nu era captivă şi care prin lege se putea opune) i s-a interzis de a-şi îndeplini împuternicirile atribuite de lege şi de a stopa încercarea de a fi instalat premier Plahotniuc sau altcineva aservit lui, salvarea este în noi înşine!

Doar noi, simplii cetăţeni mai putem salva statul Republica Moldova şi pe noi înşine din captivitatea lui Plahotniuc, ieşind în stradă pe 4 ianuarie şi cerându-le să-l voteze pe Ion Sturza, un prim-ministru pentru popor şi împotriva clanurilor mafiote din parlament!

După jurnaliști, Renato își amenință și partenerii

Am urmărit și amuzat și întristat războiul din ultimele zile, dintre „partenerii” Renato Usatîi și Igor Dodon. Că nu putea fi vorba între cei doi de niciun fel de „parteneriat” e clar demult, doar că, impuși de șefii lor de la Moscova, Renato și Dodon au simulat timp de câteva luni un fel de dragoste „electorală”.

Însă odată cu trecerea timpului, relațiile dintre cei doi vasali ai Kremlinului s-au răcit considerabil. Iar problema se pare că nu mai e la Kremlin, ci pe la Chișinău.

Revenit în țară după o lună de odihnă la Moscova, Renato a început din nou, cu sârg, să-l slujească pe șeful său de la Chișinău, Plahotniuc. Am vorbit și în alte articole cum s-a dus Renato să-l picheteze și amenințe pe Timofti pe la Condrița și Președinție, chiar în timpul în care Plahotniuc îi forța mâna președintelui să semneze decretul de desemnare la funcția de premier.

Apoi s-a mai apucat oleacă să se războiască cu Filat, dând vina pe el, că, vezi Doamne, Timofti la indicațiile lui l-ar propune pe Sturza la funcția de premier. Doar că, cu un cadavru ca Filat nu mai ai cum să te bați, așa că Renato trebuia să-și găsească un nou adversar cu care „să se bată”.

Și cum de Plahotniuc îi este interzis să se atingă, iar celelalte slugi ale acestuia – Voronin, Ghimpu și Leancă – nu prea are rost, Renato a decis să sară la beregata chiar celui cu care se bătea cu pumnii în piept c-o să guverneze țara.

Usatîi i-a transmis lui Dodon, în cel mai banditesc mod posibil, că riscă să găsească „carbid” în ceaiul pe care-l bea prin corturile din fața Parlamentului.

Aceste amenințări directe ale lui Usatîi sunt doar apogeul câtorva luni de umilințe la care l-a supus pe cel care, din teamă prea mare de șefii de la Kremlin, îl cataloghează de fiecare dată când dă vreun interviu pe la Moscova drept „naș partneor”.

Și până la urmă mă deranjează mai puțin războiul dintre Usatîi și Dodon. Adevărata problemă e în cu totul altă parte, și anume în tipajul celui ce este primar de Bălți. Pentru că Usatîi nu este la prima sa astfel de ieșire. Eu mi-l amintesc cum în primii săi pași făcuți în politica de la Chișinău a amenințat-o pe redactorul-șef de la Ziarul de Gardă, Alina Radu, cu răfuiala fizică. Aceeași soartă a avut ulterior și actorul Anatol Durbală, telefonat la miez de noapte de Usatîi și amenințat.

Iar ambii au pățit acest lucru pentru că l-au criticat. Pentru că au scris sau vorbit despre relațiile acestuia cu lumea criminală din spațiul CSI. Despre relațiile cu criminalul Proca, cu hoțul în lege Bulgaru sau reglările de conturi pe care le-a avut cu Gorbunțov.

De altfel, că face parte din gruparea criminală a lui Bulgaru, un bandit plecat de ani buni pe la Moscova și care în ultima perioadă se perindă tot mai des pe la Chișinău, Usatîi n-a ascuns-o niciodată, iar având astfel de suport în spate și școala banditească din trecut, își continuă maniera de a face „politică”.

În urmă cu câteva luni a amenințat un prestator de servicii de la Bălți că-i sparge capul, iar acum trece chiar și la „partenerii” săi, amenințându-l pe Dodon cu lichidarea fizică.

Un comportament care-i dovedește rădăcinile acestui individ și care demonstrează cât de periculos poate fi dacă ar prinde la mai multe puteri în Moldova. Pentru că nu e nimic mai mult decât o emanație a grupărilor criminale a anilor 90, iar pe deasupra și controlat de către Plahotniuc.

Voronin a distrus PCRM-ul pentru a-l justifica pe Ghimpu

Săptămâna politică pare să fi debutat în forţă la Chişinău. Ziua de luni a început cu două mişcări surpriză pe scena politică autohtonă.

Chiar de draga dimineaţă, lumea a fost dată peste cap de o "migraţie" masivă, de tocmai 14 deputaţi de la PCRM, către ... nicăieri. De fapt, tot scenariul a fost pus în aplicare de Plahotniuc toată noaptea de duminică spre luni, acţionând ca un veritabil hoţ şi tâlhar, doar noaptea.

Al doilea eveniment surpriză a fost desemnarea lui Ion Sturza la funcţia de premier de către preşedintele Nicolae Timofti. Nu desemnarea în sine este elementul surpriză al începutului de săptămână, deoarece se discuta de ceva timp despre un astfel de scenariu. Surpriza constă în curajul şi tăria de caracter de care a dat dovadă Timofti, trecând peste şantajul şi ameninţările cu închisoarea a lui Plahotniuc la adresa membrilor familiei sale. Este de apreciat acest gest, cu care Timofti şi-ar putea şterge multe din păcatele făcute în toţi aceşti aproape 4 ani de mandat, când a făcut jocurile lui Plahotniuc, fără să ia măcar odată atitudine.

Şi dacă la prima vedere, ambele evenimente politice par a fi surprinzătoare, în realitate doar desemnarea lui Ion Sturza este o mişcare veritabilă, reală. Plecarea celor 14 comunişti de la Voronin, nu este altceva decât un alt scenariu pus la punct de "strategul" numărul 1 de pe Bâc în astfel de scenarii. Scopul acestei regizări de prost gust este de a-i determina pe Ghimpu şi Leancă să voteze un premier şi un guvern al lui Plahotniuc. Altul decât unul condus de Ion Sturza.

Plahotniuc oricum are control total asupra lui Voronin şi al PCRM-ului, putea obţine oricând sprijin în parlament pentru investirea unui guvern. O mică problemă, mai mult de faţadă, este împotrivirea lui Ghimpu şi a lui Leancă de a crea un nou guvern cu sprijinul PCRM-ului.

O dovadă concludentă a acestei regizări de prost gust, pusă la cale de Plahotniuc, este aşa-zisa plecare a lui Artur Reşetnicov, nepotul lui Voronin din PCRM. Ori, este bine cunoscut ataşamentul lui Reşetnicov, ca nepot, faţă de Voronin, astfel că în mod normal el este cel care nu ar părăsi niciodată PCRM-ul.

O altă dovadă este "rămânerea" lui Reidman şi Domenti în PCRM, despre care toată lumea ştie că sunt oamenii de bază a lui Plahotniuc din acest partid, şi care au decis multe mişcări şi acţiuni ale lui Voronin din ultimii 3-4 ani.

Desigur, nu s-a lăsat mult aşteptată nici reacţia lui Ghimpu cu privire la exodul organizat din PCRM şi s-a grăbit să spună că el nu va face alianţă niciodată cu comuniştii, oriunde nu s-ar duce ei.

În realitate, Ghimpu va face exact ceea ce-i va spune Plahotniuc, cum de fapt a procedat şi până acum.

Şi ca argument o să vă aduc doar câteva declaraţii a lui Ghimpu, pe care niciodată nu şi l-ea respectat, din contra, a făcut exact invers. Mihai Ghimpu este cel care, înainte de a ajunge deputat, pleda pentru reunirea cu România, ca mai apoi să dea interviuri la posturi tv ruseşti şi să spună că unirea cu România se află sicriu. Chiar mai mult, a şi scos dezideratul unirii din programul Partidului Liberal.

Faptul că a spus că nu face alianţă cu comuniştii oriunde n-ar merge aceştia, este ori o minciună sfidătoare la adresa oamenilor, ori o prostie spusă de Ghimpu ca multe altele. Ori, Marian Lupu, Sergiu Sârbu, Valeiu Lazăr şi mulţi alţii ce sunt? Nu tot comunişti evadaţi din PCRM cum sunt şi cei 14 plecaţi azi? Însuşi Plahotniuc, cu care Ghimpu preferă să facă alianţe peste alianţe şi i se supune în totalitate este inventat şi crescut de comunistul Voronin!

Tot Mihai Ghimpu era cel care cu exact un an în urmă cerea procuror european şi alte condiţii de bun simţ, spunând că doar aşa va face alianţă cu PD şi PLDM, ca la doar câteva luni mai târziu să zică că nu mai vrea procuror european, că e bun şi un moldovean cu cetăţenie europeană.

Nu în ultimul rând, să ne amintim că, cu doar câteva săptămâni în urmă, pro-românul şi pro-europeanul Ghimpu, prin intermediul oamenilor săi din CCA i-a oferit licenţă televiziunii lui Dodon, care va retransmite NTV-ul rusesc, un post tv propagandistic al lui Putin.

Şi de data aceasta Ghimpu va uita de declaraţiile făcute azi şi va vota alături de cei 14 ex-comunişti, de grupul Leancă şi PD, un premier al lui Plahotniuc, astfel ducând la bun sfârşit planul diabolic pus la cale de acesta în noaptea de duminică spre luni.

De altfel, prin acest pas, se demonstrează câtă mârșăvenie e în politica moldovenească și cum Voronin, „dușmanul politic de moarte al lui Ghimpu”, își sacrifică partidul tocmai pentru a-l ajuta pe președintele PL să justifice intrarea în alianță.