Mulţumesc cititorilor pentru aprecieri

Am hotărât, ca la fiecare 50 de voturi oferite de către cititori în sondajul din partea stângă a acestui blog, cu întrebarea “Cum vi se par informaţiile, postările de pe acest blog?”, să scriu câte ceva şi să fac un mic total al opiniilor cititorilor despre ceea ce se scrie pe acest blog.

Până acum au votat 58 de persoane, dintre care:

Extrem de interesante şi utile – 11 voturi (18 %). Vreau să mulţumesc tuturor care au apreciat în această măsură cele citite pe acest blog. Aprecierile înalte ale voastre îmi dau speranţe şi mă vor ajuta ca postările de pe acest blog pe viitor să se ridice la un nivel cât mai înalt.

Opţiunea Interesante şi utile au bifato 14 persoane (24 %). Le sunt recunoscător celor care apreciază cele citite la această valoare şi le promit ca pe viitor să aibă posibilitatea să citească pe acest blog informaţii cel puţin la fel de interesante şi utile.

20 de persoane (34 %) au considerat că articolele de pe acest blog Merită de citit. Le mulţumesc din suflet şi acestor persoane şi dacă consideră că se merită de citit acest blog, îi invit să-l acceseze în fiece zi, iar eu voi încerca să le ofer aproape zilnic câte ceva care să merite de citit. După cum vedem, aceştia şi sunt cei mai numeroşi, ceea ce mă pune în gardă că ar trebui, pe undeva să mai îmbunătăţesc câte ceva.

După cum era şi de aşteptat, nu s-au lăsat mai prejos nici nemulţumiţii, astfel însumându-se şi 4 voturi (6 %) în dreptul opţiunii Irelevante. E de înţeles pe undeva aceste opţiuni, odată ce, pe acest blog sunt destul de multe postări critice la adresa actualei guvernări, a opoziţiei, dar şi a altor instituţii şi persoane. Le mulţumesc şi acestor 4 persoane care au depus efortul de a bifa această opţiune. Totuşi, aş dori să-i întreb dacă ştiu ce au vrut să spună când au ales această opţiune?

Şi în sfârşit, avenit şi rândul celor mai nemulţumiţi. Sau cel puţin asta au încercat să spună prin opţiunea aleasă de ei Plictisitoare – în număr de 9 voturi (15 %). Totuşi mă roade curiozitatea, cum au reuşit ei să-şi dea seama că opiniile, informaţiile expuse de pe acest blog sunt plictisitoare? De altfel, pentru a aprecia ceva drept plictisitor, trebuie să intri în esenţa acelui lucru, situaţii, să citeşti/asculţi/priveşti până la capăt. Ori, odată ce ai avut răbdarea să intri în esenţa unui lucru/situaţii, mai poate fi apreciat drept plictisitor? Ţin să precizez, că la această opţiune au apărut vreo 6-7 voturi imediat după ultimul articol cu Înlocuitorul lui Lupu. Oare atât de plictisitor să le fi părut acel iepuraş drăgălaş şi nevinovat, şi care a adunat milioane de vizualizări pe YouTube?

În fine, le mulţumesc tuturor pentru votul lor şi îi invit să-mi mai acceseze blogul, în speranţa că pe viitor voi putea să aduc pe placul mai multora ceea ce se scrie pe acest blog, deşi sunt conştient că niciodată nu-i voi putea mulţumi pe toţi.

P.S. Probabil unii se întreabă de ce nu am scris nimic despre cele întâmplate azi la CC. Din simplu motiv că mă dezgustă ceea ce a avut azi loc în cea mai înaltă instanţă din RM. Totuşi, nu e uşor de trecut cu vederea show–ul făcut azi de Alexandru Tănase cu acea recuzare pusă la cale tocmai pentru a putea ieşi el basma curată, nefiind silit să voteze împotriva unei iniţiative înaintate chiar de el. Îşi merită omul Lexus-ul!

Iată un contracandidat pe măsură pentru Lupu

După cum bine ştim, în orice stână trebuie să existe şi oiţe, mai multe, sau mai puţine, deja diferă de la caz la caz. Tot un lucru firesc este şi ca în fiecare stână să existe şi măcar un câine, care să le păzească de Lup(i).

Totuşi, putem spune că există cel puţin două abateri de la regula generală. Una o veţi vedea în video-ul de mai jos, unde un iepuraş drăgălaş o face pe paznicul unei mici turme de oi.

O altă abatere de la regulă o putem întâlni la noi, unde câteva mioare, bine motivate şi cu intenţii deloc curate, tare se mai încăpăţinează să pună paznic împotriva lupilor, chiar un Lup.

După vizionarea acestui video, am şi eu o întrebare către cititorii acestui blog. Dacă aceşti oameni au găsit o alternativă atât de drăgălaşă împotriva Lupului/ilor nesătul/i (de obicei de jertfe de tot felul, în cazul nostru de jertfe umane şi Fotolii), oare noi, un stat întreg, nu putem găsi un om competent în locul Lupului nostru?

Chris Huhne, Boris Focşa şi 5 motive pentru care la noi nu e la fel ca în Marea Britanie

Ministrul britanic al Energiei, Chris Huhne, a demisionat, vineri, la puţin timp după ce Parchetul a afirmat că va fi cercetat pentru că a încercat să ascundă că a depăşit viteza legală.

Ministrul liberal-democrat Chris Huhne este bănuit că i-ar fi cerut fostei neveste să îşi asume ea punctele de penalizare pentru depăşirea vitezei.

Huhne va compărea în faţa unui tribunal la 16 februarie pentru a răspunde acuzaţiilor de ,,obstrucţionare a justiţiei", la fel ca şi fosta sa soţie, a precizat procurorul Keir Starmer într-o declaraţie televizată.

,,Sunt nevinovat", a declarat el în faţa domiciliului său din Londra. ,,Pentru a evita orice implicaţii asupra funcţiilor mele oficiale şi pentru a mă concentra asupra apărării mele, demisionez", a adăugat ministrul liberal-democrat, ne informează adevarul.ro

Citind aceste rânduri de mai sus, ne putem gândi că oricine greşeşte, e omeneşte, principalul este că ministrul britanic al energiei (în acest caz), demisionează, tocmai pentru ai fi mai uşor să-şi demonstreze nevinovăţia şi pentru a nu influenţa prin funcţia pe care o deţine mersul anchetei şi emiterea unei hotărâri judecătoreşti corecte şi în baza legii.

Suntem mulţumiţi, satisfăcuţi, oamenii de stat pe care îi plătesc britanicii sunt oameni corecţi şi nu numai ei, dar cazuri la fel se întâlnesc în mai toate statele democratice, unde la cele mai mici abateri de la lege sau morală aceştia îşi dau demisia de onoare.

Locuim şi noi într-un stat democratic, numit Republica Moldova, unde legile sunt respectate, demnitarii de stat….. Dar,….auu…parcă m-a lovit ceva exact în moalele capului, mi-am revenit din visare, m-am ciupit un pic şi mi-am dat seama că da, locuim în Republica Moldova, doar că….. avem şi noi miniştri şi unul special, al culturii pe nume Boris Focşa.

Făcând o paralelă între incidentul cu Chris Huhne şi comportamentul imoral şi lipsit de orice scrupule al ministrului de cultură Boris Focşa, o să vedem o asemănare izbitoare, dar şi multe deosebiri, deosebirile venind ca rezultat al comportamentului de ultimă speţă al lui Focşa.

Şi Huhne şi Focşa au încălcat mai multe norme legale privind modul de folosire şi exploatare în diferite situaţii al mijlocului de transport. Ambii şi-au băgat la înaintare soţiile pentru a scăpa ei basma curată, astfel încercând să ascundă încălcarea comisă. Trebuie să recunoaştem că în acest ultim caz, ambii au dat dovadă de mare bădărănie.

Şi cam astea au fost situaţiile care coincid în cazul ambilor miniştri, unul totuşi doar ministru al energiei, care totuşi a dat dovadă de mult mai multă moralitate şi cultură decât însuşi ministrul nostru, care cică e responsabil pe cultură.

În continuare, ministrul britanic al energiei a rămas fără funcţie în urma propriei demisii şi urmează să se înfăţişeze în faţa judecătorilor pentru a da socoteală pentru o încălcare mult mai minoră decât al ministrului moldovean al culturii. Legal, conducerea unui automobil în stare de ebrietate este o încălcare mult mai gravă decât conducerea unui automobil cu depăşirea limitei legale de viteză, dar şi moral este mult mai grav, în special pentru un ministru al culturii.

Ce face însă imoralul nostru ministru al culturii?Desigur că nu demisionează. Pe miniştrii noştri nici morţi nu-i dai jos de pe fotoliul cald de care se ţin şi cu dinţii. Se foloseşte în continuare de funcţia pe care nu o merită pentru a influenţa mersul anchetei în cazul său şi pentru a ieşi basma curată.

Trebuie să nu uităm, că Focşa, pe lângă infracţiunea de conducere a unui automobil în stare de ebrietate avansată (nu, nu e vorba de o contravenţie administrativă, căci starea în care se afla el la volan cade sub incidenţa art. 264¹ alin.1 al Codului penal şi nu a Codului contravenţiilor administrative), el mai săvârşeşte alte două infracţiuni grave. Cea de eschivare de la testarea alcoolemiei (art. 264¹ alin. 3 CPRM) şi infracţiunea de trafic de influenţă (art. 326 CPRM), căci acest individ, după cum ştim cu toţii se afla la sediul poliţiei rutiere pentru a scoate un alt alcoolic ca şi el de la ananghie, folosindu-se de funcţia de ministru pe care o deţinea şi culmea nesimţirii, o mai deţine şi acum. Eu aş încadra comportamentul lui Focşa de la sediul PR şi drept infracţiune de abuz de putere sau abuz de influenţă, prevăzut la art. 327 CPRM. Dar, deoarece jurişti cu experienţă s-au limitat doar la primele trei infracţiuni menţionate de mine, să fie şi aşa cum spun ei, căci şi acele trei erau mult prea suficiente pentru ca Focşa să-şi dea demisia, iar acum să fie pus sub urmărire penală.

Astfel, avem un ministru britanic al energiei, demisionat în urma unei contravenţii administrative şi un ministru al culturii moldovean, care în ciuda săvârşirii a cel puţin trei infracţiuni grave, încă stă bine mersi şi răspunde de cultura din Republica Moldova.

Ştiu, dacă ar citi un britanic acest articol şi alte zeci de surse din zeci de media online şi nu numai din Moldova, ar zice că acestea, toate la un loc, ori mint cu neruşinare, ori în statul acesta nu există lege şi fiecare face ce vrea şi cum îl duce capul. Doar că, legea există şi este destul de aspră, desigur, doar cu oamenii simpli, nu şi cu indivizi precum Focşa. De ce se întâmplă toate astea?

1. Pentru că are în spate un criminal în lege precum Plahotniuc, care şi-a scos mâna dreaptă pe Nichifor aproape basma curată pentru omorul unui om cu o armă automată, acesta luând doar 5 ani (următoarea instanţă ierarhic superioară la sigur îl achită şi stabileşte să i se plătească şi nişte daune morale considerabile). Şi dacă a fost Plahotniuc în stare de asemeni năzdrăvănii în cazul ucigaşului Nechifor, păi escapadă lui Focşa, prins beat mort la volan este floare la ureche pentru el şi judecătorii lui supuşi.

2. Astfel de lucruri se întâmplă şi din cauză că Focşa îl are în spate şi pe naşul său Ion Diacov, procuror al municipiului Chişinău şi frate cu Dumitru Diacov, membru PD şi deputat, care are grijă ca expertiza medico-legală în cazul finului său “să iasă aşa cum trebuie”.

3. Focşa nu demisionează şi pentru că în subordinea Ministerului Culturii se află şi unele edificii istorice din centru capitalei şi nu numai, care valorează sute de milioane de euro, şi pe care nu se lasă Plahotniuc până nu şi le trece în proprietate privată, cum a făcut şi cu alte zeci de asemeni imobile.

4. Poate că toate aceste lucruri menţionate la primele 3 puncte nu ar fi avut nicio importanţă, dacă am avea un prim-ministru, bărbat adevărat, cu sânge în instalaţie, care ar avea curajul să pună piciorul în prag, astfel ca Focşa să fi fost demis de mult timp şi tras la răspundere.

5. Şi nu în ultimul rând, se întâmplă astfel de lucruri şi Focşa s-a comportat şi se comportă ca un bădăran (a se vedea şi cazurile cu şefa aparatului şi cu răzbunarea lui Focşa), deoarece sunt alte câteva zeci de bădărani, care, fie în schimbul banilor, fie din alte motive subiective, îi lustruiesc de zor imaginea acestui incult şi imoral ministru pe la televiziuni, ziare, dar mai ales în mediul online, încercând de a crea impresia că nimic ieşit din comun nu s-a întâmplat şi că ministrul Focşa nu s-ar face vinovat de nimic.

Cert este însă, că trebuie să fii cel puţin la fel de josnic ca şi Focşa, ca să-ţi permită conştiinţa să-i iei apărarea unui astfel de parvenit şi imoral.

Din nou despre situaţia din România şi unele consecinţe asupra Republicii Moldova, sau răspuns unui cititor al acestui blog

La precedentul articol în care am scris despre situaţia din România şi consecinţele acesteia asupra Republicii Moldova, un cititor cu numele DDAN şi-a expus părerile asupra celor scrise de mine, unele destul de argumentate, de aceea am ţinut să revin asupra acestei probleme cu nişte specificări.

Desigur, părerea oricui, are dreptul la viaţă. Doar că o să-mi expun şi eu părerea referitor la cele expuse de acest cititor, poate reuşesc să-i fac atât pe el, cât şi pe alţii care cred la fel, să vadă un pic altfel lucrurile. O să aştern aici ideile în dependenţă de cele expuse de acest cititor aici.

1. Dacă rămâneau la conducere alde PSD, credeţi-mă că nici nu avea cu cine compara ambasadorul american ceea ce s-ar fi putut întâmpla acum în România. Nici măcar Gaddafi nu şi-a permis să scoată minerii să omoare tinerii care protestau împotriva lui, aşa cum a făcut-o Iliescu. Dacă rămânea PSD la conducere, României îi trebuia o categorie aparte, un fel de lume a patra, dacă pot să mă exprim aşa, în care să o includă americanii. Şi desigur, uitam cu toţii de UE şi circulaţie liberă în Europa şi nu numai.

2. TVA-ul a crescut că aşa a crescut în toată UE. Statul trebuie să-şi salveze cumva economia în astfel de situaţii la limită, şi, din păcate o face pe seama sărmanilor oameni. Aşa se procedează peste tot.

3. Cât ţine de colectarea taxelor de la cine nu trebuie…tocmai din cauza asta şi este vânat Băsescu de oligarhi, că a început să colecteze taxele şi de la cine trebui şi nu doar taxe. Ceea ce nu am menţionat eu în articolul precedent este tocmai această luptă pe care o duce Băsescu cu oligarhii şi pe care riscă să o piardă dacă protestatarii continuă să-i susţineţi, ieşind în stradă. Exemple sunt de ordinul zecilor, poate chiar sutelor. Vântul este unul din cei vizaţi. Ioan Niculae un alt hoţ care a furat zeci de ani de la statul Român etc. etc. Atrageţi atenţia că sunt traşi la răspundere chiar primari din PD-L. Această situaţie este fără precedent în România, sau chiar în multe state democratice, ca oamenii de la guvernare să fie atraşi la răspundere dacă fură sau sunt corupţi.

4. Ceea ce s-a întâmplat acum prin condamnarea lui Adrian Năstase, s-a creat un precedent. S-a terminat cu neatingerea de foştii guvernanţi corupţi, din frica, că atunci când vor pleca de la puterea să nu fie şi ei, la rândul lor traşi la răspundere de alţii. Dacă Băsescu e corupt aşa cum spun unii, fiţi siguri că imediat ce va pleca de la puterea va fi tras la răspundere, aşa cum merită băgat la zdup Năstase şi alte sute sau mii ca el.

5. Femeile altor guvernanţi au umblat şi mai umblă în ţoale de mii de euro. Dacă erau psd-eii, era mai rău şi cu contractele despre care vorbeşti

6. Ţiganii....hmm, marea problemă a României. Nu trebuia Iliescu să-l omoare pe Ceauşescu aşa cum a făcuto şi poate reuşea el să o scoată la capă cu ţiganii. Doar Ceauşescu a fost în stare să-i pună la respect. Oricine nu ar veni la conducere în România nu s-ar schimba lucrurile. Ei se bucură de drepturi anti-discriminare şi se face exces de acestea, deoarece se ajunge ca aşa-zişii discriminaţi, să fie de fapt ei cei care discriminează. Aceasta e situaţia cu ţiganii. Prin democraţie şi respectarea drepturilor omului nu li se poate face nimic, nu pot fi opriţi. Pentru ei ar trebui un regim cum e acel din China, să nu li se permită să nască mai mult de un copil. Altfel, România chiar riscă să ajungă în timpul apropiat ţara ţiganilor, cum este numită pe nedrept acum.

7. Cât ţine de situaţia Greciei şi a României, Grecia chiar este în prăpastie, deja căzută. Europenii se chinuie să o readucă sus. România încă e pe marginea prăpastiei. Iar aceşti usl-işti nu urmăresc altceva decât aducerea României în situaţia Greciei, poate chiar şi mai rău, prin instaurare de regimuri armate, cum debitează idioţi din ăia cu epoleţi, pe care românul necunoscător şi spălat pe creier îi ridică la gradul de eroi naţionali.

8. Desigur că e mai preferabil o apropiere de UE, căci e mai aproape decât SUA, dar nici ajutorul SUA nu e de neglijat. Ori, o prezenţă puternică a SUA în zonă (România, Bulgaria, Polonia, sper curând şi Republica Moldova), ne asigură liniştea şi ne lasă să dormim liniştiţi noaptea. Nu stăm cu frica unei invazii a ruşilor aşa cum le stă lor în obişnuinţă. Rusia trebuie marginalizată, slăbită şi aceasta e posibil doar cu ajutorul americanilor. Celelalte state ca Germani sau Franţa tremură în faţa Rusiei din frica de a nu rămâne fără gaze, dar şi din alte motive pe care noi nu le cunoaştem.

9. Cât ţine de Republica Moldova şi moldoveni.... da, într-adevăr aici e mai problematic. Vă spun şi care e principala lor problemă. Aceştia au fost obişnuiţi în perioada sovietică să trăiască ca în patriarhat, dacă pot să-i spun aşa. Adică să aibă un tătucă care să-i supravegheze, să le spună ce au voie să facă şi ce nu, ce au voie să mănânce şi ce nu, ce televiziuni şi radiouri au voie să privească sau să asculte etc. Aşa sunt şi o parte din oamenii din România, care încă plâng după Iliescu sau acoliţii lui. Revenind la moldoveni, trebuie de spus, că din această cauză s-au simţit ei rău în perioada 1989-2001, până la venirea tătucăi Voronin. Din această cauză, deja de aproape 3 ani o bună parte din ei plâng după tătuca Voronin şi acum. Aici mai este un amănunt. Moldovenii au două tipuri de tătuci. Voronin pe plan local şi atotputernicul tătucă mondial, pe nume Vladimir Putin.
Totuşi, observăm că, cu trecerea timpului, moldovenii încep să devină mai diverşi în ale gusturilor. Astfel, unii migrează din tabăra celor "ocrotiţi" de Voronin spre tabără proeuropeanului Vlad Filat. Ori, Filat în ultimul timp s-a cam transformat şi el într-un altfel de tătucă (deocamdată mai mic decât Voronin) al moldovenilor. Şi toate astea numai după ce li s-a dovedit moldovenilor că pot exista şi altfel de tătuci decât Voronin. De ce nu ar fi posibil de schimbat părerea lor şi în privinţa tătucăi Putin?

Aici intervine România cu susţinerea SUA, căci de una singură nu se poate descurca în problema Republicii Moldova, iar pe ajutorul europenilor, am spus şi mai sus, nu se prea poate baza. Astfel, este nevoie de o influenţă cât mai mare a României în Republica Moldova, ceea ce s-a şi realizat în ultimul timp, lucru confirmat şi de fostul ministru de externe, Teodor Baconschi. Moldoveanului trebuie să-i demonstrezi că ai muşchi, că eşti mai tare decât judoistul Putin, că te poţi ridica la nivelul Rusiei. În această privinţă s-au făcut mari progrese prin nenumăratele ajutoare necondiţionate oferite de România Republicii Moldova, prin cetăţenia română, oferită chiar şi etnicilor ruşi, ucraineni şi altora din Republica Moldova. Nici rezultatele nu se lasă. deja se observă o mică schimbare de atitudine faţă de România. Şi faptul că moldovenii au mers în număr mare pentru al vota pe Băsescu la ultimele alegeri, demonstrează că există o apropiere a locuitorilor dintre Prut şi Nistru faţă de România şi toate astea doar datorită lui Băsescu. Acest lucru trebuie continuat, aşa vom scăpa de fobia faţă de România care vine dintre Prut şi Nistru. Ori, acest lucru nu va fi niciodată posibil sub guvernarea PSD-ului, amintindu-ne de perioada 2000-2004, când sub conducerea lui Iliescu a avut loc o îndepărtare fără precedent a României faţă Republica Moldova.

Revenind la situaţia politică actuală, nu-mi rămâne decât să constat că Băsescu este răul cel mai mic posibil, cel puţin acum, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova, iar o revenire a psd-iştilor la guvernare, ar arunca România, cel puţin cu un deceniu în trecut.

Despre cum vom circula fără vize la Paştele cailor sau cum îşi fac treaba cei de la ANPC

Am scris pe acest blog de mai multe ori despre cum îşi fac treaba cei de la Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie (în continuare ANPC). Scriu despre aceste lucruri deoarece mă dezgustă comportamentul celor de la ANPC faţă de oamenii sărmani care fac tot posibilul pentru a aduna sutele de euro necesari pentru redobândirea unui drept care le aparţine pe deplin şi pentru care sunt nevoiţi să depună eforturi supraomeneşti pentru al recăpăta, în speranţa că voi mişca câtuşi de puţin lucrurile spre bine.

Trecând cu privirea pe site-ul acestei instituţii, am constatat faptul că angajaţii ANPC-ului îşi continuă batjocura la adresa noastră şi că analizează dosarele şi oferă cetăţenii în funcţie de orice criteriu, numai nu conducându-se după pomposul lor slogan Profesionalism, Eficienţă, Transparenţă. În continuare, deşi sunt persoane care au dosare cu numărul de ordine până în 5000, ANPC-ul oferă cetăţenie celor cu numere de ordinul zecilor de mii. Dacă până acum se limitau în a se arunca până pe la numărul 40 000, astăzi mi-au atras atenţia două dosare, unul cu numărul 79 991 şi 80 130 (vedeţi la numerele 180 şi 181), aceasta în condiţiile în care, vă repet, aşteaptă cetăţeniile oameni cu dosare până în 5000.

Posibil că aş fi zis câteva cuvinte de bine la adresa idioţilor de la ANPC şi cu asta basta, dacă nu mi-ar fi atras atenţia numele acestor două persoane, soţie şi fiu de înalt demnitar de la noi din ţară. Ei bine, vă spun ceva numele de Leancă Aida şi Leancă Marius? Da, desigur veţi spune că e doar o coincidenţă. Păi bine, vă spun că nu e aşa. Aceste două persoane chiar sunt soţia şi fiul ministrului moldovean de externe Iurie Leancă. Cine e acest Iurie Leancă? Nimeni altul decât acel individ care ne-a promis că demisionează dacă până la sfârşitul anului 2012, nu vom călători liber şi fără vize în UE şi să nu se mai obosească oamenii să obţină cetăţenia română. În aceste condiţii, am câteva întrebări pentru domnul ministru de externe Iurie Leancă şi pentru corupţii de la ANPC:

1. Domnule Iurie Leancă, de ce aveţi nevoie de paşapoarte româneşti pentru rudele dumneavoastră şi în timp record de scurt, dacă în curând vor putea călători liber în UE? Sau se anunţă o demisie din partea dumneavoastră (doar aţi promis că vă daţi demisia dacă nu vă ţineţi de cuvânt), iar în acest caz rămâneţi fără paşapoartele diplomatice şi nu veţi putea călători liber?

2. Domnule Leancă, cum e posibil ca soţia şi fiul dumneavoastră să facă un salt uriaş de vreo 70-75 000 de dosare (oameni) şi au luat atât de repede cetăţenia română? Să fie oare vorba de relaţii, cumătrism sau trafic de influenţă? Ştiu, o să ziceţi că nu e treaba mea, deşi este, deoarece cu toţii suntem egali în drepturi şi nu trebuie să se întâmple astfel de lucruri. Este şi treaba organelor abilitate să investigheze cum a fost posibil acest lucru. Mai ştii, poate ne mai trezim cu vreun ministru moldovean cu dosar penal deschis în România. Aceasta desigur, dacă nu vă folosiţi de funcţia de care deţineţi, ca şi în cazul ANPC-ului şi scăpaţi basma curată.

3. Pe incompetenţii şi corupţii de la ANPC îi mai întreb încă odată cum sunt posibile astfel de minuni, încât soţia şi fiul ministrului de externe moldovean Iurie Leancă să paseze tocmai vreo 75 000 de oameni şi să ia cetăţenia înaintea lor?

Referendumul totuşi nu va mai avea loc

Spre mirarea mea, am realizat că în unele situaţii am avut dreptate când am scris aici diverse scenarii ce se petrec pe scena politică autohtonă. Spun spre mirarea mea, deoarece nu mă consider un analist politic, sau mare specialist în domeniu. Pur şi simplu aşa am înţeles eu lucrurile şi am crezut de cuviinţă să-mi expun părerile pe acest blog, îndeplinindu-se uneori ceea ce am anticipat eu.

Am anticipat că Roşca va fi candidatul de compromis

Am scris pe acest blog încă din 28 decembrie 2011 că Roşca va fi candidatul de compromis. Asta şi urma să se întâmple: Roşca înaintat de PCRM la funcţia de preşedinte şi acceptat de AIE, doar că, în dimineaţa de 11 ianuarie cineva le-a stricat planurile, prin înaintarea lui Oazu Nantoi. Ori, în situaţia în care drept candidaţi erau Oazu Nantoi un om apreciat de societatea civilă şi un om potrivit pentru această funcţie şi Iurie Roşca cu “palmaresul” lui politic, desigur că AIE nu putea face greşeala fatală votându-l pe Roşca în detrimentul lui Oazu Nantoi. Astfel, Roşca nu a vrut să aibă soarta lui Lupu de a nu fi votat, iar comuniştii au mutat în ultimul moment, înaintându-l pe Leonid Talmaci. De fapt, cel din urmă a aflat că ar putea deveni preşedinte din presă. Despre această mutare Roşca-Talmaci au scris şi unele surse media în dimineaţa de 11 ianuarie.

Şi despre şansele lui Oazu Nantoi de a fi susţinut de AIE am scris şi din păcate am avut din nou dreptate când am spus că Curtea Constituţională prin Alexandru Tănase, angajatul lui Plahotniuc îl va împiedica din a candida la funcţia de preşedinte.

Despre referendum am zis că nu are nicio şansă să treacă, chiar să nu mai aibă loc

Privitor la referendum, am încercat să ofer o soluţie pentru ca acesta să aducă oamenii la vot. Au fost multe voci care au asociat soluţia mea cu referendumul care a avut loc in septembrie 2010, şi deci nu ar fi posibil. Desigur, legea e interpretabilă, iar dacă ar fi să privim lucrurile din punctul lor de vedere, şi varianta cu “alegerea preşedintelui de 51 de deputaţi” ar cădea sub incidenţa articolului 174 Cod electoral, din simplul motiv că prin referendumul din aprilie (care deja nu va mai avea loc) se urmăreşte una şi aceeaşi problemă, adică modificarea articolului 78 din Constituţie. Deci, stimaţi jurişti, de fapt cine are dreptate şi cine nu?

Revenind la referendumul din aprilie, sunt şanse enorme să fi avut dreptate din nou. Guvernarea a cedat deja în faţa opiniei publice şi au renunţat la acest referendum. Şi când spun societatea civilă mă refer la Petru Bogatu, Nicolae Negru, Igor Boţan, Oazu Nantoi, Arcadie Barbăroşie şi mulţi alţi analişti politici, bloggeri şi majoritatea absolută a populaţiei care e împotriva unui astfel de referendum şi nicidecum la câţiva hămăici plătiţi să latre pe forumuri că ei ar fi societatea civilă şi că susţin aşa-zisul referendum.

În sprijinul celor susţinute de mine vine şi declaraţia lui Dumitru Diacov, prin care a dat clar de înţeles că este împotriva acestui referendum pripit. Igor Boţan a zis că Diacov are al şaselea simţ, eu aş zice că Diacov este un mare şmecher al politicii autohtone, dar şi destul de experimentat pentru aşi da seama de gravitatea situaţiei actuale.

Şi Vlad Filat şi-a exprimat dezacordul faţă de acest referendum. De fapt, Filat şi Diacov sunt unicii, dintre cei care pot lua hotărâri la nivelul AIE, care par a fi cu picioarele pe pământ şi a fi gata să asculte societatea civilă care e împotriva acestui referendum. De la Lupu nu te poţi aştepta la multe. El vrea cu orice preţ să ajungă preşedinte şi poate trece peste orice, desigur nu şi peste Vlad Plahotniiuc, care la ora actuală hotărăşte în locul lui Lupu. Gimpu?…Ghimpu urmăreşte doar funcţiile înalte şi mărirea averii sale prin afaceri dubioase. Dar despre Ghimpu şi maladia sa de om mereu persecutat, voi scrie în zilele următoare şi vă promit să aduc detalii care ar arăta adevărata faţă a lui Ghimpu, pentru cei care încă nu s-au convins cine este acesta.

În speranţa că în AIE va învinge raţiunea şi grija faţă de oameni şi nu vor mai veni cu alte tertipuri, doar pentru a se mai menţine la guvernare în modul în care o fac acum, vreau să mă declar mulţumit că am avut şi fac şi eu parte din întreaga societate civilă, care am influenţat AIE în luarea deciziei de renunţare la referendum pe care o vor anunţa, ori mâine, ori în cel mai apropiat timp posibil.

Totuşi, vreau să menţionez că la modificare articolului 78 din Constituţie trebuie să se renunţe doar temporar. Astfel, în toamnă, după expirarea celor doi ani prevăzuţi de articolul 174 Cod electoral, cei care vor forma guvernare atunci (am specificat acest lucru, deoarece în formula de guvernare vor avea loc unele schimbări până în toamnă), să revină la ideea referendumului şi la oferirea şansei poporului de aşi alege preşedintele. Acum oamenii au mai prins la minte şi au înţeles că doar ei pot şi au dreptul să-şi aleagă preşedintele şi nu vor mai da ascultare la perietoarea cu Unirea.

În acelaşi timp, nu trebuie să uităm de obsesia lui Ghimpu şi Lupu pentru funcţia de preşedinte de parlament, respectiv preşedinte de stat, din care cauză ar trebui să ne aşteptăm la vreun alt tertip cum a fost cel cu arătarea buletinului de vot şi anularea alegerilor, sau acest referendum stupid. Doar că de data asta chiar nu mă mai ajută intuiţia, nu am habar ce-ar mai putea inventa. Poate mă ajutaţi voi, cititorii acestui blog.

Ceea ce se întâmplă acum în România ne priveşte în primul rând şi pe noi

Deja de vreo 10 zile, România este afectată de revolte, care deşi acum par a fi o adiere de vânt de la răsărit, sau un fel de “Traistă Goală”, cum este numit în popor, această situaţie riscă să degenereze, iar acest vânt să devină o adevărată catastrofă naturală, care se va lăsa cu răsturnări dramatice de situaţii în special în conducerea Ţării.

Motivele pentru care se întâmplă aceste lucruri acum nu sunt multe numeric şi nici diverse. Când am pomenit mai sus de acea adiere de vânt de la răsărit, sper că aţi înţeles ce am vrut să spun. Dar, să le luăm pe rând.

Europa şi Rusia fac front comun împotriva SUA

Recentele situaţii şi criza economică tot mai severă, au adus la situaţia că cele mai importante state din UE cum ar fi Germani şi Franţa să se alieze cu Rusia împotriva SUA. Motivele ar fi mai multe şi diverse. În primul rând că de această criză care riscă să distrugă stabilitatea UE, sau chiar întreaga comunitate europeană, se face vinovată în primul rând SUA. Recent, Franţa a fost retrogradată de agenţia americană Standard & Poor's, de la ratingul AAA la AA+ ceea ce nu i-a căzut deloc bine acesteia. Toate acestea, în condiţiile în care alte două agenţii prestigioase Moody’s şi Fitch au anunţat că nu există motive pentru retrogradarea Franţei.

Unii speculează chiar, că această criză ar fi una provocată de însuşi SUA, pentru a destabiliza situaţia din UE, care ameninţa să concureze serios pentru întâietate cu economia americană. Şi poziţia cancelarului german, Angela Merkel faţă de SUA este una destul de reticentă, totodată arătându-şi simpatiile şi apropierea faţă de Rusia. Astfel, unica ţară cu greutate şi care contează din regiune aliat de nădejde al americanilor a rămas România, şi anume Traian Băsescu, care stă ferm pe poziţii când e vorba de SUA, Rusia, Republica Moldova şi conflictul transnistrean.

Se doreşte înlocuirea lui Traian Băsescu cu persoane loiale Rusiei şi adversari ai SUA

Traian Băsescu prin firea sa directă, de cele mai multe ori spunând lucrurilor pe nume, a devenit incomod europenilor. Acest lucru se poate observa şi din atitudinea ostilă a Franţei faţă de români şi România, în condiţiile în care, Franţa a fost cel mai de nădejde aliat al României. Toate aceste lucruri sau întâmplat de când la conducerea Franţei se află Nicolas Sarkozy, un francez, care mai degrabă este maghiar, cunoscută fiind originea maghiară a acestuia. Ţinând cont de ostilitatea Ungariei faţă de România, este de înţeles pe undeva şi atitudinea lui Sarkozy la tot ceea ce înseamnă român şi România.

Cu Germania, România a avut întotdeauna relaţii mai mult reci decât de apropiere, acestea limitându-se doar la diplomaţie. Un alt stat apropiat SUA, dar foarte îndepărtat de România este Marea Britanie, pe a cărui sprijin România nu poate spera. Italia, cu Silvio Berlusconi ca premier devenise un aliat de nădejde al României, însă nu la fel stau lucrurile şi cu noul premier italian, Mario Monti. Mai mult, după înlăturarea lui Berlusconi de la conducere, în peninsulă se vorbeşte mult şi de “scoaterea” mai multor baze militare americane, sub pretextul că acestea ar fi foarte costisitor de întreţinut. De parcă până acum nu ar fi fost.

Mircea Geoană şi Crin Antonescu fac lobby în Parlamentul European şi cer sancţiuni drastice pentru propria lor ţară

Ceea ce dă de înţeles că opoziţia din România este susţinută pentru înlăturarea PD-L-ului şi a lui Traian Băsescu de la conducere, este şi adresarea sfidătoare a europarlamentarilor PSD şi PNL de a sancţiona drastic România, în cazul în care vor continua “derapajele democratice”. Astfel, România este pusă să aleagă între a renunţa la circa 6 miliarde euro pentru anul 2012 din partea UE, care ar aduce la dezvoltarea ţării şi la creşterea economică, aşa cum s-a întâmplat şi în 2011, ori la demisia actualei guvernări. Ţin să menţionez că astfel de încercări din partea opoziţiei au mai existat şi în trecut, dar nu le-au pus în practică decât acum, când probabil au toate şansele să fie luate în seamă.

Republica Moldova va fi direct afectată de revenirea la conducere a oamenilor lui Iliescu

Republica Moldova a trecut la limită de acest pericol la ultimele alegeri din România, când, pentru o noapte s-a crezut că Mircea Geoană este noul preşedinte al României. Şi când spun pericol, mă refer la perioada guvernării Iliescu-Năstase, când Republica Moldova a fost abandonată total de către România, iar Rusia încerca subjugarea totală noastră cu tot felul de uniuni Euro-Asiatice, memorandumuri Kozac şi alte tertipuri legate de istorie, limbă şi identitate naţională prin intermediul conducerii comuniste de atunci din Republica Moldova.

Tot în perioada guvernării PSD din România, procesul de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni a fost blocat total şi mai mulţi ani dosarele depuse de către basarabeni au fost pierdute şi prăfuite până când Traian Băsescu a devenit Preşedintele României.

O altă dovadă că peste Prut se întâmplă ceva şi că lucrurile ar putea lua o întorsătură neaşteptată, este şi informaţia care a circulat cu câteva zile în urmă, precum că România ar urmări sistarea oferirii cetăţeniei române pentru basarabeni, chiar blocarea dosarelor care deja au fost depuse şi pentru care oamenii au plătit bani grei ţinând cont de situaţia lor financiară. Desigur că senatorul român Viorel Badea a infirmat această informaţie şi a spus că România este dispusă să ofere cetăţenii până la ultimul basarabean care o va solicita. Desigur, domnule Bade, România lui Traian Băsescu este dispusă, nu însă şi o Românie a lui Iliescu. De fapt, Iliescu a avut şansa să rezolve această problemă a Republicii Moldova încă din anii ‘90, iar acum am fi fost o singură Ţară, Dar despre asta voi menţiona poate în alt articol. Revenind la problema cetăţeniilor, de fapt se şi observă o înrăutăţire a situaţiei, căci de aproximativ o lună se tărăgănează mult cu oferirea acestora, iar de la cele 12 000 cetăţenii cât s-a anunţat că s-au dat/se vor da pe lună, pentru luna ianuarie 2012 (care e deja pe sfârşite) nu s-a ajuns nici la 5000 de cetăţenii oferite.

În final, ţin se menţionez că o cârdăşie a UE cu Rusia împotriva României, în special împotriva lui Traian Băsescu, dusă la capăt prin intermediul acestor protestatari manipulaţi, ne-ar arunca direct în ghearele lui Putin, care de data aceasta nu va mai rata şansele pe care le-ar putea avea, aşa cum a făcuto la începutul anilor 2000.

PS. Chiar în timp ce scriam acest articol s-a anunţat demiterea lui Teodor Baconschi, ministrul de externe al României. Rămânem în speranţa că nu se va merge mai departe cu astfel de demiteri.