Salvarea RM constă nu doar în eliminarea unor pioni cum se încearcă acum

A câştigat oare presa liberă în lupta cu demnitarii corupţi implicaţi în odiosul dezmăţ din Pădurea Domnească? Ne îndreptăm uşor spre normalitate odată cu demisiile Procurorului General Valeriu Zubco şi a directorului „Moldsilva”, Ion Lupu? Vor urma şi alte demisii precum cele ale lui Ion Pleşca, Preşedintele Curţii de Apel Chişinău şi a altor demnitari de stat, judecători, consilieri municipali care au participat la acel dezmăţ din 23 decembrie 2012? Vor fi pedepsiţi penal (nu doar demişi) cei care se fac vinovaţi de moartea lui Sorin Paciu, dar şi de tăinuirea acestui omor? Şi când mă refer la toţi cei care se fac vinovaţi de acest omor, fie el şi din imprudenţă, îi includ în această listă pe Plahotniuc, care a făcut tot posibilul ca această crimă să fie ascunsă, să nu afle nimeni de ea, dar şi Filat, care a ştiut de acest omor, dar a preferat să tacă, din frică, sau din alte motive ştiute doar de el. Şi nu în ultimul rând, ne mulţumim doar cu eliminarea pionilor şi lăsăm acest sistem corupt şi mafiot să-i înlocuiască cu alţi pioni cel puţin la fel de docili?

Acestea, dar şi altele trebuie să fie întrebările care ar trebui să ne frământe şi pe care trebuie să şi le pună societatea, dar şi presa în perioada imediat următoare. Desigur, dacă am trăi într-un stat cu adevărat democratic, unde legea e mai presus decât toate, răspunsul la aceste întrebări nu ar trebui să fie altul decât unul AFIRMATIV, cu excepţia ultimei întrebări. Însă, cum bine ştim ce întorsătură ar putea lua lucrurile la noi, teamă mi-e că unii din noi am dat dovadă de prea mult entuziasm şi optimism după ştirile apărute în presă astăzi legate de demisiile lui Zubco şi Lupu.  În cele ce urmează să încercăm să facem un exerciţiu de imginaţie şi să anticipăm paşii pe care ar putea să-i facă Plahotniuc, aruncând o privire şi asupra celor întâmplate până în prezent, pentru aşi proteja pionii care au căzut, sau care ar urma să cadă.

Reglări de conturi la nivel înalt soldate cu victime umane?

În acea zi neagră au fost omorâţi doi oameni. Sau cel puţin, în acea zi s-a atentat la viaţa lor. În cazul directorului schimbului valutar s-a dovedit a fi intenţie, iar acesta a decedat pe loc. În cazul lui Sorin Paciu, cel puţin oficial este omor din imprudenţă şi a decedat ulterior la spital. Nu voi intra în detaliile acestui dublu asasinat din raionul Făleşti, dar voi insista pe faptul că omorul din faţa schimbului valutar a avut loc imediat după ce Sorin Paciu a fost împuşcat accidental. Cunoaştem cu toţii câte a făcut Plahotniuc şi organele de forţă subordonate acestuia pentru a tăinui moartea lui Paciu, iar asasinatul directorului acelui schimb valutar le-a picat cum nu se poate mai bine pentru a distrage atenţia de la împuşcarea şi apoi moartea lui Sorin Paciu. Întrebarea care apare aici, este pe cât de întâmplătoare a fost asasinarea directorului schimbului valutar din Făleşti? Mi-e greu şi nici nu vreau să cred, că guvernanţii noştri ar merge până la săvârşirea de omoruri, doar pentru a se asigura că sunt protejaţi astfel ei şi pionii săi.

Cunoscând rivalitatea dintre Filat şi Plahotniuc şi lupta acestora pentru acapararea instituţiilor de forţă din stat, apar dubii şi asupra rănirii accidentale, sau din imprudenţă a lui Sorin Paciu, care a adus la decesul acestuia. Şi iarăşi, nu vreau să cred, că pentru a fi demis Zubco, care de la bun început când s-a dovedit supunerea sa faţă de Plahotniuc, au murit doi oameni. Primul pentru a fi demis Zubco şi al doilea pentru a se distrage atenţia de la moartea primului. Nu sunt decât un simplu cetăţean şi nu am posibilitatea de a afla adevăratele motive ale acestui dublu asasinat, dar fac un apel către puţina presă liberă care mai există la noi să facă o investigaţie jurnalistică pe aceste două omoruri, căci s-ar putea să descopere lucruri îngrozitoare.

Încercările disperate de a distrage atenţia de la omorul lui Sorin Paciu

Ceea ce ne face să credem că această demisie a lui Zubco poate fi o farsă sunt şi încercările disperate ale lui Plahotniuc realizate prin presa şi pionii săi de a distrage atenţia de la dezmăţul din Pădurea Domnească. Astfel, în timp ce presa bubuia iar opinia publică era oripilată de crima de la vânătoare, Publika tv încerca cu disperare să întoarcă atenţia spre diploma falsă a ministrului Dorin Recean. Marian Lupu pe de altă parte, dând dovadă de o prostie nemaiîntâlnită, încerca să devieze subiectul spre contrabanda din vămile moldoveneşti şi chiar se dădea scandalizat că UE şi SUA prin reprezentanţii săi au dat o aşa mare importanţă morţii lui Sorin Paciu şi au uitat de contrabanda cu ţigări. O altă încercare de a distrage atenţia presei şi a societăţii de la crima din Pădurea Domnească a fost şi dosarele penale deschise pe numele lui Usatîi legate de gajarea ilegală a unor spaţii din Spitalul Republican unei anumite bănci din Republica Moldova. Nu încerc acum să-i iau apărarea lui Usatîi, care după primele dezvăluiri pare să se facă vinovat de toate aceste învinuiri, doar că toate aceste vânzoleli ale organelor de drept, par mai degrabă un angajament în răfuielile de la nivel înalt care se duc între Filat şi Plahotniuc şi o încercare disperată de a induce în eroare opinia publică şi de a o distrage de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm. În disperarea sa, media supusă lui Plahotniuc cred că ar fi preferat să pună pe post 24/24 subiecte incendiare legate de divorţul dintre Corneliu Botgros şi Adriana Ochişanu, numai să nu fie nevoită să pomenească ceva despre dezmăţul din Pădurea Domnească.

Reformatorul Plahotniuc

În sfârşit, după mai multe săptămâni de tăcere Plahotniuc a deschis gura, aducând în discuţie oferirea opoziţiei a funcţiile de Procuror General, preşedinte al Curţii de Conturi şi de preşedinte al Comisiei Electorale Centrale. Aici trebuie să menţionăm că Plahotniuc a făcut o mişcare foarte avantajoasă pentru el, iar cel care i-a sugerat această mişcare, trebuie să recunoaştem că dispune de o eminenţă cenuşie remarcabilă. Dar să vedem cine este opoziţia căruia el se oferă să le dea aceste funcţii. Igor Dodon, Vadmi Mişin şi Mihai Godea pe deoparte, care-i sunt supuşi total şi pe de altă parte Partidul Comunist, pe care îi are la mână în proporţie de vreo 80%? Însuşi cu senilul Vladimir Voronin se află încă în relaţii foarte bune, fapt dovedit şi de tăcerea lui Voronin când toţi îl acuză pe Plahotniuc de cele mai odioase infracţiuni.

Astfel, reformatorul nostru din Grozeşti nu urmăreşte nici pe departe să cedeze funcţia de Procuror General, fără de care înfundă imediat puşcăria. Plahotniuc de fapt urmăreşte să-i sufle lui Filat prin această mişcare Curtea de Conturi şi CEC-ul şi să şi le subjuge. În condiţiile în care Curtea de Conturi este instituţia care ar mai putea scoate la iveală fraudele care se fac în ministerele şi departamentele deţinute de PD, iar noi suntem în an preelectoral, Curtea de Conturi şi CEC-ul sunt instituţii de o importanţă indispensabilă pentru Plahotniuc.

Prin această mişcare Plahotniuc i-a aplicat o lovitură năucitoare lui Filat. Vă spun şi de ce. Luni, la acea şedinţă a parlamentului, Lupu se poate încăpăţina şi poate să nu accepte demisia lui Zubco invocând două motive. Primul ar fi că Zubco nu-şi poate depune demisia în momentul în care se află în concediu, situaţie similară cu cea a autosuspendării, iar de aici ar apărea diverse speculaţii pe marginea legislaţiei în această privinţă, ceea ce le-ar oferi ceva timp de alte manevre Un alt motiv ar fi că Lupu poate hotărî după bunul său plac dacă acceptă demisia lui Zubco sau nu, la fel cum a făcut şi Filat în cazul lui Iurie Leancă. În această situaţie, Filat ar avea nevoie de voturile comuniştilor pentru a-l demite pe Zubco, iar comuniştii, acum când Plahotniuc le-a ridicat mingea la fileu vor condiţiona la maximum oferirea votului lor.

Dar să presupunem că Zubco nu se mai întoarce, ceea ce ar fi şi normal într-o societate normală. În această situaţie, Plahotniuc este conştient că Filat nu va mai accepta sub nici o formă ca Zubco să fie înlocuit cu un alt pion al său, Cel puţin nu în mod direct şi la vedere. Aici intervine propunerea lui Plahotniuc către opoziţie, care vrea sau nu vrea Filat, va trece şi fără voturile PLDM-ului. Dilema în această situaţie este cum va proceda Filat. Va mai dori ca Procuratura să fie luată de la PD şi oferită din nou PD-ului, doar că de data aceasta prin intermediul opoziţiei comuniste şi nu al lui Urechean cum s-a întâmplat în 2009, contra sumei de 2 milioane de euro, astfel pierzând şi Curtea de Conturi şi CEC-ul, sau va ceda din nou cum obişnuieşte să facă şi-l va lăsa pe Plahotniuc să-şi numească direct un alt pion în fruntea Procuraturii Generale?

Cum n-am da-o şi cum nu am face, vedem că Plahontiuc şi-a asigurat din nou funcţia de Procuror General. Mai rămâne de văzut dacă-şi trece în subordine şi Curtea de Conturi şi CEC-ul. Concluzia, dragi concetăţeni este că nu trebuie să extirpăm tumoarea doar parţial, prin eliminarea lui Zubco, căci riscăm ca această tumoare cancerogenă să se răspândească în tot corpul, iar în cazul de faţă să acapareze şi puţinele instituţii de stat care încă nu sunt total bolnave.

Crăciun fericit tuturor, alături de cei dragi!

Fie ca sfânta sărbătoare de Crăciun să vă aducă numai bucurii şi linişte sufletească alături de cei dragi. Iar atunci când veţi simţi că ceva poate nu e aşa cum v-aţi fi dorit, să vă spuneţ în gând că sunteţi cei mai fericiţi că aveţi bucuria de a întâlni sărbătoarea de Crăciun alături de cei dragi, să nu uitaţi totuşi că mulţi, din diverse motive şi situaţii nu au bucuria de a fi de sărbători alături de familie, de cei dragi, alături de prieteni.

Mai jos vă voi oferi spre audiţie o frumoasă melodie, special pentru cei care nu au bucuria de ai avea alături pe cei dragi.

Să încercăm să fim mai buni. Sărbători fericite!

Mister Leancă se ghidează cumva după calendarul Mayaş?

Zăpadă multă pe meleagurile mioritice. Unii bucuroşi, de frumuseţea iernii, alţii scandalizaţi că nu pot ieşi din casă din cauza autorităţilor care au dat din nou cu bâta-n baltă, sau cu lopata în zăpadă şi s-au arătat din nou neputincioase în lupta cu intemperiile naturii. De fapt, la noi de plouă - ne îneacă, de e prea cald rămânem fără roadă, de ninge – stau localităţi de mai bine de o săptămână blocate, fără pâine în magazine, fără a se putea ajunge cu ambulanţa în caz de urgenţă.

Totuşi, din toate aceste necazuri sunt şi câţiva care profită şi se bucură. Unul din ei este şi cel mai competent şi lăudat ministru, sau cel puţin era până mai ieri, cel care ne promitea cu surle şi trâmbiţe că până la sfârşitul anului 2012 toţi moldovenii vor circula liber un UE, fără a avea nevoie de vize. De ce acest ministru profită din plin de splendoarea iernii? Ar fi două motive. Primul că marea noastră breaslă jurnalistică au prostul obicei de a se axa cu toţii pe unul şi acelaşi subiect, uitând cu desăvârşire şi de promisiunea lui Iurie Leancă privind regimul liberalizat de vize. Poate mass-media noastră zburdă după subiecte bombă, care le-ar aduce ceva audienţă, dar nici într-un caz nu ar trebui să uite şi de problemele cheie ale societăţii, de promisiunile politicienilor pe care niciodată nu şi le mai îndeplinesc. Un al doilea motiv de fericire pentru Leancă, mai în glumă, mai în serios, este că moldovenii nu pot pe aceste timpuri ieşi după propria poartă, dar cum să le mai treacă lor prin cap şi de regim liberalizat de vize, când nici în propria ţară nu se pot deplasa?

Astfel, în loc ca presa de la noi să-şi pună întrebarea şi în acelaşi timp să-l întrebe şi pe Leancă ce se mai aude cu regimul liberalizat de vize, presa îşi caută de mărunţişurile şi nimicurile ei, iar Leancă, de necrezut, dar adevărat, odată cu apropierea termenului când ar trebui să-şi dea demisia, aşa cum a promis că o va face de nu vom putea circula fără vize în Europa, s-a făcut nevăzut. Când a mai fost Iurie Leancă atât de absent din prim-planul politicii autohtone? Cum se mai spune, Leancă s-a dat la fund şi abia îşi mai menţine respiraţia în aşteptarea de a evita cumva „gloanţele mediatice”, care culmea iată că nu mai vin din partea presei noastre foarte independente şi echidistante.

În această situaţie, Iurie Leancă riscă să se sufoce ascuns sub apă sau cu capul înfipt adânc în nisip neavând onoarea şi bunul simţ de a-şi da demisia aşa cum a promis, dar nici puterea a patra din stat nu se oboseşte în a-i cere să se ţină de cuvânt. Dacă e să vorbim despre demisia lui Leancă, acesta trebuia să şi-o dea încă din ianuarie 2012, când am scris pe acest blog cu lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română, în faţa a cel puţin 100.000 de alţi basarabeni care nu au posibilitatea să ia cetăţenia prin pile şi corupere, aşa cum a făcut-o Iurie Leancă pentru rudele sale. Într-o ţară cu o presă sănătoasă, acest subiect ar fi stârnit un scandal monstru, s-ar fi pornit anchete de presă şi s-ar fi deconspirat toţi cei care se fac vinovaţi în acest caz de abuz săvârşit de ditamai ministru de externe. Însă, presa noastră atunci şi-a văzut de vrăbiuţele ei, astfel că am ajuns acum să aduc din nou în discuţie demisia acestui ministru corupt, dar şi mincinos, care nici măcar promisiunea de a-şi da demisia nu şi-o respectă.

Poate că distinsa noastră presă s-o fi speriat de monstruosul sfârşit al lumii, care se anunţa pentru astăzi şi au considerat că nu mai e cazul să mai ceară omului demisia, că oricum vine sfârşitul lumii şi odată cu el şi sfârşitul încălzirii fotoliului de ministru de externe pentru Iurie Leancă. Că tot suntem deja scăpaţi de oricare sfârşit, al lumii, al universului, nu ar fi că rău ca presa să readucă în discuţie acest subiect, nu în speranţa că Leancă ar avea atâta bun simţ să-şi dea demisia, dar măcar să fie scos la lumină, de acolo de unde s-a pitit şi stă bine ascuns, fără să dea socoteala pentru minciunile şi promisiunile pe care le-a spus. Să ne spună şi nouă ce se aude cu promisiunea lui, să ne lumineze şi pe noi, prostimea, că poate noi nu înţelegem ceva. Şi dacă, de prima promisiune nu s-a putut ţine, cea legată de călătoria fără vize în UE, suntem siguri că de promisiunea că-şi dă demisia în caz de eşec se poate ţine oricând, fără prea mari eforturi, doar să dea dovadă de puţin bun simţ.

În final, aş vrea să-l întreb pe Iurie Leancă, poate dumnealui atunci când s-a hazardat promiţând regim liberalizat de vize până la sfârşitul lui 2012, el vedea acest sfârşit în data de 21.12.2012, astfel sperând că nu va mai fi nevoit să se ţină de promisiune? Sau poate Iurie Leancă nu şi-a dus până la sfârşit gândul când a spus că până la sfârşitul anului 2012 veţi călători fără vize în UE, uitând să spună şi condiţia pentru aceasta: Doar dacă luaţi cu toţii paşaportul românesc, la fel ca şi rudele mele!

Efectul de turmă la români

Steaua Bucureşti este echipa de fotbal pe departe, cea mai iubită din România. Fiind cea mai iubită echipă din România, este cumva normal să aibă cel mai mare număr de suporteri. Şi are. Sondaje neoficiale spun că ar avea mai multe milioane de suporteri doar în România. Problema însă apare atunci când îi întrebi de ce iubesc Steaua, sau mai corect de ce ţin cu Steaua, căci nu prea ştiu ei ce înseamnă iubire de microbist. O bună parte din ei vor răspunde pentru că le place Steaua şi prietenilor mei, rudelor, tatăl meu era stelist etc.

Ei bine, poate în asemenea situaţii, nu prea ai avea ce să le reproşezi acestor persoane. Dacă ei iubesc Steaua sau altă echipă, alt sport etc. pentru că aşa le place şi prietenilor lor, este alegerea lor şi asta nu-i poate afecta nici pe ei, dar nici pe alţii. Nici nu-şi bat joc de viitorul lor, cum  însă se întâmplă în cazul în care mergi la vot şi votezi aşa cum votează, prietenul, vecinul, soacra, din simplu motiv că aşa votează şi ei.

Duminică au avut loc alegeri parlamentare în România. Astăzi s-au dat rezultatele oficiale ale votării, un rezultat care vine să demonstreze încă odată cele spuse de mine mai sus: românul votează după ureche, după cum aude el că va vota turma şi atunci de ce să nu se alăture şi el turmei. Cu regret, nici românii din străinătate nu prea s-au lăsat de acest obicei urât de turmă. Discutând cu câţiva din ei (români născuţi în graniţele actuale ale României), mare mi-a fost mirarea să aud că unii din ei nici nu ştiau că sunt alegeri în România. Atenţie, români tineri, până în 30 de ani. Alţii mi-au spus tranşant că vor vota cu Ponta. La întrebarea mea de ce fac această alegere, au răspuns că aşa au vorbit ei cu cei de acasă şi le-au spus că aşa votează toată România şi ei nu pot fi diferiţi de ceilalţi.

Mă aştepatm că USL-ul va aduna multe voturi, tocmai datorită acestui efect de turmă. Însă am sperat că de această maladie periculoasă nu suferă atât de mulţi români. Altfel nu pot să-mi explic cum poţi să-ţi oferi votul unui Ponta dirijat din umbră, de multe ori chiar şi făţiş de un cancer al României precum este Ion Ilescu? Să mai reamintesc şi de teza de doctor plagiată, de furtul intelectual pe care l-a făcut acest decreţel pe nume Victor Ponta? Cum dragi români puteţi vota cu un individ pe nume Crin Antonescu, Căcărău, sau cum i se mai spune lui prin presa din România? Ce om sănătos la cap şi bine intenţionat şi-ar da votul pentru un om ca Antonescu, care colcăie de vicii şi neajunsuri? Acest om nu ar fi bun nici de cioban, căci la boala somnului de care suferă acesta, la sigur i-ar păpa lupul oile, dar şi pe el odată cu ele, căci nu ar face nici lupul diferenţa dintre el şi celelalte patrupede. Dragi români, un astfel de om vi-l doriţi voi drept al doilea om în stat, care a atentat şi la postul de Preşedinte al României cu câteva luni în urmă?

Ca motiv principal al supărării acestei turme este faptul că Guvernul Boc le-a tăiat salariile cu vreo 25%. Însă, turma nu vrea să înţeleagă că, foarte simplu ar fi putut Guvernul Boc să nu ia aceste măsuri de austeritate pe care a fost nevoit să le ia, mai ales că erau în an electoral. Aşa şi turma nu ar fi fost supărată şi PDL-ul nu ar fi căzut în sondaje. Însă, ar fi căzut rău de tot România într-un hău poate şi mai adânc decât în cel în care se află acum Grecia sau alte state mai dezvoltate din UE.

Ştiţi de ce mi-e frică mie dragi români? Mi-e frică de faptul că aceşti usl-işti aflaţi de 7 luni la guvernare, în acest timp nu au luat absolut nici o măsură de redresare a economiei României, iar cel mai târziu în primăvară, după o iarnă care se anunţă dezastruoasă din toate punctele de vedere, Ponta al vostru o să fie nevoit să vă taie nu 25% din salariile şi aşa mici, ci peste 50% din banii munciţi de voi vă vor fi luaţi din salarii.

P.S. Multă lume vorbeşte despre sfârşitul lumii, care cică va veni peste câteva zile, însă multe lume nu vede că sfârşitul în România a început deja de ieri!

De ce aş face prostia de ai vota pe Eugen Tomac sau Viorel Badea?

Duminică, 9 decembrie 2012, ŢARA îşi cheamă cetăţenii la vot. Când spun cetăţenii, mă refer la toţi românii, atât cei aflaţi în prezent din graniţele actuale ale României, cât şi cei din Republica Moldova, dar şi cei împrăştiaţi prin toată lumea.

Ca un bun român ce mă consider, statut pentru care fac tot posibilul să-l merit, am datoria de a merge la vot şi de a hotărî, alături de alte multe milioane de români pentru soarta Ţării şi pentru viitorul meu. Pentru cei care au mai citit articolele de pe acest blog, nu poate fi o noutate faptul că sunt susţinător al lui Traian Băsescu, cu ajunsurile şi neajunsurile lui. L-am susţinut şi-l susţin şi în continuare, poate şi pentru faptul că el este unicul Preşedinte al României post decembriste, care are mai puţine neajunsuri şi e mai puţin corupt, comparativ cu ceilalţi şi care a manifestat un real interes şi pentru soarta noastră românilor din Basarabia.

Până aici, parcă totul ar părea bine şi frumos şi nu ar trebui să am nicio reţinere în a merge duminică la vot şi a vota candidaţii propuşi de ARD pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Problema însă apare, atunci când aruncăm o privire asupra acestora. În Colegiul 1 Camera Deputaţilor (care cuprinde ţările din UE) îl găsim pe William Brânză. Tot în acest Colegiu, la Senat suntem obligaţi să-l votăm pe Viorel Badea. Românii din Republica Moldova care face parte din Colegiul 2, simpatizanţi ai PDL, implicit ARD, la Camera Deputaţilor sunt nevoiţi să-l voteze pe Eugen Tomac. În Senatul României, românii basarabeni, ar urma să fie reprezentaţi de profesorul Eugen Roventa. În vârstă de 66 de ani, acesta este profesor şi doctor în matematici aplicate al Universităţii din Timişoara, predând de 20 de ani la Facultatea Glendond a Universităţii York, din Toronto, conform www.ziare.com. Este susţinut de un CV impunător, domnul profesor Eugen Roventa, însă nu ştiu pe cât de util ne-ar fi acest CV şi nouă, celor din Basarabia, care am urma să-i oferim votul nostru.

Totuşi, dacă profesorului Eugen Roventa nu am prea putea să-i reproşăm prea multe, nu acelaşi lucru putem vorbi despre alţi doi candidţi ai ADR: Eugen Tomac şi Viorel Badea, ultimul fiind cunoscut ca un activ şobolan care tot părăseşte corăbiile în derivă sau în prag de naufragiu. Astfel, Badea şi-a luat fotoliul cald de senator în 2008 pe listele PNL, ca apoi să migreze la PDL. În cei patru ani de încălzit fotoliul de senator, Badea a mai migrat încă odată la PNL, atunci când guvernarea a trecut în mâinile USL, ca pe ultima sută de metri să se reîntoarcă cu coada între vine le PDL. Acestui individ, pe nume Viorel Badea i se mai pot imputa încă multe lucruri urâte, deturnare de fonduri româneşti pentru românii din diaspora, în special bani mari, destinaţi promovării românismului în Basarabia. Mulţi poate o să spuă că toţi care au avut acces la astfel de bani i-au folosit în interes propriu, începând cu Iurie Roşca, Mihai Ghimpu Vitalia Pavlicenco şi mulţi alţi aşa-zişi mari români şi unionişti. Chiar şi regretatului Grigore Vieru i se aduc acuze că şi-ar fi făcut fiul, pe Călin Vieru mare om de afaceri din bani româneşti, destinaţi promovării românismului în Republica Moldova. Totuşi, toate acest lucruri nu pot în niciun fel să-i scadă din vina pe care o poartă acest hoţ şi organizator de chefuri şi beţii din bani publici româneşti.

Presa scrie multe lucruri urâte şi despre Eugen Tomac, despre care se spune că la o vârstă destul de fragedă (doar 31 de anii) şi-ar fi însuşit averi de milioane, la fel prin deturnări de fonduri şi diverse scheme frauduloase. Mai mult, unele voci spun că Tomac ar fi disperat să obţină fotoliul de deputat, care i-ar oferi imunitate parlamentară pentru a nu fi condamnat la ani grei de închisoare în România pentru toate infracţiunile săvârşite.

Nu ştiu pe cât de adevărate sunt cele expuse mai sus, însă un lucru îl ştiu sigur. Cel puţin acestor doi le e în cot de problemele noastre, ale basarabenilor şi niciodată nu au mişcat un deget pentru îmbunătăţirea situaţiei în care ne aflăm, deşi de fiece dată oamenii le oferă votul lor şi aşa ajung în fotolii calde.

O situaţie reală şi doveditoare că aceşti doi şarlatani doar vor voturile noastre este şi cea cu care m-am ciocnit eu, dar şi mai multe persoane, unele din ele apropiate mie, cel puţin în ultimele 12-15 luni. Astfel, pe tot parcursul anului 2012, dar şi sfârşitul anului 2011, pe acest blog am scris o mulţime de articoledespre incompetenţa şi corupţia celor de la ANC. Paralel cu aceste articole, dar şi altele, atât eu, cât şi alte persoane s-au adresat de nenumărate ori atât lui Eugen Tomac cât şi lui Viorel Badea, aducându-le la cunoştinţă situaţia dezastruoasă din cadrul ANC, corupţia de acolo şi procesul dezastruos prin care trebuiau să treacă majoritatea celor care doreau redobândirea cetăţeniei române. Atât Badea, cât şi Tomac de cele mai multe ori nici nu au luat în seamă aceste adresări, iar uneori când le mai răspundeau celor care se adresau la ei, o făceau superficial, bineînţeles fără să mişte vreun deget pentru a ajuta basarabenii care doreau să redevină cetăţeni români cu acte în regulă.

Doar adesându-ne Administraţiei Prezidenţiale a României lucrurile au început să se îmbunătăţească, iar în baza probelor de corupţie adresate de mine, cât şi în baza altor dovezi, organele competente s-au sezizat, iar cei vinovaţi au fost atraşi la răspundere.

Atitudinea batjocuritoare atât a lui Eufen Tomac, cât şi a lui Viorel Badea, atunci când mă adresam cu rugămintea de a interveni în această problemă dă dovadă încă odată că ei vor voturile noastre doar pentru fotoliile din Camera Deputaţilor şi Senatul României, nicidecum pentru a ne reprezenta drepturile şi a ne ajuta. Faptul că aceşti doi nu au intervenit la timp pentru a stopa corupţia din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie, a afectat pe mulţi oameni. În special pe mine personal, neintervenţia lor şi tergiversarea la nesfârşit a oferirii cetăţeniei, practic mi-a dat peste cap viaţa, făcându-mi mult rău mie şi unor persoane apropiate.

Poate că sunt subiectiv în această situaţie, dar altfel nici nu pot fi. Atunci când eu şi alte zeci de mii de persoane au avut nevoie de ajutorul lor, ei s-au făcut că plouă, ignorându-ne şi neajuntându-ne în niciun fel. În această situaţie îi întreb pe respectivii dacă nu le este ruşine să ne ceară acum votul nostru, ştiind foarte bine cum s-au comportat ei atunci când au avut obligaţia de a ne reprezenta drepturile?

Duminică cel mai probabil voi merge la vot, deşi va trebui pentru aceasta să mă deplasez mai multe zeci de km. Sigur însă, nu voi oferi în niciun caz votul lui Viorel Badea, deoarece el candidează în Colegiul în care voi vota eu şi nu aş fi votat niciodată nici pentru Eugen Tomac, dacă m-aş fi aflat în Moldova.

Totuşi ţin să-i îndemn pe toţi românii, indiferent în care colţ al lumii nu s-ar afla, să meargă la vot, să nu lase pe alţii să decidă în locul lor. Poate ei, acolo unde se află în prezent, au posibilitatea de a vota oameni mult mai competenţi, profesionişti şi mai cumsecade decât Eugen Tomac şi Viorel Badea.

Adevăratele motive ale demiterii lui Şleahtiţchi

Abia ajuns la domiciliu, ca şi în fiece zi, deschid calculatorul pentru a mă informa ce se mai întâmplă pe acasă, ce mai este nou. Prima ştire care mi-a sărit în ochi, a fost cea cu cererile de demisie ale lui Şleahtiţchi şi Roibu. Mi s-a părut puţin straniu, că aşa din pod doi miniştri să-şi dea pur şi simplu demisia, fără a fi implicaţi în mari scandaluri, fără a li se cere demisia public cum a fost în cazul lui Focşa în nenumărate rânduri, al lui Şalaru, Lazăr sau Leancă. Pur şi simplu nu este în firea moldoveanului să se lase atât de uşor de fotoliul pe care-l deţine. Aşa că am mai “răsfoit” internetul şi, cum mă şi aşteptam, ministrul Educaţiei nici habar nu are de aşa-zisa demisie pe care Filat spune că ar fi depus-o acesta.

Dacă e să fiu sincer, îl ştiam pe Filat drept un om slab de caracter, chiar fricos, un om care nu-şi ţine niciodată promisiunile făcute atât alegătorilor, cât şi celor din jurul său. Însă, nu am crezut că poate fi şi mincinos. Odată ce Şleahtiţchi spune că el nu şi-a depus nicio demisie, înseamnă că unul din cei doi minte şi nu cred că Şleahtiţchi ar spune că nu şi-a depus demisia, odată ce pe masa lui Filat ar exista vreo cerere de demisie din partea acestuia.

Mai mult chiar, Filat le-ar fi găsit deja şi înlocuitori celor doi. Aruncând o privire asupra activităţii lui Dorin Receanu, posibil viitor ministru de interne şi Maia Sandu la educaţie, am rămas perplex. Un absolvent al ASE şi lector, mai mare peste “menţii” moldoveni. Cum ar putea să facă ordine într-un minister precum MAI o persoană precum este Dorin Receanu? Ori, “menţii” noştri trebuie conduşi de o mână de fier, un om incoruptibil şi care ar avea curajul să demită toţi boşorogii corupţi din poliţie, care poartă pe umeri multe steluţe care mai de care mai sclipitoare şi care-i fac aproape invincibili în faţa celor precum Receanu.

E de neînţeles cât ne va mai duce de nas Filat tot mimând reforme în cadrul MAI, schimbând doar miniştrii acestui minister şi lăsându-i în funcţie pe toţi corupţii care activează unii încă de pe timpul Uniunii Sovietice. Am crezut că odată întors din Georgia, Filat va prinde puţin la curaj şi va purcede la demiterea a cel puţin 80 % din poliţiştii corupţi, după modelul georgian. Desigur, Roibu de mult timp trebuia demis şi odată cu el cea mai mare parte a poliţiştilor corupţi.

Nu însă acelaşi lucru îl putem spune despre ministrul Educaţiei Mihail Şleahtiţchi, despre care cea mai mare parte a societăţii are o părere relativ bună, salutând modul în care a organizat anul acesta BAC-ul şi încercările lui de a stopa corupţia şi mita din timpul acestui examen extrem de important. Motivele pentru care se încearcă demiterea lui Şleahtiţchi sunt diverse şi nu au nicio treabă cu felul cum şi-a făcut el treaba la Educaţie. Dar să le luăm pe rând.

1. Filat ne tot promite remanieri şi ca să mai pară câtuşi de puţin credibil în faţa oamenilor, iată că se apucă de demiteri, doar acolo unde are voie. Da, aşa este, căci pe lângă Roibu trebuiau neapărat demişi Anatol Şalaru de la Transporturi, Focşa, celălalt Şalaru de la Ecologie (nici nu-i ştiu prenumele la cât de eficient este la ministerul care-l conduce), Lazăr şi Marinuţă în special pentru contrabanda cu armament. Marinuţă, probabil simţindu-şi fotoliul în pericol, a hotărât să le ofere o zi de distracţie unor bloggeri din bugetul de stat, pentru a avea susţinere din partea acestora într-o eventuală încercare de demitere a sa. Şi Ciobanul de la Tineret doar face umbră şi dacă în primul mandat a mai avut nişte ieşiri stângace, în cel de-al doilea mandat a devenit un  anonim, iar despre proiecte menite să îmbunătăţească situaţia tinerilor şi a sportului din Republica Moldova nici nu se poate pomeni. Aceşti miniştri meritau de demis, poate şi alţii, nici într-un caz Mihail Şleahtiţchi.

2. Şleahtiţchi a deranjat pe foarte mulţi prin încercarea sa de a stopa corupţia de la BAC. Cu toţii am rămas uimiţi de curajul de care a dat dovadă Şleahtiţchi apelând la cei de la Anticorupţie pentru a zădărnici cumpărarea BAC-ului. În această operaţiune au căzut multe capete, printre care profesori cu “crâşă”, care au promis şi se pare că s-au ţinut de cuvânt că vor scăpa de un ministru precum Şleahtiţchi care le strică lor business-ul de la BAC. În urma acestei destinderi, au avut de păgubit şi mulţi funcţionari înalţi din cadrul ministerului Educaţiei, la care trebuiau să ajungă sumele enorme adunate din vinderea BAC-ului. Ori, la noi dacă-ţi “bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala”, aşa cum a făcut-o Şleahtiţchi, rişti să o păţeşti rău.

Au fost multe voci care l-au acuzat pe ministrul Educaţiei pentru numărul mare de incompetenţi care nu au fost în stare să promoveze BAC-ul anul acesta, măcar cu o notă de 5, astfel picându-l Aceste acuze cad din start, deoarece Şleahtiţchi este în funcţie de doi ani de zile, iar aceşti incompetenţi au avut timp să fie elevi buni timp de 12 ani, plus cei 7 ani de acasă, de care se pare că duc lipsă cu desăvârşire. Cu ce este de vină Şleahtiţchi că avem elevi mediocri şi poate şi profesori lipsiţi de profesionalism? Cu ce este de vină Şleahtiţchi că moldovenii au în sânge boala furatului, a copiatului, a mitei şi în loc să înveţe pentru BAC ei s-au bazat pe multele sute de euro pe care le vor plăti părinţii lor ca ei să-l promoveze? Cu ce este de vină ministrul Educaţiei că profesorii noştri în loc să le ofere educaţie timp de 12 ani acelor elevi mediocri, ei se mulţumesc cu acei 500 de euro pe care-i primesc la BAC şi pe care-i împart cu cei de mai sus ca ei, directorul liceului, membri ai comisiei, şefi de comisii, funcţionari ai ministerului Educaţiei?

3. Istoria Românilor printre cauzele principale ale demiterii lui Şleahtiţchi. Cu toţii am rămas plăcut surprinşi de curajul de care a dat dovadă Mihail Şleahtiţchi când a hotărât ca disciplina Istoria să fie înlocuită cu Istoria Românilor. Când am spus plăcut surprinşi, m-am referit la oamenii de bună credinţă, care au o ţâră de logică şi-şi dau seama că suntem români şi Istoria nu ne poate fi alta decât Cea a Românilor. Nu la fel s-a întâmplat cu o altă categorie a societăţii, întunecată şi prea debilizată mai întâi de propaganda, minciunile şi falsurile sovietice, acum de cele ale voroninilor, şelinilor, stepaniucilor, crâlovilor, dodonilor, etc. Foarte dubioasă mi-a părut şi reacţia lui Filat, care a spus că Şleahiţchi a luat hotărârea de a numi disciplina Istoria Românilor fără a se consulta cu partidul şi că vor exista consecinţe pentru aceasta. Şi iată că sunt. Vă imaginaţi, partidul lui Filat trebuie să hotărască ce istorie trebuie să învăţăm noi la şcoală! Cu ce drept v-aţi asumat această responsabilitate domnule Filat? Cine vă credeţi să ne spuneţi nouă ce istorie este bine să învăţăm?

O altă situaţie ruşinoasă legată de această supărare faţă de Istoria Românilor este Igor Dodon. Da, însuşi acest buboi este o situaţie ruşinoasă, o gravă maladie a Republicii Moldova. Acesta, după ce a luat milioane de euro de la Filat şi Plahotniuc pentru a-l vota pe Timofti, a mai pus şi unele condiţii în schimbul votului său. Una din aceste condiţii este demiterea lui Şleahiţchi pentru “neruşinarea” acestuia de a hotărî ca elevii să studieze adevărata noastră istorie pe băncile şcolii. Nu cred că cititorii acestui blog au uitat cum, acum câteva săptămâni Dodon se tot lăuda că a mai racolat 1-2 deputaţi care sunt gata să voteze pentru demiterea lui Şleahtiţchi, ca după să poată ei redenumi disciplina Istoria Românilor în istoria burkina-fasonienilor, sau cum dracu le-o mai fi plăcând lor să-i spună. Cum Filat iubeşte la nebunie să-şi asume el toate “reuşitele şi roadele”, probabil a stabilit cu Dodon să o lase mai moale cu demiterea lui Şleahtiţchi, căci va avea el, Filat, grijă ca imediat ce deputaţii intră în vacanţă să-l demită pe cel ce a avut marea nesimţire de a hotărî ca elevii să înveţe Istoria Românilor, fără să-l consulte pe el.

În final, vreau să reamintesc că motivele demiterii ministrului Educaţiei nu sunt nicidecum pe criterii profesionale, ci datorită faptului că a deranjat pe unii sus-puşi prin încercarea sa de a stopa corupţia de la BAC, a supărat pe cei care văd negru în faţa ochilor când aud cuvântul ROMÂN, şi nu în ultimul rând, datorită faptului că Filat a vrut să-şi arate muşchii în faţa propriilor miniştri, căci de cei ai lui Plahotniuc sau Ghimpu, care merită demişi, nu are curajul să se ia!

PS. Se pare că bolşevicii Dodon şi compania deja jubilează şi hotărăsc care este şi prima acţiune a viitorului ministru al Educaţiei: SCOATEREA ISTORIEI ROMÂNILOR din curriculumul şcolar. Bravo Filat pentru performanţa de a sta drept la ordinele venite de la Moscova prin intermediul lui Dodon!

Cu teza lui Stepaniuc ce facem?!

Întreaga Românie şi nu numai, este bulversată de plagierea tezei de doctor a actualului premier al României. Nenumărate comisii, oameni de ştiinţă, savanţi în domeniu s-au expus clar în privinţa furtului intelectual săvârşit de Ponta acum vreo 8 ani, când, avându-l drept conducător ştiinţific pe Adrian Năstase, un alt politician extrem de controversat, care acum îşi ispăşeşte pedeapsa cu închisoarea, fiind condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul calităţii”.

 

În privinţa plagiatului lui Ponta s-au expus şi numeroase surse media din Europa, revista “Nature” fiind cea care a descoperit plagierea. Nici oficialii europeni nu au trecut cu vederea furtul intelectual al actualului premier al României, unii din ei mergând până la cererea demisiei lui Victor Ponta. Mai mult chiar, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a mers mai departe, spunând că Victor Ponta este pasibil de pedeapsa penală pentru furtul intelectual pe care l-a făcut.

 

Cu părere de rău, nici la noi situaţia nu este mai bună. În 2007, comunistul din acea vreme, Victor Stepaniuc îşi susţinea cu mare vâlvă aşa-zisa teză de doctor în istorie. Această teză, dacă pot să o numesc aşa, trebuia respinsă din start, doar citindu-i denumirea tendenţioasă de “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană”. Cunoscută fiind înverşunarea comunisto-bolşevică împotriva a tot ceea ce românesc pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, care predomină deja de vreo 200 de ani, Stepaniuc prin falsul său nu a urmărit altceva decât să legitimeze toată aceste minciuni şi fals istoric despre aşa-zisa naţiune moldovenească, statalitate moldovenească şi alte inepţii stalinisto-bolşevice.

 

Cunoscută fiind situaţia politică din anul 2007, când comuniştii guvernau după bunul lor plac Republica Moldova şi lipsa de demnitatea naţională şi curaj a membrilor Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acest fals istoric a fost ridicat la grad de “adevăr ştiinţific”. Desigur, după cum ştim, conferirea gradului de doctor în istorie lui Stepaniuc pentru plagiatul său şi distorsionarea adevărului istoric după bunul său plac, a avut loc după mai multe amânări şi demiteri a membrilor CNAA care se opuneau acordării gradului ştiinţific falsului lui Stepaniuc.

 

Nu sunt un expert, nu mă ridic la nivelul membrilor CNAA care au acordat acest grad ştiinţific falsului lui Stepaniuc, dar la o simplă citire a celor îndrugate de acest politruc în fiţuica sa numită teză, îţi dai seama de falsul din această lucrare, denaturarea adevărului după bunul plac, scoaterea din context a a diferitelor citate istorice şi interpretarea lor după bunul plac al lui Stepaniuc.

 

Nu am avut timp, dar nici răbdarea şi nervii necesari pentru a citi toată această tevătură, pe care Stepaniuc o numeşte teze de doctor, dar o să încerc să vă dau câteva exemple, de unde o să vă daţi seama de falsul de care dă dovadă acesta şi contradicţiile inacceptabile.

 

Astfel, Stepaniuc la pagina 72 susţine că Actul Unirii a fost de fapt doar o anexare cu forţa a Republicii Democratice Moldoveneşti de către România.  “Pentru ziua de 27 martie chestia unirii a fost pusă la ordinea zilei în urma insistenţelor dlui Marghiloman, sosit la 26 martie cu acest scop”, ceea ce este un fals şi orice istoric adevărat poate să o dovedească. Tot aici, falsul istoric susţine că:  “Această generalizare, formulată de istoricul I. Ţurcanu, caracterizează pe deplin lipsa de orice temeiuri politico-juridice ale „unirii”: NU Sfatul Ţării, cel mai înalt aşezămînt al Statului Moldovenesc, modifică şi redactează proiectul “unirii”, ci prim-ministrul României, care era direct interesat în a imprima actului de anexare o nuanţă, „democratică” “. Faptul că a luat în “” UNIREA, o poate observa oricine şi v-aţi dat seama şi de rostul “”, care au scopul de a invalida Marea Unire, care a fost cel mai mare eveniment din istoria tuturor românilor de pretutindeni. Un alt aspect la care trebuie să atragem atenţia din acest citat prezentat mai sus, este importanţa care îi este oferită aici Sfatului Ţării. Imediat, la pagina 74, falsul istoric deja lipseşte Sfatul Ţării de orice importanţă şi spune : “Reieşind din faptul că Sfatul Ţării nu a fost ales de întreaga populaţie a Basarabiei, mai are oare rost să fie dezbătută problema referitor la faptul, dacă un organ nelegitim …”. Din cele prezentate mai sus, observă cu ochiul liber, cum acest om fals dă dovadă de total subiectivism în cele scrise de el, neconcordanţă în cele spuse şi prezentare a lucrurilor aşa cum îi este lui pe plac, pentru a induce în eroare cititorul şi pentru a conferi prin orice metode, acel dram de credibilitatea falsului său. În logica sa de bolşevic bolnav, Sfatul Ţării, atunci când vrea el este un organic legitim, cu toate împuternicirile posibile, iar când doreşte el, Sfatul Ţării devine imediat un organ ilegitim, fără puteri de a hotărî în numele poporului etc.

 

Cu astfel de falsuri şi contradicţii este plină această adunătură de minciuni pe care Stepaniuc o vrea teză de doctor. Nu am plăcerea şi nici posibilitatea de analiza acum fiece prostie scrisă de acest politruc şi nici nu ţine de competenţa şi obligaţiunile mele să o fac. În cele ce urmează o să fac referire doar la unele inepţii susţinute de acest individ devenit pe nedrept doctor în istorie. Astfel o să mai întâlnim deseori luarea în derâdere a cuvântului UNIREA de la 27 martie 1918, fiind de cele mai multe ori înlocuită cu apelativul “anexarea forţată de către România a Republicii Democratice Moldoveneşti”. Eliberarea Basarabiei din iarna lui 197-1918 de către trupele româneşti de sub ocupaţia bolşevicilor, Stepaniuc o numeşte ocupaţia monarhică a românilor, ceea ce este din nou un fals. Mai grav, o să vedem că acest individ bolnav o să ofere legitimitate pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia Europa este împărţită între Germania nazistă şi Rusia bolşevică. Stimaţi academicieni, dumneavoastră aţi legalizat un aşa fals de proporţii, o Europă întreagă a condamnat acest pact, iar politrucul de Stepaniuc îl consideră ca pe un pact extrem de important, care a redat statalitatea moldovenească în componenţa URSS! Mă întreb, în acest caz cine se fac mai vinovaţi, plagiatorul şi falsul Stepaniuc, sau voi cei care aţi ridicat la grad de adevăr ştiinţific aceste denaturări şi falsuri evidente şi intenţionate?

 

Astfel bravii noştri academicieni au oferit grad ştiinţific unei lucrări cu o abordare subiectivă, declarativă, unilaterală, tendenţioasă şi politizată; substituirea sistemului de argumentare ştiinţifică cu multiple citate, de multe ori scoase din context; exagerarea unor evenimente şi desconsiderarea altora; aprecieri în contradictoriu ale unor evenimente. Sunt menţionate, totodată, un şir de erori istorico-ştiinţifice şi factologice ce ţin de denumirea corectă a unor state de atunci, de date cronologice etc.

 

Un alt fals ce ţine de lucrarea lui Stepaniuc vizează corectitudinea utilizării surselor de arhivă. Conform Bibliografiei tezei, competitorul ar fi consultat un număr impunător de materiale de arhivă. Însă confruntarea listei arhivelor nominalizate în Bibliografie cu cea specificată în notele de referinţă denotă utilizarea modestă a documentelor doar din 4 arhive, iar în registrele din arhive nu este fixat momentul folosirii lor de către Stepaniuc. De asemenea, se vede cu ochiul liber selectarea arbitrară şi accentuată a fragmentelor şi probelor demonstrative, decupate artificial din textul sursei şi scoase din context ştiinţific şi politic. Totodată, reproducerea textuală incompletă a fragmentelor citate a generat prezentarea şi tratarea unilaterală a acestora, denaturarea ideilor expuse în textele citate şi a situaţiei istorice reale.

 

Mai multe comisii, dar şi istorici s-au pronunţat şi asupra probelor de plagiat din teza lui Stepaniuc. Astfel, foarte multe fragmente din teză prezintă o dovadă reală de plagiat, iar alte fragmente de text sunt apreciate ca referinţe incorecte la sursele bibliografice.
Cunoaştem că la aproximativ un an de la conferirea titlului ruşinos lui Stepaniuc, un grup de 79 de istorici din Republica Moldova sau adresat la CNAA cu o scrisoarea deschisă “Istoricii detestă falsul, plagiatul şi incompetenţa lui Victor Stepaniuc”. Cum era şi de aşteptat, s-au găsit imediat şi un număr de 20 de specimene, la fel de istorici ca şi falsul de Stepaniuc care să-l susţină pe acesta.

 

De aici au început un lung şir de plimbări pe la Curtea de Apel, sesizată de susţinătorii acestui politruc pe nume Stepaniuc, cu numeroase amânări şi tergiversări, ca într-un târziu să se ajungă la acea ruşinoasă Tranzacţie de împăcare.

 

În cele din urmă s-a ajuns la propunerea privind iniţierea în instanţa de judecată a revocării gradului ştiinţific de doctor în istorie al lui  Stepaniuc, aceasta fiind pusă la vot secret, ceea ce a nemulţumit pe cei mai mulţi dintre membrii Comisiei. Cum Stepaniuc avea la acel timp încă o mare influenţă, iar din comisie făceau parte şi din cei care-i împărtăşeau întru tot falsurile istorice, opţiunile celor 16 membri ai Comisiei de Atestare, prezenţi la şedinţă, s-au repartizat astfel: pro au votat 7 persoane, contra – 6, abţineri – 3. Astfel, propunerea n-a trecut, n-au ajuns 2 voturi ca să fie iniţiată această procedură de judecată.

 

Ţinând cont de precedentul din România, cu plagiatul lui Ponta, este de dorit şi cerem crearea unei Comisii speciale abilitate să analizeze corect şi echidistant teza de doctor al lui Victor Stepaniuc, fapt ce ar aduce la o iminentă retragere a titlul de doctor acestui falsificator al istoriei, iar ceea ce vrea Stepaniuc să se numească teză de doctor, să fie imediat anulată şi declarată un fals, denaturarea a adevărului istoric şi o mistificaţie.

 

De altfel, riscăm să ne trezim că şi peste zeci de ani, urmaşii noştri să fie nevoiţi să se conducă după falsuri şi denaturări ale istoriei de genul celei a lui Stepaniuc, adus în mod jalnic la nivel de adevăr istoric.