Pro sau contra referendum

Ceea ce se întâmplă în prezent pe scena politică nu este altceva decât o dureroasă agonie a actualilor guvernanţi, care, pentru a se mai menţine câteva luni la guvernare sunt în stare să inventeze orice tertipuri şi să ni le bage nouă cu forţa.

Probabil au epuizat toate şiretlicurile cu jocul de-a alegerea lui Lupu preşedinte (ba nu se înregistra nimeni şi erau anulate alegerile, ba batjocura cu arătarea buletinului de vot). Dacă se mai avântau încă odată cu stabilirea alegerilor, o dădeau mai mult ca sigur în bară, iar alegerile repetate veneau imediat după asta. Ori, un scrutin electoral prin martie e egal cu moartea lor politică. Oamenii ieşiţi cu greu dintr-o iarnă foarte grea şi cu imense datorii la întreţinere şi căldură, le-ar da mai mult ca sigur un vot de blam.

În schimb, un Referendum la sfârşitul lui aprilie, când timpul se mai încălzeşte, oamenii devin mai buni, mai uită din greutăţile din iarnă, întorşi de la un frigărui de la pădure şi cu flori de primăvară, frumos mirositoare în mâini, ar putea intra mult mai binevoitori în cabina de vot, atât la Referendum, cât şi la eventualele alegeri, căci mai mult ca sigur acest Referendum va fi respins de oameni.

Şi când spun că va fi respins, sunt sigur 100% de asta. Alta ar fi însă situaţia dacă distinşii noştri politicieni şi în special marele jurist Ghimpu (să nu fie cu supărare, dar el aşa se prezintă mereu), ar face un efort şi le-ar permite oamenilor să aibă de ales între opţiunile: 1. Preşedinte ales cu 51 de voturi în Parlament; 2. Preşedinte ales de popor.

Iată în această situaţie politicienii noştri pot fi siguri că Referendumul lor va trece mai mult ca sigur, iar noi vom avea un Preşedinte dorit şi votat de marea majoritate a populaţiei, nu de mai puţin de 10% cum este cazul lui Lupu.

Cu această ocazie le sugerez şi celor din opoziţia parlamentară sau extraparlamentară să ceară acest lucru atunci când vor ieşi la proteste în masă, aşa cum anunţă ei. Să fie introdusă la Referendum şi opţiunea ca oamenii să-şi aleagă Preşedintele.

Alăturat, în partea dreaptă de sus a acestui blog voi posta şi un sondaj unde veţi putea alege între opţiunea cu cei 51 de parlamentari, sau ca Preşedintele să fie ales de cetăţeni.

Despre un alt fel de bătaie de joc

Cum, un rău nu vine niciodată de unul singur, se pare că prin această situaţie suntem şi noi, basarabenii, nevoiţi să trecem.

Ieri, şi nu numai, am scris despre cum se pricep, şi chiar le reuşeşte de minune politicienilor de la Chişinău să-şi bată joc de această populaţie nenorocită, sărăcită şi dezgustată până la refuz de actuala şi, în aceeaşi măsură, sau poate mai mult, şi de restul guvernărilor care s-au perindat de-a lungul celor 20 de ani de aşa-zisă independenţă.

Şi cum nu era de ajuns această nenorocire, mulţi dintre noi, basarabenii dintre Prut şi Nistru, poate şi unii de dincolo de Nistru, suntem nevoiţi să mai suferim o batjocură, care de data aceasta vine de dincolo de Prut, chiar de la Bucureşti. Cu părere de bine, sau poate că nu, eu deja nu mă mai găsesc printre aceşti din urmă conaţionali, eu având deja parte de astfel de batjocură mai mult de 7 ani cât am fost nevoit să aştept pentru a reintra în dreptul istoric care îmi aparţine pe bună dreptate: cel de a fi român şi în acte, nu numai în suflet.

Scriu aceste rânduri, deoarece sunt revoltat de ceea ce fac demnitarii de la Bucureşti. După ce am scris ceva timp în urmă (a se vedea aici) şi am avut grijă ca acest lucru să ajungă şi în media românească, am trimis şi un mail la o adresă electronică, care chipurile ar fi trebuit să ajungă şi la urechile Preşedintelui României (cel puţin aşa ne asigură acel mail), culmea e că nu s-a întreprins nimic. Chiar mai rău, astăzi se fac deja 24 de zile de când funcţionarii de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie nu au publicat niciun Ordin, nici măcar un nume de persoană care ar fi (re)devenit cetăţean român. Şi toate astea în situaţia în care, sute de mii de oameni aşteaptă de ani întregi acest drept, şi iarăşi, în situaţia în care, acestora le este garantat că vor primi acest drept în maximum 5 luni.

Ştiu că sângele nu se face apă şi că nici cei de peste Prut nu sunt cu mult peste noi în multe privinţe. Dar, totuşi ar trebuie să se ţină cont, că este vorba despre un drept de care am fost privaţi şi din vina lor de acesta de mai bine de 70 de ani. Pe lângă toate astea, aceşti oameni nenorociţi de soartă ar trebui să reprimească automat dreptul de a fi român, fără a scoate din buzunar măcar un bănuţ, chiar trebuind să fie şi despăgubiţi pentru că au fost lipsiţi de acest drept. Ce primesc ei însă? Sute de euro cheltuiţi (numai depunerea dosarului îi costa 65 de euro, dacă nu s-o fi mărit iar taxa) şi ani de zile de aşteptări şi batjocură din partea autorităţilor române.

Şi toate aste în situaţia în care, însuşi Preşedintele actual al României, mai este şi acum în fruntea statului Român, doar datorită nouă, celor care l-am votat în proporţie de peste 90%.

Şi toate astea, în situaţia în care, ambasadorul român la Chişinău zilele acestea a făcut un obicei din a se pupa cu toţi popii de prin Basarabia, cum le place lor să ne numească. Oare asta înţelege el din îndeplinirea funcţiei pe care o are?

Să mai întreb ce fac cei care i-am votat să ne reprezinte în senatul României ca Tudor Panţâru sau cei de pe lângă Preşedintele României (numai amintesc acum numele acelui individ, probabil şi din cauza că a făcut enorm de multe pentru noi)?

Mulţi o să spuneţi că cei mai mulţi dintre basarabeni îşi doresc acest paşaport doar pentru a putea circula în Europa. Să fie şi aşa, dacă asta este situaţia. La urma urmei, de ce noi nu ar trebui să ne dorim acest lucru şi să-l avem, în timp ce peste 23 milioane dintre românii de peste Prut se bucură de acest drept? Am fi noi oare mai puţin vrednici de a fi cetăţeni români? Am face noi mai mult Ţara de râs peste hotare decât o fac ţiganii de peste Prut? Şi nu numai românii de etnie ţigani, dar şi ceilalţi români. Haideţi să fim serioşi, să nu intru în detalii în privinţa acestui subiect.

Sunt un om simplu, poate un nenorocit care se revoltă aiurea fără să fie ascultat de nimeni. Asta o spun celor care citesc acest blog, dar şi celor care-mi mai scriu pe mail şi mă mai întreabă ce să facă căci s-a ajuns prea departe cu această batjocură faţă de ei. Ceea ce pot eu să fac este să mai trimit nişte mail-uri, să mai fac nişte spamuri, cumva să mă fac auzit, şi prin intermediul meu şi mulţi alţi oameni, pentru a ajunge acest mesaj şi la urechile celor care ar putea schimba această situaţie.

Totuşi, în toate există o limită şi din felul cum se comportă autorităţile române, m-au adus la limita, ca din postura de aprig susţinător al românismului şi al României cu toate defectele ei, să ajung aproape să detest aceste lucruri, altădată sfinte pentru mine!

Am schiţat doar un zâmbet din silă

Da, azi nu mai ştiam cum să reacţionez la batjocura care a avut loc la Curtea Constituţională. Era clar că aşa va fi încă de când şi-a retras VREMELNIC candidatura, veşnicul nostru candidat, cu 2 metri de carne şi oase şi mai mult nimic.

Politicienii noştri, unii dintre ei trebuie să fie invidiaţi de o lume întreagă. Este incredibil câte tertipuri mai pot inventa şi câte mârşăvii mai pot face, doar, doar or mai prelungi această stare de agonie şi batjocură în care ne aflăm. Nici nu e de mirare, când totul în această ţară e condus de cel mai tare şmecher întâlnit vreodată. Acel şmecher, care prin tertipurile lui a pus mâna pe Petrom, Metro, hotele, afaceri şi pe tot ce e posibil de pus mâna în statul acesta. Pentru el nişte şmecherii din astea cu arătarea buletinului de vot, vomate pe gura prăjinii de doi metri sunt nişte nimicuri, nişte jocuri de copii. Apoi intră în acţiune un alt supus, care-i transmite mesajul uni al treilea pion al său de pe fotoliul din mijloc de la Curtea lor Constituţională.

Este incredibil, unul din slugile lui urlă pe la televiziuni că el va cere tuturor să arate buletinele de vot pentru a fi sigur, că toţi, obligaţi, forţaţi îl votează pe el, un altul se dumireşte doar după ce încălcarea a avut loc, că de fapt s-a produs o încălcare, iar un alt lacheu al său declară nevalabilă tot acest circ. Că nu e permis de lege astfel de cereri de a arăta buletinul de vot, asta o ştie oricine cu cap pe umeri. Totuşi, de ce s-a permis acest lucru şi nu s-a intervenit la timp să se stopeze această încălcare? Răspunsul e simplu. Pentru a mai căpăta ei ceva timp şi profita de acest haos, care e cel mai potrivit pentru a-şi umple buzunarele şi a fura tot ce mai e de furat.

MI-e silă de ei toţi. Nici comuniştii nu-şi permiteau asemenea batjocură la adresa societăţii. Prea optimistă părea ziua de ieri că să fie şi adevărat. De fapt am şi specificat în postarea de ieri că sunt toate şansele să se întâmple toate aceste lucruri.

Acum ce mai urmează? Stabilirea altor 2 tururi de batjocură la adresa societăţii? Sun curios ce vor mai inventa şi de data aceasta? Chiar nu-mi trece nimic prin minte.

Astăzi am mai fost în stare să schiţez un zâmbet a lehamite, nu ştiu însă cât mai sunt în stare să suport această batjocură, cât mai poate suporta societatea toate astea.

Acum, un lucru îmi doresc cel mai mult, să vină cât mai repede alegerile anticipate. Ştim cu toţii de ce!

Despre şansele lui Oazu Nantoi

Astăzi am fost un pic luaţi prin surprindere de îndrăzneala lui Oazu Nantoi de a candida la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Deja, pentru mulţi se formase o impresie că unicul candidat veşnic trebuie să fie individul ăla de doi metri.

Pe mine, personal m-a mirat acest fapt, nu din cauza acelei unice candidaturi, ci din cauza că la noi nu are voie nimeni să ia o astfel de decizie, cel puţin nu persoane destul de notorii precum Nantoi. De ce? Simplu, pentru că acest pas îi pune într-o mare încurcătură pe politicienii noştri, care se joacă “de-a ţara în bumbi” atunci când e vorba de viitorul nostru şi nici în cele mai urâte coşmaruri ale lor nu-şi imaginează să ajungă cineva preşedinte pe care ei să nu-l poată manipula uşor.

Totuşi, care sunt şansele ca Nantoi să ajungă Preşedinte? Să le luăm pe rând.

Cariera politică

Dacă e să-i reproşăm ceva lui Oazu Nantoi, acesta ar fi păcatul său cel mai mare. Deşi a format primul partid din Republica Moldova, PSDM-ul, acesta nu a reuşit niciodată să acceadă în Parlament. Poate acest lucru l-a şi obligat să cedeze formaţiunea sa lui Ion Muşuc, tatăl actualului comunist Eduard Muşuc. Mulţi îi reproşează că şi-a vândut partidul celor menţionaţi mai sus. După care, văzând în ce s-a transformat PSD-ul lui Muşuc, apoi al lui Braghiş, a hotărât să părăsească acest partid, trecând la PD.

Trecerea sa la PD ia îndeplinit visul mult râvnit, cel de a ajunge deputat. Doar că, după venirea indivizilor ca Lupu, Plahotniuc şi toata gaşca acestuia de fini, rude şi alţi criminali şi hoţi, Oazu Nantoi şi-a dat seama că rămânerea sa pe mai departe în acest partid îl va compromite.

Şansele de a fi susţinut şi votat

Revenind în prezent şi privind spre zilele care au mai rămas până la data de 15 ianuarie şi punând în balanţă şansele acestuia de a fi ales, nu prea avem de ce să fim optimişti, din mai multe motive:

1. Plahotniuc şi PD nu au niciun interes să-l voteze (cel puţin din ceea ce cunoaştem noi, dacă nu ar exista alte înţelegeri ascunse), deoarece Nantoi a părăsit acest partid spunând că nu se mai regăseşte în această formaţiune. De asemenea, acesta a spus nişte adevăruri despre Plahotniuc, adevăruri, care nu aveau cum săi fie pe plac acestuia. Plus că Plahotniuc are nevoie de o păpuşă uşor manevrabilă cum e Lupu în funcţia de şef al statului, cu care ar putea să-l şantajeze uşor pe Filat, când acesta se mai avânta la fel cum a făcut-o recent cu atacurile rider de la mai multe instituţii de stat şi private. Nu ne-am mira dacă PD nici nu-i va susţine candidatura pentru a se putea înscrie în cursa electorală.

Plahotniuc are şi pârghiile necesare pentru a-l împiedica pe Oazu Nantoi să ajungă şef de stat. Unul din acestea este Curtea Constituţională, în fruntea căreia şi-a instalat omul său şi care la primul semn ar putea anula alegerile din 16 decembrie, iar ca rezultat schimbarea datei de 15 ianuarie cu o alta. Ori acest fapt l-ar descuraja pe actualul candidat să se înscrie la nesfârşit drept candidat, la fel cum obişnuieşte Lupu să o facă.

2. Ghimpu şi loialitatea sa faţă de stăpân. O altă pârghie la îndemâna lui Plahontniuc este veşnicul său supus, Mihai Ghimpu, care pentru un os aruncat de stăpân este în stare să latre atât cât e necesar ca, până şi Nantoi, din omenia şi modestia de care dă dovadă, să fie nevoit să-şi retragă candidatura. Ghimpu nu şi l-ar dori niciodată şef de stat pe Nantoi, sau oricare altul din simplul fapt că el rămâne fără funcţia de preşedinte al parlamentului. Ori, retragerea lui Lupu de la şefia statului, nu înseamnă altceva decât rămânerea acestuia în funcţia pe care o deţine acum.

3. Nici Dodon nu l-ar vota, cunoscut fiind faptul că acesta insistă pe candidatura celeia care scotea mitraliera să ne împuşte acum aproape 3 ani. De asemenea, e cunoscut faptul că Nantoi este un pro-român convins, iar acest lucru nu îi este deloc pe plac socialistului Dodon.

4. Comuniştii nu-l vor vota şi din considerentul că în momentul în care scriu acest material şi-au înaintat propriul candidat, pe Leonid Talmaci, fostul şef al BNM. Printre altele, Talmaci este un om cu experienţă, nu duce lipsă de calităţi, dar simplul fapt că este supus trup şi suflet PCRM-ului îl discreditează mult şi nu-i oferă şansa morală de a ne fi Preşedinte.

5. Unicii, care ar putea fi dispuşi să-l susţină şi vota pe Oazu Nantoi par a fi deocamdată liberal-democraţii. Poate că Nantoi ar fi fost încurajat chiar de Vlad Filat să se aventureze în această cursă din două motive. Filat era nevoit să găsească o candidatură care ar putea fi acceptată de toţi cei din AIE după retragerea veşnicului candidat din cursă. Un alt motiv este şi amiciţia dintre Oazu Nantoi şi Vlad Filat, ori, episodul din 2007 când Nantoi a sărit cu paraşuta din elicopter pentru susţinerea lui Filat în campania electorală pentru primăria capitalei, nu cred că a fost uitat de către oameni.

Una peste alta, Oazu Nantoi este un om care merită pe deplin să ne conducă. Dispune de toate calităţile necesare acestei funcţii. Alta este problema dacă va fi şi acceptat şi susţinut de cei din conducere.

Un lucru însă este cert, acesta le-a dat o palmă lui Filat, Ghimpu, Lupu, Plahotniuc şi alţii prin candidatura sa, iar o nesusţinere a acestuia ar însemna şi o mai mare compromitere a celor de la guvernare. Acum au şansa de a demonstra dacă-şi doresc cu adevărat să ne scoată din această criză constituţională.

PS. Între timp s-a confirmat şi cele spuse mai sus, Dodon îl preferă pe statalistul Talmaci în defavoarea lui Oazu Nantoi.

Un procuror militar polonez s-a împuşcat în cap pentru o simplă bănuială. Ce-ar trebui să facă ai noştri?

Un procuror militar polonez s-a împuşcat în cap, în dimineaţa zilei de 9 ianuarie 2012, în pauza unei conferinţe de presă, susţinută la Poznan, vestul Poloniei. Mikołaj Przybył, care este grav rănit dar încă în viaţă, la ora scrierii acestui articol, dădea explicaţii cu privire la presupusa ascultare a telefoanelor unor jurnalişti care investigau prăbuşirea avionului preşedintelui Lech Kaczynski, la 10 aprilie 2010, scrie thenews.pl.

După ce a rostit o pledoarie "încărcată de emoţie", în care a respins acuzaţiile de punere sub ascultare a jurnaliştilor, procurorul militar a cerut presei să părăsească sala "pentru a o aerisi", timp în care a şi recurs la acest gest disperat.

Şi acest lucru s-a întâmplat într-o ţară mult mai civilizată ca a noastră, cu politicieni de milioane de ori mai responsabili ca ai noştri. Într-o ţară unde economia merge ca pe roate, unde legislaţia este respectată, iar cei de la guvernare îşi iubesc concetăţenii şi au grijă de viitorul lor.

Mă întreb ce-ar trebui să facă ministrul culturii, prins la volan beat şi făcând trafic de influenţă, folosindu-se de funcţia de care dispune pentru aşi scoate basma curată un subaltern alcoolic ca şi el?

Ce-ar trebui să facă cel care timp de 20 de ani a făcut trafic de fiinţe umane şi mai face şi acum, prostituând sute şi mii de femei prin toată Europa şi nu numai? Cel care şi-a tras cele mai importante hoteluri din ţară, care a luat prin metode banditeşti toate afacerile prospere de la cei care le deţineau, cel care are aproape tot ce se mişcă şi aduce bani în ţara asta? Ce ar trebui să facă de fapt acest individ ca să nu mai apară în fiece zi pe ecranele televizoarelor, astfel amintindu-le femeilor traficate de el şi celor furaţi, prin ce calvaruri au trecut din cauza lui?Ce-ar trebui să facă să nu mai sugă acest popor de ultima vlagă pe care o are?

Ce-ar trebui să facă un alt individ, care în rând cu cel de mai sus şi-au împărţit acest stat aşa cum au dorit ei? Cum ar trebui să procedeze acest tiran care a teorizat această ţară timp de un deceniu, culminând tirania lui cu jertfe umane şi tineri distruşi pentru întreaga lor viaţă?

Ce-ar trebui să facă un alt ins care ne-a promis că odată ajuns la putere (în urma jertfelor umane), îi va pedepsi pe cei despre care v-am vorbit mai sus? Tot acest individ a promis că toţi cei responsabil pentru crimele din aprilie 2009 vor înfunda ani grei de puşcărie, iar noi vom trăi în bunăstare şi prosperitate, fără sărăcie şi comunism. Cum ar trebui să procedeze el cu toţi aceşti criminali, când sunt şanse imense ca şi el să se numere printre ei?

Ce-ar trebui să facă cel care până mai ieri ne promitea Unirea cu Patria Mamă, iar acum în schimbul unor benzinării şi alte afaceri grase a intrat în cârdăşie cu cei mai mari duşmani ai acestui stat, acoperindu-le şi fiind părtaş la crimele acestora? Ce-ar trebui să facă acesta, să nu se mai ajungă şi la situaţia când în schimbul altor afaceri şi combinaţii ar putea spune că el vorbeşte limba “moldovenească” la fel ca şi stăpânul său, sau ca şi idolul său de 2 metri?

Ce-ar trebui să facă Procurorul General, care, printre altele este garantul respectării legii în acest stat, iar el are grijă ca să fie la cheremul unora din cei menţionaţi mau sus, fiind în stare să execute (şi, de fapt şi execută) pe oricine la prima comandă primită?

Desigur, lista ar putea continua încă mult. Dacă am omis pe cineva care merita de menţionat, vă rog să-i specificaţi voi cititorii.

Şi cel mai important, încercaţi să le spuneţi politicienilor noştri cum ar trebui să procedeze ei, ţinând cont de gravitatea crimelor lor, în comparaţie cu acest procuror polonez, în speranţa că vă vor şi asculta.

Americanii şi descoperirea care ne-ar putea salva

Soldaţii americani vor putea să realizeze operaţiuni militare fără a fi observaţi de inamici, graţie unei invenţii realizate de o echipă de fizicieni de elită, sponsorizată chiar de Pentagon. Oamenii de ştiinţă au reuşit să creeze o adevărată gaură în timp, care le va permite să "camufleze" anumite perioade de timp.

Rezultatul acestei cercetări a fost publicat în revista Nature, iar experimentul a fost în detaliu explicat. Cercetătorii au reuşit să mascheze, să ascundă un eveniment care avea durata a 40 de picosecunde, manipulând lumina.

Astfel,pentru a ascunde un obiect, fizicienii au curbat lumina în jurul acestuia, pentru că în momentul în care lumina nu atinge respectivul obiect, acesta nu este vizibil ochiului uman.

Însă atunci când se doreşte camuflarea anumitor evenimente, cercetătorii modifică viteza în care se deplasează lumina. Astfel, pentru a observa un eveniment, lumina emisă se deplasează dinspre evenimentul observat, spre ochiul uman, cu regularitate şi într-un ritm constant.

Cercetătorii de la Cornell au reuşit să modifice fluxul de lumină, iar evenimentul a putut trece fără a fi observat.

Acest experiment s-a petrecut în cadrul unui cablu de fibră optică, pentru a fi foarte uşor de urmărit.

Fizicienii care au pus la cale acest eveniment uluitor au declarat că pentru a masca un eveniment ce s-ar întinde pe durata unei secunde, folosindu-se de aparatura pe care au utilizat-o la acest experiment,  ar avea nevoie de o maşinărie care s-ar întinde pe o lungime de 30.000 de kilometri, scrie www.antena3.ro cu referire la  Wired.com.

Revenind la ale noastre şi la cele întâmplate chiar în prima zi a noului an pe pudul de la Vadul lui Vodă, când un copil a fost pur şi simplu ucis cu sânge rece de aşa zişii pacificatori ruşi, în realitate însă, OCUPANŢI, vreau să propun şi eu nişte soluţii pentru a scăpa de aceştia.

Am citit nenumărate articole referitor la această situaţie, mulţi acuzând, pe drept, actuala guvernare că au luat apă în gură şi nu iau atitudine faţă de această crimă. Şi culmea, alţii, probabil în dependenţă de banii primiţi, sau de gradul de pupincurism pe care-l prestează faţă de guvernanţii noştri impotenţi, chiar şi-au permis să acuze acel tânăr omorât şi susţinând tăcerea umilitoare pentru noi a lui Lupu şi Filat. Mai era un pic să strige sus şi tare că ruşii cu Kalaşnikov au procedat corect şi sunt bravo.

Dar, să revenim la soluţii, deşi destul de fantasmagorice (asta e situaţia, doar ceva de domeniul fantasticului ne-ar putea salva de ocupanţii ruşi), cunoaştem cu toţii că orice nouă descoperire necesită experimente nenumărate şi de amploare, astfel că nu ne rămâne să invităm americanii să facă aceste experimente la Nistru.

Să facă dracului să dispară aceşti ocupanţi, nu doar să-i camufleze, să creeze o gaură neagră în istorie unde să trimită tot acest cancer care ne chinuie şi omoară, începând cu anul 1812, sau măcar cu 1940.

Să nu uite şi de toţi aceşti conducători ruşi, care au fost şi mai reprezintă şi în prezent cel mai mare rău pentru întreaga omenire.

Crăciun fericit şi celor ce sărbătoresc în rit vechi!

Deşi în ultimii ani obişnuiesc să sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie, totuşi nu pot şterge cu buretele ceea ce am trăit în copilărie. Sărbătorile frumoase de acasă în rit vechi, cu bucatele gustoase pregătite de mama, cu pâinea frumos mirositoare, abia scoasă din cuptor, cu paharul de vin servit lângă purcelul abia tăiat, alături de tata şi bunelul.

Acum sunt departe de casă, nu mai am nimic din toate astea, doar amintirile frumoase şi speranţa la un viitor mai bun, când vom putea fi din nou cu toţii împreună de sărbători.

Vă doresc tuturor SĂRBĂTORI FERICITE, speranţe într-un viitor mai bun şi desigur voinţa şi puterea de a ne realiza acest viitor.

Mai joc vă puteţi delecta cu câteva colinde frumoase de Crăciun, care se adresează în special celor departe de casă