Întreaga Românie şi nu numai, este bulversată de plagierea tezei de doctor a actualului premier al României. Nenumărate comisii, oameni de ştiinţă, savanţi în domeniu s-au expus clar în privinţa furtului intelectual săvârşit de Ponta acum vreo 8 ani, când, avându-l drept conducător ştiinţific pe Adrian Năstase, un alt politician extrem de controversat, care acum îşi ispăşeşte pedeapsa cu închisoarea, fiind condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul “Trofeul calităţii”.
În privinţa plagiatului lui Ponta s-au expus şi numeroase surse media din Europa, revista “Nature” fiind cea care a descoperit plagierea. Nici oficialii europeni nu au trecut cu vederea furtul intelectual al actualului premier al României, unii din ei mergând până la cererea demisiei lui Victor Ponta. Mai mult chiar, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a mers mai departe, spunând că Victor Ponta este pasibil de pedeapsa penală pentru furtul intelectual pe care l-a făcut.
Cu părere de rău, nici la noi situaţia nu este mai bună. În 2007, comunistul din acea vreme, Victor Stepaniuc îşi susţinea cu mare vâlvă aşa-zisa teză de doctor în istorie. Această teză, dacă pot să o numesc aşa, trebuia respinsă din start, doar citindu-i denumirea tendenţioasă de “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană”. Cunoscută fiind înverşunarea comunisto-bolşevică împotriva a tot ceea ce românesc pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, care predomină deja de vreo 200 de ani, Stepaniuc prin falsul său nu a urmărit altceva decât să legitimeze toată aceste minciuni şi fals istoric despre aşa-zisa naţiune moldovenească, statalitate moldovenească şi alte inepţii stalinisto-bolşevice.
Cunoscută fiind situaţia politică din anul 2007, când comuniştii guvernau după bunul lor plac Republica Moldova şi lipsa de demnitatea naţională şi curaj a membrilor Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acest fals istoric a fost ridicat la grad de “adevăr ştiinţific”. Desigur, după cum ştim, conferirea gradului de doctor în istorie lui Stepaniuc pentru plagiatul său şi distorsionarea adevărului istoric după bunul său plac, a avut loc după mai multe amânări şi demiteri a membrilor CNAA care se opuneau acordării gradului ştiinţific falsului lui Stepaniuc.
Nu sunt un expert, nu mă ridic la nivelul membrilor CNAA care au acordat acest grad ştiinţific falsului lui Stepaniuc, dar la o simplă citire a celor îndrugate de acest politruc în fiţuica sa numită teză, îţi dai seama de falsul din această lucrare, denaturarea adevărului după bunul plac, scoaterea din context a a diferitelor citate istorice şi interpretarea lor după bunul plac al lui Stepaniuc.
Nu am avut timp, dar nici răbdarea şi nervii necesari pentru a citi toată această tevătură, pe care Stepaniuc o numeşte teze de doctor, dar o să încerc să vă dau câteva exemple, de unde o să vă daţi seama de falsul de care dă dovadă acesta şi contradicţiile inacceptabile.
Astfel, Stepaniuc la pagina 72 susţine că Actul Unirii a fost de fapt doar o anexare cu forţa a Republicii Democratice Moldoveneşti de către România. “Pentru ziua de 27 martie chestia unirii a fost pusă la ordinea zilei în urma insistenţelor dlui Marghiloman, sosit la 26 martie cu acest scop”, ceea ce este un fals şi orice istoric adevărat poate să o dovedească. Tot aici, falsul istoric susţine că: “Această generalizare, formulată de istoricul I. Ţurcanu, caracterizează pe deplin lipsa de orice temeiuri politico-juridice ale „unirii”: NU Sfatul Ţării, cel mai înalt aşezămînt al Statului Moldovenesc, modifică şi redactează proiectul “unirii”, ci prim-ministrul României, care era direct interesat în a imprima actului de anexare o nuanţă, „democratică” “. Faptul că a luat în “” UNIREA, o poate observa oricine şi v-aţi dat seama şi de rostul “”, care au scopul de a invalida Marea Unire, care a fost cel mai mare eveniment din istoria tuturor românilor de pretutindeni. Un alt aspect la care trebuie să atragem atenţia din acest citat prezentat mai sus, este importanţa care îi este oferită aici Sfatului Ţării. Imediat, la pagina 74, falsul istoric deja lipseşte Sfatul Ţării de orice importanţă şi spune : “Reieşind din faptul că Sfatul Ţării nu a fost ales de întreaga populaţie a Basarabiei, mai are oare rost să fie dezbătută problema referitor la faptul, dacă un organ nelegitim …”. Din cele prezentate mai sus, observă cu ochiul liber, cum acest om fals dă dovadă de total subiectivism în cele scrise de el, neconcordanţă în cele spuse şi prezentare a lucrurilor aşa cum îi este lui pe plac, pentru a induce în eroare cititorul şi pentru a conferi prin orice metode, acel dram de credibilitatea falsului său. În logica sa de bolşevic bolnav, Sfatul Ţării, atunci când vrea el este un organic legitim, cu toate împuternicirile posibile, iar când doreşte el, Sfatul Ţării devine imediat un organ ilegitim, fără puteri de a hotărî în numele poporului etc.
Cu astfel de falsuri şi contradicţii este plină această adunătură de minciuni pe care Stepaniuc o vrea teză de doctor. Nu am plăcerea şi nici posibilitatea de analiza acum fiece prostie scrisă de acest politruc şi nici nu ţine de competenţa şi obligaţiunile mele să o fac. În cele ce urmează o să fac referire doar la unele inepţii susţinute de acest individ devenit pe nedrept doctor în istorie. Astfel o să mai întâlnim deseori luarea în derâdere a cuvântului UNIREA de la 27 martie 1918, fiind de cele mai multe ori înlocuită cu apelativul “anexarea forţată de către România a Republicii Democratice Moldoveneşti”. Eliberarea Basarabiei din iarna lui 197-1918 de către trupele româneşti de sub ocupaţia bolşevicilor, Stepaniuc o numeşte ocupaţia monarhică a românilor, ceea ce este din nou un fals. Mai grav, o să vedem că acest individ bolnav o să ofere legitimitate pactului Ribbentrop-Molotov, în urma căruia Europa este împărţită între Germania nazistă şi Rusia bolşevică. Stimaţi academicieni, dumneavoastră aţi legalizat un aşa fals de proporţii, o Europă întreagă a condamnat acest pact, iar politrucul de Stepaniuc îl consideră ca pe un pact extrem de important, care a redat statalitatea moldovenească în componenţa URSS! Mă întreb, în acest caz cine se fac mai vinovaţi, plagiatorul şi falsul Stepaniuc, sau voi cei care aţi ridicat la grad de adevăr ştiinţific aceste denaturări şi falsuri evidente şi intenţionate?
Astfel bravii noştri academicieni au oferit grad ştiinţific unei lucrări cu o abordare subiectivă, declarativă, unilaterală, tendenţioasă şi politizată; substituirea sistemului de argumentare ştiinţifică cu multiple citate, de multe ori scoase din context; exagerarea unor evenimente şi desconsiderarea altora; aprecieri în contradictoriu ale unor evenimente. Sunt menţionate, totodată, un şir de erori istorico-ştiinţifice şi factologice ce ţin de denumirea corectă a unor state de atunci, de date cronologice etc.
Un alt fals ce ţine de lucrarea lui Stepaniuc vizează corectitudinea utilizării surselor de arhivă. Conform Bibliografiei tezei, competitorul ar fi consultat un număr impunător de materiale de arhivă. Însă confruntarea listei arhivelor nominalizate în Bibliografie cu cea specificată în notele de referinţă denotă utilizarea modestă a documentelor doar din 4 arhive, iar în registrele din arhive nu este fixat momentul folosirii lor de către Stepaniuc. De asemenea, se vede cu ochiul liber selectarea arbitrară şi accentuată a fragmentelor şi probelor demonstrative, decupate artificial din textul sursei şi scoase din context ştiinţific şi politic. Totodată, reproducerea textuală incompletă a fragmentelor citate a generat prezentarea şi tratarea unilaterală a acestora, denaturarea ideilor expuse în textele citate şi a situaţiei istorice reale.
Mai multe comisii, dar şi istorici s-au pronunţat şi asupra probelor de plagiat din teza lui Stepaniuc. Astfel, foarte multe fragmente din teză prezintă o dovadă reală de plagiat, iar alte fragmente de text sunt apreciate ca referinţe incorecte la sursele bibliografice.
Cunoaştem că la aproximativ un an de la conferirea titlului ruşinos lui Stepaniuc, un grup de 79 de istorici din Republica Moldova sau adresat la CNAA cu o scrisoarea deschisă “Istoricii detestă falsul, plagiatul şi incompetenţa lui Victor Stepaniuc”. Cum era şi de aşteptat, s-au găsit imediat şi un număr de 20 de specimene, la fel de istorici ca şi falsul de Stepaniuc care să-l susţină pe acesta.
Cunoaştem că la aproximativ un an de la conferirea titlului ruşinos lui Stepaniuc, un grup de 79 de istorici din Republica Moldova sau adresat la CNAA cu o scrisoarea deschisă “Istoricii detestă falsul, plagiatul şi incompetenţa lui Victor Stepaniuc”. Cum era şi de aşteptat, s-au găsit imediat şi un număr de 20 de specimene, la fel de istorici ca şi falsul de Stepaniuc care să-l susţină pe acesta.
De aici au început un lung şir de plimbări pe la Curtea de Apel, sesizată de susţinătorii acestui politruc pe nume Stepaniuc, cu numeroase amânări şi tergiversări, ca într-un târziu să se ajungă la acea ruşinoasă Tranzacţie de împăcare.
În cele din urmă s-a ajuns la propunerea privind iniţierea în instanţa de judecată a revocării gradului ştiinţific de doctor în istorie al lui Stepaniuc, aceasta fiind pusă la vot secret, ceea ce a nemulţumit pe cei mai mulţi dintre membrii Comisiei. Cum Stepaniuc avea la acel timp încă o mare influenţă, iar din comisie făceau parte şi din cei care-i împărtăşeau întru tot falsurile istorice, opţiunile celor 16 membri ai Comisiei de Atestare, prezenţi la şedinţă, s-au repartizat astfel: pro au votat 7 persoane, contra – 6, abţineri – 3. Astfel, propunerea n-a trecut, n-au ajuns 2 voturi ca să fie iniţiată această procedură de judecată.
Ţinând cont de precedentul din România, cu plagiatul lui Ponta, este de dorit şi cerem crearea unei Comisii speciale abilitate să analizeze corect şi echidistant teza de doctor al lui Victor Stepaniuc, fapt ce ar aduce la o iminentă retragere a titlul de doctor acestui falsificator al istoriei, iar ceea ce vrea Stepaniuc să se numească teză de doctor, să fie imediat anulată şi declarată un fals, denaturarea a adevărului istoric şi o mistificaţie.
De altfel, riscăm să ne trezim că şi peste zeci de ani, urmaşii noştri să fie nevoiţi să se conducă după falsuri şi denaturări ale istoriei de genul celei a lui Stepaniuc, adus în mod jalnic la nivel de adevăr istoric.
Toata drama acestor falsificatori este ca ei nu pot nega faptul ca la 27 martie 1918 s-a intamplat totusi ceva..! Acum, ei trebuie sa dovedeasca prin argumente istorice - ce s-a intamplat totusi la acest 27 martie?
RăspundețiȘtergereArgumentul istoric, stiut, sesizat de toata lumea este ca la 27 martie 1918 Sfatul Tarii a votat UNIREA cu ROMANIA. Evenimentul este incontestabil, este sustinut de documente, marturii si de evenimente ulterioare.
Uite anume evenimentul acesta incontestabil ei nu-l pot combate cu nimic! Nici macar cu vreo paginuta de ceva cumva pe undeva...
Si inlipsa unor argumente favorabile lor, acesti falsi istorici recurg la afirmatii declarative gen "Romania a ocupat..." sau "Prim-ministrul era interesat..." s.a.m.d.
Singuri isi sapa groapa - recunoscand ca la 27 martie 1918 a fost totusi ceva, ei de fapt recunosc ca in acea zi s-a produs UNIREA!!!