Pariez pe Roşca

Astăzi spre amiază, media moldavă bubuia de o ştire “bombă”. Marian Lupu a renunţat la a mai candida la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Până aici toate bune şi frumoase. Doar dacă nu ar fi la mijloc vreun şiretlic pus la cale de “păpuşari”, din cauză că încă nu s-au găsit voturile necesare pentru alegerea lui Lupu şi nici nu sunt şanse să fie găsite până la 15 ianuarie 2012.

Astfel, am putea revedea episodul din noiembrie, când, cică din lipsa de candidaţi, acel tur de scrutin a fost anulat. Cauza? Tocmai din cauza că celui de la tribuna Parlamentului, din dreapta lui Lupu îi convine de minune acest haos şi nesiguranţă, situaţie nemaipomenit de prielnică pentru aşi derula nestingherit afacerile sale murdare.

Totuşi există şi şanse ca să fie găsit un candidat care să fie pe placul celor din Palatul Republicii, sau cel puţin al celor care întrunesc împreună peste 61 de voturi.

Persoane în Republica Moldova care ar întruni criteriile necesare pentru un preşedinte sunt suficiente, unele care ar merita şi ne-ar reprezenta cu mândrie statul, altele mai puţin morale, dar, vorba celor de la guvernare – este un candidat de compromis.

Unul din aceste personaje, care nici nu se pune problema din punct de vedere moral că ar putea ocupa o astfel de funcţie, dar totodată este un candidat de compromis, este Iurie Roşca. Ştiu, majoritatea o să spuneţi că acest om nu merită nicidecum o astfel de funcţie şi că oricare altul ar fi mai bun. Ţin să vă dau dreptate, dar totuşi vă voi prezenta şi argumentele de ce Roşca ar putea fi un candidat cu şanse reale de a fi ales.

Cineva vrea să readucă la viaţă cadavrul politic numit Iurie Roşca

Despre acest lucru au vorbit şi scris mai multe persoane. Totul a început cu vizita neaşteptată a lui Vlad Filat la ziua de naştere a lui Iurie Roşca, şi tocmai la sediul cadavrului în putrefacţie PPCD. Cunoscând “dragostea” manifestată de-a lungul timpului între Roşca şi Filat şi vehementele atacuri ale lui Roşca la adresa lui Filat, lesne am putea spune că cel din urmă se respectă prea puţin, ori ceva nu e în regulă cu psihicul său. Demn de luat în seamă este şi faptul că la ziua de naştere a lui Roşca a mers premierul Vlad Filat, şi nu persoana fizică Vlad Filat. Atunci de ce acesta nu ar proceda la fel şi în cazul alor persoane, deloc mai puţin importante decât Iurie Roşca?

Totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa. Cineva din umbră, cu influenţe asupra guvernanţilor noştri îşi doreşte să-l readucă la viaţă pe politicianul Roşca. Cine ar avea astfel de interese? Să-i luăm pe rând.

Voronin are mai multe datorii de întors lui Roşca

Prima cârdăşie a lui Roşca cu Voronin, care s-a soldat şi cu prima îndatorare a lui Voronin faţă de Roşca s-a produs la 9 noiembrie 1999, când au demis cel mai bun guvern pe care l-a avut Republica Moldova în cei 20 de ani de existenţă a ei. Unii o să încerce să mă contrazică şi o să spună că guvernul Filat este cel mai tare. Aici există loc de interpretări. Dar să revenim la Roşca. Destituirea guvernului Sturza a deschis drum liber lui Voronin, care în 2001 ajunge preşedinte al Republicii Moldova.

Perioada de “colaborare” dintre Voronin şi Roşca a continuat şi ulterior. Protestele masive organizate de Roşca în perioada planului Kozak, la fel au fost un fel de ajutor reciproc între aceştia. Prin acele proteste Voronin şi-a asigurat într-un fel respingerea memorandumului Kozak, având ca temei şi respingerea acestuia de către populaţie, iar Roşca a căpătat astfel capital politic şi a fost “lăsat în pace de Voronin”. Desigur, nu putem nega faptul că această “colaborare” a lor a adus la salvarea Republicii Moldova ca stat. Acceptarea acelui memorandum ar fi însemnat sfârşitul acestui stat şi ajungerea graniţelor Rusiei pe Prut.

Totuşi cel mai important ajutor din partea lui Roşca a venit în 2005, când Voronin, şi cu voturile PPCD-ului a fost reales preşedinte.

Astfel, Roşca ar fi candidatul de compromis ideal pentru Voronin, care, votându-l, iar întoarce favorurile primite de-a lungul anilor din partea lui Roşca.

Occidentul nu ar fi împotriva unei alegeri a lui Roşca

Ce nu cunosc mulţi, este că în 2005, Roşca a mers la pasul de al alege pe Voronin şi la îndrumarea Occidentului. În acea perioadă Rusia dorea să-şi ia revanşa pentru eşecul memorandumului Kozak şi prin evenimente mult mai grave decât cele din aprilie 2009, se urmărea o lovitură de stat, înlăturarea lui Voronin şi punerea la conducere a unui candidat loial Moscovei. Se crede că acel candidat ar fi fost însuşi Serafim Urechean, devenit şi el între timp un cadavru politic.

Printre altele, în 2005 Roşca ar fi primit nişte garanţii şi promisiuni în schimbul votării lui Voronin la funcţia de preşedinte, promisiuni care ar putea fi realizate acum.

Băsescu ar avea şi el un cuvânt greu de spus

Cu toţii cunoaştem că Roşca, atât la insistenţa Occidentului, dar în special al lui Băsescu l-ar fi votat pe Voronin. Pe atunci Roşca ar fi primit şi promisiunea că va fi “spălat de păcatul votării lui Voronin” de către Băsescu, care ar fi trebuit să iasă cu o declaraţie cum că el l-ar fi rugat pe Roşca să-l voteze pe Voronin. Cum electoratul de pe atunci al lui Roşca credea tot ce venea de peste Prut, la sigur că iar fi iertat şi trădarea lui Roşca, dacă Preşedintele Băsescu le-ar fi cerut asta. Doar, că din motive nu prea clare, Băsescu s-a spălat pe mâini de Roşca, iar când cel din urmă a cerut o confirmare cum că l-ar fi votat pe Voronin la cererea lui Băsescu, preşedintele României ar fi infirmat acest lucru, spunând chiar că ar fi nişte insinuări din parte lui Roşca.

Astfel, Băsescu are toate motivele şi datoria morală de a se revanşa faţă de Roşca pentru serviciile făcute de acesta în 2005.

Ghimpu nu mai prezintă interes şi încredere pentru Bucureşti

Ghimpu a făcut unele greşeli fatale care ia adus dispreţul Bucureştiului şi chiar dorinţa de a fi înlăturat de pe arena politică. Motivele ar fi mai multe. Renunţarea acestuia la promovarea naţionalismului, nenumăratele gafe făcute de Ghimpu atât în perioada cât a fost interimar, cât şi după, dar şi cârdăşia pe faţă a acestuia cu Lupul şi Plahotniuc care sunt, printre altele, oamenii Moscovei.

Nici Rusia nu ar fi total împotriva alegerii lui Roşca

Cunoscând trecutul controversat al lui Roşca, încă de pe când era agent KGB, FSB, nu e exclus ca acesta să mai ţină legătura cu aceste structuri, iar în situaţia în care acesta ajunge preşedinte ar fi uşor manipulabil şi “readus acasă” de către Kremlin.

Astfel, ne dorim sau nu, ne-am putea trezi în fruntea statului cu unul din cei mai antipatici politicieni din care i-am avut vreodată.

Dar, oare mai contează pentru politicienii noştri şi părerile noastre când ei au un candidat de compromis?