Ce ne-am dorit şi ce am primit

În ultimele zile mai multe persoane publice, analişti, forumişti, bloggeri au luat atitudine şi au spus un NU clar pentru unii miniştri incompetenţi din Guvernul Filat 1, care au încălzit fotoliile din ministerele lor, le-au încălzit, mai mult nimic nu au făcut. Printre cei contestaţi de majoritatea populaţiei se numără Ion Cebanu, Victor Catană, Gheorghe Şalaru, Boris Focșa, Marcel Răducan, Leonid Bujor, Alexandru Oleinic. De ultimii doi din listă am scăpat doar datorită faptului că partidul care i-a înaintat nu a mai trecut pragul electoral.

De asemenea, a fost organizat şi un sondaj pe acest blog, la care şi-au exprimat opţiunile peste 500 de persoane. Rezultatele le cunoaşteţi, sau puteţi lua cunoştinţă din articolul anterior sau din rezultatul sondajului care se găseşte încă în partea de sus a paginii. De aceea am considerat că este nevoie să fac cunoscută opţiunea oamenilor prin mai multe metode, în special prin aducerea la cunoştinţă pe diferite site-uri de ştiri. Se pare că niciun site de ştiri nu au fost împotriva aducerii la cunoştinţă a opţiunilor cetăţenilor, în afară de cel mai “corect”, “echidistant”, “imparţial” site de ştiri de pe la noi, nimeni altcineva decât Unimedia, care timp de câteva zile mi-au blocat 2 conturi proprii şi alte două a altor persoane pe care le-am rugat să publice linkul cu rezultatele sondajului. Ce o fi având aceşti oameni care administrează acest site cu promovarea adevărului despre opţiunile cetăţenilor, nu am de unde să ştiu.

Dar să-i lăsăm în plata Domnului cu denumirea lor de nr.1 la orice, numai la corectitudine nu, căci nu se merită de mai făcut publicitate gratis.

Să revenim la miniştrii noştri. După cum vă spuneam oamenii şi-au arătat nemulţumirea faţă de mai mulţi miniştri, în special pentru Ion Cebanu, Victor Catană şi Vladimir Hotineanu. Împotriva celui mai “competent” ministru, pe nume Ion Cebanu au lat atitudine o mulţime de oameni, bloggeri etc. Aici, şi aici şi încă în multe alte locuri veţi întâlni oameni nemulţumiţi de Cebanu, oameni tineri care nu mai vor să fie reprezentaţi de incompetenţi.

Ce a făcut PL, cum a ascultat dorinţa tinerilor care i-a adus în 2009 la guvernare? A făcut ceva pe cerinţele şi dorinţele noastre şi şi-a pus  “competentul” ministru să-şi bată joc de noi în continuare. Domnule Ghimpu, eu sunt tânăr, la fel ca mulţi alţi tineri şi nu mă văd reprezentat de Cebanu. Acest ministru (specific ministrul şi nu persoana Ion Cebanu) este o insultă la adresa tinerilor.

Şi PD-ului îi este în cot de ceea ce şi-au dorit oamenii şi continuă cu miniştri de genul lui Răducan şi Boris Focşa. Ultimul a fost şi este contestat de oamenii de cultură, pe care, se pare PD-ul îi ignoră total. Probabil, Plahotniuc îşi imaginează că le-a închis gura acestora prin umilitorul gest pe care l-a făcut atunci când le-a oferit în batjocură câte un plic cu 200 lei în plină campanie electorală. Şi în privinţa lui Pavel Filip forumiştii se întreabă cum un învelitor de ţigări se va descurca cu tehnologia informaţională.

Deşi PL-ul este cel care strigă în gura mare că este reprezentantul tinerilor, totuşi putem observa că în această problemă, le-a cam luat locul PLDM-ul. Aceştia s-au conformat dorinţelor tinerilor şi a întregii societăţi şi nu au mai continuat cu Hotineanu şi Catană. La MS l-au numit pe Andrei Usatâi şeful Spitalului Republican. Nu se cunosc prea multe despre această persoană, sperăm totuşi să se descurce mai bine decât fostul medic de la conducerea MS. Despre fostul vice-ministru de la Ministerul Agriculturii, noul ministru de la acest minister, auzim doar vorbe de laudă. Să sperăm totuşi că aceste laude vor fi şi susţinute de fapte şi de profesionalism. Despre Şleahiţchi cunoaştem că este un foarte bun profesor universitar (cel puţin din spusele studenţilor săi). Totuşi Ministerul Educaţiei nu este o clasă de studenţi cu care ai treabă 80 de minute pe zi. Aşteptăm să fie cel puţin la fel de bun şi în fruntea Ministerului Educaţiei, după cum îl laudă studenţii săi.

Cât ţine de cel mai controversat minister, cel al Afacerilor Interne şi pe noul său ministru Alexei Robu, îmi este greu să mă dau cu părerea, deoarece acest personaj este practic necunoscut opiniei publice. Sunt sceptic în privinţa şanselor lui de a reforma MAI-ul şi de a stârpi corupţia şi fărădelegile ce au loc în legătură cu acest minister. Am observat că şi forumiştii erau nemulţumiţi de numirea lui Alexei Robu la interne. Spun erau nemulţumiţi, deoarece, după ce Mihai Ghimpu a venit cu cuvinte de laudă la adresa acestuia şi forumiştii noştri s-au mai temperat.

În concluzie vreau să “mulţumesc” PL-ului pentru continuitatea lor batjocoritoare la adresa societăţii şi în special a tinerilor şi să-i asigur că exact aşa vor fi şi ei trataţi la următoarele alegeri, care nu se anunţă a avea loc prea departe în timp.

Cam aşa trebuie să arate Guvernul AIE2

Voi încercă să prezint pe scurt opţiunile cititorilor blogului asupra componenţei Guvernului Filat 2, opţiuni care au fost exprimate în număr de 270 voturi pentru păstrarea anumitor miniştri şi 214 voturi pentru cei care trebuie să plece. Este de apreciat că moldovenii au devenit mai pozitivişti, fapt ce dovedeşte votul mai mare pentru, decât contra.

Totuşi trebuie să recunoaştem că sunt încă mulţi care poartă “ochelari de cal”, atunci când este vorba de opţiuni politice şi indiferent cât de bun n-ar fi acel ministru, dacă nu e din partidul idolatrizat de ei şi e din PLDM trebuie neapărat să plece. Este vorba de Iurie Leancă, care deşi a fost pe departe cel mai bun ministru din câţi a avut vreodată Republica Moldova, totuşi s-au găsit şi 15 voturi din 214 (7 %) care l-ar dori plecat. Totuşi, trebuie de luat în considerare că 239 de persoane din 270 câte au votat (88%) i-au oferit votul de încredere, asta dovedind încă odată că este cel mai bun ministru din Guvernul actual. Astfel, Iurie Leancă trebuie să rămână, conform doleanţelor cetăţenilor şi va rămâne din câte se cunosc astăzi din surse demne de încredere.

Veceslav Negruţă este apreciat şi dorit să rămână ministru de 147 persoane din 270 (54%). Totuşi, la fel ca şi în cazul lui Iurie Leancă şi aici s-au găsit 27 de voturi de neîncredere (12%), asta în condiţiile în care, atunci când a devenit ministru al finanţelor a preluat o ţară falimentară pe care totuşi a reuşit să o ţină în viaţă, să achite la timp salariile şi pensiile. Pe departe Veceslav Negruţă a fost unul din cei mai buni miniştri, care, conform doleanţelor celor care au votat trebuie să rămână. Logic ar fi ca şi Premierul Filat să continue cu el, ceea ce va şi face din câte se cunosc până în prezent.

Alexandru Tănase s-a remarcat mult ca om politic, a excelat prin numărul exorbitant de mare al apariţiilor pe la emisiunile televizate. Şi cam atât. Ca ministru al justiţiei nu a reuşit mai nimic. Şi-a demonstrat incapacitatea în cazul Muruianu şi deşi a încercat să reformeze justiţia (ceea ce este de apreciat) prin desfiinţarea instanţelor economice, această iniţiativă a căzut în Parlament. Dar despre aceste lucruri se cunosc şi nu se merită de intrat în amănunte. Totuşi, în ciuda acestor lucruri, oamenii se pare că au încredere în el, fapt dovedit prin numărul de 189 (70%) pentru rămânerea sa în calitate de ministru şi 41 împotrivă (19%). Oamenii au încredere în el, Filat nu poate renunţa la omul numărul doi din PLDM, aşa că Alexandru Tănase are 99% şanse să rămână ministru.

Valeriu Lazăr s-a descurcat onorabil în calitatea sa de ministru al economiei, fapt pentru care a şi primit aprecierile a 123 de oameni din 270 (45%). Totuşi, nu putem spune aceleaşi vorbe de apreciere atunci când e vorba de Valeriu Lazăr ca membru PD şi ca om politic unde a lăsat mult de dorit, prostituându-se în rând cu Lupu şi Plahotniuc, atunci când şi-au bătut joc de nervii oamenilor mai bine de o lună de zile prin negocierile lor murdare cu PCRM-ul. Posibil aceste lucruri i-au şi adus 60 de voturi (28%)de neîncredere. Una peste alta, Valeriu Lazăr va rămâne şi în continuare ministru al economiei, acest lucru fiind deja confirmat şi de Lupu.

La adresa lui Victor Osipov nu prea o să găsim lucruri negative în calitatea sa de ministru al reintegrării, fapt dovedit şi de voturile în număr de 135 (50%) pentru rămânerea sa şi doar 32 (14%) pentru plecarea sa. Singurul reproş ce il putem aduce este că încă mai face parte din cadavrul politic numit AMN. Din această cauză are toate şansele să nu mai continue în funcţia deţinută în prezent, ceea ce ar reprezenta un minus pentru Republica Moldova, deoarece acesta este un bun cunoscător al problemei transnistrene. De luat în calcul şi faptul că Transnistria timp de 20 de ani a avut doar 2 aşa-zişi miniştri pentru reintegrare, în timp ce la noi, aceştia sunt schimbaţi cu fiecare nouă guvernare. Astfel, Osipov are mai multe şanse să plece decât să rămână.

Victor Catană a fost unul din cei mai slabi miniştri, dând dovadă de o incompetenţă crasă, poliţia rămânând la fel de coruptă cum a fost şi în timpul guvernării comuniste. Şi pe acest blog oamenii l-au apreciat conform meritelor, doar 85 voturi (12%) pentru rămânerea sa în fruntea MAI şi 138 voturi (64%) pentru plecarea acestuia de la MAI. Lucrurile sunt clare în cazul lui Catană, atât “meritele” sale cât şi doleanţele oamenilor nu-l mai recomandă în fruntea MAI. Rămâne de văzut de cât sânge în instalaţie va da dovadă Filat, şi va avea curajul să-l înlocuiască pe Catană cu un om competent, care ar fi în stare să reformeze MAI-ul.

Vladimir Hotineanu, alături de Catană şi Cebanu au fost dezamăgirile AIE. Hotnineanu va rămâne în istorie ca ministrul, şi totodată medicul care pentru el viaţa unui om nu valorează nimic, odată ce acesta a declarat că la ce bun să se grăbească ambulanţa, că oricum acea fată de doar 18 ani ar fi murit. Hotineanu a acumulat doar 51 de voturi (18%) de încredere şi 118 (55%) de neîncredere. Şi în cazul lui Hotnineanu, la fel ca şi în cazul lui Catană, toate împrejurările îl recomandă să plece. Şi aici din nou depinde de Filat, dar în special şi de mafia medicamentelor, care se pare că s-a simţit foarte bine în mandatul său. Din păcate, dacă în cazul lui Catană încă nu e cert, Hotineanu este bătut în cuie de fotoliul de ministru al sănătăţii, şi asta deşi oamenii nu şi-l doresc deloc.

Victor Bodiu şi ministerul său au apărut tocmai pentru ai oferi unele pârghii lui Filat şi la preşedinţie. Se pare că acest minister nu va mai exista în următoarea guvernare şi respectiv nici Bodiu. Oamenii i-au acordat 67 voturi de încredere şi 57 de neîncredere.

Vitalie Marinuţă este un ministru care s-a văzut destul de rar, dar care, în linii generale şi-a făcut treaba bine în calitate de ministru al apărării. Acest lucru i-a atras şi aprecierea cititorilor acestui blog în proporţie de 139 voturi (51%) şi doar 29 (13%) pentru plecarea acestuia. Cum meritele îl recomandă, dar şi faptul că PL nu are o altă persoană capabilă pentru această funcţie, Marinuţă are toate şansele să rămână ministru al apărării.

Ion Cebanu este pe departe dezamăgirea AIE şi în special al PL-ului şi al votanţilor acestuia. Despre un om incompetent pentru această funcţie nici nu se merită de spus prea multe. În ciuda faptului că internetul este invadat de simpatizanţii PL, acest lucru nu l-a ajutat să acumuleze mai mult de 45 voturi (16%) de apreciere şi tocmai 102 (47%) pentru plecarea sa din guvern. Deşi “meritele” îl recomandă clar că trebuie să plece, la fel şi doleanţele oamenilor, totuşi trebuie să recunoaştem că avem toate şansele să rămânem cu Cebanu pe capul nostru şi în continuare din cauza că PL-ul cam duce lipsă de oameni capabili să ocupe această funcţie, dar şi din cauza încăpăţinării lui Ghimpu, care a arătat un car de simpatii de neînţeles la adresa lui Ceban.

Anatol Şalaru alături de Marinuţă sunt miniştrii PL-ului care merită să rămână şi în continuare în funcţiile ocupate. Deşi nu s-au făcut prea multe în privinţa drumurilor noastre în această perioadă de guvernare AIE, totuşi avem mari speranţe că lucrurile vor începe să meargă bine începând cu această primăvară. În acest sens au fost făcute mai multe promisiuni, care sperăm să fie duse la bun sfârşit. Votanţii îl doresc în continuare ministru în proporţie de 105 voturi (38%) şi împotrivă 69 voturi (32%).

Celălalt Şalaru, cu numele mic Gheorhe, este anonimul numărul 1 din guvern. Deşi conduce un minister cu o importanţă foarte mare, totuşi acesta a fost decorativ prin acest minister. Nicio mişcare din partea acestui minister, nicio acţiune pozitivă sau negativă din partea acestui ministru liberal. Din păcate, ca şi în cazul lui Ceban, se pare că vom fi nevoiţi să avem şi în continuare un Minister al Mediului şi cu un ministru, care doar vor toca banii oamenilor şi asta din prostia că trebuie să existe un aşa minister cu o aşa denumire în frunte cu un ministru incompetent. 52 voturi (19%) pentru, 63 voturi (29 %) împotrivă.

Valentina Buliga, singura femeie ministru din actualul Guvern se pare că şi-a făcut treaba destul de binişor. Asta o spun mai multe persoane care sunt în stare, mai mult decât mine să aprecieze activitatea acesteia. De aceeaşi părere au fost şi cititorii blogului care i-au dat votul de încredere în proporţie de 122 voturi (45%), faţă de 34 (15%) voturi de neîncredere. Totuşi, se pare că Lupu şi în special Plahotniuc nu e de aceeaşi părere, care ţine morţiş să o înlocuiască cu un om de-al său.

Marcel Răducan este un alt ministru-fantomă. A luat conducerea unui minister cu foarte mari probleme de corupţie, hoţie şi tot ce vreţi şi deşi a avut însărcinarea să scoată la iveală infracţiunile lui Baldovici (ministru comunist de la acest minister), până în prezent nu avem niciun rezultat. Şi dacă veni vorba de rezultate, acestea au lipsit cu precădere din partea acestui minister. Este un ministru care nu-şi merită postul şi trebuie să plece. Asta o spun majoritatea oamenilor, cât şi cititorii acestui blog (55 voturi – 20% să rămână şi 55 voturi să plece - 25% ). Totuşi, PD-ul a ales deja să-l păstreze în funcţie, încă o dovadă că pentru acest partid nu contează rezultatele acestui ministru şi părerile majorităţii, ci mai degrabă pentru ei contează să fie un “om de-al lor” (ca să mă exprim în termeni ortodocşi) în fruntea acestui minister.

Boris Focşa – un ministru contestat de toţi oamenii de cultură chiar din start. Pe parcursul mandatului său l-am văzut la dezvelirea Lupoaicei (a Lupoaicei şi nu a Lupului) de la Muzeul de Istorie şi s-a mai făcut remarcat şi în cazul filmelor prezentate doar în limba rusă în cinematografele noastre. În rusă au fost filmele şi în rusă au rămas, deşi legea prevede ca acestea să fie în variantă originală şi subtitrate în română. Un ministru incompetent care trebuie să plece. Asta susţin marea majoritate a oamenilor şi a cititorilor acestui blog – 27 voturi să rămână (10%) şi 117 să plece (54%).

Valeriu Cosarciuc – un ministru relativ bun, dar care, la fel ca şi Osipov va părăsi funcţia de ministru din considerente politice. 72 voturi să rămână (26%) şi 59 să plece (27%).

Leonid Bujor – un om total nepotrivit pentru funcţia de ministru, indiferent despre care minister este vorba. Lui Bujor i se potriveşte mai mult funcţia de brigadier sau de conducător al unui grup mic de oameni, şi nicidecum să conducă un Minister al Învăţământului cu subalterni în marea majoritate cu un IQ mult peste al lui. 54 (20%) să rămână şi 103 (48%) să plece.

Alexandru Oleinic – un om nepotrivit la locul nepotrivit. Total lipsit de competenţă în acest domeniu/minister. Trebuie neapărat să plece, asta spun marea majoritate a oamenilor, doar că se pare că se bucură de simpatii în rândul PD-ului şi avem toate şansele să-l mai avem ca ministru şi în continuare. 21 voturi (7%) să rămână şi 103 (48%) să plece.

Acum nu-mi rămâne să cred că vor fi luate în seamă părerile oamenilor, iar miniştrii incompetenţi prezentaţi mai sus vor fi înlocuiţi cu oameni de valoare, care să facă ca lucrurile să se mişte din loc.

“Nuntă în Basarabia” sau adevărul dureros

Îmi plac mult filmele, în special cele bune, filmele care sunt menite să transmită anumite mesaje, din care am putea trage anumite învăţăminte.

Cam aşa aş caracteriza şi filmul “Nuntă în Basarabia”, un film extraordinar de bun, un film care excelează nu atât prin calitate scenografică, efecte deosebite (cu care ne-am cam obişnuit în ultimii ani), cât prin dinamismul său pe întreaga sa durată, prin unicitatea fiecărei secvenţe, care, fiecare în parte are hazul, dar totodată şi dramatismul său. Întreaga poveste a filmului este susţinută de un text foarte bine gândit, plin de umor, dar în acelaşi timp şi cu multe aluzii, subtilităţi, unele usturătoare, dar adevărate.

Acest film vine să arate încă odată că, deşi suntem acelaşi popor, totuşi suntem în acelaşi timp şi destul de diferiţi. Una din aceste diferenţe constă şi în faptul că noi românii-basarabeni nu ne mai încăpem în piele atunci când e vorba de organizarea unei petreceri. Deşi suntem cei mai săraci din Europa, suntem şi cei mai petrecăreţi şi tocători de bani aiurea. În acelaşi timp suntem şi cei mai primitori, ospitalieri şi buni cu toţi cei care ne trec pragul. Prin nunta organizată a doua oară, de data asta în Basarabia, regizorul vrea să ne demonstreze că de ospitalitatea şi bunătatea noastră de cele mai multe ori se profită, motiv pentru care şi tinerii însurăţei Vica şi Vlad hotărăsc să facă nunta în Basarabia, cunoscută fiind darea de mână a basarabenilor la nunţi.

Mai sus am pomenit de subtilităţile ascunse de acest film, la care aş vrea să revin mai în amănunt în cele ce urmează. Nuntă în Basarabia, de fapt este nunta dintre Republica Moldova de azi (Basarabia) şi restul poporului român. Cu toţii ne-am obişnuit să auzim despre România Ţara Mamă, doar că de data asta, regizorul Nap Toader a vrut să pună pe picior de egalitate aceste două state româneşti. Totul pare să meargă bine în mariajul dintre însurăţei, până în momentul în care intră în scenă Naşul, care dă dovadă de reale valenţe ruseşti, care se poate spune că reprezintă cu brio Rusia în acest film. Mireasa (Republica Moldova), reîntoarsă din Bucureşti după o perioadă mai lungă (perioada aflării miresei în Basarabia o putem compara, în unele privinţe, cu perioada ocupaţiei sovietice şi restul perioadei de 20 de ani de independenţă) dă dovadă de slăbiciuni faţă de Naş (Rusia) datorită situaţiei financiare bune a acestuia (Republica Moldova fiind dependentă de resursele energetice şi piaţa de desfacere a Rusiei). La un moment dat, Nașul observând că nu va reuşi să aibă doar mireasa fără de mire, încearcă să-i ademenească pe ambii miri prin salarii generoase la Moscova, prin asta regizorul prezentând interesele cu bătaie lungă a Rusiei, care a vrut dintotdeauna să aibă sub influenţa sa şi România, nu numai Basarabia.

Filmul vine să ne mai demonstreze încă odată realitatea dură de la noi. Atunci când cineva se revoltă împotriva batjocorii care are loc la adresa majorităţii populaţiei, atunci când peste tot se vorbeşte limba rusă, intervine bâta Rusiei, care ne “stinge lumina”, situaţie prin care se înţeleg multe adevăruri triste pentru noi.

Aroganţa de care dă dovadă Rusia în relaţiile cu noi le putem observa şi atunci când, deşi e nunta tinerilor însurăţei, totuşi Naşul (Rusia) hotărăşte cine participă şi cine nu la nuntă, chiar dacă cei interzişi sunt rude foarte apropiate miresei. Aici intervine mirele (România), care în sfârşit are un cuvânt de spus în relaţia sa cu Republica Moldova, chiar dacă asta riscă să supere Rusia.

Un alt moment demn de luat în seamă în acest film este în finalul, când Naşul (Rusia) – un om puternic şi experimentat îşi dispută mireasa (Republica Moldova) cu mirele (România) – un tânăr firav şi neexperimentat.Replicile: Naşul - “O iubeşti?”, mirele – “Dar tu, o iubeşti?!” ascund multe adevăruri politice şi istorice, vin să demonstreze cum este iubită mireasa de către fiecare. Unul o iubeşte cu bani şi arma, altul o iubeşte cu sufletul şi demonstrează asta prin curaj. Atunci când mirele refuză banii de la Naş în schimbul cedării miresei acestuia, ne demonstrează că România şi-a învăţat lecţiile din propriile greşeli din trecut şi că nu ar mai fi tentată să mai greşească din nou, în urma niciunui şantaj sau a vreunei oferte din partea Rusiei.

Faptul că Naşul s-a lăsat păgubaş în cele din urmă, renunţând la interesele sale pentru mireasă ne dă speranţe că prin curaj şi fapte concrete am putea şi noi convinge Rusia să renunţe într-un târziu la interesele sale imperialiste asupra Basarabiei. Asta numai după ce s-a convins de dragostea adevărată dintre miri şi în special datorită rodului dragostei lor, care era purtat de mireasă şi care le lega destinele pe veci unul de altul.

Acest copil – rodul dragostei dintre mire (România) şi mireasă (Republica Moldova) se vrea a fi de fapt modul de rezolvare a problemelor dintre aceste două state româneşti şi puntea (metoda) de reunificare a lor, fapt ce ar trebui să le dea de înţeles guvernanţilor de pe ambele maluri ale Prutului că şanse de reunificare sunt, lor le rămâne doar să aleagă puntea corectă.

PS: La întrebarea Naşului către mire, când a fost trădată Basarabia pentru prima dată de către România, am avut răspuns imediat. Totuşi, răspunsul meu nu a cuprins cuvântul trădat, ci cedat: 28.06.1940.

Ce vă urez eu în anul care vine? Să aveţi parte de tot ceea ce vă doriţi!

Parcă mai ieri am scris pentru prima dată pe acest blog (se întâmpla cam pe la 10 iunie), dar uite că deja am ajuns şi în ultima zi a anului 2010. Un an cu reuşite, dar şi cu multe aşteptări, care deocamdată nu s-au fructificat.

Avem o guvernare pro-europeană, cel puţin din cele spuse de ei, ni se deschide un viitor frumos în faţă. Totuşi nu se rezumă totul la viitorul european, la Europa, la euro-integrare. Încă sunt multe probleme pe plan intern, care trebuiesc rezolvate, bunăstarea oamenilor, traiul la limita sărăciei, lipsa încrederii în ziua de mâine a multor cetăţeni, lipsa locurilor de muncă bine plătite.

Că tot veni vorba de locurile de muncă, vreau să vă spun că este una din nerealizările mele pentru anul 2010. Sper ca anul ce vine să fie mai bun în ceea ce priveşte realizarea profesională. La fel îmi doresc să mai pot da dovadă şi pe viitor de răbdarea şi toleranţa la care am fost supus în anul ce vine. Nu-mi doresc să fim puşi din nou la astfel de încercări, ci în plan personal, să nu fiu mai rău decât am fost în anul ce este gata să ne părăsească.

Îmi doresc să am succes la proiectul început odată cu realizarea acestui blog, să-l pot duce în continuare pe cât mai mult timp în viitor. Pentru asta am nevoie şi de susţinerea voastră, a cititorilor acestui blog, de sfaturile voastre, de critici, atunci când e cazul şi când se mai întâmplă să greşesc.

În anul ce vine îmi doresc sănătate şi putere să pot înfrunta greutăţilor la care, cu siguranţă voi fi supus. Le doresc tot binele din lume părinţilor, fratelui, prietenei, rudelor, prietenilor, apropiaţilor. Fie ca tot ce-şi doresc să se realizeze.

Asta îmi doresc eu mie, asta vă doresc şi vouă, cititorilor acestui blog, să aveţi parte de tot ceea ce vă doriţi.

P.S. Şi cum v-am obişnuit deja, pe parcurs, în dependenţă de cum voi reuşi, voi încerca să ataşez melodii frumoase de Revelion şi imagini, care v-ar ajuta să vă intraţi mai uşor în atmosfera şi sărbătorile de iarnă.

S-a mai făcut un pas important

Iată că a trecut cu bine şi a doua şedinţă a Parlamentului nou ales. A trecut cu bine, dar nu putem spune că fără surprize. Una din surprize a fost şi modul foarte prietenos în care se întreţineau deputaţii AIE şi cu cei comunişti. De vină să fie oare maturizarea politicienilor noştri, sau ne aşteaptă vreo surpriză? Totuşi cred că ar trebui să credem că e de vină maturizarea clasei politice şi de ce nu şi speranţa comuniştilor că doar printr-o colaborare strânsă cu guvernarea ar putea spera şi ei la nişte portofolii în noua guvernare. A fost foarte sesizabilă şi marginalizarea lui Mark Tcaciuk, atât de colegii săi, cât şi de ceilalţi deputaţi. Din surse cunosc că el s-ar face principalul vinovat de eşuarea alianţei de centru-stânga, insistând prea mult pentru PCRM în detrimentul PD-ului. În această situaţie, ar trebui săi fim recunoscători strategului PCRM-ist?

O altă surpriză de proporţii a fost şi numirea lui Plahotniuc la funcţia de Prim-vicepreşedinte a Parlamentului şi asta în situaţia când PD-ul are şi funcţia de Preşedinte. Normal ar fi fost să fie câte un vicepreşedinte de la fiecare fracţiune parlamentară. Logic ar fi fost ca Ghimpu să fie numit în locul lui Plahotniuc, iar în cazul alegerii lui Lupu Preşedinte de stat, Ghimpu l-ar fi urmat automat în funcţie. Nu ştiu de ce este atât de mult scos în faţă Plahotniuc, mai ales că în lipsa lui Lupu de la şedinţe, Plahotniuc este cel care va prezida şedinţele. Cred că cunoaşteţi şi singuri cum va reuşi să facă acesta faţă în calitate de conducător al unei şedinţe parlamentare, în cazul în care el nu are nici experienţă nici cunoştinţe în acest domeniu. Mă miră şi faptul că Ghimpu s-a dat astfel în spate. Nu ştiu ce l-a făcut să ia o asemeni cerinţă, cine şi cu ce l-a motivat. Putem spune că aici se întrevăd trei situaţii: 1. Se încearcă marginalizarea totală a lui Ghimpu de către cineva. 2. A fost serios motivat de cineva sau/cu ceva să nu pretindă la această funcţie râvnită de Plahotniuc. 3. În timpul în care s-a aflat Ghimpu în calitate de locomotivă a PL-ului, partidul a avut mult de pierdut, ca dovadă fiind şi scorul slab obţinut de PL în alegeri. Se apropie cu paşi repezi alegerile locale, iar Dorin trebuie să iasă mai mult în prim-plan, iar dispariţia pe puţin timp a lui Ghimpu va ajuta ca oamenii să mai uite din neghiobiile făcute de acesta în acest an de zile şi în special de lungile tratative post.electorale, din care Ghimpu a ieşit destul de şifonat. În câteva cuvinte se încearcă resuscitarea PL-ului, tot cu ajutorul lui Chirtoacă, în speranţa că acesta va reuşi să-şi păstreze fotoliul de primar al capitalei.

Trecând peste aceste amănunte, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre altele, care trezesc un mai mare interes pentru noi toţi. Situaţia de la Guvern şi împărţirea ministerelor, care nici până la această oră nu este cunoscută în detaliu de noi. Din surse cunosc că pădurile – MoldSilva şi SIS-ul i-au revenit lui Ghimpu, pentru a nu mai insista pentru o altă instituţie de forţă. Totuşi nu cunoaştem dacă acelaşi Catan care a dat dovadă de multă incompetenţă va rămâne la MAI, Zubco şi Chetraru care numai cu lupta cu corupţia şi alte angajamente luate de ei nu s-au ocupat. Se zvoneşte că CCCEC-ul urmează să fie desfiinţat. Să o vedem şi pe aceasta.

Până atunci vă invit să participaţi la sondajul postat pe acest blog în puteţi vota pe cine credeţi că s-a descurcat în funcţiile pe care le-a ocupat şi merită să continue şi puteţi spune cine trebuie să plece. După cum veţi observa, i-am inclus şi pe miniştrii AMN, deoarece trebuie să-i apreciem şi pe ei după modul în care s-au descurcat. Iar dacă unii din ei s-au descurcat bine în funcţiile pe care le-au ocupat şi sunt specialişti buni, de ce să nu rămână şi în continuare în funcţie? La fel aţi putea să propuneţi persoane care credeţi că ar fi potrivite în calitate ministru la un minister sau altul.

Cu toţii am contribuit la crearea situaţiei în care ne aflăm astăzi, mai întâi prin votul dat  la 28 noiembrie, apoi prin presiunea pozitivă care am pus-o pe politicieni în speranţa de a lua o decizie cât mai favorabilă nouă, cetăţenilor. Ţin să cred că noi, cu toţii am avut un cuvânt greu de spus în luarea deciziilor de către politicienii noştri, la fel putând influenţa situaţia şi în cazul formării Guvernului. De aceea vă invit să votăm, să spunem cine merită să ne guverneze şi în continuare şi cine a fost incompetent şi trebuie să plece, să lase locul altcuiva mai bun.

Oare putem respira uşuraţi?

Cu câteva minute în urmă a fost anunţată crearea sau mai bine zis continuarea AIE. AIE va exista, cel puţin aşa reiese din cele spuse de Lupu după ieşirea de la acea adunare de partid. Însă, ceea ce nu cunoaştem noi sunt tocmai detaliile, despre care lui Lupu tare îi mai plăcea să pomenească în ultimele zile ale negocierilor.

Desigur, peste tot, pe site-urile de ştiri, pe reţelele de socializare putem vedea bucuria oamenilor. Urale, aplauze, aprecieri la adresa celor trei lideri. Este de înţeles aceste ieşiri ale oamenilor de rând după ce au fost supuşi la o asemenea presiune insuportabilă timp de o lună şi două zile.

Încă nu cunoaştem toate detaliile formării acestei coaliţii. Nu cunoaştem în detaliu cine şi a primit. Nici asupra duratei în timp a acestei coaliţii tot nu putem fi siguri. Ceea ce ne rămâne de făcut este să sperăm aşa cum am sperat timp de mai mult de opt ani că vom scăpa de comunişti, cum am sperat timp de un an că AIE va merge bine şi că va fi scos la iveală adevărul despre 7 aprilie şi multe alte probleme, cum am sperat o lună de zile că nu vom fi aruncaţi din nou înapoi de o alianţă de stânga.

Urmează în mai puţin de o oră să aibă loc cea de-a doua şedinţă a Parlamentului nou ales. Să vedem ce se poate întâmpla.

Să sperăm în mai bine!

Prea multe dezamăgiri şi decepţii…

Probabil că puţini dintre cititorii acestui blog îşi amintesc de Frontul Popular din Moldova (FPM), 1989 –1992 succesorul Mişcării Democratice din Moldova 1988-1989.

FPM a fost conceput drept o Mişcare de Eliberare Naţională în care îşi pusese speranţa sute de mii de oameni. Scurta sa existenţă (1989-1992) ne dovedeşte că a fost un eşec. Perioada în care s-a aflat în mare majoritate în Parlamentul Republicii Moldova este cunoscută ca una din cele mai negre perioade de când există Republica Moldova ca stat. Evident, oamenii s-au dezamăgit enorm, iar rezultatele acestei dezamăgiri le-am văzut la alegerile din 1994, când FPM, devenit deja FPCD, în alianţă cu alte câteva partide a luat doar 7,53 %.

Atunci, ca şi acum, democraţii nu au ştiut să se înţeleagă, să facă un front comun împotriva agrarienilor, care au reprezentat cea mai dezastruoasă guvernare din punct de vedere economic, social din câte a cunoscut Republica Moldova vreodată.

Din toţi cei care au făcut parte cândva din FPM, a reuşit să supravieţuiască politic doar Roşca, mai întâi cu FPCD 1992-1999, apoi cu PPCD până în 2008. Cum era şi firesc, oamenii care încă mai credeau în valorile naţionale româneşti, într-o apropiere de România şi chiar într-o reunificare a celor două state româneşti, s-au apropiat de PPCD, oferindu-i voturile lor, astfel asigurându-i lui Roşca cea mai longevivă existenţă politică dintre toţi politicienii moldoveni.

Doar că Roşca nu s-a dovedit nici pe departe a fi unionistul cel pe care-l credeam cu toţii. El nu a fost decât un fel de recipient KGB-ist, reciclat şi trimis de ruşi în Republica Moldova pentru a distruge şi ultimele trăiri unioniste dintre Prut şi Nistru.

În acest timp, un alt membru al fostului FPM, Mihai Ghimpu se bălăcărea şi el undeva prin politica moldovenească, încercând cu disperare să atingă măcar 1 % în numeroasele scrutine electorale ce au avut loc pe la noi.

Deşi Roşca a gafat de mai multe ori, bătându-şi joc de votanţii săi, atât în anii 1998-2000 când a venit cu pretenţii exagerate la anumite funcţii în stat, pentru care nici măcar nu avea persoane capabile (exact cum procedează acum şi Ghimpu) şi atunci când s-a unit cu comuniştii şi au dat jos cel mai democratic şi competent guvern, condus de Sturza, totuşi oamenii, naivi din fire i-au uitat aceste mârşăvii până în 2005, când Roşca a jucat deschis cu comuniştii fără nicio jenă.

În acel moment mulţi oameni au fost total dezamăgiţi, s-au simţit trădaţi. Cunosc persoane care nu şi-au putut reveni din acel şoc nici până când au părăsit această lume.

În acel moment a fost momentul lansării PL-ului şi al lui Ghimpu, târât de locomotiva Chirtoacă pe scena politică. Cum era şi firesc, cei dezamăgiţi de trădarea lui Roşca au migrat în mare parte spre PL, deoarece acesta a preluat în mare parte mesajul PPCD-ului.

Ce a urmat cred că deja cunoaştem cu toţii, din care cauză nici nu voi face referinţă la aceste lucruri. Problema constă în ce se întâmplă acum, când oamenii cu credinţă în valorile naţionale româneşti sunt la un pas de a fi trădaţi din nou, iar Republica Moldova aruncată din nou înapoi din cauza comportamentului lui Ghimpu.

Ce a făcut Roşca în perioada 1998-2005, Ghimpu vrea să facă acum, în timp de câteva zile. Pretinde la funcţii, ministere deţinute de PLDM, deşi la fel de simplu ar putea cere de la PD CCCEC-ul sau PG. În aşa fel Ghimpu face jocul PD-ului, oferindu-i motiv ca aceştia să meargă în alianţă cu comuniştii. Totodată, Ghimpu participă indirect şi la căderea Guvernului Filat, pe departe cea mai de succes guvernare din câte a avut vreodată Republica Moldova.

Roşca a făcut acele mârşăvii politice timp de 15 ani şi a distrus mulţi oameni simpli prin acţiunile sale. Ghimpu încearcă performanţa de al întrece pe Roşca în doar câteva săptămâni, timp în care se duc aceste negocieri.

Republica Moldova riscă să se întoarcă înapoi cu cel puţin 10-15 ani, iar electoratul de dreapta este în pragul unei noi trădări, care de data asta poate fi fatală. Oamenii care mai au sentimente unioniste se pot dezamăgi total, astfel pierzându-se, odată cu ei, şi ultima şansă de a ne mai apropia de România şi UE.

Domnule Ghimpu, dacă sunteţi om de onoare, dacă nu sunteţi un nou Roşca, dacă nu sunteţi un idiot de KGB-ist la fel ca şi Roşca şi nu aveţi ca principal scop distrugerea identităţii naţionale româneşti şi a societăţii, vă rugăm, renunţaţi la orgolii, la condiţionări, nu distrugeţi AIE şi odată cu ea şi viitorul nostru.