Filat şi Plahotniuc la un pas de bătaie? Putem spune că suntem pe drumul cel bun.

În ultimele zile spiritele s-au încins la maxim pe scena politică din Republica Moldova, în special între liderii AIE, Filat şi Plahotniuc. Dacă e să-i dăm crezare lui Marian Lupu, se pare că Plahotniuc în disperarea sa din aceste zile, văzând că pământul îi fuge de sub picioare şi că scapă lucrurile tot mai mult de sub control, chiar ar fi fost la un pas să sară la bătaie la Filat. Lupu chiar a spus că Filat era la un pas să ia la moacă de la Plahotniuc. Un pic cam deplasată această afirmaţie din partea primului om din stat, dar şi cam neverosimilă, deoarece, doar cine nu-l cunoaşte pe Plahotniuc, ar putea crede că acesta ar da dovadă de suficientă bărbăţie pentru a se lupta cu un alt bărbat. Plahotniuc mai degrabă şi-ar pune garda de corp, sau bandiţii lui să bată pe cineva şi niciodată nu ar îndrăzni să se răstească la un alt bărbat dacă nu ar fi flancat din toate părţile de gărzile lui de corp. Dar nu asta e important şi nici nu vreau să insist asupra acestui fapt. Important este că lui Plahotniuc îi fuge pământul de sub picioare şi în disperare de cauză recurge la astfel de gesturi necontrolate. Dar să vedem şi câteva circumstanţe care au adus la aceste crize ale celui care până acum dădea dovadă de mult calm şi stăpânire de sine.

Plahotniuc este încolţit de presă şi de unii analişti politici, bloggeri şi de societatea civilă

După cum am mai scris şi în alte rânduri, Plahotniuc suferă de un traumatism psihologic din cauza marginalizării sale în copilărie, dar şi de la începutul carierei sale de bandit, proxenet, traficant şi alte “profesii” pe care le-a mai practicat el până să ajungă ditamai politicianul de astăzi. Ajuns atât de sus, Plahotniuc nu mai vrea şi nici nu mai poate să accepte să fie acuzat, să se vorbească de rău despre el nici de presă, dar în speciald de aşa zişii colegi de alianţă. Mulţi din cei care îl cunosc susţin că Plahotniuc îşi doreşte să ajungă cât mai influent în stat pentru a se putea răzbuna pe toţi cei care l-au umilit atunci când ycesta era un simplu proxenet sau bandiţel. De aici şi până la încăierarea de azi cu Filat, dacă e să-i dăm crezare lui Lupu, a fost doar un pas. Faptul că Filat până acum nu a îndrăznit să-l supere pe Plahotniuc prea tare, dar şi atunci când a făcut-o şi-a retras imediat afirmaţiile, acuma când acesta îl sfidează pe faţă şi-i cere public demisia, mai şi ameninţând că nu se va lăsa până nu-l va demite, se pare că l-a făcut pe Plahotniuc să-şi piardă calmul său cu care ne-a obişnuit de când e mare politician. Felul cum a reacţionat Ulinici, recurgând la răfuiala fizică ne dă speranţa că, odată cu demiterea lui Zubco, acesta pierde din influenţa sa şi nu mai are pârghiile necesare pentr a-l şantaja pe Filat şi pentru a-l convinge să renunţe la a-i mai cere demisia.

Lupu -  paravan împotriva demiterii lui Plahotniuc

Este cel puţin jenant, cum un preşedinte de parlament îşi apără subalternul (subaltern doar oficial, în realitate situaţia este exact inversă), pe Plahotniuc de la demitere. Lupu invocă la nesfârşit Regulamentul parlamentului, care îi oferă şansa de a nu permite deputaţilor să-l demită pe Plahotniuc, un Regulament alcătuit şi adoptat cred de nişte analfabeţi, care oferă mai multe drepturi vice-preşedinţilor parlamentului, decât însuşi preşedintelui, Lupu neluând în considerare că apără un infractor dovedit. Spun un infractor dovedit, deoarece toate dovezile ce ţin de hoţiile care s-au făcut în ultimii 6-7 ani în RM duc spre Plahotniuc. Numai faptul că până în 2009 a fost protejat de Voronin, iar după de slugile sale din sistemul judecătoresc şi procuratură a făcut posibil ca până acum Plahotniuc să nu stea la închisoare. Dar, chiar făcând abstracţie de toate aceste infracţiuni, Plahotniuc trebuie demis şi judecat pentru faptul că se face părtaş la crima din Pădurea Domnească. Doar la ordinul său, Zubco şi ceilalţi au fost nevoiţi să ascundă această crimă de opinia publică. Iată că Zubco a fost demis, din păcate nu şi Plahotniuc. Lupu prin comportamentul său se denigrează pe el însuşi, dar şi imaginea PD-ului, ceea ce-i va costa enorma la următoarele alegeri.

Ghimpu recită poezii şi visează cu ochii deschişi la milioanele lui Plahotniuc

Comportamentul inadecvat al lui Mihai Ghimpu din ultimele săptămâni ne face să credem că acest om fie are probleme de ordin psihologic, iar discuţiile sale cu Decebal de prin peşterile din munţii României i-au agravat aceste probleme şi mai rău, fie a fost cumpărat complet de Plahotniuc. Un om ce stă bine din puct de vedere psihologic, psihiatric niciodată nu ar spune, după vacanţa sa prelungită, în timp ce în la Chişinău fierbea opinia publică, că moartea unui om, în acest caz al lui Sorin Paciu tare l-a mai deranjat şi nu s-a putut odihni în pace. Vă imaginaţi, un politician să iasă şi să spună în faţa jurnaliştilor că moartea unui om are importanţă pentru el doar pentru faptul că i-a stricat lui vacanţa.

Pe de altă parte, Ghimpu, dar şi PL fac front comun cu Lupu în apărarea şefului lor comun, Plahotniuc. În acelaşi timp, Ghimpu cere demisia tuturor celor care au participat la acea vânătoare. Vă imaginaţi, juristul Ghimpu cere pedepsirea unor martori la săvârşirea unei crime, dar îl apără cu mare zel pe cel ce a tăinuit această crimă oribilă. Domnul Ghimpu, domnul jurist Ghimpu, poate ne explicaţi şi nouă unde este raţiunea dumneavoastră de simplu om în acest caz, nemaivorbind de mare jurist cum vă autointitulaţi.

Motivele pentru care Ghimpu îl apără pe Plahotniuc sunt diverse, nu voi stărui aici asupra lor, căci marea majoritate a oamenilor cunosc cârdăşiile pe care le fac aceştia împreună. Totuşi, în această situaţie Ghimpu speră la un ciolan mare şi anume funcţia de Procuror General. Procurorul interimar, Andrei Pîntea, care până acum a deţinut funcţia de prim-adjunct al Procurorului General, a revenit prin algoritm PL-ului. Astfel, Ghimpu speră acum la un cât mai lung interimat al lui Pîntea, ca în final acesta să fie ales Procuror General. În cazul unui astfel de scenariu, Ghimpu fie se va alege cu Procuratura Generală, pe care şi-a dorit-o foarte mult, fie speră la repetarea scenariului din 2009 când Plahotniuc i-a dat lui Urechean 2 milioane de euro pentru Zubco, doar că de data aceasta, cunoscută fiind situaţia, Ghimpu speră la mult mai multe milioane în schimbul funcţiei de Procuror General.

Acest comportament mârşav al lui Ghimpu din ultimii 2 ani, dar în special din ultimele săptămâni nu este demn deloc de cei care l-au ales. Ori, votanţii PL-ului sunt în mare măsură oameni intelectuali, profesori, oameni cu aspiraţii pro-europene şi pro-româneşti. Ghimpu prin acest comportament îi discreditează total pe aceşti votanţi sinceri, devotaţi unei cauze nobile, le scuipă în suflet, chiar mai rău decât a făcut-o altă dată Iurie Roşca.

Filat trebuie susţinut, dar şi impus de către opinia publică să meargă până la capăt, să nu dea din nou dovadă de laşitate şi frică

Cel puţin până în acest moment, pe lângă societate şi o mare parte a presei, pentru demisia lui Plahotniuc sau expus şi Filat prin intermediul PLDM-ului, dar şi comuniştii. Nici PLDM, dar nici comuniştii nu întrunesc separat voturile pnecesare pentru a-l demite pe Plahotniuc, ceea ce necesită un vot comun al acestora. Un vot comun pentru demiterea lui Plahotniuc nu înseamnă nici pe departe o alianţă PLDM-PCRM, cu atât mai puţin o guvernare a acestor două partide. Un vot pentru demiterea lui Plahotniuc înseamnă salvarea Republicii Moldova şi continuarea acesteia pe un drum pro-european. Un vot comun pentru demiterea lui Plahotniuc înseamnă însăşi salvarea AIE. De aceea, fie Lupu va trebui să iasă de sub talpa lui Plahotniuc şi să supună votului demiterea acestuia, fie trebuie modificat Regulamentul parlamentului, astfel încât Plahotniuc în calitatea sa de prim-vice să nu mai dispună de mai multe drepturi decât însuşi Preşedintele parlamentului şi să poată fi demis de deputaţi, fără să mai poată Lupu să-i fie pe post de paravan.

După refuzul PLDM-ului de a participa la şedinţa de astăzi, multe voci, printre care şi cei mai înverşunaţi contestatari ai lui Plahotniuc l-au învinuit pe Filat că a dat înapoi şi a renunţat la demiterea lui Plahotniuc. Totuşi trebuie să recunoaştem că mişcare PLDM-ului de astăzi este una foarte bine gândită. Dacă ar fi participat la această şedinţă, oricum nu ar fi fost posibilă demiterea lui Plahotniuc, Lupu ar fi citit şi recitit la nesfârşit Regulamentul său preferat. Aşa s-a evitat un scenariu urât, când Lupu ar fi respins iniţiativa de demitere a prim-vicelui, iar o nou proiect de lege în acest domeniu ar fi fost mult mai greu de înregistrat în parlament.

Analizând cu atenţie evenimentele întâmplate zilele acestea pe scena politică, evenimente ce au culminat cu încercarea de răfuială fizică a lui Plahotniuc asupra lui Filat, nu trebuie decât să ne bucure acest fapt şi să înţelegem că Plahotniuc a epuizat toate metodele de şantaj şi intimidare la adresa lui Filat. În sfârşit cred că putem spune că suntem pe drumul cel bun şi că metode de salvare pentru Plahotniuc nu prea mai sunt!

De ce trebuie demis Plahotniuc

În ultimul articol am scris despre schema lui Plahotniuc care constă în promiterea opoziţiei a trei instituţii importante din stat: Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală şi Procuratura Generală. Pentru cei care nu au înţeles încă ce urmăreşte acest om, o să încerc să mai explic încă odată de ce a recurs Plahotniuc la acest pas. De fapt, Plahotniuc nu a renunţat niciodată la funcţia de procuror general. Nici chiar la Valeriu Zubco nu a renunţat încă, astfel că mâine am putea avea surprize de genul refuzului lui Marian Lupu de a accepta demisia procurorului general.

Astfel, în cazul unui refuz al lui Lupu se va trece la vot pentru a-l demite pe Zubco,iar aici e neapărată nevoie de voturile comuniştilor.Dar aici a intervenit Plahotniuc şi le-a cam tăiat din elanul pe care-l luase comuniştii în susţinerea demiterii lui Zubco, sau chiar şi al lui Plahtoniuc. Acuma comuniştii, după propunrea lui Plahotniuc au de ales între a vota necondiţionat demiterea lui Zubco şi a lui Plahotniuc sau în a încerca de a se alege cu două din cele trei instituţii promise de Plahotniuc. Spun două din trei, deoarece Plahotniuc nu va renunţa niciodată la Procuratura Generală. Să piardă această instituţie de forţă, înseamnă să înfunde puşcăria, sau în cel mai bun caz să fugă undeva să stea ascuns prin offshore-urile lui. Plahotniuc, în cel mai rău caz ar renunţa la CC şi CEC în favoarea comuniştilor şi şi-ar păstra PG şi fotoliul de la tribuna parlamentului.

După cum ne putem da lesne seama, acest Ulinici de Grozeşti şi-a asigurat sau cel puţin încearcă să-şi asigure fotoliul pe care-l deţine acum, dar şi procurorul general care l-ar proteja în continuare pentru infracţiunile care le-a săvârşit, dar şi pentru cele care urmează să le mai săvârşească în cazul în care Filat nu va da mâine dovadă de suficient curaj pentru a-l demite.

Analizând cu atenţie situaţia în care ne aflăm acum, singura salvare a acestui stat este stârpirea de la rădăcini a răului, întruchipat în acest caz de Vladimir Plahotniuc. Iar odată demis din fucţia de prim-vice, să i se retragă imunitatea parlamentară şi cu un nou procuror general, altul decât vreo sculă de-al lui Plahotniuc, cum a fost Zubco până acum, să poată fi atras la răspundere.

În cazul în care, mâine în şedinţa parlamentului scenariul se va derula altfel decât cum e normal să se întâmple şi Plahotniuc nu va fi demis, atunci acest infractor se va răzbuna crunt pe toţi cei care au îndrăznit să-i tulbure liniştea şi confortul în care se afla el până pe 6 ianuarie 2013.

Plahotniuc trebuie demis nu numai din această cauză, ci şi din multe altele. Cu un Plahontiuc în primiii cinci oameni din stat cum se află el acum oficial, dar real e cel care hotărăşte tot în acest stat, ne putem lua adio de la investitori străini, de la o funcţionare normală a instituţiilor de stat, în special a celor de forţă şi nu în ultimul rând de la o apropiere de UE.

Degeaba încearcă Lazăr şi cu întreg Ministerul Economiei să aducă investitori în acest stat când un hoţ precum Plahotniuc abia aşteaptă să mai pună mâna pe afacerile prospere indiferent că acestea sunt deţinute de stat, de oameni de afaceri de la noi sau de străini. După atacurile raider de la bănci şi alte instituţii de stat sau proprietăţi private, un număr foarte mare de investitori au plecat din Republica Moldova şi mulţi alţii care aveau de gând să investească aici au renunţat, fiindu-le frică de situaţia instabilă de la noi şi de hoţiile pe care le fac demniarii de stat în frunte cu Plahotniuc.

De asemenea, degeaba încearcă MAI-ul lui Dorin Recean să facă lumină în cazul morţii lui Sorin Paciu, când Plahotniuc a interzis categoric implicarea Ministerului de Interne în acest caz. La fel se întâmplă şi în multe alte cazuri şi situaţii când diverse instituţii de stat nu sunt lăsate să-şi facă treaba aşa cum prevede legea pentru a nu-i deranja pe indivizii precum Ulinici sau alţii.

Degeaba încearcă Oleg Efrim să facă puţină regulă printre judecătorii corupţi, când Plahotniuc din fucnţia sa de prim–vice are în mâini jumate din sistemul judecătoresc şi-i protejează pe judecătorii corupţi care dau sentinţe aşa cum le ordonă el.

Zadarnic Iurie Leancă în cele vreo 3-4 limbi străine pe care le cunoaşte, încearcă să facă imagine frumoasă Republcii Moldova în faţa UE, când la tribuna parlamentară stă un infractor dat în urmărire generală prin toată Europa. Vă mai amintiţi cu cât entuziasm priveau instituţiile internaţionale spre Republica Moldova după ce am reuşit să scăpăm de un senil precum Voronin şi cu câtă reticenţă ne privesc acum, mai ales după dezmăţul din Pădurea Domnească? De ce credeţi că Iurie Leancă promitea cu atâta patos regim liberalizat de vize până la sfârşitul anului 2012? Promitea aceste lucruri, deoarece şi lui îi promitea Filat că va scăpa încă de acum mai bine de un an de Zubco, iar odată cu acesta va fi atras la răspundere şi Plahotniuc, aşa cum o cere UE dar şi alte state în care acesta este urmărit penal. Atunci Filat a făcut pe el de frică şi a renunţat la scăparea Republicii Moldova de Zunco şi Plahotniuc, iar în rezultat am avut situaţia de la sfârşitul lui decembrie 2012.

Acuma Plahotniuc este rănit, dar nu învins. Dacă mâine nu vor da dovadă de curajul necesar pentru a i se aplica lovitura decisivă şi nu va fi demis, atunci acesta se va întoarce şi mai puternic şi mai decis de a distruge acest stat şi pe toţi cei care au îndrăznit să-i rănească orgoliul. Imaginaţi-vă dacă Plahotniuc a fost nevoit în 2009 să dea 2 milioane de euro pentru instalarea lui Zubco ce dezmăţ şi ce hoţii au urmat după asta pentru aşi recupera investiţia făcută în Zubco, acuma, când îi va fi mult mai greu să-şi pună o altă marionetă cel puţin la fel de loială ca Zubco şi va fi nevoit să dea mult mai multe milioane, oare la ce să ne aşteptăm? De data asta de unde-şi va mai scoate investiţia făcută, cu ce riscuri pentru Republica Moldova şi câte victime va mai face pentru asta?

Salvarea RM constă nu doar în eliminarea unor pioni cum se încearcă acum

A câştigat oare presa liberă în lupta cu demnitarii corupţi implicaţi în odiosul dezmăţ din Pădurea Domnească? Ne îndreptăm uşor spre normalitate odată cu demisiile Procurorului General Valeriu Zubco şi a directorului „Moldsilva”, Ion Lupu? Vor urma şi alte demisii precum cele ale lui Ion Pleşca, Preşedintele Curţii de Apel Chişinău şi a altor demnitari de stat, judecători, consilieri municipali care au participat la acel dezmăţ din 23 decembrie 2012? Vor fi pedepsiţi penal (nu doar demişi) cei care se fac vinovaţi de moartea lui Sorin Paciu, dar şi de tăinuirea acestui omor? Şi când mă refer la toţi cei care se fac vinovaţi de acest omor, fie el şi din imprudenţă, îi includ în această listă pe Plahotniuc, care a făcut tot posibilul ca această crimă să fie ascunsă, să nu afle nimeni de ea, dar şi Filat, care a ştiut de acest omor, dar a preferat să tacă, din frică, sau din alte motive ştiute doar de el. Şi nu în ultimul rând, ne mulţumim doar cu eliminarea pionilor şi lăsăm acest sistem corupt şi mafiot să-i înlocuiască cu alţi pioni cel puţin la fel de docili?

Acestea, dar şi altele trebuie să fie întrebările care ar trebui să ne frământe şi pe care trebuie să şi le pună societatea, dar şi presa în perioada imediat următoare. Desigur, dacă am trăi într-un stat cu adevărat democratic, unde legea e mai presus decât toate, răspunsul la aceste întrebări nu ar trebui să fie altul decât unul AFIRMATIV, cu excepţia ultimei întrebări. Însă, cum bine ştim ce întorsătură ar putea lua lucrurile la noi, teamă mi-e că unii din noi am dat dovadă de prea mult entuziasm şi optimism după ştirile apărute în presă astăzi legate de demisiile lui Zubco şi Lupu.  În cele ce urmează să încercăm să facem un exerciţiu de imginaţie şi să anticipăm paşii pe care ar putea să-i facă Plahotniuc, aruncând o privire şi asupra celor întâmplate până în prezent, pentru aşi proteja pionii care au căzut, sau care ar urma să cadă.

Reglări de conturi la nivel înalt soldate cu victime umane?

În acea zi neagră au fost omorâţi doi oameni. Sau cel puţin, în acea zi s-a atentat la viaţa lor. În cazul directorului schimbului valutar s-a dovedit a fi intenţie, iar acesta a decedat pe loc. În cazul lui Sorin Paciu, cel puţin oficial este omor din imprudenţă şi a decedat ulterior la spital. Nu voi intra în detaliile acestui dublu asasinat din raionul Făleşti, dar voi insista pe faptul că omorul din faţa schimbului valutar a avut loc imediat după ce Sorin Paciu a fost împuşcat accidental. Cunoaştem cu toţii câte a făcut Plahotniuc şi organele de forţă subordonate acestuia pentru a tăinui moartea lui Paciu, iar asasinatul directorului acelui schimb valutar le-a picat cum nu se poate mai bine pentru a distrage atenţia de la împuşcarea şi apoi moartea lui Sorin Paciu. Întrebarea care apare aici, este pe cât de întâmplătoare a fost asasinarea directorului schimbului valutar din Făleşti? Mi-e greu şi nici nu vreau să cred, că guvernanţii noştri ar merge până la săvârşirea de omoruri, doar pentru a se asigura că sunt protejaţi astfel ei şi pionii săi.

Cunoscând rivalitatea dintre Filat şi Plahotniuc şi lupta acestora pentru acapararea instituţiilor de forţă din stat, apar dubii şi asupra rănirii accidentale, sau din imprudenţă a lui Sorin Paciu, care a adus la decesul acestuia. Şi iarăşi, nu vreau să cred, că pentru a fi demis Zubco, care de la bun început când s-a dovedit supunerea sa faţă de Plahotniuc, au murit doi oameni. Primul pentru a fi demis Zubco şi al doilea pentru a se distrage atenţia de la moartea primului. Nu sunt decât un simplu cetăţean şi nu am posibilitatea de a afla adevăratele motive ale acestui dublu asasinat, dar fac un apel către puţina presă liberă care mai există la noi să facă o investigaţie jurnalistică pe aceste două omoruri, căci s-ar putea să descopere lucruri îngrozitoare.

Încercările disperate de a distrage atenţia de la omorul lui Sorin Paciu

Ceea ce ne face să credem că această demisie a lui Zubco poate fi o farsă sunt şi încercările disperate ale lui Plahotniuc realizate prin presa şi pionii săi de a distrage atenţia de la dezmăţul din Pădurea Domnească. Astfel, în timp ce presa bubuia iar opinia publică era oripilată de crima de la vânătoare, Publika tv încerca cu disperare să întoarcă atenţia spre diploma falsă a ministrului Dorin Recean. Marian Lupu pe de altă parte, dând dovadă de o prostie nemaiîntâlnită, încerca să devieze subiectul spre contrabanda din vămile moldoveneşti şi chiar se dădea scandalizat că UE şi SUA prin reprezentanţii săi au dat o aşa mare importanţă morţii lui Sorin Paciu şi au uitat de contrabanda cu ţigări. O altă încercare de a distrage atenţia presei şi a societăţii de la crima din Pădurea Domnească a fost şi dosarele penale deschise pe numele lui Usatîi legate de gajarea ilegală a unor spaţii din Spitalul Republican unei anumite bănci din Republica Moldova. Nu încerc acum să-i iau apărarea lui Usatîi, care după primele dezvăluiri pare să se facă vinovat de toate aceste învinuiri, doar că toate aceste vânzoleli ale organelor de drept, par mai degrabă un angajament în răfuielile de la nivel înalt care se duc între Filat şi Plahotniuc şi o încercare disperată de a induce în eroare opinia publică şi de a o distrage de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm. În disperarea sa, media supusă lui Plahotniuc cred că ar fi preferat să pună pe post 24/24 subiecte incendiare legate de divorţul dintre Corneliu Botgros şi Adriana Ochişanu, numai să nu fie nevoită să pomenească ceva despre dezmăţul din Pădurea Domnească.

Reformatorul Plahotniuc

În sfârşit, după mai multe săptămâni de tăcere Plahotniuc a deschis gura, aducând în discuţie oferirea opoziţiei a funcţiile de Procuror General, preşedinte al Curţii de Conturi şi de preşedinte al Comisiei Electorale Centrale. Aici trebuie să menţionăm că Plahotniuc a făcut o mişcare foarte avantajoasă pentru el, iar cel care i-a sugerat această mişcare, trebuie să recunoaştem că dispune de o eminenţă cenuşie remarcabilă. Dar să vedem cine este opoziţia căruia el se oferă să le dea aceste funcţii. Igor Dodon, Vadmi Mişin şi Mihai Godea pe deoparte, care-i sunt supuşi total şi pe de altă parte Partidul Comunist, pe care îi are la mână în proporţie de vreo 80%? Însuşi cu senilul Vladimir Voronin se află încă în relaţii foarte bune, fapt dovedit şi de tăcerea lui Voronin când toţi îl acuză pe Plahotniuc de cele mai odioase infracţiuni.

Astfel, reformatorul nostru din Grozeşti nu urmăreşte nici pe departe să cedeze funcţia de Procuror General, fără de care înfundă imediat puşcăria. Plahotniuc de fapt urmăreşte să-i sufle lui Filat prin această mişcare Curtea de Conturi şi CEC-ul şi să şi le subjuge. În condiţiile în care Curtea de Conturi este instituţia care ar mai putea scoate la iveală fraudele care se fac în ministerele şi departamentele deţinute de PD, iar noi suntem în an preelectoral, Curtea de Conturi şi CEC-ul sunt instituţii de o importanţă indispensabilă pentru Plahotniuc.

Prin această mişcare Plahotniuc i-a aplicat o lovitură năucitoare lui Filat. Vă spun şi de ce. Luni, la acea şedinţă a parlamentului, Lupu se poate încăpăţina şi poate să nu accepte demisia lui Zubco invocând două motive. Primul ar fi că Zubco nu-şi poate depune demisia în momentul în care se află în concediu, situaţie similară cu cea a autosuspendării, iar de aici ar apărea diverse speculaţii pe marginea legislaţiei în această privinţă, ceea ce le-ar oferi ceva timp de alte manevre Un alt motiv ar fi că Lupu poate hotărî după bunul său plac dacă acceptă demisia lui Zubco sau nu, la fel cum a făcut şi Filat în cazul lui Iurie Leancă. În această situaţie, Filat ar avea nevoie de voturile comuniştilor pentru a-l demite pe Zubco, iar comuniştii, acum când Plahotniuc le-a ridicat mingea la fileu vor condiţiona la maximum oferirea votului lor.

Dar să presupunem că Zubco nu se mai întoarce, ceea ce ar fi şi normal într-o societate normală. În această situaţie, Plahotniuc este conştient că Filat nu va mai accepta sub nici o formă ca Zubco să fie înlocuit cu un alt pion al său, Cel puţin nu în mod direct şi la vedere. Aici intervine propunerea lui Plahotniuc către opoziţie, care vrea sau nu vrea Filat, va trece şi fără voturile PLDM-ului. Dilema în această situaţie este cum va proceda Filat. Va mai dori ca Procuratura să fie luată de la PD şi oferită din nou PD-ului, doar că de data aceasta prin intermediul opoziţiei comuniste şi nu al lui Urechean cum s-a întâmplat în 2009, contra sumei de 2 milioane de euro, astfel pierzând şi Curtea de Conturi şi CEC-ul, sau va ceda din nou cum obişnuieşte să facă şi-l va lăsa pe Plahotniuc să-şi numească direct un alt pion în fruntea Procuraturii Generale?

Cum n-am da-o şi cum nu am face, vedem că Plahontiuc şi-a asigurat din nou funcţia de Procuror General. Mai rămâne de văzut dacă-şi trece în subordine şi Curtea de Conturi şi CEC-ul. Concluzia, dragi concetăţeni este că nu trebuie să extirpăm tumoarea doar parţial, prin eliminarea lui Zubco, căci riscăm ca această tumoare cancerogenă să se răspândească în tot corpul, iar în cazul de faţă să acapareze şi puţinele instituţii de stat care încă nu sunt total bolnave.

Crăciun fericit tuturor, alături de cei dragi!

Fie ca sfânta sărbătoare de Crăciun să vă aducă numai bucurii şi linişte sufletească alături de cei dragi. Iar atunci când veţi simţi că ceva poate nu e aşa cum v-aţi fi dorit, să vă spuneţ în gând că sunteţi cei mai fericiţi că aveţi bucuria de a întâlni sărbătoarea de Crăciun alături de cei dragi, să nu uitaţi totuşi că mulţi, din diverse motive şi situaţii nu au bucuria de a fi de sărbători alături de familie, de cei dragi, alături de prieteni.

Mai jos vă voi oferi spre audiţie o frumoasă melodie, special pentru cei care nu au bucuria de ai avea alături pe cei dragi.

Să încercăm să fim mai buni. Sărbători fericite!

Mister Leancă se ghidează cumva după calendarul Mayaş?

Zăpadă multă pe meleagurile mioritice. Unii bucuroşi, de frumuseţea iernii, alţii scandalizaţi că nu pot ieşi din casă din cauza autorităţilor care au dat din nou cu bâta-n baltă, sau cu lopata în zăpadă şi s-au arătat din nou neputincioase în lupta cu intemperiile naturii. De fapt, la noi de plouă - ne îneacă, de e prea cald rămânem fără roadă, de ninge – stau localităţi de mai bine de o săptămână blocate, fără pâine în magazine, fără a se putea ajunge cu ambulanţa în caz de urgenţă.

Totuşi, din toate aceste necazuri sunt şi câţiva care profită şi se bucură. Unul din ei este şi cel mai competent şi lăudat ministru, sau cel puţin era până mai ieri, cel care ne promitea cu surle şi trâmbiţe că până la sfârşitul anului 2012 toţi moldovenii vor circula liber un UE, fără a avea nevoie de vize. De ce acest ministru profită din plin de splendoarea iernii? Ar fi două motive. Primul că marea noastră breaslă jurnalistică au prostul obicei de a se axa cu toţii pe unul şi acelaşi subiect, uitând cu desăvârşire şi de promisiunea lui Iurie Leancă privind regimul liberalizat de vize. Poate mass-media noastră zburdă după subiecte bombă, care le-ar aduce ceva audienţă, dar nici într-un caz nu ar trebui să uite şi de problemele cheie ale societăţii, de promisiunile politicienilor pe care niciodată nu şi le mai îndeplinesc. Un al doilea motiv de fericire pentru Leancă, mai în glumă, mai în serios, este că moldovenii nu pot pe aceste timpuri ieşi după propria poartă, dar cum să le mai treacă lor prin cap şi de regim liberalizat de vize, când nici în propria ţară nu se pot deplasa?

Astfel, în loc ca presa de la noi să-şi pună întrebarea şi în acelaşi timp să-l întrebe şi pe Leancă ce se mai aude cu regimul liberalizat de vize, presa îşi caută de mărunţişurile şi nimicurile ei, iar Leancă, de necrezut, dar adevărat, odată cu apropierea termenului când ar trebui să-şi dea demisia, aşa cum a promis că o va face de nu vom putea circula fără vize în Europa, s-a făcut nevăzut. Când a mai fost Iurie Leancă atât de absent din prim-planul politicii autohtone? Cum se mai spune, Leancă s-a dat la fund şi abia îşi mai menţine respiraţia în aşteptarea de a evita cumva „gloanţele mediatice”, care culmea iată că nu mai vin din partea presei noastre foarte independente şi echidistante.

În această situaţie, Iurie Leancă riscă să se sufoce ascuns sub apă sau cu capul înfipt adânc în nisip neavând onoarea şi bunul simţ de a-şi da demisia aşa cum a promis, dar nici puterea a patra din stat nu se oboseşte în a-i cere să se ţină de cuvânt. Dacă e să vorbim despre demisia lui Leancă, acesta trebuia să şi-o dea încă din ianuarie 2012, când am scris pe acest blog cu lux de amănunte cum soţia şi fiul lui Iurie Leancă au luat fraudulos cetăţenia română, în faţa a cel puţin 100.000 de alţi basarabeni care nu au posibilitatea să ia cetăţenia prin pile şi corupere, aşa cum a făcut-o Iurie Leancă pentru rudele sale. Într-o ţară cu o presă sănătoasă, acest subiect ar fi stârnit un scandal monstru, s-ar fi pornit anchete de presă şi s-ar fi deconspirat toţi cei care se fac vinovaţi în acest caz de abuz săvârşit de ditamai ministru de externe. Însă, presa noastră atunci şi-a văzut de vrăbiuţele ei, astfel că am ajuns acum să aduc din nou în discuţie demisia acestui ministru corupt, dar şi mincinos, care nici măcar promisiunea de a-şi da demisia nu şi-o respectă.

Poate că distinsa noastră presă s-o fi speriat de monstruosul sfârşit al lumii, care se anunţa pentru astăzi şi au considerat că nu mai e cazul să mai ceară omului demisia, că oricum vine sfârşitul lumii şi odată cu el şi sfârşitul încălzirii fotoliului de ministru de externe pentru Iurie Leancă. Că tot suntem deja scăpaţi de oricare sfârşit, al lumii, al universului, nu ar fi că rău ca presa să readucă în discuţie acest subiect, nu în speranţa că Leancă ar avea atâta bun simţ să-şi dea demisia, dar măcar să fie scos la lumină, de acolo de unde s-a pitit şi stă bine ascuns, fără să dea socoteala pentru minciunile şi promisiunile pe care le-a spus. Să ne spună şi nouă ce se aude cu promisiunea lui, să ne lumineze şi pe noi, prostimea, că poate noi nu înţelegem ceva. Şi dacă, de prima promisiune nu s-a putut ţine, cea legată de călătoria fără vize în UE, suntem siguri că de promisiunea că-şi dă demisia în caz de eşec se poate ţine oricând, fără prea mari eforturi, doar să dea dovadă de puţin bun simţ.

În final, aş vrea să-l întreb pe Iurie Leancă, poate dumnealui atunci când s-a hazardat promiţând regim liberalizat de vize până la sfârşitul lui 2012, el vedea acest sfârşit în data de 21.12.2012, astfel sperând că nu va mai fi nevoit să se ţină de promisiune? Sau poate Iurie Leancă nu şi-a dus până la sfârşit gândul când a spus că până la sfârşitul anului 2012 veţi călători fără vize în UE, uitând să spună şi condiţia pentru aceasta: Doar dacă luaţi cu toţii paşaportul românesc, la fel ca şi rudele mele!

Efectul de turmă la români

Steaua Bucureşti este echipa de fotbal pe departe, cea mai iubită din România. Fiind cea mai iubită echipă din România, este cumva normal să aibă cel mai mare număr de suporteri. Şi are. Sondaje neoficiale spun că ar avea mai multe milioane de suporteri doar în România. Problema însă apare atunci când îi întrebi de ce iubesc Steaua, sau mai corect de ce ţin cu Steaua, căci nu prea ştiu ei ce înseamnă iubire de microbist. O bună parte din ei vor răspunde pentru că le place Steaua şi prietenilor mei, rudelor, tatăl meu era stelist etc.

Ei bine, poate în asemenea situaţii, nu prea ai avea ce să le reproşezi acestor persoane. Dacă ei iubesc Steaua sau altă echipă, alt sport etc. pentru că aşa le place şi prietenilor lor, este alegerea lor şi asta nu-i poate afecta nici pe ei, dar nici pe alţii. Nici nu-şi bat joc de viitorul lor, cum  însă se întâmplă în cazul în care mergi la vot şi votezi aşa cum votează, prietenul, vecinul, soacra, din simplu motiv că aşa votează şi ei.

Duminică au avut loc alegeri parlamentare în România. Astăzi s-au dat rezultatele oficiale ale votării, un rezultat care vine să demonstreze încă odată cele spuse de mine mai sus: românul votează după ureche, după cum aude el că va vota turma şi atunci de ce să nu se alăture şi el turmei. Cu regret, nici românii din străinătate nu prea s-au lăsat de acest obicei urât de turmă. Discutând cu câţiva din ei (români născuţi în graniţele actuale ale României), mare mi-a fost mirarea să aud că unii din ei nici nu ştiau că sunt alegeri în România. Atenţie, români tineri, până în 30 de ani. Alţii mi-au spus tranşant că vor vota cu Ponta. La întrebarea mea de ce fac această alegere, au răspuns că aşa au vorbit ei cu cei de acasă şi le-au spus că aşa votează toată România şi ei nu pot fi diferiţi de ceilalţi.

Mă aştepatm că USL-ul va aduna multe voturi, tocmai datorită acestui efect de turmă. Însă am sperat că de această maladie periculoasă nu suferă atât de mulţi români. Altfel nu pot să-mi explic cum poţi să-ţi oferi votul unui Ponta dirijat din umbră, de multe ori chiar şi făţiş de un cancer al României precum este Ion Ilescu? Să mai reamintesc şi de teza de doctor plagiată, de furtul intelectual pe care l-a făcut acest decreţel pe nume Victor Ponta? Cum dragi români puteţi vota cu un individ pe nume Crin Antonescu, Căcărău, sau cum i se mai spune lui prin presa din România? Ce om sănătos la cap şi bine intenţionat şi-ar da votul pentru un om ca Antonescu, care colcăie de vicii şi neajunsuri? Acest om nu ar fi bun nici de cioban, căci la boala somnului de care suferă acesta, la sigur i-ar păpa lupul oile, dar şi pe el odată cu ele, căci nu ar face nici lupul diferenţa dintre el şi celelalte patrupede. Dragi români, un astfel de om vi-l doriţi voi drept al doilea om în stat, care a atentat şi la postul de Preşedinte al României cu câteva luni în urmă?

Ca motiv principal al supărării acestei turme este faptul că Guvernul Boc le-a tăiat salariile cu vreo 25%. Însă, turma nu vrea să înţeleagă că, foarte simplu ar fi putut Guvernul Boc să nu ia aceste măsuri de austeritate pe care a fost nevoit să le ia, mai ales că erau în an electoral. Aşa şi turma nu ar fi fost supărată şi PDL-ul nu ar fi căzut în sondaje. Însă, ar fi căzut rău de tot România într-un hău poate şi mai adânc decât în cel în care se află acum Grecia sau alte state mai dezvoltate din UE.

Ştiţi de ce mi-e frică mie dragi români? Mi-e frică de faptul că aceşti usl-işti aflaţi de 7 luni la guvernare, în acest timp nu au luat absolut nici o măsură de redresare a economiei României, iar cel mai târziu în primăvară, după o iarnă care se anunţă dezastruoasă din toate punctele de vedere, Ponta al vostru o să fie nevoit să vă taie nu 25% din salariile şi aşa mici, ci peste 50% din banii munciţi de voi vă vor fi luaţi din salarii.

P.S. Multă lume vorbeşte despre sfârşitul lumii, care cică va veni peste câteva zile, însă multe lume nu vede că sfârşitul în România a început deja de ieri!

De ce aş face prostia de ai vota pe Eugen Tomac sau Viorel Badea?

Duminică, 9 decembrie 2012, ŢARA îşi cheamă cetăţenii la vot. Când spun cetăţenii, mă refer la toţi românii, atât cei aflaţi în prezent din graniţele actuale ale României, cât şi cei din Republica Moldova, dar şi cei împrăştiaţi prin toată lumea.

Ca un bun român ce mă consider, statut pentru care fac tot posibilul să-l merit, am datoria de a merge la vot şi de a hotărî, alături de alte multe milioane de români pentru soarta Ţării şi pentru viitorul meu. Pentru cei care au mai citit articolele de pe acest blog, nu poate fi o noutate faptul că sunt susţinător al lui Traian Băsescu, cu ajunsurile şi neajunsurile lui. L-am susţinut şi-l susţin şi în continuare, poate şi pentru faptul că el este unicul Preşedinte al României post decembriste, care are mai puţine neajunsuri şi e mai puţin corupt, comparativ cu ceilalţi şi care a manifestat un real interes şi pentru soarta noastră românilor din Basarabia.

Până aici, parcă totul ar părea bine şi frumos şi nu ar trebui să am nicio reţinere în a merge duminică la vot şi a vota candidaţii propuşi de ARD pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Problema însă apare, atunci când aruncăm o privire asupra acestora. În Colegiul 1 Camera Deputaţilor (care cuprinde ţările din UE) îl găsim pe William Brânză. Tot în acest Colegiu, la Senat suntem obligaţi să-l votăm pe Viorel Badea. Românii din Republica Moldova care face parte din Colegiul 2, simpatizanţi ai PDL, implicit ARD, la Camera Deputaţilor sunt nevoiţi să-l voteze pe Eugen Tomac. În Senatul României, românii basarabeni, ar urma să fie reprezentaţi de profesorul Eugen Roventa. În vârstă de 66 de ani, acesta este profesor şi doctor în matematici aplicate al Universităţii din Timişoara, predând de 20 de ani la Facultatea Glendond a Universităţii York, din Toronto, conform www.ziare.com. Este susţinut de un CV impunător, domnul profesor Eugen Roventa, însă nu ştiu pe cât de util ne-ar fi acest CV şi nouă, celor din Basarabia, care am urma să-i oferim votul nostru.

Totuşi, dacă profesorului Eugen Roventa nu am prea putea să-i reproşăm prea multe, nu acelaşi lucru putem vorbi despre alţi doi candidţi ai ADR: Eugen Tomac şi Viorel Badea, ultimul fiind cunoscut ca un activ şobolan care tot părăseşte corăbiile în derivă sau în prag de naufragiu. Astfel, Badea şi-a luat fotoliul cald de senator în 2008 pe listele PNL, ca apoi să migreze la PDL. În cei patru ani de încălzit fotoliul de senator, Badea a mai migrat încă odată la PNL, atunci când guvernarea a trecut în mâinile USL, ca pe ultima sută de metri să se reîntoarcă cu coada între vine le PDL. Acestui individ, pe nume Viorel Badea i se mai pot imputa încă multe lucruri urâte, deturnare de fonduri româneşti pentru românii din diaspora, în special bani mari, destinaţi promovării românismului în Basarabia. Mulţi poate o să spuă că toţi care au avut acces la astfel de bani i-au folosit în interes propriu, începând cu Iurie Roşca, Mihai Ghimpu Vitalia Pavlicenco şi mulţi alţi aşa-zişi mari români şi unionişti. Chiar şi regretatului Grigore Vieru i se aduc acuze că şi-ar fi făcut fiul, pe Călin Vieru mare om de afaceri din bani româneşti, destinaţi promovării românismului în Republica Moldova. Totuşi, toate acest lucruri nu pot în niciun fel să-i scadă din vina pe care o poartă acest hoţ şi organizator de chefuri şi beţii din bani publici româneşti.

Presa scrie multe lucruri urâte şi despre Eugen Tomac, despre care se spune că la o vârstă destul de fragedă (doar 31 de anii) şi-ar fi însuşit averi de milioane, la fel prin deturnări de fonduri şi diverse scheme frauduloase. Mai mult, unele voci spun că Tomac ar fi disperat să obţină fotoliul de deputat, care i-ar oferi imunitate parlamentară pentru a nu fi condamnat la ani grei de închisoare în România pentru toate infracţiunile săvârşite.

Nu ştiu pe cât de adevărate sunt cele expuse mai sus, însă un lucru îl ştiu sigur. Cel puţin acestor doi le e în cot de problemele noastre, ale basarabenilor şi niciodată nu au mişcat un deget pentru îmbunătăţirea situaţiei în care ne aflăm, deşi de fiece dată oamenii le oferă votul lor şi aşa ajung în fotolii calde.

O situaţie reală şi doveditoare că aceşti doi şarlatani doar vor voturile noastre este şi cea cu care m-am ciocnit eu, dar şi mai multe persoane, unele din ele apropiate mie, cel puţin în ultimele 12-15 luni. Astfel, pe tot parcursul anului 2012, dar şi sfârşitul anului 2011, pe acest blog am scris o mulţime de articoledespre incompetenţa şi corupţia celor de la ANC. Paralel cu aceste articole, dar şi altele, atât eu, cât şi alte persoane s-au adresat de nenumărate ori atât lui Eugen Tomac cât şi lui Viorel Badea, aducându-le la cunoştinţă situaţia dezastruoasă din cadrul ANC, corupţia de acolo şi procesul dezastruos prin care trebuiau să treacă majoritatea celor care doreau redobândirea cetăţeniei române. Atât Badea, cât şi Tomac de cele mai multe ori nici nu au luat în seamă aceste adresări, iar uneori când le mai răspundeau celor care se adresau la ei, o făceau superficial, bineînţeles fără să mişte vreun deget pentru a ajuta basarabenii care doreau să redevină cetăţeni români cu acte în regulă.

Doar adesându-ne Administraţiei Prezidenţiale a României lucrurile au început să se îmbunătăţească, iar în baza probelor de corupţie adresate de mine, cât şi în baza altor dovezi, organele competente s-au sezizat, iar cei vinovaţi au fost atraşi la răspundere.

Atitudinea batjocuritoare atât a lui Eufen Tomac, cât şi a lui Viorel Badea, atunci când mă adresam cu rugămintea de a interveni în această problemă dă dovadă încă odată că ei vor voturile noastre doar pentru fotoliile din Camera Deputaţilor şi Senatul României, nicidecum pentru a ne reprezenta drepturile şi a ne ajuta. Faptul că aceşti doi nu au intervenit la timp pentru a stopa corupţia din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie, a afectat pe mulţi oameni. În special pe mine personal, neintervenţia lor şi tergiversarea la nesfârşit a oferirii cetăţeniei, practic mi-a dat peste cap viaţa, făcându-mi mult rău mie şi unor persoane apropiate.

Poate că sunt subiectiv în această situaţie, dar altfel nici nu pot fi. Atunci când eu şi alte zeci de mii de persoane au avut nevoie de ajutorul lor, ei s-au făcut că plouă, ignorându-ne şi neajuntându-ne în niciun fel. În această situaţie îi întreb pe respectivii dacă nu le este ruşine să ne ceară acum votul nostru, ştiind foarte bine cum s-au comportat ei atunci când au avut obligaţia de a ne reprezenta drepturile?

Duminică cel mai probabil voi merge la vot, deşi va trebui pentru aceasta să mă deplasez mai multe zeci de km. Sigur însă, nu voi oferi în niciun caz votul lui Viorel Badea, deoarece el candidează în Colegiul în care voi vota eu şi nu aş fi votat niciodată nici pentru Eugen Tomac, dacă m-aş fi aflat în Moldova.

Totuşi ţin să-i îndemn pe toţi românii, indiferent în care colţ al lumii nu s-ar afla, să meargă la vot, să nu lase pe alţii să decidă în locul lor. Poate ei, acolo unde se află în prezent, au posibilitatea de a vota oameni mult mai competenţi, profesionişti şi mai cumsecade decât Eugen Tomac şi Viorel Badea.